Decizie nr.19 din 12.02.2026 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.11a/2026 şi nr.22a/2026 pentru controlul constituţionalităţii articolului 3 alin.(1) lit.a/1) din Legea nr.252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi procurorilor şi modificarea unor acte normative (evaluarea extraordinară a unor categorii de judecători)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr.11a/2026 şi nr.22a/2026 pentru

controlul constituţionalităţii articolului 3 alin.(1) lit.a¹) din

Legea nr. 252  din 17 august 2023 privind evaluarea

externă a  judecătorilor şi procurorilor şi 

modificarea unor  acte normative

(evaluarea  extraordinară a

unor categorii de judecători)

nr. 19  din  12.02.2026

 (în vigoare 12.02.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.105-107 art. 33 din 05.03.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Cristian Rotaru, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate la 29 ianuarie 2026 şi la 9 februarie 2026,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 12 februarie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările depuse la Curtea Constituţională la 29 ianuarie 2026 şi la 9 februarie 2026, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie şi 25 alin.(1) literele d) şi g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, de către dl Adrian Lebedinskii, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, şi de către Consiliul Superior al Magistraturii.

2. Autorii sesizărilor îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea articolului 3 alin.(1) lit.a¹) din Legea nr.252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi procurorilor şi modificarea unor acte normative, introdus prin Legea nr.333 din 29 decembrie 2025 pentru modificarea unor acte normative (sporirea transparenţei în administrarea sistemului judecătoresc şi a sistemului Procuraturii şi consolidarea integrităţii judecătorilor care examinează cauze de corupţie).

3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor care stau la baza criticilor de neconstituţionalitate, pe baza pct.18 din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, căruia i-a atribuit numărul 11a/2026.

A. Legislaţia pertinentă

4. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

"În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 74

Adoptarea legilor şi a hotărârilor

"(1) Legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, după cel puţin două lecturi.

[...]"

Articolul 116

Statutul judecătorilor

"(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

(2) Judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie, în condiţiile legii, până la atingerea plafonului de vârstă, de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Preşedintele Republicii Moldova poate respinge o singură dată candidatura propusă de către Consiliul Superior al Magistraturii.

[Art.116 alin.(3),(4) abrogate prin Legea nr.120 din 23.09.2021, în vigoare 01.04.2022]

(5) Deciziile privind numirea judecătorilor şi cariera acestora trebuie să fie adoptate în baza unor criterii obiective, bazate pe merit, şi a unei proceduri transparente, în condiţiile legii. Promovarea sau transferul judecătorilor se face doar cu acordul acestora.

(5¹) Judecătorii au doar imunitate funcţională în condiţiile legii.

(6) Sancţionarea judecătorilor se face în conformitate cu legea.

(7) Funcţia de judecător este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice."

Articolul 121¹

Rolul [Consiliului Superior al Magistraturii]

"Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei autorităţii judecătoreşti."

5. Prevederile relevante ale Legii nr.252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi procurorilor şi modificarea unor acte normative sunt următoarele:

Articolul 3

Subiecţii evaluării

"(1) În temeiul prezentei legi sunt evaluaţi:

a) judecătorii care, din 1 ianuarie 2017 şi până la data intrării în vigoare a prezentei legi, au exercitat funcţia de preşedinte şi/sau vicepreşedinte a judecătoriilor, inclusiv cei care au asigurat interimatul acestor funcţii pentru un termen mai mare de un an;

a¹) judecătorii din cadrul Colegiului specializat anticorupţie al Judecătoriei Chişinău şi candidaţii la funcţia de judecător în cadrul acestui colegiu, precum şi judecătorii din cadrul Judecătoriei Chişinău care, începând cu 1 ianuarie 2017, au fost şi/sau sunt membri ai completelor specializate în cauze de corupţie şi în cele conexe corupţiei, în conformitate cu actele adoptate potrivit legii;

b) judecătorii curţilor de apel aflaţi în funcţie la data intrării în vigoare a prezentei legi;

c) procurorii care, din 1 ianuarie 2017 şi până la data intrării în vigoare a prezentei legi, au exercitat funcţia de Procuror General, de adjunct al Procurorului General, de procurori şefi ai secţiilor Procuraturii Generale, inclusiv cei care au ocupat aceste funcţii sau care au asigurat interimatul acestora pentru un termen mai mare de un an;

d) procurorii care, din 1 ianuarie 2017 şi până la data intrării în vigoare a prezentei legi, au exercitat funcţia de procuror-şef al unei procuraturi şi de adjunct al procurorului-şef al unei procuraturi, inclusiv cei care au ocupat aceste funcţii sau care au asigurat interimatul acestora pentru un termen mai mare de un an;

e) procurorii procuraturilor specializate, inclusiv cei delegaţi în cadrul acestora din 1 ianuarie 2017 şi până la intrarea în vigoare a prezentei legi, pentru un termen mai mare de un an;

f) judecătorii şi procurorii, prevăzuţi la lit.a)–e), care sunt suspendaţi din funcţie;

g) candidaţii care, până la 31 august 2026, câştigă concursurile pentru ocuparea funcţiilor indicate la lit.b) şi e);

h) cel mult doi candidaţi la funcţiile indicate la lit.a), c) şi d) care au acumulat cel mai mare punctaj în concursurile desfăşurate până la 31 august 2026.

[...]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizărilor

6. Autorii sesizărilor au formulat, deopotrivă, critici de neconstituţionalitate extrinseci şi intrinseci.

7. Din perspectiva criticilor de neconstituţionalitate extrinseci, autorul sesizării nr.11a/2026 pretinde că Legea nr.333 din 29 decembrie 2025, prin care au fost introduse dispoziţiile contestate menţionate supra la § 2, nu a fost supusă procedurii de consultări publice. De altfel, autorul reclamă că norma contestată extinde cercul de subiecţi care urmează a fi supuşi evaluării externe şi că, în legătură cu această extindere, nu a fost consultat Consiliul Superior al Magistraturii, care este garantul independenţei autorităţii judecătoreşti.

