Decizie nr.176 din 23.11.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.140g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 70 alin.(7) pct.3) din Codul de procedură penală şi a Hotărârii Guvernului nr.1175 din 21 decembrie 2010 cu privire la aprobarea formularului şi modului de utilizare a mandatului avocatului (nulitatea mandatului avocatului)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.140g/2021 privind excepţia

de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 70 alin.(7)

pct. 3) din  Codul de  procedură  penală  şi a  Hotărârii

Guvernului nr.1175 din 21 decembrie 2010 cu privire

la aprobarea formularului şi modului de

utilizare a mandatului avocatului

(nulitatea mandatului avocatului)

nr. 176  din  23.11.2021

 (în vigoare 23.11.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 315-324 art. 229 din 24.12.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 17 iunie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 23 noiembrie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 70 alin.(7) pct.3) din Codul de procedură penală, a Hotărârii Guvernului nr.1175 din 21 decembrie 2010 cu privire la aprobarea formularului şi modului de utilizare a mandatului avocatului şi a Hotărârii Guvernului nr.158 din 28 februarie 2013 cu privire la aprobarea formularului şi modului de utilizare a mandatului avocatului şi al avocatului stagiar, ridicată de dl Tudor Donos, parte în dosarul nr.2a-374/2021, pendinte la Curtea de Apel Bălţi.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată de la Curtea de Apel Bălţi format din dnele Stela Procopciuc, Natalia Chircu şi Elena Grumeza, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 9 februarie 2021, dl Tudor Donos a depus o cerere de chemare în judecată împotriva dlui Vasile Ţîbîrnă, prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a două mandate de avocat emise pe 5 iulie 2011 şi 13 ianuarie 2012. Reclamantul a susţinut că, în cadrul unei cauze penale, dl Vasile Ţîbîrnă a emis mandatele de avocat în discuţie şi a fost admis în calitate de apărător al dlui Tudor Donos fără să fie împuternicit. Potrivit acestuia din urmă, mandatele de avocat nu reprezintă acte procesual-penale care pot fi contestate la judecătorul de instrucţie, ci reprezintă acte juridice civile care pot fi contestate în instanţele de drept civil.

4. Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi, sediul Sângerei, din 3 martie 2021, acţiunea dlui Tudor Donos a fost respinsă.

5. Pe 9 martie 2021, dl Tudor Donos a contestat cu apel hotărârea Judecătoriei Bălţi, sediul Sângerei, din 3 martie 2021.

6. Pe 11 mai 2021, dl Tudor Donos a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 70 alin.(7) pct.3) din Codul de procedură penală, a Hotărârii Guvernului nr.1175 din 21 decembrie 2010 cu privire la aprobarea formularului şi modului de utilizare a mandatului avocatului şi a Hotărârii Guvernului nr.158 din 28 februarie 2013 cu privire la aprobarea formularului şi modului de utilizare a mandatului avocatului şi al avocatului stagiar.

7. Printr-o încheiere din 25 mai 2021, Curtea de Apel Bălţi a admis doar ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 70 alin.(7) pct.3) din Codul de procedură penală şi a Hotărârii Guvernului nr.1175 din 21 decembrie 2010 cu privire la aprobarea formularului şi modului de utilizare a mandatului avocatului, menţionând că acestea sunt aplicabile cauzei.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 28

Viaţa intimă, familială şi privată

"Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată."

Articolul 30

Secretul corespondenţei

"(1) Statul asigură secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare.

(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în cazurile cînd această derogare este necesară în interesele securităţii naţionale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice şi în scopul prevenirii infracţiunilor."

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 70

Admiterea, desemnarea şi înlocuirea apărătorului,

confirmarea calităţii şi împuternicirilor lui

"[…]

(7) Pentru confirmarea calităţii şi împuternicirilor sale, apărătorul prezintă organului de urmărire penală sau instanţei:

1) documentul ce confirmă apartenenţa lui la avocatură;

2) documentul ce confirmă că are permisiunea de a practica calitatea de apărător conform legislaţiei Republicii Moldova;

3) mandatul biroului de avocaţi sau un alt document ce îi confirmă împuternicirile.

(8) Persoana care pretinde să participe în cauza dată în calitate de apărător, dar nu prezintă documentele ce îi confirmă calitatea şi împuternicirile de apărător nu este admisă să participe la desfăşurarea procesului penal în calitatea respectivă, fapt asupra căruia se adoptă o hotărâre motivată."

Articolul 72

Înlăturarea apărătorului din procesul penal

"[…]

(2) Avocatul care acordă asistenţă juridică garantată de stat va fi înlăturat din procesul penal dacă persoana pe care o apără are temeiuri reale de a pune la îndoială competenţa sau buna-credinţă a avocatului şi va depune o cerere pentru înlăturarea acestui apărător din proces.

[…]."

10. Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr.1175 din 21 decembrie 2010 cu privire la aprobarea formularului şi modului de utilizare a mandatului avocatului

"2. Formularul mandatului avocatului este un document de strictă evidenţă, care confirmă împuternicirile avocatului în instanţa de judecată.

3. Formularul mandatului avocatului se imprimă pe hîrtie de formatul A5 împărţită în două părţi identice. O parte se decupează şi se prezintă în instanţa de judecată, iar cealaltă parte este păstrată de către avocat."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile articolului 70 alin.(7) pct.3) din Codul de procedură penală sunt căzute în desuetudine, pentru că Hotărârea Guvernului nr.1175 din 21 decembrie 2010 cu privire la aprobarea formularului şi modului de utilizare a mandatului avocatului, care era în vigoare la data emiterii mandatelor contestate, şi Hotărârea Guvernului nr.158 din 28 februarie 2013 cu privire la aprobarea formularului şi modului de utilizare a mandatului avocatului şi al avocatului stagiar nu operează cu noţiunea de mandat al biroului de avocaţi, ci cu noţiunea de mandat al avocatului.

12. Potrivit autorului, Hotărârea Guvernului nr.1175 din 21 decembrie 2010 stabileşte că formularul mandatului avocatului este un document de strictă evidenţă, care confirmă împuternicirile avocatului în instanţa de judecată. Autorul consideră că omisiunea de a reglementa faptul că mandatul avocatului este un document care confirmă împuternicirile şi la faza de urmărire penală este neconstituţională. Sub acest aspect, autorul excepţiei consideră că îi este lezat dreptul la apărare.

13. De asemenea, în opinia autorului, este contrară Constituţiei şi omisiunea de a reglementa în Hotărârea Guvernului nr.1175 din 21 decembrie 2010 nulitatea mandatului avocatului în cazul în care nu conţine elementele obligatorii. Aşadar, autorul susţine că, în situaţia în care o persoană solicită să fie admisă în calitate de apărător într-un proces penal pe baza unui mandat care nu este conform Hotărârii de Guvern menţionate, organul de urmărire penală nu ar avea competenţa să constate nulitatea acestui mandat. Potrivit autorului, nici instanţa de judecată care examinează cauza civilă în care s-a ridicat excepţia nu ar avea competenţa să declare nule mandatele contestate.

14. În opinia sa, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 20, 26, 28 şi 30 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale. De asemenea, potrivit articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii hotărârilor Guvernului ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Totodată, hotărârile de Guvern se supun şi controlului de legalitate, care ţine de competenţa instanţelor de judecată. Aşadar, atunci când din argumentele autorului sesizării decurge că se solicită, de fapt, un control de legalitate al unei hotărâri de Guvern (e.g., se afirmă că hotărârea Guvernului contravine unei legi), şi nu unul de constituţionalitate, Curtea Constituţională declară sesizarea inadmisibilă (a se vedea DCC nr.11 din 29 ianuarie 2019, § 23-25; DCC nr.24 din 25 februarie 2019, § 18-20). Dimpotrivă, Curtea este competentă să verifice constituţionalitatea hotărârilor de Guvern dacă criticile de neconstituţionalitate se raportează la încălcarea vreunei prevederi constituţionale (DCC nr.171 din 4 noiembrie 2021, § 13).

17. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte din proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate invocat de autorul sesizării îl constituie articolul 70 alin.(7) pct.3) din Codul de procedură penală, Hotărârea Guvernului nr.1175 din 21 decembrie 2010 cu privire la aprobarea formularului şi modului de utilizare a mandatului avocatului şi Hotărârea Guvernului nr.158 din 28 februarie 2013 cu privire la aprobarea formularului şi modului de utilizare a mandatului avocatului şi al avocatului stagiar.

19. Totodată, Curtea subliniază că, prin încheierea din 25 mai 2021, instanţa de judecată a admis doar ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 70 alin.(7) pct.3) din Codul de procedură penală şi a Hotărârii Guvernului nr.1175 din 21 decembrie 2010 cu privire la aprobarea formularului şi modului de utilizare a mandatului avocatului, menţionând că acestea sunt aplicabile în cauză.

20. În acest context, Curtea reaminteşte că în jurisprudenţa sa a stabilit că, în cazul ridicării unei excepţii, judecătorul de drept comun trebuie să verifice întrunirea următoarelor condiţii: (1) obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie; (2) excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia ori este ridicată de instanţa de judecată din oficiu; (3) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei; (4) nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate (HCC nr.2 din 9 februarie 2016, pct.1 din dispozitiv).

21. Curtea constată că litigiul în care a fost ridicată excepţia are la bază o cerere de chemare în judecată care are ca obiect constatarea nulităţii absolute a două mandate de avocat emise pe 5 iulie 2011 şi 13 ianuarie 2012 (a se vedea § 3). Aşadar, având în vedere că litigiul vizează mandate de avocat care au fost emise până la data adoptării Hotărârii Guvernului nr.158 din 28 februarie 2013 cu privire la aprobarea formularului şi modului de utilizare a mandatului avocatului şi al avocatului stagiar şi ţinând cont de principiul tempus regit actum, Curtea confirmă că această hotărâre de Guvern nu este aplicabilă la soluţionarea cauzei.

