Decizie nr.196 din 23.12.2014 cu privire la audierea raportului de monitorizare a buletinelor de ştiri la capitolul respectării drepturilor copiilor în conformitate cu legislaţia în vigoare

CONSILIUL COORDONATOR
AL AUDIOVIZUALULUI

D E C I Z I E

cu privire la audierea raportului de monitorizare a buletinelor

de ştiri la capitolul respectării drepturilor copiilor

în conformitate cu legislaţia în vigoare

nr. 196  din  23.12.2014

 (în vigoare 30.01.2015) 

Monitorul Oficial nr. 22-28 art. 188 din 30.01.2015

* * *

Prin Decizia nr.74 din 12 iunie 2014 cu privire la monitorizarea buletinelor de ştiri la capitolul respectării drepturilor copiilor în conformitate cu legislaţia în vigoare, Consiliul Coordonator al Audiovizualului a dispus derularea unui proiect de colaborare cu Asociaţia Presei Independente şi UNICEF în vederea evaluării respectării drepturilor copilului şi aplicării normelor legale în domeniul audiovizualului.

Campania de monitorizare s-a desfăşurat în perioada 14.05.14-18.08.14 la şase posturi TV: Moldova-1, Prime, Publika TV, PRO TV CHIŞINĂU, TV 7, Jurnal TV.

Au fost realizate şi prezentate public două rapoarte de monitorizare.

Datele colectate pe parcursul a trei luni de zile demonstrează faptul că opiniile copiilor în diverse probleme sînt solicitate de către jurnalişti şi sînt mediatizate. A fost infirmată ipoteza potrivit căreia copiii sînt mediatizaţi cel mai des în ipostaze de victime ale nenorocirilor sau în context negativ. Astfel s-a constatat că cei mai mulţi copii apar în calitate de participanţi, martori sau protagonişti ai unor evenimente, procese şi fenomene întîlnite în viaţa cotidiană, iar ipostaza de purtător de opinie se atestă cel mai des în cazul apariţiilor în buletinele de ştiri (copiii vorbesc în faţa camerei pe cele mai diverse teme: despre viaţa şcolară, despre preferinţele vestimentare, despre lectură sau despre petrecerea timpului liber, despre diverse probleme sociale, despre modul sănătos de viaţă, inclusiv despre politică). Aşadar, copiii aflaţi în situaţia de purtători de opinie au avut o cotă-parte din timpul total al apariţiilor la: Moldova-1 – 54,07% (14.05.14 – 29.06.14) şi 58,90% (30.06.14 – 15.08.14); Prime – 61,34% şi 45,03%; Publika TV – 58,74% şi 33,40%; PRO TV CHIŞINĂU – 58,91% şi 51,84%; Jurnal TV – 59,82% şi 20,91%; TV 7 – 70,45% şi 30,66%.

Difuzarea ştirilor cu un conţinut pozitiv şi neutru şi cu caracter informativ-cognitiv (despre exemple şi practici bune, despre succesele copiilor, despre modificările legislative, despre condiţiile de admitere, despre ofertele de studii etc.) face parte din politica editorială a mai multe posturi de televiziune. Ştirile ce conţin informaţii pozitive prevalează numeric şi din punctul de vedere al timpului alocat, faţă de cele care aduc în prim-plan fenomenele negative, cum ar fi abuzuri, violenţă şi accidente, la posturile de televiziune: Moldova-1 şi TV 7. Postul public de televiziune s-a focalizat cu precădere pe subiecte din domeniul educaţiei, dar şi pe evenimente din domeniul culturii şi petrecerii timpului liber, difuzînd cele mai multe materiale despre activităţile culturale şi artistice (lansări de carte, spectacole teatrale şi muzicale, serate de omagiere a unor personalităţi) şi despre practici şi exemple pozitive din viaţa copiilor.