8. Autorul sesizării nr.22a/2026 subliniază că întregul parcurs de adoptare a unui proiect de lege a fost viciat, şi anume: (i) nu a fost obţinut avizul Consiliului Superior al Magistraturii, (ii) nu a fost prezentată expunerea motivelor şi (iii) nu au fost demarate consultările publice. De asemenea, autorul pretinde că avizul Guvernului la proiectul de lege prin care au fost introduse dispoziţiile criticate a generat, în esenţă, efectele juridice ale unui amendament legislativ în sensul articolului 59 din Regulamentul Parlamentului, nefiind astfel respectată condiţia de adoptare a actului normativ "după cel puţin două lecturi". Potrivit autorului, introducerea prevederilor contestate afectează un element esenţial al procesului de legiferare care decurge direct din Constituţie. În acelaşi timp, consultarea efectivă a Consiliului Superior al Magistraturii în procesul de elaborare şi modificare a cadrului normativ ce vizează statutul judecătorilor nu reprezintă o simplă formalitate procedurală, ci o garanţie constituţională concepută pentru a preveni ingerinţele nejustificate ale puterii legislative în sfera de autonomie a puterii judecătoreşti.

9. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinseci, autorul sesizării nr.11a/2026 afirmă că prin aplicarea mecanismului de evaluare extraordinară doar în privinţa judecătorilor care au făcut sau fac parte din completele de judecată care au examinat cauze de corupţie din Judecătoria Chişinău legislatorul a instituit un tratament diferenţiat nejustificat între judecători. Autorul subliniază că deşi competenţa de examinare a cauzelor de corupţie aparţine şi altor instanţe judecătoreşti, sfera de aplicare a reglementărilor contestate este limitată exclusiv la Judecătoria Chişinău. În acest sens, autorul susţine că diferenţierea instituită se bazează exclusiv pe criteriul competenţei teritoriale, în lipsa unor motive obiective şi rezonabile. Autorul mai notează că evaluarea extraordinară a judecătorilor acestei instanţe reprezintă o ingerinţă gravă în statutul judecătorului şi este contrară principiului inamovibilităţii magistraţilor.

10. De asemenea, autorul sesizării nr.11a/2026 menţionează că dispoziţiile criticate instituie un mecanism de verificare cu caracter retroactiv, care poate genera riscuri serioase pentru independenţa judecătorilor vizaţi. Potrivit autorului, o astfel de evaluare poate crea presiuni nelegitime asupra judecătorilor şi poate afecta stabilitatea mandatului, care este un element esenţial al exercitării funcţiei judiciare.

11. Autorul sesizării nr.22/2026 susţine că extinderea sferei subiecţilor supuşi evaluării externe nu este fundamentată pe criterii obiective, clare şi previzibile, capabile să justifice un tratament juridic diferenţiat în cadrul corpului judecătoresc. În lipsa unei motivări riguroase şi legături rezonabile între scopul declarat al reformei şi categoria de judecători inclusă suplimentar în procedura de evaluare, această măsură pare a fi arbitrară şi incompatibilă cu exigenţele statului de drept şi cu principiul legalităţii. Mai mult, prin extinderea sferei subiecţilor supuşi evaluării externe în afara unui cadru normativ justificat în mod obiectiv şi fără un rol determinant din partea Consiliului în materia definirii şi controlului acestui mecanism, este diminuată competenţa constituţională a Consiliului şi, prin urmare, afectat echilibrul instituţional consacrat de Legea Supremă.

12. Din aceste motive, autorii sesizărilor afirmă că dispoziţiile criticate contravin articolelor 1 alin.(3), 6, 16, 116 şi 121¹ din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizărilor, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea privind evaluarea externă a judecătorilor şi procurorilor şi modificarea unor acte normative, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Conform articolului 25 alin.(1) literele d) şi g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Consiliul Superior al Magistraturii şi deputaţii din Parlament au competenţa de a sesiza Curtea Constituţională.

16. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie articolul VII pct.1 din Legea nr.333 din 29 decembrie 2025 pentru modificarea unor acte normative (sporirea transparenţei în administrarea sistemului judecătoresc şi a sistemului Procuraturii şi consolidarea integrităţii judecătorilor care examinează cauze de corupţie), prin care articolul 3 alin.(1) din Legea nr.252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi procurorilor şi modificarea unor acte normative a fost completat cu lit.a¹). În jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că dispoziţiile de modificare şi de completare a unui act legislativ se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta (a se vedea HCC nr.11 din 26 mai 2022, § 27; HCC nr.19 din 31 octombrie 2023, § 28). Din acest motiv, Curtea a precizat că-şi va raporta obiectul analizei la actul de bază, adică la articolul 3 alin.(1) lit.a¹) din Legea nr.252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi procurorilor şi modificarea unor acte normative.

17. Curtea constată că dispoziţiile atacate nu au constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

18. Autorii sesizărilor susţin că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3) (statul de drept), 6 (separaţia şi colaborarea puterilor), 16 (egalitatea), 116 (statutul judecătorilor) şi 121¹ (rolul Consiliului Superior al Magistraturii) din Constituţie. De asemenea, deşi nu au fost menţionate expres în sesizări, autorii acestora au formulat critici şi din perspectiva articolelor 22 (neretroactivitatea legii) şi 74 alin.(1) (adoptarea legilor şi a hotărârilor) din Constituţie.