22. De asemenea, Curtea reţine că, aşa cum este formulat obiectul litigiului principal de către autorul excepţiei, nici prevederile articolului 70 alin.(7) pct.3) din Codul de procedură penală nu sunt aplicabile la soluţionarea cauzei. În opinia autorului excepţiei, mandatele de avocat contestate reprezintă acte juridice civile emise fără împuternicirile corespunzătoare şi, prin urmare, solicită declararea nulităţii lor în baza legislaţiei civile.

23. Curtea observă că articolul 70 alin.(7) din Codul de procedură penală stabileşte actele care confirmă calitatea şi împuternicirile apărătorului într-un proces penal. Alineatul 8 al aceluiaşi articol stabileşte că persoana care solicită să participe în cauza penală în calitate de apărător, dar nu prezintă documentele ce îi confirmă calitatea şi împuternicirile de apărător nu este admisă să participe la desfăşurarea procesului penal în calitatea respectivă. Mai mult, potrivit articolului 72 alin.(2) din Codul de procedură penală, avocatul care acordă asistenţă juridică garantată de stat va fi înlăturat din procesul penal dacă persoana pe care o apără are temeiuri reale de a pune la îndoială competenţa sau buna-credinţă a avocatului şi va depune o cerere pentru înlăturarea acestui apărător din proces. Prin urmare, aspectele reglementate de articolul 70 alin.(7), inclusiv pct.3), referitoare la admiterea apărătorului în proces, ţin de competenţa organului de urmărire penală care desfăşoară urmărirea penală şi a instanţei de judecată care judecă cauza penală. Aceste prevederi nu reglementează aspecte de drept civil.

24. Referitor la Hotărârea Guvernului nr.1175 din 21 decembrie 2010 cu privire la aprobarea formularului şi modului de utilizare a mandatului avocatului, care era în vigoare la data emiterii mandatelor contestate, autorul a invocat că omisiunea de a reglementa faptul că mandatul avocatului este un document care confirmă împuternicirile şi la faza de urmărire penală îi lezează dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, garantate de articolele 20 şi 26 din Constituţie. Curtea constată că, în această privinţă, excepţia de neconstituţionalitate în discuţie este o actio popularis, pentru că litigiul principal vizează, de fapt, admiterea unei persoane în calitate de apărător la faza de urmărire penală şi nu un refuz de admitere.

25. De asemenea, în opinia autorului, este contrară articolelor 20, 26, 28 şi 30 din Constituţie şi omisiunea de a reglementa în Hotărârea Guvernului nr.1175 din 21 decembrie 2010 posibilitatea constatării nulităţii mandatului avocatului în cazul în care acesta nu conţine elementele obligatorii. Potrivit autorului, organul de urmărire penală nu are competenţa să constate nulitatea unui mandat prezentat de o persoană care solicită să fie admisă în procesul penal. Curtea constată că, şi în această privinţă, excepţia de neconstituţionalitate reprezintă o actio popularis, deoarece în litigiul principal cererea de declarare a nulităţii mandatelor avocatului i-a fost adresată unei instanţe de judecată într-o procedură civilă, nu unui organ de urmărire penală în cadrul unui proces penal.

26. Cu privire la argumentul autorului sesizării că nici instanţa care judecă cauza civilă în care s-a ridicat excepţia nu ar avea competenţa să declare nule mandatele contestate, Curtea subliniază că ţine de competenţa instanţelor de judecată să elucideze dacă mandatele de avocat sunt acte juridice civile, astfel cum afirmă autorul excepţiei, sau dacă au o altă natură juridică. Astfel, Curtea observă că, sub acest aspect, autorul ridică o problemă cu privire la modul în care Hotărârea Guvernului nr.1175 din 21 decembrie 2010 ar putea fi interpretată şi aplicată de instanţa de judecată. Curtea reiterează că interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor infra-constituţionale exced sferei controlului de constituţionalitate şi reprezintă o competenţă a instanţelor judecătoreşti (a se vedea DCC nr.32 din 25 martie 2021, § 48; DCC nr.93 din 15 iunie 2021, § 25).

27. În baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea în discuţie nu poate fi acceptată pentru examinare în fond şi trebuie declarată inadmisibilă.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 70 alin.(7) pct.3) din Codul de procedură penală şi a Hotărârii Guvernului nr.1175 din 21 decembrie 2010 cu privire la aprobarea formularului şi modului de utilizare a mandatului avocatului, ridicată de dl Tudor Donos, parte în dosarul nr.2a-374/2021, pendinte la Curtea de Apel Bălţi.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.