Ponderea ştirilor pozitive, neutre şi negative, în funcţie de timpul alocat, în cele două perioade s-a repartizat în felul următor:

Moldova-1

15.05.14 – 29.06.14: pozitive – 56,48%, neutre – 26,38%, negative – 17,13%;

30.06.14 – 15.08.14: pozitive – 36,55%, neutre – 32,28%, negative – 31,17%.

Prime

15.05.14 – 29.06.14: pozitive – 44,59%, neutre – 30,27%, negative – 25,14%;

30.06.14 – 15.08.14: pozitive – 35,59%, neutre – 16,63%, negative – 47,77%.

Publika TV

15.05.14 – 29.06.14: pozitive – 41,34%, neutre – 31,99%, negative – 26,67%;

30.06.14 – 15.08.14: pozitive – 18,06%, neutre – 20,62%, negative – 61,32%.

PRO TV CHIŞINĂU:

15.05.14 – 29.06.14: pozitive – 41,59%, neutre – 14,84%, negative – 43,56%;

30.06.14 – 15.08.14: pozitive – 36,89%, neutre – 15,56%, negative – 47,55%.

Jurnal TV:

15.05.14 – 29.06.14: pozitive – 38,6%, neutre – 25,31%, negative – 36,1%;

30.06.14 – 15.08.14: pozitive – 23,57%, neutre – 7,43%, negative – 69%.

TV 7

15.05.14 – 29.06.14: pozitive – 39,2%, neutre – 47,66%, negative – 13,14%;

30.06.14 – 15.08.14: pozitive – 20,93%, neutre – 40,6%, negative – 38,47%.

De regulă, agendele editoriale ale buletinelor de ştiri de la toate televiziunile plasează în capul listei ştirile despre accidente, cazuri nefaste, neajunsuri, fenomene negative şi probleme grave, iar ştirile despre copii din această categorie au prioritate.

În perioada de monitorizare (14.05.14 – 15.08.14) nu au fost atestate abateri frecvente grave de la legislaţie. În marea majoritate a cazurilor, responsabilii de ediţiile de ştiri întreprind măsurile necesare (procesează electronic feţele copiilor, optează pentru planuri lungi sau generale) pentru a asigura protecţia copiilor mediatizaţi. Totodată, s-au constatat mai multe situaţii în care legislaţia a fost respectată la un nivel formal. În unele cazuri, atitudinea instituţiilor mass-media faţă de modul în care interacţionează cu copiii a fost calificată drept formală, întrucît realizarea reportajelor şi materialelor numeroase despre copii nu asigură neapărat şi faptul că acestea le urmăresc interesul. Sînt frecvente situaţiile în care copiii sînt doar pretexte pentru a multiplica prezentarea de cazuri senzaţionale sau şocante pentru public, în vederea captării audienţei şi menţinerii ratingului. Din această categorie fac parte majoritatea subiectelor despre infracţiunile comise cu implicarea copiilor, cele despre violuri şi suiciduri, dar şi unele ştiri în care protagoniştii, copii sau rudele adulte ale acestora, sînt expuşi privirii publice în timp ce trec prin stări psihoemoţionale acute.

Analizînd mai multe reportaje au fost identificate punctele vulnerabile şi unele practici jurnalistice care nu sînt în favoarea copiilor şi care derivă dintr-o abordare formală a legislaţiei cu privire la drepturile copilului.

Se întîlnesc situaţii în care autorii reportajelor aparent protejează, prin procesare electronică, imaginea copilului, nu pronunţă numele acestuia, în schimb sînt făcute publice o serie de date şi detalii, cum ar fi numele localităţii, numele rudelor care vorbesc în faţa camerei, numărul şcolii etc., care fac posibilă identificarea protagoniştilor.