19. Referitor la incidenţa articolului 1 alin.(3) din Constituţie, Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa că acest articol nu are o aplicabilitate independentă. Pentru a fi incident, autorul trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe într-un drept fundamental garantat de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei Curtea poate aplica prevederile acestui articol (a se vedea DCC nr.90 din 25 iulie 2023, § 19; DCC nr.146 din 2 octombrie 2025, § 20).

20. Cu referire la articolul 6 din Constituţie, Curtea a notat în jurisprudenţa sa că acesta comportă un caracter general şi nu poate constitui un reper separat, ci trebuie coroborat cu alte prevederi din Constituţie, care trebuie să fie aplicabile (a se vedea DCC nr.123 din 3 octombrie 2024, § 15; DCC nr.80 din 10 iulie 2025, § 19). Curtea reţine că dispoziţiile constituţionale privind separaţia puterilor în stat (articolul 6), privind independenţa, imparţialitatea şi inamovibilitatea judecătorilor (articolul 116 alin.(1)), privind stabilirea prin lege organică a organizării instanţelor judecătoreşti, a competenţei acestora şi a procedurii de judecată (articolul 115 alin.(4)) definesc statutul juridic al judecătorului şi subliniază calitatea justiţiei de ramură independentă şi imparţială a puterii de stat. Pentru a-şi putea realiza competenţele, puterea judecătorească trebuie să fie independentă faţă de puterile legislativă şi executivă, fapt care implică libertate faţă de orice influenţă care poate fi exercitată de acestea din urmă (a se vedea HCC nr.9 din 7 aprilie 2022, § 63; HCC nr.21 din 6 decembrie 2022, § 54). Independenţa justiţiei este garantată de Consiliul Superior al Magistraturii, ca instituţie constituţională specială.

21. Cu referire la criticile de neconstituţionalitate extrinseci, autorul sesizării nr.11a/2026 a afirmat că Legea nr.333 din 29 decembrie 2025, prin care au fost introduse dispoziţiile contestate, nu a fost supusă procedurii consultării publice. În special, autorul a pretins că proiectul de lege referitor la extinderea cercului de subiecţi care urmează a fi supuşi evaluării externe nu a fost consultat cu Consiliul Superior al Magistraturii – garant al independenţei autorităţii judecătoreşti.

22. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că poate verifica constituţionalitatea unei legi sub aspect procedural doar dacă la adoptarea ei Parlamentul a afectat vreun element esenţial al procesului de legiferare, care rezultă expres din Constituţie sau care poate fi dedus clar dintr-un principiu constituţional (a se vedea HCC nr.21 din 27 iulie 2021, § 23; DCC nr.178 din 12 decembrie 2023, § 26).

23. Consiliul Superior al Magistraturii are rolul constituţional central în domeniul garantării independenţei autorităţii judecătoreşti. Pentru realizarea competenţelor sale, Constituţia prevede că Consiliul asigură numirea, transferarea, detaşarea, promovarea în funcţie şi aplică măsuri disciplinare faţă de judecători (articolele 121¹ şi 123 alin.(1) din Constituţie). Totuşi, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că obligaţia Parlamentului de a supune proiectele de legi/amendamentele legislative care nu afectează domeniile stabilite de articolele 109 şi 131 alin.(4) din Constituţie unor expertize nu rezultă din nicio normă constituţională (DCC nr.43 din 31 martie 2022, §§ 13 şi 38-39; DCC nr.178 din 12 decembrie 2023, § 32). De altfel, în practica sa recentă, Curtea a respins ca inadmisibile critici similare care vizau omisiunea Parlamentului de a obţine avizele relevante şi de a demara consultaţii publice în cazul elaborării proiectelor de legi, menţionând că această obligaţie rezultă din Legea cu privire la actele normative şi din Regulamentul Parlamentului, nu dintr-un principiu constituţional (a se vedea HCC nr.5 din 5 martie 2024, § 51; HCC nr.9 din 26 martie 2024, § 40; HCC nr.16 din 19 decembrie 2025, § 43).

24. Mai mult, Curtea observă că în avizul său nr.2640m/i din 16 decembrie 2025 pe marginea proiectului de lege în discuţie, publicat pe pagina web a Consiliului Superior al Magistraturii¹, acesta a menţionat că "evaluarea externă a judecătorilor din cadrul Colegiului specializat anticorupţie al Judecătoriei Chişinău, precum şi a candidaţilor la funcţia de judecător în cadrul acestui colegiu, poate sprijini un proces de selecţie echitabil şi transparent pentru judecătorii anticorupţie" (pct. 3 din aviz). Prin urmare, Curtea nu poate accepta argumentul privind diminuarea rolului constituţional al Consiliului Superior al Magistraturii în sensul articolului 121¹ din Constituţie şi, respectiv, respinge acest capăt al sesizării nr.22a/2026.

_____________________

¹ https://www.csm.md/files/Hotaririle/2025/Avize/251216-001.pdf

25. Referitor la argumentul autorului sesizării nr.22a/2026 privind pretinsa nerespectare a condiţiei de cel puţin două lecturi la adoptarea Legii nr.333 din 29 decembrie 2025, prin care au fost introduse prevederile contestate, Curtea observă următoarele.

26. Proiectul de lege nr.403 a fost înregistrat la Secretariatul Parlamentului la 10 decembrie 2025, fiind o iniţiativă legislativă a unui grup de opt deputaţi în Parlament. Obiectivul proiectului de lege în discuţie constă în sporirea transparenţei în administrarea sistemului judecătoresc şi a procuraturii şi consolidarea integrităţii judecătorilor care examinează cauze de corupţie.

27. La 18 decembrie 2025, cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, proiectul de lege nr.403 a fost votat în prima lectură².

