Decizie nr.182 din 05.12.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.171g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 73 alin.(4) din Legea cu privire la actele normative nr.100 din 22 decembrie 2017, 10 alin.(1) din Codul penal, 325 alin.(2), 342 alin.(1) şi 447 alin.(1)-(3) din Codul de procedură penală (procedura judecării recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti pentru care nu este prevăzută calea de atac a apelului)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate  a sesizării  nr. 171g/2025 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolelor 73 alin.(4) din Legea cu

privire la actele normative nr.100 din 22 decembrie 2017,

 10 alin.(1) din Codul penal, 325 alin.(2), 342 alin.(1) şi 447

alin.(1)-(3) din Codul de procedură penală

(procedura judecării recursului împotriva

hotărârilor  judecătoreşti  pentru care nu

este prevăzută calea de atac a apelului)

nr. 182  din  05.12.2025

 (în vigoare 05.12.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 623-625 art. 210 din 19.12.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA, judecători,

cu participarea dnei Maria Arhir, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 21 iulie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 5 decembrie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate:

- a articolului 73 alin.(4) din Legea cu privire la actele normative nr.100 din 22 decembrie 2017;

- a textelor "care uşurează pedeapsa" şi "care înlătură caracterul infracţional al faptei [...] ori, în alt mod, ameliorează situaţia persoanei ce a comis infracţiunea" din articolul 10 alin.(1) din Codul penal şi

- a articolelor 325 alin.(2), 342 alin.(1) şi 447 alineatele (1)-(3) din Codul de procedură penală,

ridicată de dl Vasile Botnari, parte în dosarul nr.1r-1145/2024, pendinte la Curtea de Apel Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători, format din doamna Natalia Mămăligă şi domnii Ion Bulhac şi Vitalie Pîslariuc, de la Curtea de Apel Centru, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. În cadrul examinării sesizării, domnul judecător Sergiu Litvinenco şi-a declarat abţinerea de la examinarea cauzei. Analizând motivele invocate, Curtea Constituţională a decis admiterea cererii.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

4. La 15 iulie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a pronunţat o sentinţă de condamnare a dlui Vasile Botnari pentru comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 327 alin.(2) lit.b) (abuzul de serviciu săvârşit de o persoană cu funcţie de demnitate publică) din Codul penal. Instanţa i-a aplicat dlui Vasile Botnari o amendă în mărime de 1 760 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii publice pe un termen de cinci ani. La solicitarea dlui Vasile Botnari, cauza a fost examinată în prima instanţă conform procedurii prevăzute de articolul 364¹ (judecata pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală) din Codul de procedură penală.

5. La 7, 11 şi la 18 octombrie 2022, dl Nicolae Vacarenco şi doamnele Galina Tüfekçi şi Natalia Botnari au formulat câte un apel. Procurorul, acuzatul şi apărătorul său nu au formulat apel.

6. Printr-o Decizie¹ din 16 februarie 2023, Curtea de Apel Chişinău a încetat procedura apelului la cererea dlui Nicolae Vacarenco, ca urmare a retragerii apelului de către acesta, şi a respins ca inadmisibile apelurile formulate de dnele Natalia Botnari şi Galina Tüfekçi. Totodată, Curtea de Apel Chişinău a declarat nulă ordonanţa din 16 ianuarie 2020, emisă de dl Victor Plugaru, adjunct-interimar al Procuraturii municipiul Chişinău, privind încetarea participării dnei Galina Tüfekçi în calitate de parte vătămată în cauza penală.

__________________________

¹ https://cac.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/ZTdlNzQwYTYtOGQ1Yy00OTdhLWEyMjgtYjE4ZWM3NTA5Zjk5

7. Decizia instanţei de apel a fost contestată cu recurs de către procuror, de dna Galina Tüfekçi, în nume propriu şi în numele lui Mehmet Tüfekçi, şi de avocatul dlui Vasile Botnari.

8. Printr-o Decizie din 19 noiembrie 2024², Curtea Supremă de Justiţie a declarat inadmisibile recursurile formulate de avocatul inculpatului şi de procuror, deoarece, în calitatea lor de părţi, nu au utilizat calea de atac a apelului. Totodată, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul dnei Galina Tüfekçi în partea respingerii cererilor sale din apel, a casat în această parte decizia Curţii de Apel Chişinău şi, în partea casată, a trimis cauza la rejudecare la Curtea de Apel Centru, de un alt complet de judecată. În rest, Decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 februarie 2023 a fost menţinută.

