Decizie nr.183 din 11.12.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.246g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 74/1 alin.(1) din Codul contravenţional (neclaritatea unor prevederi referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a  sesizării nr. 246g/2024 privind

excepţia  de neconstituţionalitate a unor prevederi

din articolul 74¹ alin. (1) din Codul contravenţional

(neclaritatea unor prevederi referitoare la

prelucrarea datelor cu caracter personal)

nr. 183  din  11.12.2025

 (în vigoare 11.12.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 623-625 art. 211 din 19.12.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA, judecători,

cu participarea dlui Cristian Rotaru, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 10 decembrie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 11 decembrie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textelor "condiţiilor de bază" şi "în toate cazurile" din articolul 74¹ alin.(1) din Codul contravenţional, ridicată de dl avocat Dumitru Pavel, în interesele ÎCS "Reforma Art" SRL, parte în dosarul nr.4-1928/2024, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecătoare Angela Catană, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Circumstanţele litigiului principal, aşa cum au fost prezentate de autorul sesizării, pot fi rezumate după cum urmează.

4. La 24 iulie 2021, ora 19:00, la postul de televiziune Jurnal TV, în cadrul emisiunii "Sinteza săptămânii", a fost difuzat un reportaj intitulat "Scurgeri din dosarul Vizdan şi Ţărnă", în care au fost comunicate informaţii de interes public.

5. La 1 august 2024, Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal (în continuare – CNPDCP) a întocmit un proces-verbal cu privire la contravenţia prevăzută de articolul 74¹ alin. (1) din Codul contravenţional în privinţa SRL "Reforma Art" (în continuare – Reforma Art), deţinătoarea postului de televiziune Jurnal TV, în care a constatat nerespectarea prevederilor articolului 4 alin.(1) literele a) (datele cu caracter personal care fac obiectul prelucrării trebuie să fie prelucrate în mod conform cu prevederile legii) şi c) (adecvate, pertinente şi neexcesive în ceea ce priveşte scopul pentru care sunt colectate şi/sau prelucrate ulterior) din Legea nr.133/2011. Procesul-verbal cu privire la contravenţie a fost trimis spre examinare în fond Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani.

6. În cadrul examinării cauzei contravenţionale, dl avocat Dumitru Pavel a ridicat, în interesele Reforma Art, excepţia de neconstituţionalitate a sintagmelor "condiţiilor de bază" şi "în toate cazurile" din articolul 74¹ alin.(1) din Codul contravenţional.

7. Printr-o încheiere din 2 decembrie 2024, Judecătoria Chişinău a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

" [...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nicio pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 32

Libertatea opiniei şi a exprimării

"(1) Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil.

(2) Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie.

(3) Sunt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional."

Articolul 34

Dreptul la informaţie

"(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

(3) Sunt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

9. Prevederile relevante ale Codului contravenţional, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:

Articolul 74¹

Prelucrarea datelor cu caracter personal cu încălcarea

legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal

"(1) Nerespectarea condiţiilor de bază pentru prelucrarea, stocarea şi utilizarea datelor cu caracter personal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(5),

se sancţionează cu amendă de la 60 la 90 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 90 la 180 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, cu amendă de la 120 la 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice cu sau fără privarea, în toate cazurile, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an.

[...]".

10. Prevederile relevante ale Legii privind protecţia datelor cu caracter personal nr.133 din 8 iulie 2011 sunt următoarele:

Capitolul II

CONDIŢIILE DE BAZĂ PENTRU PRELUCRAREA, STOCAREA

ŞI UTILIZAREA DATELOR CU CARACTER PERSONAL

Articolul 4

Caracteristica datelor cu caracter personal

"(1) Datele cu caracter personal care fac obiectul prelucrării trebuie să fie:

a) prelucrate în mod corect şi conform prevederilor legii;

b) colectate în scopuri determinate, explicite şi legitime, iar ulterior să nu fie prelucrate într-un mod incompatibil cu aceste scopuri. Prelucrarea ulterioară a datelor cu caracter personal în scopuri statistice, de cercetare istorică sau ştiinţifică nu este considerată incompatibilă cu scopul colectării dacă se efectuează cu respectarea prevederilor prezentei legi şi cu respectarea garanţiilor privind prelucrarea datelor cu caracter personal, prevăzute de normele ce reglementează activitatea statistică, cercetarea istorică şi cea ştiinţifică;

c) adecvate, pertinente şi neexcesive în ceea ce priveşte scopul pentru care sunt colectate şi/sau prelucrate ulterior;

d) exacte şi, dacă este necesar, actualizate. Datele inexacte sau incomplete din punctul de vedere al scopului pentru care sînt colectate şi ulterior prelucrate se şterg sau se rectifică;

e) stocate într-o formă care să permită identificarea subiecţilor datelor cu caracter personal pe o perioadă care nu va depăşi durata necesară atingerii scopurilor pentru care sînt colectate şi ulterior prelucrate. Stocarea datelor cu caracter personal pe o perioadă mai mare, în scopuri statistice, de cercetare istorică sau ştiinţifică, se va face cu respectarea garanţiilor privind prelucrarea datelor cu caracter personal, prevăzute de normele ce reglementează aceste domenii, şi numai pentru perioada necesară realizării acestor scopuri.

(2) Operatorii au obligaţia să respecte şi să asigure implementarea prevederilor alin.(1)."

Articolul 10

Prelucrarea datelor cu caracter personal şi libertatea de exprimare

"Prevederile art.5, 6 şi 8 nu se aplică în situaţia în care prelucrarea datelor cu caracter personal se face exclusiv în scopuri jurnalistice, artistice sau literare, dacă aceasta se referă la date care au fost făcute publice în mod voluntar şi manifest de către subiectul datelor cu caracter personal sau la date care sunt strâns legate de calitatea de persoană publică a subiectului datelor cu caracter personal sau de caracterul public al faptelor în care acesta este implicat, în condiţiile Legii cu privire la libertatea de exprimare."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile contestate nu întrunesc exigenţele clarităţii legii, contrar articolului 23 alin.(2) din Constituţie. Potrivit autorului sesizării, noţiunea de "condiţii de bază pentru prelucrarea datelor cu caracter personal" nu este definită nici de legislaţia contravenţională, nici de legea specială. Acest fapt i-ar permite organului de resort (i.e. – CNPDCP) să interpreteze extensiv prevederile contestate în raport cu activitatea presei şi a instituţiilor media, fără a ţine cont de articolul 10 al Legii nr.133/2011, potrivit căruia prevederile articolelor 5, 6 şi 8 din Legea menţionată nu se aplică în situaţia în care prelucrarea datelor cu caracter personal se face exclusiv în scopuri jurnalistice, artistice sau literare, dacă aceasta se referă la date care au fost făcute publice în mod voluntar şi manifest de către subiectul datelor cu caracter personal sau la date care sunt strâns legate de calitatea de persoană publică a subiectului datelor cu caracter personal sau de caracterul public al faptelor în care acesta este implicat, în condiţiile Legii cu privire la libertatea de exprimare. Aşa fiind, autorul invocă lipsa unei reglementări exprese a acţiunilor care cad sub incidenţa prevederii legale contestate.

12. Referitor la sintagma "în toate cazurile", precedată de sintagma "cu sau fără [...]", din sancţiunea articolului 74¹ alin.(1) din Codul contravenţional, autorul excepţiei a susţinut că aceasta este redactată într-un mod ambiguu, care complică punerea în aplicare a sancţiunii.

