Decizie nr.192 din 23.12.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.173g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 39 alin.(11) din Codul de procedură civilă (alegerea instanţei judecătoreşti de către reclamant)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

  D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.173g/2022 privind

excepţia de neconstituţionalitate a articolului 39

alin.(11) din Codul de procedură civilă

(alegerea instanţei judecătoreşti

de către reclamant)

nr. 192  din  23.12.2022

 (în vigoare 23.12.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 31-34 art. 22 din 03.02.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 1 noiembrie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 23 decembrie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 39 alin.(11) din Codul de procedură civilă, ridicată din oficiu de dnii judecători Vitalie Cotorobai, Ala Malîi şi Angela Braga, în dosarul nr.2ac-396/2022, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. SRL "Vitasanmax" a formulat o acţiune civilă împotriva SRL "Termobloc" cu privire la încasarea penalităţilor contractuale şi a cheltuielilor de judecată. Dat fiind faptul că punctul 11.3 din contractul de vânzare-cumpărare stabileşte că locul de executare a acestuia corespunde cu adresa juridică a vânzătorului, societatea reclamantă a depus acţiunea civilă la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, pe baza articolului 39 alin.(11) din Codul de procedură civilă.

4. La 23 decembrie 2021, Judecătoria Chişinău a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată. SRL "Vitasanmax" a contestat cu apel hotărârea primei instanţe.

5. Printr-o încheiere, dnii judecători Vitalie Cotorobai, Ala Malîi şi Angela Braga de la Curtea de Apel Chişinău au ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a articolului 39 alin.(11) din Codul de procedură civilă şi au trimis, în acest sens, sesizarea la Curtea Constituţională.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile

şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

7. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Articolul 39

Competenţa la alegerea reclamantului

"[...]

(11) Acţiunea născută din contractul în care se indică locul executării lui poate fi intentată şi în oricare dintre sediile instanţei din acel loc.

[...]

(14) Alegerea între instanţele care, conform prezentului articol, sunt competente să judece cauza aparţine reclamantului.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate

8. Autorii menţionează că reclamantul nu a intentat prezenta acţiune civilă în instanţa în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului, ci în instanţa în a cărei rază teritorială se află locul executării contractului, care corespunde cu adresa juridică a vânzătorului. Astfel, societatea reclamantă a intentat acţiunea în conformitate cu articolul 39 alin.(11) din Codul de procedură civilă, care stabileşte că acţiunea născută din contractul în care se indică locul executării lui poate fi intentată în oricare dintre sediile instanţei din acel loc.

9. Autorii susţin că norma contestată îi permite reclamantului să sesizeze instanţa de la locul indicat de părţi în contract, deşi locul indicat s-ar putea să nu aibă legătură cu executarea contractului. Prin urmare, norma contestată le conferă părţilor contractante o marjă discreţionară nelimitată cu privire la alegerea instanţei de judecată competente să soluţioneze un eventual litigiu prin indicarea locului executării contractului.

10. Autorii pretind că norma contestată nu prevede cu claritate circumstanţele în care reclamantul poate alege instanţa competentă să soluţioneze litigiul, spre deosebire de celelalte prevederi ale aceluiaşi articol, în care legislatorul a reglementat cu exactitate situaţiile în care reclamantul poate alege instanţa pentru a intenta acţiunea.

11. Din acest motiv, autorii pretind că prevederile contestate nu corespund exigenţelor calităţii legii şi afectează dreptul la judecarea cauzei de către instanţa competentă, în conformitate cu articolul 20 alin.(1) din Constituţie.

12. În opinia autorilor, prevederile contestate sunt contrare articolelor 20 [accesul liber la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] şi 115 [instanţele judecătoreşti] din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură civilă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Excepţia de neconstituţionalitate, ridicată din oficiu de Colegiul Curţii de Apel Chişinău, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 39 alin.(11) din Codul de procedură civilă, care prevede că acţiunea născută din contractul în care se indică locul executării lui poate fi intentată şi în oricare dintre sediile instanţei din acel loc. Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă care are ca obiect încasarea penalităţii contractuale şi a cheltuielilor de judecată. Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate de instanţa de apel care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.

18. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorilor excepţiei, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.63 din 22 aprilie 2022, § 18).

19. Autorii excepţiei pretind că textul contestat contravine articolelor 20 [accesul liber la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] şi 115 [instanţele judecătoreşti] din Constituţie.

20. Referitor la existenţa unei ingerinţe în articolul 23 din Constituţie, Curtea reiterează că acesta nu poate fi invocat de sine stătător. Pentru a fi aplicabil, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie (DCC nr.185 din 25 noiembrie 2021, § 25).

21. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea observă că autorii susţin că norma contestată nu este clară şi permite reclamantului să sesizeze oricare dintre sediile instanţei din raza locului de executare a contractului.

22. Curtea observă că articolul 39 alin.(11) din Codul de procedură civilă prevede că acţiunea născută din contractul în care se indică locul executării lui poate fi intentată şi în oricare dintre sediile instanţei din acel loc. Totodată, alin.(14) din acelaşi articol prevede că alegerea între instanţele care, conform prezentului articol, sunt competente să judece cauza aparţine reclamantului.

23. Curtea subliniază că articolul 20 din Constituţie garantează dreptul la o instanţă de judecată stabilită de lege pentru contestarea actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei. Curtea menţionează că acest drept implică posibilitatea ca instanţa de judecată sesizată să soluţioneze, pe baza normelor de drept şi a unei proceduri judiciare, orice chestiune care ţine de competenţa sa (Argyrou şi alţii v. Grecia, 15 ianuarie 2009, § 24).

24. Curtea reţine că articolul 20 din Constituţie este destinat să asigure accesul la un tribunal al persoanelor împotriva acţiunilor care le-au afectat drepturile şi interesele. Totuşi, în această cauză, Curtea constată că autorii sesizării nu au invocat incidenţa articolului 20 din Constituţie în vederea protecţiei dreptului de acces la un tribunal al reclamantului sau al pârâtului, ci pentru că prevederile contestate îi acordă reclamantului dreptul de a-şi alege instanţa competentă pentru a-i soluţiona litigiul. Sub acest aspect, Curtea menţionează că articolul 20 din Constituţie este destinat protecţiei drepturilor persoanelor fizice sau juridice şi nu poate fi invocat în detrimentul beneficiarilor acestei norme constituţionale. Aşadar, Curtea nu reţine incidenţa articolului 20 din Constituţie.

25. Referitor la incidenţa articolului 115 din Constituţie, Curtea reţine că autorii excepţiei nu au motivat caracterul contradictoriu al dispoziţiilor contestate cu prevederile acestui articol. Simpla trimitere la această prevedere constituţională nu poate fi considerată o critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorilor lor în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu (a se vedea DCC nr.40 din 29 martie 2022, § 25).

26. Prin urmare, Curtea constată că sesizarea în cauză nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 39 alin.(11) din Codul de procedură civilă, ridicată din oficiu de dnii judecători Vitalie Cotorobai, Ala Malîi şi Angela Braga, în dosarul nr.2ac-396/2022, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.