__________________________

² https://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=25415

9. În cadrul rejudecării cauzei, dl Vasile Botnari a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere intrarea în vigoare, la data de 7 iunie 2024, a noii redactări a articolului 327 din Codul penal.

10. La 18 iunie 2025, dl Vasile Botnari a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 73 alin.(4) din Legea cu privire la actele normative nr.100 din 22 decembrie 2017, a textelor "care uşurează pedeapsa" şi "care înlătură caracterul infracţional al faptei [...] ori, în alt mod, ameliorează situaţia persoanei ce a comis infracţiunea" din articolul 10 alin.(1) din Codul penal şi a articolelor 325 alin.(2), 342 alin.(1) şi 447 din Codul de procedură penală.

11. Printr-o Încheiere din 10 iulie 2025, Curtea de Apel Centru a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

12. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nicio pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[...]."

13. Prevederile relevante ale Legii cu privire la actele normative nr.100 din 22 decembrie 2017 sunt următoarele:

Articolul 73

Acţiunea în timp a actului normativ

"[...]

(4) Au efect retroactiv doar actele normative prin care se stabilesc sancţiuni mai blânde.

[...]."

14. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 10

Efectul retroactiv al legii penale

"(1) Legea penală care înlătură caracterul infracţional al faptei, care uşurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situaţia persoanei ce a comis infracţiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârşit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale.

[...]."

15. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 325

Limitele judecării cauzei

"(1) Judecarea cauzei în primă instanţă se efectuează numai în privinţa persoanei puse sub învinuire şi numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

(2) Modificarea învinuirii în instanţa de judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează situaţia inculpatului şi nu se lezează dreptul lui la apărare. Modificarea învinuirii în sensul agravării situaţiei inculpatului se admite numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod."

Articolul 342

Încheierile instanţei judecătoreşti

"(1) Toate chestiunile care apar în timpul judecării cauzei se soluţionează prin încheiere a instanţei de judecată.

[...]."

Articolul 447

Procedura judecării recursului

"(1) Recursul se judecă în termen rezonabil, fără prezenţa părţilor la proces.

(2) Instanţa de recurs fixează data examinării şi dispune să se comunice părţilor la proces despre aceasta, cu acordarea dreptului depunerii referinţei.

(3) Dacă consideră cauza de un interes deosebit pentru jurisprudenţă, precum şi la cererea motivată a părţilor, instanţa de recurs poate dispune, printr-o încheiere motivată, stabilirea şedinţei de judecată cu citarea părţilor pentru participare la proces.

(4) La judecarea recursului în şedinţă publică participă procurorul şi persoanele indicate la art.401 ale căror interese sunt atinse prin argumentele invocate în recurs.

(5) La judecarea recursului în şedinţă publică, preşedintele şedinţei anunţă cauza în care a fost declarat recurs, apoi anunţă numele judecătorilor completului de judecată, numele procurorului, numele avocaţilor, precum şi numele interpretului, dacă acesta participă la şedinţă, şi verifică dacă nu au fost formulate cereri de recuzare.

(6) Primul cuvânt i se oferă recurentului, apoi celorlalţi participanţi la şedinţa de judecată. Dacă procurorul a depus recurs, primul cuvânt îl are acesta. Luările de cuvânt nu pot ieşi din cadrul argumentelor recursului.

(7) Dacă părţile invocă necesitatea administrării de noi probe, ele trebuie să indice aceste probe şi mijloacele cu ajutorul cărora pot fi administrate, precum şi motivele care au împiedicat prezentarea lor în primă instanţă.

(8) Părţile au dreptul la replică în problemele apărute în procesul dezbaterilor."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

16. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că articolul 73 alin.(4) din Legea cu privire la actele normative şi textul contestat din articolul 10 alin.(1) din Codul penal îi permit instanţei de judecată să stabilească caracterul mai favorabil al legii penale doar în funcţie de sancţiunea normei de incriminare, ignorând elementele care definesc infracţiunea. În viziunea sa, prevederile criticate încalcă principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale, deoarece nu asigură aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile (lex mitior) şi astfel reduce, în mod nejustificat, sfera de competenţă a instanţelor de judecată. Aşadar, autorul excepţiei susţine că articolul 73 alin.(4) din Legea nr.100/2017 şi textul contestat din articolul 10 alin.(1) din Codul penal contravin articolului 22, separat şi combinat cu articolul 1 alin.(3) din Constituţie.