13. Într-o altă ordine de idei, autorul sesizării afirmă că diversitatea de opinii şi accesul la informaţii de interes public sunt esenţiale pentru procesul democratic, iar instituirea răspunderii contravenţionale pentru nerespectarea unor presupuse condiţii de bază la prelucrarea datelor cu caracter personal poate crea un dezechilibru în accesul la informaţii, limitând, pe de o parte, activitatea presei, dar şi, pe de altă parte, dreptul fundamental al cetăţenilor de a avea acces la informaţii de interes public, din diferite surse, despre activitatea persoanelor care exercită funcţii publice, inclusiv dacă acestea comit ilegalităţi. În contextul în care în cadrul reportajului televizat au fost comunicate informaţii de interes public, şi anume existenţa unei anchete penale în privinţa unor poliţişti pentru presupuse fapte de contrabandă, dar şi de îmbogăţire ilicită prin nedeclararea de către unul din ei a apartamentului în care îşi are domiciliul, interdicţia pe baza prevederilor contestate poate fi percepută ca o imixtiune în libertatea presei şi o restrângere a pluralismului mediatic, care afectează dreptul jurnaliştilor de a-şi exercita liber meseria şi de a informa publicul. Din acest motiv, autorul sesizării invocă incidenţa articolelor 1 alin.(3), 32, 34 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul contravenţional, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că excepţia este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

17. Sunt obiecte ale excepţiei de neconstituţionalitate textele "condiţiilor de bază" şi "în toate cazurile" din articolul 74¹ alin.(1) din Codul contravenţional. Curtea constată că textul "în toate cazurile" a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.62 din 27 iunie 2017), iar textul "condiţiilor de bază" nu a constituit obiect al controlului de constituţionalitate.

18. Având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză contravenţională în care persoana juridică este acuzată de nerespectarea condiţiilor de bază pentru prelucrarea, stocarea şi utilizarea datelor cu caracter personal, Curtea admite că instanţa de judecată va avea în vedere prevederile criticate din articolul 74¹ alin.(1) din Codul contravenţional în cauza în care a fost ridicată excepţia.

19. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.58 din 6 iunie 2024, § 25).

20. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 23 alin.(2) (calitatea legilor), 32 (libertatea opiniei şi a exprimării), 34 (dreptul la informaţie) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

21. Referitor la incidenţa articolelor 1 alin.(3) şi 23 din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea a notat că preeminenţa dreptului presupune, inter alia, asigurarea legalităţii şi a certitudinii juridice. Standardul calităţii legii penale substanţiale este garantat de articolele 1 alin.(3), 22 şi 23 alin.(2) din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.97 din 12 iulie 2022, §§ 26-27; DCC nr.43 din 14 mai 2024, § 27).

22. Cu privire la articolul 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acesta îi impune un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Pentru a putea fi aplicat, trebuie să se constate incidenţa unui drept fundamental (a se vedea HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 26; DCC nr.105 din 5 septembrie 2024, § 22).

23. Curtea observă că, prin raportare la articolele invocate, autorul sesizării a criticat textele (i) "condiţiilor de bază" şi (ii) "în toate cazurile" din articolul 74¹ alin.(1) din Codul contravenţional.

24. Referitor la critica de neconstituţionalitate a sintagmei "condiţiilor de bază" din articolul 74¹ alin.(1) din Codul contravenţional, autorul excepţiei a pretins că noţiunea respectivă nu este definită nici de legislaţia contravenţională, nici de legea specială. Prin urmare, autorul invocă lipsa unei reglementări exprese a acţiunilor care cad sub incidenţa acestor prevederi, fapt care ar putea conduce la aplicarea arbitrară a prevederii în discuţie în raport cu instituţia de presă fără a ţine cont de prevederile articolului 10 din Legea nr.133/2011.

25. Curtea notează că norma de la articolul 74¹ alin.(1) din Codul contravenţional prevede sancţionarea subiectului contravenţiei "pentru nerespectarea condiţiilor de bază pentru prelucrarea, stocarea şi utilizarea datelor cu caracter personal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(5)". Astfel, sintagma "condiţiilor de bază", în cumul cu textul ce o urmează, reprezintă o normă de trimitere.

26. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că existenţa dispoziţiilor de trimitere în normele penale constituie o expresie a procesului obiectiv de reglementare normativă, fiind o modalitate specială de formulare a reglementărilor juridico-penale. Fără a contesta principiul codificării legii penale, recurgerea la dispoziţiile de trimitere în Codul penal asigură stabilitatea legii penale, astfel încât conţinutul acesteia să nu fie direct proporţional cu frecventele modificări ale actelor normative subsecvente, precum şi legătura sistemică cu alte acte normative aplicabile (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.18 din 30 iunie 2020, § 90).

27. În acest sens, şi Curtea Europeană a reţinut că utilizarea normelor de trimitere la incriminarea unor acţiuni sau omisiuni nu este incompatibilă, în sine, cu exigenţele articolului 7 din Convenţie. Citite împreună, norma de trimitere şi norma la care se face trimitere trebuie să-i permită persoanei şi în caz de necesitate, cu o asistenţă juridică adecvată, să prevadă care conduită poate constitui un motiv de tragere la răspundere penală. Cel mai eficient mod de a asigura previzibilitatea normei este ca norma de trimitere să fie explicită şi să permită stabilirea elementelor constitutive ale infracţiunii. Mai mult, norma la care se face trimitere nu poate deroga de la sfera incriminării stabilită de norma de trimitere. În orice caz, le revine tribunalelor să aplice ambele norme pentru a constata dacă tragerea la răspundere penală era previzibilă, în circumstanţele cazului (Avizul consultativ al Curţii Europene privind utilizarea normelor de trimitere pentru stabilirea unor infracţiuni şi a standardelor de comparaţie între dreptul penal în vigoare la momentul săvârşirii infracţiunii şi legea penală modificată, expediat Curţii Constituţionale a Armeniei, 29 mai 2020, punctul 2 din dispozitiv; HCC nr.18 din 30 iunie 2020, § 91).

28. Curtea observă că, la aplicarea articolului 74¹ alin.(1) din Codul contravenţional, judecătorii de drept comun pot avea ca reper, de exemplu, prevederile Capitolului II din Legea nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal, intitulat "Condiţiile de bază pentru prelucrarea, stocarea şi utilizarea datelor cu caracter personal". Normele acestui capitol stabilesc: caracteristica generală a prelucrării datelor cu caracter personal (articolul 4), modalitatea de prelucrare a acestora (articolul 5), inclusiv a unor categorii speciale de date cu caracter personal (articolele 6-10), precum şi specificul stocării şi utilizării lor la încheierea operaţiunilor de prelucrare (articolul 11).

29. Prin urmare, în condiţiile existenţei unui cadru legal în vigoare care reglementează mecanismul de prelucrare în mod corespunzător a datelor cu caracter personal, decade argumentul imprevizibilităţii normei contravenţionale care prevede răspunderea pentru încălcarea regulilor de prelucrare a datelor cu caracter personal. Mai mult, Legea nr.133 din 8 iulie 2011 stabileşte că pentru încălcarea prevederilor acesteia persoanele vinovate poartă răspundere juridică, inclusiv contravenţională (a se vedea articolul 33 din Lege).

30. În acelaşi timp, stabilirea faptului dacă datele cu caracter personal au fost prelucrate în mod corect şi conform legii sunt competenţe de aplicare a legii şi aparţin instanţei de judecată. În acest context, Curtea observă că articolul 4 alin.(1) lit.a) din Legea nr.133/2011 este, de asemenea, o normă de trimitere, care se aplică în coroborare cu prevederile conţinute la articolele 5-11 din capitolul II "Condiţiile de bază pentru prelucrarea, stocarea şi utilizarea datelor cu caracter personal" al aceleiaşi legi. Tot instanţele de judecată vor trebui să aprecieze dacă datele au fost prelucrate adecvat, pertinent şi neexcesiv în ceea ce priveşte scopul pentru care sunt colectate şi/sau prelucrate ulterior.

31. Curtea reiterează că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii în situaţii concrete exced controlului de constituţionalitate (a se vedea DCC nr.20 din 17 februarie 2022, § 31).