Frecvente sînt şi situaţiile în care jurnaliştii realizează materiale cu copii aflaţi în context negativ sau în situaţii jenante, iar divulgarea identităţii acestora este justificată prin acordul adulţilor de a fi filmaţi. Este important totuşi să fie luat în calcul nu doar acordul adulţilor, dar şi interesul superior al copiilor. Adesea părinţii, tutorii sau adulţii din preajma copiilor nu au cunoştinţele şi competenţele necesare pentru a lua o decizie corectă, mulţi nu-şi cunosc drepturile şi nici nu ştiu că ar putea refuza comunicarea cu presa sau că ar putea solicita protecţia identităţii. În aceste cazuri, responsabilitatea pentru promovarea interesului copilului revine jurnaliştilor şi editorilor.

Cele mai multe televiziuni cedează tentaţiei de a difuza imagini cu oameni care nu-şi pot stăpîni emoţiile, de regulă după decesul rudelor apropiate, acceptînd să fie filmaţi în momentele în care sînt copleşiţi de lacrimi sau furie. Focalizînd un reportaj pe stările psihoemoţionale este captată mai uşor atenţia privitorilor şi se obţine un impact emoţional sporit asupra publicului, totuşi este indicată o abordare cu maximă precauţie a acestor momente de vulnerabilitate sentimentală umană, ţinîndu-se cont de dispoziţiile art.18 din Codul de conduită al radiodifuzorilor,Decizia CCA nr.127 din 26.12.2007: "Orice persoană are dreptul la respectarea intimităţii în momente dificile, cum ar fi o pierdere ireparabilă sau o nenorocire. În cazul situaţiilor de suferinţă umană, al dezastrelor naturale, accidentelor sau al actelor de violenţă, radiodifuzorii au obligaţia de a nu se implica nejustificat în viaţa privată"; şi de prevederile pct.4.2 din Codul deontologic al jurnalistului: "imixtiunea în viaţa privată este permisă numai atunci cînd interesul public în dezvăluirea faptelor prevalează în faţa protecţiei imaginii persoanei".

Au fost înregistrate cîteva cazuri în care copiii aflaţi în situaţii dificile: moartea mamei, divorţul părinţilor, internaţi după un accident şocant prin care au trecut, au fost intervievaţi sau filmaţi. De regulă, intenţia jurnaliştilor este una nobilă, de a sensibiliza publicul faţă de necazurile unui copil suferind şi a atenţiona adulţii să fie mai precauţi în anumite împrejurări. Dar pentru a atinge un scop nobil este pusă în joc sensibilitatea şi starea de bine a unui copil concret, protagonist al reportajului, faţă de care se comite un abuz psihic suplimentar prin intervenţia jurnaliştilor. În acest context, este bine să se ţină cont de dispoziţiile art.10 din Decizia CCA nr.99 din 19.07.2012cu privire la respectarea drepturilor şi protecţia copilului în programele audiovizuale, care interzice difuzarea programelor ce conţin interviuri sau declaraţii ale copiilor "în legătură cu subiecte intime, evenimente dramatice, din comunitate sau din familie, la care aceştia au fost martori".

Deşi nu sînt frecvente materialele despre suicid sau tentative de suicid, acestea continuă să fie un prilej pentru a suscita curiozitatea şi a menţine audienţa prin intensificarea insolitului. Două cazuri au fost speculate în favoarea senzaţionalului şi în detrimentul copiilor implicaţi.

Interdicţia discriminării pe criterii de origine etnică, naţionalitate, rasă, religie sau dizabilitate este una dintre puţinele restricţii şi limitări ale dreptului la libertatea de exprimare, această interdicţie este prevăzută expres în Legea nr.30 din 07.03.2013 Cu privire la protecţia copiilor de impactul negativ al informaţiilor publice, art.4 alin (2) lit.c): "În serviciile de programe radio şi televizate se interzice difuzarea informaţiei cu impact negativ asupra copiilor ce conţine: orice referire defavorabilă sau discriminatorie la originea etnică, naţionalitatea, rasa ori religia unui copil, precum şi la dizabilitatea acestuia". A fost înregistrată o singură derogare de la această prevedere, prin diseminarea unor opinii cu caracter defavorabil la adresa reprezentantului unei religii, iar reporterii au stabilit o legătură cauzală între violenţă şi religie. De notat că jurnaliştii care au comis-o şi-au corectat în aceeaşi zi eroarea. Cazul a fost examinat la CCA, iar pentru derogarea admisă, postul a fost sancţionat.