17. Referitor la articolul 325 alin.(2) din Codul de procedură penală, autorul susţine că acesta nu respectă exigenţele articolelor 20 şi 26 coroborate cu articolele 1 alin.(3) şi 23 alin.(2) din Constituţie, deoarece generează interpretări potrivit cărora instanţa de judecată poate schimba încadrarea juridică printr-o hotărâre asupra fondului cauzei, iar inculpatul ar putea afla, pentru prima dată, din hotărârea instanţei, informaţia privind natura şi cauzele acuzaţiilor penale aduse. În acelaşi timp, inculpatul nu ar avea un remediu în raport cu încălcarea drepturilor sale la apărare şi la un proces echitabil. Prin urmare, autorul susţine că prevederile criticate ar putea fi constituţionale doar în măsura în care instanţa ar fi obligată să se pronunţe cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei printr-o încheiere sau hotărâre judecătorească prin care nu se soluţionează fondul cauzei.

18. Referitor la prevederile articolelor 342 alin.(1) şi 447 alineatele (1)-(3) din Codul de procedură penală, din perspectiva omisiunii de a reglementa soluţionarea prin încheiere a cererii părţii în proces, autorul susţine că aceste norme contravin articolelor 20 şi 26 coroborate cu articolele 1 alin.(3) şi 23 alin.(2) din Constituţie. Potrivit autorului, legislatorul a omis să reglementeze în mod detaliat procedura de soluţionare a cererii apărării de schimbare a încadrării juridice a faptei de care este acuzat inculpatul la etapa examinării cauzei în instanţa de judecată. Totodată, autorul sesizării mai susţine că judecarea unei cereri de recurs fără prezenţa părţilor la proces, pe baza procedurii prevăzute de articolul 447 alin.(1)-(3) din Codul de procedură penală, încalcă dreptul de acces la o instanţă instituită prin lege şi dreptul la un proces echitabil.

19. Prin urmare, autorul sesizării consideră că normele contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 16, 20, 22, 23 alin.(2) şi 26 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

20. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

21. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea cu privire la actele normative, din Codul penal şi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

22. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

23. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 73 alin.(4) din Legea cu privire la actele normative, textele "care uşurează pedeapsa" şi "care înlătură caracterul infracţional al faptei [...] ori, în alt mod, ameliorează situaţia persoanei ce a comis infracţiunea" din articolul 10 alin.(1) din Codul penal, articolele 325 alin.(2), 342 alin.(1) şi 447 alin.(1)-(3) din Codul de procedură penală, precum şi articolul 447 din Codul de procedură penală. Prin încheierea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de judecată a admis cererea formulată, însă în partea ce ţine de articolul 447 din Codul de procedură penală instanţa a reţinut doar alineatele (1)-(3). Astfel, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile legale aşa cum au fost indicate în încheierea instanţei de judecată.

24. Curtea reţine că prevederile articolului 73 alin.(4) din Legea cu privire la actele normative şi textele "care uşurează pedeapsa" şi "care înlătură caracterul infracţional al faptei [...] ori, în alt mod, ameliorează situaţia persoanei ce a comis infracţiunea" din articolul 10 alin.(1) din Codul penal, precum şi articolele 342 alin.(1) şi 447 alin.(2)-(3) din Codul de procedură penală nu au făcut obiect al controlului de constituţionalitate.

25. Curtea constată că textul "modificarea învinuirii în instanţa de judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează situaţia inculpatului şi nu se lezează dreptul lui la apărare" din articolul 325 alin.(2) din Codul de procedură penală a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate. În acest sens, au fost pronunţate Deciziile de inadmisibilitate nr.68 din 12 octombrie 2016 şi nr.74 din 2 iulie 2020. Curtea a verificat şi constituţionalitatea articolului 447 alin.(1) din Codul de procedură penală. În acest sens, au fost pronunţate Deciziile de inadmisibilitate nr.92 din 1 august 2024 şi nr.47 din 10 aprilie 2025. De principiu, această situaţie nu reprezintă un impediment pentru un nou control de constituţionalitate în cazul în care sunt prezentate alte critici (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.85 din 25 iulie 2024, § 15). Curtea va analiza dacă în prezenta cauză autorul sesizării a prezentat critici şi argumente diferite de cele examinate anterior.

26. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală, judecată în procedura pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, examinată în fond, în apel, apoi în recurs, care, în partea casată de Curtea Supremă de Justiţie, ca instanţă de recurs, a fost trimisă la rejudecare Curţii de Apel Centru (a se vedea §§ 4-8 de mai sus). Curtea admite că normele contestate ar putea fi avute în vedere la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

27. Autorul excepţiei susţine că normele contestate contravin articolelor 1 alin.(3) (statul de drept), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 22 (neretroactivitatea legii), 23 alin.(2) (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle) şi 26 (dreptul la apărare) din Constituţie.

28. Curtea a notat în jurisprudenţa sa că articolul 1 alin.(3) din Constituţie nu poate fi analizat în mod individual în cadrul unei excepţii de neconstituţionalitate, ci poate interveni dacă este constatată aplicabilitatea unui drept fundamental (a se vedea DCC nr.141 din 13 octombrie 2022, § 17).

29. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolele 16 şi 23 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Doar în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă aceste articole (HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 36; DCC nr.185 din 25 noiembrie 2021, § 25).

30. Cu privire la incidenţa articolului 22 din Constituţie, Curtea subliniază că dispoziţiile acestui articol garantează neretroactivitatea legii penale, adică principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (nullum crimen, nulla poena sine lege). Astfel, exigenţele articolului 22 din Constituţie sunt incidente în cazul normelor de drept penal substanţial (a se vedea DCC nr.70 din 6 iulie 2023, § 22; DCC nr.154 din 5 decembrie 2024, § 27).

31. Referitor la articolul 73 alin.(4) din Legea nr.100 din 22 decembrie 2017, Curtea reţine că acesta stabileşte efectul retroactiv al actelor normative prin care se instituie sancţiuni mai blânde. Deşi autorul excepţiei pretinde că norma criticată restrânge sfera de competenţă a instanţelor de judecată, Curtea observă că articolul 10 alin.(1) din Codul penal reglementează, în particular, efectul retroactiv al legii penale care înlătură caracterul infracţional al faptei, care uşurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situaţia persoanei ce a comis infracţiunea. Astfel, Curtea constată că textele contestate din articolele 73 alin.(4) din Legea nr.100/2017 şi 10 alin.(1) din Codul penal, în realitate, nu restrâng aplicabilitatea articolului 22 din Constituţie. Prin urmare, Curtea nu reţine criticile în acest capăt al sesizării.

32. În capătul sesizării care critică articolul 325 alin.(2) din Codul de procedură penală prin raportare la articolele 20 şi 26 din Constituţie, autorul excepţiei pune în discuţie respectarea dreptului la apărare al inculpatului în cazul în care schimbarea încadrării juridice a faptei are loc printr-o hotărâre judecătorească de soluţionare a fondului cauzei, adusă la cunoştinţa persoanei doar după deliberare. Totodată, autorul sesizării susţine că instanţa de judecată ar trebui să se pronunţe mai întâi cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei printr-o încheiere sau hotărâre judecătorească care nu soluţionează fondul cauzei.

33. Curtea reţine că în Deciziile nr.68 din 12 octombrie 2016 (§§ 22-23) şi nr.74 din 2 iulie 2020 (§§ 38-42) a analizat dacă există garanţii procedurale suficiente în cazul schimbării încadrării juridice a faptei printr-o hotărâre judecătorească de soluţionare a fondului cauzei, adusă la cunoştinţa persoanei după deliberare. Curtea observă că, în acest capăt al sesizării, autorul excepţiei a formulat critici cu un conţinut identic celor examinate în deciziile menţionate. Astfel, pentru că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, iar criticile în acest capăt al sesizării sunt practic identice după conţinut cu cele din sesizările examinate anterior, Curtea reţine că atât soluţia, cât şi considerentele Deciziilor nr.68 din 12 octombrie 2016 şi nr.74 din 2 iulie 2020 sunt aplicabile şi în această cauză.