_____________________

² A se vedea stenograma şedinţei plenare a Parlamentului din 18 decembrie 2025 - https://parlament.md/preview?id=f009624d-1f5b-4ce3-afad-8fce7b25feb8&url=https://ep-sp.parlament.md/sittings/639014887805544799/Documents/20260122134910.pdf&method=GetDocumentContent

28. La etapa de avizare a proiectului de lege, Consiliul Superior al Magistraturii a emis avizul său nr.2640m/i din 16 decembrie 2025 (a se vedea § 24), iar Guvernul – decizia protocolară din 23 decembrie 2025. Cu referire la propunerea din proiect de a efectua evaluarea extraordinară a integrităţii judecătorilor din colegiul anticorupţie al Judecătoriei Chişinău, Guvernul a calificat acest mecanism drept unul fezabil. Totodată, Guvernul a propus ca, pe lângă evaluarea judecătorilor din cadrul Colegiului specializat anticorupţie al Judecătoriei Chişinău şi a candidaţilor la funcţia de judecător în cadrul acestui colegiu, să fie supuşi evaluării şi "judecătorii Judecătoriei Chişinău care, începând cu 1 ianuarie 2017, au fost şi/sau sunt membri, inclusiv preşedinţi, ai completelor penale formate din trei judecători în primă instanţă, în conformitate cu actele adoptate potrivit legii".

29. La 29 decembrie 2025, Comisia juridică, numiri şi imunităţi a Parlamentului, prin raportul pe marginea proiectului de lege pentru lectura a doua³, a acceptat parţial propunerea Guvernului, în măsura în care urmează a fi supuşi evaluării externe "judecătorii din cadrul Judecătoriei Chişinău care, începând cu 1 ianuarie 2017, au fost şi/sau sunt membri ai completelor specializate în cauze de corupţie şi în cele conexe corupţiei, în conformitate cu actele adoptate potrivit legii". Prin urmare, Comisia juridică, numiri şi imunităţi a Parlamentului a luat în consideraţie unele propuneri ale autorităţilor care au prezentat avize şi a ajustat proiectul de lege.

_____________________

³ https://parlament.md/preview?id=dd6ad903-8353-42e6-b798-b501400d4589&url=https://ep-sp.parlament.md/legislativedocuments/639025926751671609/Documents/20251229124810.pdf&method=GetDocumentContent

30. Comisia menţionată a propus Parlamentului spre examinare şi adoptare proiectul nr.403 pentru lectura a doua. Tot la 29 decembrie 2025, în cadrul şedinţei plenare a Parlamentului, proiectul legii nr.403 din 10 decembrie 2025 a fost votat în cea de-a doua lectură cu 55 de voturi⁴. După adoptarea în lectura a doua, proiectul de lege nr.403 a devenit Legea nr.333 din 29 decembrie 2025 pentru modificarea unor acte normative (sporirea transparenţei în administrarea sistemului judecătoresc şi a sistemului Procuraturii şi consolidarea integrităţii judecătorilor care examinează cauze de corupţie).

_____________________

⁴ A se vedea stenograma şedinţei plenare a Parlamentului din 29 decembrie 2025 - https://parlament.md/preview?id=392ceb76-7d14-4ca0-a500-6aee5b9e04b3&url=https://ep-sp.parlament.md/sittings/639021828205537180/Documents/20260128095022.pdf&method=GetDocumentContent

31. Aşa fiind, Curtea constată că, la adoptarea articolului VII pct.1 din Legea nr.333 din 29 decembrie 2025, legislatorul a respectat exigenţele articolului 74 alin.(1) din Constituţie, care impune adoptarea legilor organice cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, după cel puţin două lecturi.

32. În continuare, Curtea va analiza argumentele referitoare la critica de neconstituţionalitate intrinsecă.

33. Autorul sesizării nr.11a/2026 a menţionat că prin reglementarea mecanismului de evaluare extraordinară doar în privinţa magistraţilor care anterior au făcut sau fac parte din completele de judecată din Judecătoria Chişinău care au examinat cauze de corupţie legislatorul a instituit un tratament diferenţiat nejustificat între judecători şi a comis o ingerinţă gravă în statutul judecătorului, contrar principiului inamovibilităţii magistraţilor. În acelaşi timp, autorul sesizării nr.22/2026 a susţinut că extinderea sferei subiecţilor supuşi evaluării externe nu este fundamentată pe criterii obiective, clare şi previzibile, capabile să justifice un tratament juridic diferenţiat în cadrul corpului judecătoresc.

34. Cu privire la incidenţa articolelor 16 şi 116 din Constituţie în sensul independenţei judecătorilor, Curtea notează că în preambulul Legii nr.252 din 17 august 2023 se menţionează că această lege a fost adoptată în vederea asigurării integrităţii judecătorilor şi a procurorilor şi sporirii încrederii societăţii în justiţie. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că procedura de evaluare externă a integrităţii financiare şi etice a procurorilor şi judecătorilor are un caracter excepţional şi face parte din reforma domeniului justiţiei. Această procedură urmăreşte să elimine din sistemul public judecătorii şi procurorii lipsiţi de integritate, să sporească încrederea cetăţenilor în autoritatea judecătorească şi în procuratură şi a fost reglementată pentru că s-a constatat că mecanismele obişnuite de evaluare erau ineficiente (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.2 din 16 ianuarie 2025, § 180; DCC nr.50 din 10 aprilie 2025, § 25).

35. De asemenea, Curtea a precizat în jurisprudenţa sa că, în lipsa unei autorităţi libere şi independente, abilitate cu competenţa controlului şi echilibrării exerciţiului de putere al autorităţilor publice, nu poate fi imaginată o societate cu adevărat democratică. Justiţia independentă reprezintă o condiţie indispensabilă pentru supravieţuirea democraţiei şi garantarea principiilor ei de guvernare (a se vedea HCC nr.13 din 27 aprilie 2021, §§ 34 şi 35; HCC nr.38 din 7 decembrie 2021, § 78).