În aceeaşi ordine de idei, este important să amintim recomandările pct.4.16 din Codul deontologic al jurnalistului: "Jurnalistul menţionează apartenenţa etnică a unei persoane doar cînd acest lucru este relevant din punct de vedere editorial". În cele trei luni de monitorizare s-au înregistrat două cazuri în care s-a făcut referinţă la etnie, deşi acest detaliu era irelevant pentru subiectul relatat.

În unele ştiri, jurnaliştii se grăbesc să dea verdicte înainte de decizia instanţei sau să interpreteze unele situaţii şi fapte, mai ales prin formularea titlurilor. Dar prin aceasta planează riscul de a vehicula o informaţie eronată şi de a aduce daune morale persoanelor implicate.

Monitorizarea efectuată a atestat şi o serie de practici jurnalistice pozitive, cum ar fi identificarea unor subiecte autentice care vizează soarta unor copii sau problemele cu care se confruntă aceştia, preocuparea de a mediatiza reacţia funcţionarilor şi persoanelor responsabile de viaţa şi bunăstarea copiilor în anumite circumstanţe, revenirea asupra subiectelor mediatizate anterior.

Printre tendinţele pozitive constatate se numără şi preocuparea jurnaliştilor de a solicita, în contextul unor subiecte de problemă sau în cazuri complexe, explicaţii din partea funcţionarilor sau responsabililor, precum şi opinia specialiştilor. Totuşi, reacţiile acestora nu întotdeauna sînt relevante şi nu întotdeauna completează informaţia cu ceva nou. Adesea, prezenţa acestora în cadrul reportajului este doar o formalitate, un balast inutil pentru economia ştirii. Acest lucru se întîmplă atunci cînd răspunsul este prea general sau abstract (fie că funcţionarul recurge la un limbaj de lemn pentru a evita răspunsuri concrete, fie că specialiştii, de cele mai multe ori medici sau avocaţi, nu cunosc datele problemei sau evită intenţionat un răspuns prea concret), dar şi atunci cînd se recurge la un limbaj specializat, abundent în termeni profesionişti care nu este accesibil publicului. Putem presupune că sînt şi cazuri cînd jurnalistul adresează o întrebare nepotrivită sau imprecisă, aşa încît specialistul se pronunţă asupra unui alt subiect decît cel abordat în reportaj.

Au fost atestate o serie de exemple de practici jurnalistice şi editoriale pozitive de manifestare a responsabilităţii sociale de către instituţiile media. Astfel, acestea îşi confirmă rolul de cîine de pază şi de generator de opinii şi atitudini.

Cel de al doilea aspect al monitorizării a vizat respectarea de către radiodifuzori a prevederilor legale cu privire la protecţia copiilor faţă de expunerea acestora la un conţinut mediatic care le-ar afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală.

În general, au fost respectate normele cu privire la condiţiile de difuzare a imaginilor cu un conţinut şocant sau pasibile de a avea un impact emoţional negativ asupra copiilor.

Problema rămîne însă deschisă, iar deciziile editoriale diferă de la o televiziune la alta şi de la un editor la altul, în cazul secvenţelor care se află la limita de a fi calificate drept şocante: de exemplu, descrierile verbale ale circumstanţelor producerii unor crime sau imagini cu oameni loviţi de maşini, surprinse de camerele de luat vederi, scene de bătaie. Editorii admit frecvent prezentarea detaliilor şi circumstanţelor producerii crimelor, profitînd de faptul că legea nu interzice expres acest lucru, neglijînd prevederile Codului deontologic al jurnalistului.

Comparînd buletinele informative din prime-time cu cele difuzate după ora 22.00, s-a constatat că nu există nicio diferenţă între agendele lor editoriale, aceleaşi subiecte sînt prezentate în reluare, dar într-o altă ordine.