32. Referitor la critica de neconstituţionalitate a sintagmei "în toate cazurile", precedată de sintagma "cu sau fără [...]" din sancţiunea articolului 74¹ alin.(1) din Codul contravenţional, autorul excepţiei a susţinut că aceasta este ambiguă şi complică punerea în aplicare a sancţiunii.

33. Curtea reţine că pot fi subiecţi ai contravenţiei prevăzute la articolul 74¹ alin.(1) din Codul contravenţional: (i) persoana fizică, (ii) persoana cu funcţie de răspundere, (iii) persoana juridică. Totodată, pentru nerespectarea condiţiilor de bază pentru prelucrarea, stocarea şi utilizarea datelor cu caracter personal, legislatorul a prevăzut în sancţiunea normei contravenţionale atât pedeapsa principală sub formă de amendă (i), cât şi pedeapsa complementară sub formă de privare de dreptul de a desfăşura o anumită activitate (ii). Citite în context, cuvintele "în toate cazurile" îi oferă instanţei de judecată prerogativa aplicării pedepsei complementare în cazul tuturor subiecţilor contravenţiei, în timp ce textul care precede sintagma contestată – "cu sau fără [...]" – denotă caracterul facultativ al pedepsei complementare.

34. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că exigenţa previzibilităţii este îndeplinită atunci când justiţiabilul poate cunoaşte, din chiar textul normei juridice pertinente, iar la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe sau cu ajutorul unor jurişti profesionişti, care sunt acţiunile şi omisiunile ce-i pot angaja răspunderea penală şi care este pedeapsa care îi poate fi aplicată, în cazul încălcării unei norme (HCC nr.25 din 12 august 2021, § 65; DCC nr.180 din 25 noiembrie 2021, § 24).

35. Din aceste considerente, Curtea constată că textele contestate nu afectează articolul 22 în coroborare cu articolele 1 alin.(3) şi 23 alin.(2) din Constituţie, din perspectiva argumentelor privind neclaritatea şi imprevizibilitatea lor.

36. Cu referire la articolele 32 şi 34 din Constituţie, autorul sesizării a afirmat că diversitatea de opinii şi accesul la informaţie sunt esenţiale pentru procesul democratic, iar instituirea răspunderii contravenţionale pentru nerespectarea unor condiţii de bază la prelucrarea datelor cu caracter personal poate limita dreptul fundamental al cetăţenilor de a avea acces la informaţii despre activitatea persoanelor cu funcţii de răspundere, inclusiv cele implicate în comiterea de ilegalităţi. De asemenea, această interdicţie poate fi percepută ca o imixtiune în libertatea presei şi o restricţie asupra pluralismului mediatic, care afectează dreptul jurnaliştilor de a-şi exercita liber meseria şi de a informa publicul.

37. Cu toate acestea, din perspectiva articolelor invocate de către autorul sesizării, Curtea nu poate identifica, în mod rezonabil, nicio critică de neconstituţionalitate. Autorul nu a argumentat caracterul contradictoriu al prevederilor contestate cu normele articolelor 32 şi 34 din Constituţie. Curtea constată că, sub aparenţa unor critici de neconstituţionalitate, autorul sesizării îşi exprimă, de fapt, dezacordul cu modul în care sunt formulate unele prevederi din norma contravenţională imputată. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (DCC nr.83 din 17 iunie 2022, § 29; DCC nr.89 din 25 iulie 2023, § 25).

38. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa unui drept fundamental prevăzut de Constituţie, Curtea notează că nici articolul 54 din Constituţie nu se face incident.

39. Pe baza celor menţionate, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.d) şi (4) lit.d), 37 alineatele (1) şi (2) şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea nr.246g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a textelor "condiţiilor de bază" şi "în toate cazurile" din articolul 74¹ alin.(1) din Codul contravenţional, ridicată de dl avocat Dumitru Pavel, în interesele ÎCS "Reforma Art" SRL, parte în dosarul nr.4-1928/2024, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.