36. În acest context, Curtea notează că prin introducerea prevederilor contestate legislatorul a extins cercul de subiecţi care urmează a fi evaluaţi, fără a modifica procedura de evaluare în ansamblu şi fără a aduce atingere standardelor deja instituite în materia evaluării extraordinare. Noii subiecţi ai mecanismului de evaluare urmează să beneficieze de aceleaşi garanţii procesuale de care se bucură, deopotrivă, şi alţi subiecţi ai procedurii de evaluare. Evaluarea externă a acestor judecători reprezintă un instrument preventiv şi de verificare, aplicabil într-un cadrul normativ clar, conceput să consolideze credibilitatea actului de justiţie în cauzele de corupţie, în care riscurile de influenţă nelegitimă sunt în mod obiectiv mai ridicate.

37. Curtea reţine că articolul 72 alin.(3) lit.e) din Constituţie îi acordă legislatorului prerogativa exclusivă de a reglementa prin lege organică organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti. În domeniul stabilirii categoriei de subiecţi care urmează a fi supuşi procedurii de evaluare extraordinară, legislatorul are o marjă discreţionară largă. Stabilirea categoriilor de judecători care urmează a fi supuşi evaluării extraordinare reprezintă o chestiune de politică publică. Competenţa Curţii în acest caz este limitată la verificarea justificării rezonabile de către Parlament a deciziei sale şi a legăturii raţionale dintre obiectivul urmărit şi norma contestată.

38. Curtea constată că Parlamentul şi-a argumentat decizia de a extinde procedura de evaluare în privinţa categoriei prevăzute de articolul 3 alin.(1) lit.a¹) din Lege prin faptul că procurorii specializaţi în investigarea cauzelor de corupţie sunt supuşi aceleiaşi proceduri de evaluare externă şi că această categorie de judecători trebuie să soluţioneze dosare de corupţie, motiv pentru care este esenţial ca aceştia să corespundă unor standarde sporite de integritate etică şi financiară⁵.

_____________________

⁵ https://parlament.md/preview?id=dd6ad903-8353-42e6-b798-b501400d4589&url=https://ep-sp.parlament.md/legislativedocuments/639025926751671609/Documents/20251229124810.pdf&method=GetDocumentContent  

39. Curtea reţine că articolul 3 alin.(1) lit.a¹) din Lege urmăreşte asigurarea unei abordări coerente şi unitare a mecanismului de evaluare a integrităţii, având în vedere că procurorii specializaţi în investigarea cauzelor de corupţie sunt supuşi aceleiaşi proceduri de evaluare externă, iar exceptarea din acest proces a judecătorilor care soluţionează aceste categorii de cauze ar crea un dezechilibru normativ din perspectiva interesului public.

40. Totodată, în Raportul său din 2025 privind Republica Moldova în contextul politicii de extindere a Uniunii Europene⁶, Comisia Europeană a menţionat, inter alia, că "Republica Moldova ar trebui să modifice legislaţia pentru a prevedea evaluarea externă obligatorie de către comisia de evaluare relevantă a tuturor judecătorilor din cadrul completelor specializate anticorupţie, inclusiv a completelor specializate din prima instanţă [...]" (pagina 6 din Raport).

_____________________

⁶ https://enlargement.ec.europa.eu/moldova-report-2025_en

41. Curtea notează că decizia legislatorului este strâns legată de rolul specific şi competenţele distincte ale Colegiului specializat anticorupţie al Judecătoriei Chişinău, creat prin Legea nr.192 din 10 iulie 2025, care îi conferă competenţa exclusivă de a examina, în primă instanţă, infracţiunile de corupţie şi cele conexe acestora.

42. Autorul sesizării nr.11a/2026 susţine că evaluarea selectivă doar a judecătorilor din Judecătoria Chişinău prevăzuţi la articolul 3 alin.(1) lit.a¹) din Lege instituie un tratament diferenţiat discriminatoriu.

43. Examinând această critică, Curtea reţine că judecătorii menţionaţi nu se află într-o situaţie identică cu ceilalţi judecători, dat fiind caracterul exclusiv al competenţei lor funcţionale şi natura cauzelor examinate. În al doilea rând, măsura urmăreşte un scop legitim – protejarea integrităţii sectorului judiciar cu risc sporit de corupţie şi consolidarea încrederii publice în justiţie. În al treilea rând, limitarea evaluării la această categorie nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea scopului urmărit, legislatorul beneficiind de o marjă de apreciere în configurarea reformelor structurale ale sistemului judiciar. Prin urmare, diferenţa de tratament este obiectiv justificată.

44. Autorul sesizării nr.11a/2026 a mai menţionat că dispoziţiile criticate instituie un mecanism de verificare cu caracter retroactiv (evaluarea judecătorilor care au fost membri ai completelor specializate anticorupţie începând cu 1 ianuarie 2017), care poate genera riscuri serioase pentru independenţa judecătorilor vizaţi. Potrivit autorului, o asemenea evaluare poate crea presiuni nelegitime asupra judecătorilor şi poate afecta stabilitatea statutului juridic al acestora, care reprezintă un element esenţial al exercitării funcţiei judiciare.

45. În jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că articolul 22 din Constituţie garantează neretroactivitatea legii penale, în sensul larg al noţiunii de "penal", adică principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (nullum crimen, nullum poena sine lege) (DCC nr.10 din 31 ianuarie 2023, § 16; HCC nr.2 din 16 ianuarie 2025, § 81). Nimic din articolul 22 din Constituţie nu sugerează aplicabilitatea sa în privinţa legilor cu caracter civil. Având în vedere că în prezenta cauză prevederile contestate nu au un caracter penal, articolul 22 din Constituţie nu este incident.