Rapoartele demonitorizare a buletinelor de ştiri la capitolul respectării drepturilor copiilor în conformitate cu legislaţia în vigoare şi concluziile detaliate sînt făcute publice pe pagina web a CCA.

În conformitate cu prevederile Codului audiovizualului nr.260-XVI din 27.07.2006, Statutului CCA, aprobat prin Hotărîrea nr.433-XVI din 28.12.2006 a Parlamentului Republicii Moldova, deciziilor CCA nr.98 şi 99 din 19 iulie 2012 şi Legii cu privire la protecţia copiilor împotriva impactului negativ al informaţiei nr.30 din 07.03.2013, în vigoare din 05.07.2013, Consiliul Coordonator al Audiovizualului

DECIDE:

1. A lua act de Rapoartele de monitorizare a buletinelor de ştiri la capitolul respectării drepturilor copiilor în conformitate cu legislaţia în vigoare pentru perioadele: 14.05.14 – 29.06.14 şi 30.06.14 – 15.08.14.

2. A atenţiona radiodifuzorii să respecte următoarele recomandări:

1. La realizarea subiectelor cu implicarea copiilor este primordial să se ia în calcul cu mai multă responsabilitate necesitatea de a acţiona în interesul superior al copilului, care ar trebui să prevaleze în faţa altor raţiuni de a difuza un material, cum ar fi menţinerea audienţei, suscitarea curiozităţii sau alte interese ale adulţilor, fie ele şi nobile.

2. Relatînd despre cazuri dramatice, nenorociri, suiciduri, abuzuri, nu este suficient a procesa electronic imaginile copiilor victime; în aceste cazuri, trebuie aplicate măsuri de protecţie a identităţii şi faţă de rudele victimelor, şi pentru localitatea sau adresa unde s-a produs cazul, în interesul superior al copilului victimă.

3. Se recomandă evitarea intervievării copiilor care au trecut prin experienţe şocante, negative, chiar dacă miza reportajului este alertarea părinţilor şi/sau a celor în a căror responsabilitate se află viaţa copiilor, iar secvenţele cu copilul suferind sensibilizează puternic spectatorul. Intervievarea unui copil în situaţie de suferinţă sporeşte riscul ca această suferinţă să fie prelungită şi accentuată.

4. Jurnaliştii trebuie să evite utilizarea unor detalii stereotipizate în raport cu oamenii care sînt diferiţi de alţii, fie că ne referim la etnie, religie, gen sau culoare, tratînd această informaţie cu multă precauţie, responsabilitate şi profesionalism.

5. În relatarea unor circumstanţe jenante sau defavorabile în care sînt surprinşi copiii şi nu numai, este necesar a evita orice referinţă la etnie, acesta fiind un detaliu irelevant.

6. Jurnaliştii trebuie să evite să dea verdicte sau să califice unele fapte de abateri de la lege înainte de decizia definitivă a instanţelor abilitate.

7. Solicitînd opinia specialiştilor, e bine să fie adresate întrebări concrete şi clare, la subiect, să se insiste ca aceştia să recurgă la un limbaj accesibil publicului larg, iar dacă sînt utilizaţi termeni de specialitate, aceştia ar trebui explicaţi de către jurnalist.

8. În relatările despre accidente şi crime trebuie să se ţină cont de normele bunului-simţ, reflectate în Codul deontologic al jurnalistului: "4.5 Jurnalistul nu furnizează publicului detaliile morbide ale crimelor, accidentelor şi catastrofelor naturale sau detaliile privind tehnicile suicidare. Aceleaşi reguli se aplică şi materialelor vizuale (fotografii, materiale video)", cel puţin în cadrul buletinelor din prime-time. Cei care ţin neapărat să pună accentul pe informaţiile şocante şi insolite, trebuie să deplaseze acest tip de ştiri după ora 22.00.

3. Prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi pe pagina web a CCA.