34. Cu referire la schimbarea încadrării juridice a faptei, Curtea reţine că legislatorul a stabilit că instanţa hotărăşte asupra învinuirii înaintate inculpatului prin pronunţarea sentinţei de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal (articolul 384 alin.(1) din Codul de procedură penală). La pronunţarea sentinţei, instanţa de judecată urmează să stabilească, inter alia, dacă fapta de care este învinuit inculpatul întruneşte elementele infracţiunii şi de care lege penală este incriminată (articolul 385 alin.(1) pct.3) din Codul de procedură penală). Judecând recursul, instanţa urmează să verifice legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate pe baza materialelor din dosarul cauzei şi pe baza oricăror probe noi prezentate în faţa instanţei de recurs (a se vedea, în acest sens, articolul 448 alin.(1) din Cod).

35. Pe baza prevederilor citate supra, Curtea observă că, până la etapa judecării recursului, instanţa nu poate să se pronunţe cu privire la cererea de reîncadrare juridică a faptei de care este învinuit inculpatul, pentru că acest exerciţiu ar implica o examinare în fond a cererii de recurs. Totuşi, acest fapt nu împiedică părţile să invoce o nouă încadrare juridică a faptei până la adoptarea unei decizii în condiţiile legii.

36. Cu privire la incidenţa articolelor 20 şi 26 din Constituţie în partea referitoare la articolele 342 alin.(1) şi 447 alin.(1)-(3) din Codul de procedură penală, autorul excepţiei de neconstituţionalitate se referă la faptul că legislatorul a omis să reglementeze procedura de soluţionare prin încheiere a cererii privind reîncadrarea juridică a faptei formulate de o parte. Referitor la prevederile articolului 447 alineatele (1)-(3) din Codul de procedură penală, autorul sesizării susţine că judecarea unei cereri de recurs fără prezenţa părţilor la proces încalcă dreptul de acces la o instanţă instituită prin lege şi dreptul la un proces echitabil. Cu privire la aceste aspecte, Curtea reţine următoarele.

37. Curtea are în vedere că, pe baza articolului 447 alin.(1) din Codul de procedură penală, procedura de judecare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor judecătoreşti pentru care nu este prevăzută calea de atac a apelului are loc fără prezenţa părţilor la proces. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că această prevedere nu reclamă o problemă de constituţionalitate din perspectiva dreptului la apărare, garantat de articolul 26 din Constituţie, de vreme ce alineatul (2) al articolului 447 acordă părţii interesate dreptul de a depune referinţă. De asemenea, alineatul (3) din articolul 447 din Codul de procedură penală oferă instanţei de judecată competenţa de a dispune, prin încheiere motivată, desfăşurarea şedinţei cu participarea părţilor dacă consideră cauza de un interes deosebit pentru jurisprudenţă, precum şi la cererea motivată a părţilor (a se vedea DCC nr.92 din 1 august 2024, §§ 27-29).

38. Aşadar, Curtea constată că, din perspectiva argumentelor autorului sesizării, prevederile contestate nu afectează dreptul la un proces echitabil, garantat de articolele 20 şi, respectiv, 26 din Constituţie.

39. Totodată, Curtea observă că, sub aparenţa unor critici de neconstituţionalitate, autorul sesizării, în realitate, îşi exprimă dezacordul cu considerentele Deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 19 noiembrie 2024, în partea în care acestea stabilesc procedura rejudecării în recurs a cererilor formulate în apel. Curtea reţine că aceste aspecte ţin de interpretarea şi aplicarea legii şi excedează sferei controlului de constituţionalitate.

40. Prin urmare, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) literele b) şi d) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate:

- a articolului 73 alin.(4) din Legea cu privire la actele normative nr.100 din 22 decembrie 2017;

- a textelor "care uşurează pedeapsa" şi "care înlătură caracterul infracţional al faptei [...] ori, în alt mod, ameliorează situaţia persoanei ce a comis infracţiunea" din articolul 10 alin.(1) din Codul penal şi

- a articolelor 325 alin.(2), 342 alin.(1) şi 447 alin.(1)-(3) din Codul de procedură penală,

ridicată de dl Vasile Botnari, parte în dosarul nr.1r-1145/2024, pendinte la Curtea de Apel Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.