46. De asemenea, Curtea reţine că normele contestate nu impun judecătorului reguli de comportament de care acesta nu ar fi avut cunoştinţă. Judecătorul este o persoană cu reputaţie ireproşabilă, are obligaţia, inter alia: (i) de a fi imparţial; (ii) de a se abţine de la fapte care dăunează intereselor serviciului şi prestigiului justiţiei, care compromit cinstea şi demnitatea de judecător, provoacă îndoieli faţă de obiectivitatea lor; (iii) de a respecta prevederile Codului de etică al judecătorului (a se vedea articolul 15 din Legea nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului), iar evaluarea extraordinară are ca scop de a verifica, în special, dacă obligaţiile menţionate au fost respectate de persoana evaluată.

47. Pentru că nu s-a putut demonstra incidenţa vreunui drept fundamental, Curtea constată că nici articolele 1 alin.(3) şi 6 din Constituţie nu sunt incidente.

48. Prin urmare, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizările în cauză nu întrunesc condiţiile de admisibilitate şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.f) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările depuse de dl Adrian Lebendinskii, deputat în Parlament, şi de Consiliul Superior al Magistraturii privind controlul de constituţionalitate al articolului 3 alin.(1) lit.a¹) din Legea nr.252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi procurorilor şi modificarea unor acte normative.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Opinie separată

la Decizia nr.19 din 12 februarie 2026

Majoritatea Curţii a respins ca inadmisibile două sesizări care vizau prevederi din Legea nr.252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi procurorilor. Aceste prevederi impun evaluarea etică şi financiară a judecătorilor din cadrul Colegiului specializat anticorupţie al Judecătoriei Chişinău şi a candidaţilor la funcţia de judecător în cadrul acestui colegiu, precum şi a judecătorilor din cadrul Judecătoriei Chişinău care, începând cu 1 ianuarie 2017, au fost şi/sau sunt membri ai completelor specializate în cauze de corupţie şi în cele conexe corupţiei.

În esenţă, autorii şi-au formulat criticile pe două planuri.

Mai întâi, aceştia au afirmat că la adoptarea prevederilor contestate nu a fost consultat Consiliul Superior al Magistraturii, care este, în Republica Moldova, garantul independenţei autorităţii judecătoreşti. După votarea proiectului de lege în prima lectură, Parlamentul a modificat esenţial conţinutul acestuia şi nu a solicitat un aviz de la această autoritate. Mai mult, amendamentul care a introdus prevederile contestate în Lege nu a fost votat în două lecturi.

În al doilea rând, autorii sesizărilor au afirmat că extinderea subiecţilor supuşi evaluării nu este fundamentată pe criterii obiective, clare şi previzibile. În lipsa unei motivări şi a unei legături rezonabile între scopul declarat al reformei justiţiei şi categoria de judecători incluşi în mod suplimentar în procedura de evaluare, măsura survine ca una arbitrară, incompatibilă cu exigenţele statului de drept. Prin extinderea categoriei subiecţilor supuşi evaluării externe în afara unui cadru justificat obiectiv şi fără un rol determinant al Consiliului Superior al Magistraturii, jucat prin organul său specializat – Colegiul pentru selecţia şi evaluarea judecătorilor, se diminuează competenţa constituţională a Consiliului Superior al Magistraturii şi aduce atingere echilibrului instituţional impus de Constituţie. Prin aplicarea mecanismului evaluării extraordinare (vetting) doar în cazul judecătorilor care au făcut sau fac parte din completele de judecată care au examinat cauze de corupţie din Judecătoria Chişinău, legea a instituit un tratament diferenţiat nejustificat între judecători. Autorii subliniază că, deşi competenţa de examinare a cauzelor de corupţie aparţine şi altor instanţe judecătoreşti, sfera de aplicare a reglementărilor contestate se limitează exclusiv la Judecătoria Chişinău. Potrivit acestora, evaluarea extraordinară a judecătorilor acestei instanţe reprezintă o ingerinţă gravă în statutul judecătorului şi este contrară principiului inamovibilităţii judecătorilor. Totodată, prin instituirea unei evaluări externe doar în cazul unor categorii de judecători, categorii alese în funcţie de instanţa sau de tipul de cauze examinate, fără a demonstra existenţa unor circumstanţe obiective care să distingă aceste categorii de restul judecătorilor, se aduce atingere principiului separării puterilor în stat, garantat de articolul 6 din Constituţie, pentru că puterea legislativă intervine în mod excesiv în materie de organizare şi de funcţionare a autorităţii judecătoreşti.

Consider că aceste critici sunt justificate.

Cu referire la argumentul necesităţii emiterii unui aviz de către Consiliul Superior al Magistraturii, majoritatea judecătorilor Curţii au reţinut că obligaţia Parlamentului de a supune proiectele de legi/amendamentele legislative care nu afectează domeniile stabilite de articolele 109 şi 131 alin.(4) din Constituţie unor expertize nu rezultă din nicio normă constituţională şi că, în practica sa recentă, Curtea a respins ca inadmisibile critici similare care vizau omisiunea Parlamentului de a obţine avizele relevante şi de a organiza consultări publice în cazul elaborării proiectelor de legi, menţionând că această obligaţie rezultă din Legea cu privire la actele normative şi din Regulamentul Parlamentului, nu dintr-un principiu constituţional (a se vedea § 23 din Decizie).

Totuşi, cu privire la această chestiune, jurisprudenţa Curţii conţine un reper important în sens contrar. Decizia nr.149 din 30 septembrie 2021 a avut la bază o sesizare, în care autorul acesteia afirma că unele modificări la Legea cu privire la procuratură au fost adoptate fără un aviz din partea instituţiilor relevante. La paragraful 47 al Deciziei menţionate, Curtea a reţinut următoarele considerente, care sunt relevante pentru prezenta cauză:

"Spre deosebire de cazurile în care Constituţia stabileşte în mod expres sau în care deduce în mod implicit obligativitatea avizării proiectelor de legi, e.g. articolele 109 sau 131 alin.(4) din Constituţie, Curtea nu poate identifica, în argumentele sesizărilor, vreo normă constituţională din care ar rezulta, cel puţin în mod implicit, obligaţia avizării iniţiativelor legislative care au ca obiect modificări sau reforme în sistemul organelor procuraturii. Avizarea unor astfel de iniţiative legislative este reglementată de legislaţia infraconstituţională, iar Curtea nu deţine competenţa de a verifica dacă au fost respectate normele cu forţă juridică inferioară Constituţiei."

