Decizie nr.182 din 14.12.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.241g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 2 alin.(3) din Codul muncii (lipsa unor criterii pe baza cărora instanţa de judecată ar delimita contractul civil de contractul individual de muncă)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.241g/2023 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 2 alin.(3) din Codul muncii

(lipsa unor criterii pe baza cărora instanţa de judecată

ar delimita contractul civil de contractul

individual de muncă)

nr. 182  din  14.12.2023

 (în vigoare 14.12.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 58-60 art. 21 din 08.02.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, Preşedinte de şedinţă,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 6 noiembrie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 14 decembrie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 2 alin.(3) din Codul muncii, ridicată de dl avocat Ion Vanţevici, în interesele Camerei de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova, filiala Cahul, parte în dosarul nr.2-1865/2022, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Aliona Sârbu, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Camera de Comerţ şi Industrie, filiala Cahul, în calitate de beneficiar, şi dna Irina Bejan, în calitate de prestator, au încheiat un contract de prestări servicii. Potrivit contractului, dna Irina Bejan se obligă să presteze servicii de director de proiect în cadrul proiectului "HUB Regional de Afaceri Sociale Cahul", iar Camera de Comerţ şi Industrie, filiala Cahul, se obligă să plătească contravaloarea serviciilor prestate.

4. Printr-un ordin din 24 octombrie 2022, directorul Camerei de Comerţ şi Industrie, filiala Cahul, a reziliat în mod unilateral contractul de prestări servicii.

5. Dna Irina Bejan a formulat o acţiune în justiţie împotriva Camerei de Comerţ şi Industrie, filiala Cahul, prin care a solicitat anularea ordinului de reziliere unilaterală a contractului de prestări servicii, restabilirea în funcţia de director de proiect şi încasarea prejudiciului moral.

6. În cadrul procesului, Camera de Comerţ şi Industrie, filiala Cahul, a formulat o cerere reconvenţională împotriva dnei Irina Bejan, prin care a solicitat constatarea rezilierii contractului de prestări servicii şi restituirea contravalorii serviciului care nu a fost prestat. În motivarea acţiunii reconvenţionale, Camera de Comerţ şi Industrie, filiala Cahul, a menţionat că contractul încheiat cu dna Irina Bejan este un contract de prestări servicii, nu un contract individual de muncă.

7. În cadrul procesului, dl avocat Ion Vanţevici a ridicat, în interesele Camerei de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova, filiala Cahul, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 2 alin.(3) din Codul muncii, care prevede că în cazul în care instanţa de judecată stabileşte că, printr-un contract civil, se reglementează de fapt raporturile de muncă dintre salariat şi angajator, acestor raporturi li se aplică prevederile legislaţiei muncii.

8. Printr-o încheiere din 24 octombrie 2023, Judecătoria Cahul, sediul central, a admis ridicarea excepţiei şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului .

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

10. Prevederile relevante ale Codului muncii, adoptat prin Legea nr.154 din 28 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 2

Reglementarea raporturilor de muncă şi a altor

 raporturi legate nemijlocit de acestea

"(1) Prezentul cod reglementează totalitatea raporturilor individuale şi colective de muncă, controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, jurisdicţia muncii, precum şi alte raporturi legate nemijlocit de raporturile de muncă.

(2) Prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi organice şi prin alte acte normative.

(3) În cazul în care instanţa de judecată stabileşte că, printr-un contract civil, se reglementează de fapt raporturile de muncă dintre salariat şi angajator, acestor raporturi li se aplică prevederile legislaţiei muncii."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul sesizării susţine că, în cazul în care instanţa de judecată stabileşte că, printr-un contract civil, se reglementează de fapt raporturile de muncă dintre salariat şi angajator, acestor raporturi li se aplică prevederile legislaţiei muncii.

12. Autorul sesizării susţine că norma contestată nu reglementează criteriile pe baza cărora instanţele de judecată ar putea delimita contractele civile de contractele individuale de muncă. Din acest motiv, autorul consideră că prevederile contestate nu corespund exigenţei calităţii legii, iar aplicarea acestora de către instanţele de judecată ar putea conduce la adoptarea unor hotărâri arbitrare.