Este bine-cunoscută diferenţierea statutului procurorilor de statutul judecătorilor. Comisia de la Veneţia subliniază, de exemplu, că din perspectiva internaţională există o diferenţă între standardele referitoare la judecători şi cele referitoare la procurori. Independenţa judecătorilor este garantată de toate convenţiile internaţionale, de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi de instrumentele relevante ale Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei. Din contră, este recunoscut că autonomia Procuraturii nu constituie un principiu cu aceeaşi forţă normativă ca principiul independenţei judecătorilor. Standardul de bază este că trebuie să se asigure o autonomie suficientă pentru a proteja autorităţile Procuraturii de influenţa politică nepotrivită (a se vedea HCC nr.12 din 8 august 2023, § 23).

Această realitate reprezenta un argument serios pentru a ne pune problema existenţei unei "norme constituţionale din care ar rezulta, cel puţin în mod implicit, obligaţia avizării iniţiativelor legislative". Articolele 121¹ şi 123 din Constituţie, care stabilesc rolul fundamental al Consiliului Superior al Magistraturii în sistemul nostru de drept şi competenţele sale de bază, reprezintă astfel de norme. Consiliul Superior al Magistraturii este autoritatea mandatată de Constituţie să salvgardeze independenţa instanţelor şi a judecătorilor, iar una dintre competenţele sale de bază constă în aplicarea de măsuri disciplinare faţă de judecători. Înainte de adoptarea amendamentului la Legea nr.252 din 17 august 2023, care afectează situaţia juridică a unor judecători de la Judecătoria Chişinău, se impunea, aşadar, avizul Consiliului Superior al Magistraturii.

Proiectul de lege care a stat la baza Legii nr.252 din 17 august 2023 a avut ca obiectiv sporirea transparenţei în administrarea sistemului judecătoresc şi a procuraturii şi consolidarea integrităţii judecătorilor care examinează cauze de corupţie (a se vedea § 26 din Decizie). Acest proiect a fost votat în prima lectură la 18 decembrie 2025. Ulterior, Comisia juridică a Parlamentului a acceptat parţial un amendament propus de Guvern, privind evaluarea judecătorilor Judecătoriei Chişinău care, începând cu 1 ianuarie 2017, au fost şi/sau sunt membri ai completelor specializate în cauze de corupţie şi în cele conexe corupţiei. Proiectul de lege, care includea deja amendamentul, a fost votat în a doua lectură la 29 decembrie 2025. Majoritatea Curţii afirmă, la § 31 din Decizie, că legislatorul a respectat exigenţele articolului 74 alin.(1) din Constituţie, articol care impune adoptarea legilor organice cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, după cel puţin două lecturi.

În opinia mea, condiţia votului în cel puţin două lecturi nu a fost respectată. Proiectul de lege se referea, în varianta sa iniţială, la sporirea transparenţei în administrarea sistemului judecătoresc şi a procuraturii şi consolidarea integrităţii judecătorilor care examinează cauze de corupţie. Proiectul se referea la introducerea unui nou colegiu specializat în cauze de corupţie – colegiul anticorupţie – în cadrul Judecătoriei Chişinău şi a unui nou complet specializat în cadrul Curţii de Apel Centru. Care este legătura dintre judecătorii care au fost membri ai completelor specializate în cauze de corupţie şi în cele conexe corupţiei începând cu 2017 şi colegiile specializate nou-propuse? Cu alte cuvinte, proiectul de bază se referă la viitor, iar amendamentul priveşte trecutul. Nu există o legătură raţională între cele două grupuri de judecători. Din acest motiv, votarea amendamentului trebuia să aibă loc în două lecturi, nu într-o singură lectură.

În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut o obligaţie generală a statului Republica Moldova de a-şi spori legitimitatea politică prin implementarea considerentelor din opiniile relevante ale Comisiei de la Veneţia (a se vedea, e.g., § 42 din HCC nr.11 din 7 mai 2020).

În Opinia Comisiei de la Veneţia (CDL-AD(2023)005) se reiterează că puterea discreţionară a legislatorului în reformarea justiţiei nu este nelimitată. În asemenea chestiuni, legislatorul este constrâns şi de principiile generale al independenţei judecătorilor şi al preeminenţei dreptului, care sunt recunoscute de Constituţie ( a se vedea articolele 1 alineatul (3) şi 116) şi care decurg din obligaţiile internaţionale ale Republicii Moldova. Legislatorul trebuie să se asigure că respectă valorile constituţionale generale. Totodată, Comisia de la Veneţia a notat că o "situaţie critică şi extraordinară" din sistemul judiciar ar trebui "demonstrată în mod obiectiv" şi ar trebui cercetate alte soluţii alternative (a se vedea pct.14, 15).

Comisia de la Veneţia a emis în 2023 o Opinie (CDL-REF(2023)030) referitoare la prima versiune a proiectului de lege privind sistemul judiciar anticorupţie, opinie care conţine recomandări esenţiale. În una dintre recomandări, Comisia afirmă că procedura de selecţie a judecătorilor din domeniul anticorupţiei trebuie încredinţată Consiliului Superior al Magistraturii, odată ce Colegiul de selecţie şi de evaluare va fi funcţional, fără să se introducă o procedură de preselecţie care să fie efectuată de un organism suplimentar. Într-o altă recomandare, Comisia de la Veneţia spune că monitorizarea stilului de viaţă al judecătorilor de către Consiliul Superior al Magistraturii nu este necesară şi ar trebui eliminată din proiectul de lege, deoarece verificarea averii şi a intereselor personale reprezintă, în sine, un mijloc adecvat şi suficient pentru monitorizarea integrităţii judecătorilor.

Comisia de la Veneţia a mai emis în 2025 o Opinie (CDL-AD(2025)024) cu privire la proiectul de lege revizuit. În proiectul de lege revizuit, a fost abandonat modelul anterior, conform căruia o comisie ad-hoc urma să facă o preselecţie a candidaţilor pentru funcţiile de judecător anticorupţie, competenţa exclusivă a selecţiei acestor judecători revenindu-i Consiliului Superior al Magistraturii, prin intermediul organului sau specializat – Colegiul de selecţie şi de evaluare (a se vedea paragraful 37 din Opinia CDL-AD(2025)024). Comisia de la Veneţia a salutat această modificare, calificând-o drept o abordare constructivă (a se vedea paragraful 54 al Opiniei). Amintesc că, potrivit articolului 9 alin.(4) din Legea nr.192 din 10 iulie 2025 cu privire la mecanismul de judecare a cauzelor de corupţie şi actelor conexe corupţiei, până la modificările efectuate prin Legea nr.333 din 29 decembrie 2025, era reglementat faptul că Consiliul Superior al Magistraturii organizează şi desfăşoară concursul în trei etape, una dintre care presupunea "efectuarea de către Colegiul pentru selecţia şi evaluarea judecătorilor a evaluării performanţelor în baza Legii nr.147/2023 privind selecţia şi evaluarea performanţelor judecătorilor – în cazul candidaţilor pentru funcţia de judecător în cadrul Colegiului anticorupţie".

Potrivit jurisprudenţei Curţii în care s-au analizat prevederi din Legea nr.26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaţilor la funcţia de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor şi procurorilor, scopurile acestui act normativ au fost (i) sporirea integrităţii viitorilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii; (ii) sporirea încrederii societăţii în sistemul justiţiei şi, implicit, în activitatea organelor de autoadministrare a judecătorilor şi procurorilor (a se vedea DCC nr.42 din 6 aprilie 2023, § 121, care face trimitere la Preambulul Legii). Odată îndeplinită procedura selectării membrilor Consiliului Superior al Magistraturii şi a membrilor Colegiilor specializate, prin intermediul cărora Consiliul îşi exercită atribuţiile, se prezumă că scopurile urmărite de Lege au fost realizate, iar Consiliul şi organele sale au fost consolidate.

Totuşi, prin amendamentul propus de Guvern şi aprobat de Parlament într-o singură lectură, autorităţile naţionale au renunţat la abordarea constructivă salutată de Comisia de la Veneţia. Considerentele Comisiei de la Veneţia puteau face uşor parte din argumentarea Curţii Constituţionale, care ar fi trebuit să admită sesizările şi să le examineze în fond.

Nu pot fi de acord cu colegii mei atunci când afirmă, la paragraful 36 al Deciziei, că "prin introducerea prevederilor contestate legislatorul a extins cercul de subiecţi care urmează a fi evaluaţi, fără a modifica procedura de evaluare în ansamblu şi fără a aduce atingere standardelor deja instituite în materia evaluării extraordinare. […] Evaluarea externă a acestor judecători reprezintă un instrument preventiv şi de verificare, aplicabil într-un cadru normativ clar, conceput să consolideze credibilitatea actului de justiţie în cauzele de corupţie, în care riscurile de influenţă nelegitimă sunt în mod obiectiv mai ridicate". Eu nu pun problema inutilităţii verificării integrităţii acestor judecători, ci consider că aceştia trebuie evaluaţi de Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul Colegiului de Selecţie şi Evaluare, ai căror membri au trecut pre-vetting-ul şi în care se prezumă că societatea are încredere, aşa cum se deduce din articolul 123 alin.(1) din Constituţia Republicii Moldova. În caz contrar, recunoaştem indirect că pre-vetting-ul prin care au trecut membrii Consiliului Superior al Magistraturii şi membrii Colegiului de Selecţie şi Evaluare nu şi-a atins scopul.

Mai mult, norma contestată îi vizează şi pe judecătorii din cadrul Judecătoriei Chişinău care, începând cu 1 ianuarie 2017, au fost şi/sau sunt membri ai completelor specializate în cauze de corupţie şi în cele conexe corupţiei. Norma contestată nu poate constitui un "instrument preventiv", din simplul motiv că nu poţi să previi, în 2026, ceva care s-a întâmplat pe parcurs începând cu 2017.

În concluzie, mecanismul evaluării extraordinare a integrităţii etice şi financiare de către o comisie specializată, cunoscută sub numele de "Comisia de vetting", reprezintă o procedură extraordinară care nu-şi mai are justificare în condiţiile în care avem un Consiliu Superior al Magistraturii şi un Colegiu de Selecţie şi Evaluare deplin funcţionale, ai căror membri au făcut faţă unei proceduri de evaluare a integrităţii etice şi financiare şi mai dure: procedura pre-vetting-ului. Consiliul Superior al Magistraturii reprezintă o autoritate de nivel constituţional, care asigură organizarea, funcţionarea şi independenţa unei puteri în stat: puterea judecătorească. Consider că Guvernul şi Parlamentul ar trebui să ia în considerare rolul constituţional al Consiliului Superior al Magistraturii care îţi exercită atribuţiile în mod direct sau prin intermediul organelor sale specializate. Dată fiind dispariţia caracterului extraordinar al procedurii de vetting, norma contestată nu urmăreşte un scop legitim.