13. În opinia autorului, prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 4, 20, 23 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul muncii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Ea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

17. Obiectul excepţiei îl constituie articolul 2 alin.(3) din Codul muncii. Curtea reţine că norma contestată nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

18. Aşa cum rezultă din sesizare, pe rolul Judecătoriei Cahul, sediul central, se află o cerere de chemare în judecată cu privire la anularea ordinului de reziliere a contractului de prestări servicii, precum şi o cerere reconvenţională prin care se solicită constatarea rezilierii acestui contract. Dat fiind faptul că în cadrul procesului s-a pus în discuţie natura juridică a raporturilor contractuale aflate în litigiu, Curtea admite că articolul 2 alin.(3) din Codul muncii ar putea fi aplicat la soluţionarea cauzei.

19. Autorul sesizării susţine că norma contestată încalcă articolele 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

20. Cu privire la articolele 1 alin.(3), 4, 23 şi 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea DCC nr.89 din 25 iulie 2023, § 20; DCC nr.119 din 28 septembrie 2023, § 23).

21. Cu referire la pretinsa încălcare a articolului 20 din Constituţie, Curtea notează că efectivitatea dreptului de acces la un tribunal reclamă ca persoanele să aibă posibilitatea clară şi concretă de a contesta un act care constituie o ingerinţă în exercitarea drepturilor lor.

22. Din analiza prevederilor contestate, rezultă că instanţa de judecată nu este obligată să adopte calificarea dată de părţi sau denumirea contractului pe care acestea l-au încheiat, ci are competenţa să analizeze raporturile contractuale care fac obiectul litigiului şi să identifice natura lor juridică. Astfel, norma contestată reprezintă o garanţie pentru partea care se pretinde prejudiciată prin încheierea unor astfel de contracte.

23. Aşadar, Curtea nu poate identifica în ce măsură norma contestată restricţionează accesul la justiţie prevăzut de articolul 20 din Constituţie. Autorul nu a prezentat argumente care să demonstreze caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu norma constituţională invocată.

24. Cu referire la criticile autorului menţionate la § 12 supra, Curtea notează că legislatorul nu a considerat rezonabil ca norma contestată să prevadă o listă de criterii pe baza cărora instanţele de judecată să delimiteze contractele civile de contractele individuale de muncă, de vreme ce acestea pot fi deduse din normele stabilite de Codul muncii şi, respectiv, din alte norme care reglementează prestările de servicii (de exemplu, articolele 1375-1383 din Codul civil, articolul 1 din Legea nr.845 din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, anexa la Legea nr.93 din 15 iulie 1998 cu privire la patenta de întreprinzător).

25. Curtea notează că chestiunea calificării unui contract aflat în litigiu ţine de fondul cauzei şi depinde de o analiză de la caz la caz, analiză care are un caracter concret. Această competenţă îi revine, prin definiţie, instanţei de judecată, iar în cazul unor erori privind calificarea contractului în litigiu, părţile sunt în drept să conteste hotărârea instanţei de judecată potrivit Codului de procedură civilă.

26. Aşadar, Curtea constată că, sub aparenţa unor critici de neconstituţionalitate, autorul sesizării îşi exprimă, de fapt, dezacordul cu modul în care instanţa de judecată ar putea califica raporturile sale contractuale aflate în litigiu. Curtea notează că le revine instanţelor de judecată să stabilească prevederile legale aplicabile în fiecare caz concret. Aşadar, interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale în situaţii concrete excedează controlului de constituţionalitate şi reprezintă o competenţă a instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.20 din 17 februarie 2022, § 31).

27. Prin urmare, Curtea constată că sesizarea în cauză nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 2 alin.(3) din Codul muncii, ridicată de dl avocat Ion Vanţevici, în interesele Camerei de Industrie şi Comerţ a Republicii Moldova, filiala Cahul, parte în dosarul nr.2-1865/2022, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.