Decizie nr.196 din 28.12.2023 cu privire la cererea de suspendare a acţiunii articolului 2 alin.(2) din Legea taxei de stat nr.213 din 31 iulie 2023 (sesizarea nr.269a/2023)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

cu privire la cererea de suspendare a acţiunii articolului 2

alin.(2) din Legea taxei de stat nr.213 din 31 iulie 2023

(sesizarea nr.269a/2023)

nr. 196  din  28.12.2023

 (în vigoare 28.12.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 70-72 art. 35 din 15.02.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dnei Viorica PUICA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea nr.269a, înregistrată la 14 decembrie 2023,

Examinând prima facie sesizarea menţionată,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 28 decembrie 2023, în camera de consiliu,

CONSTATĂ:

1. La originea cauzei se află o sesizare depusă la Curtea Constituţională la 14 decembrie 2023, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de dl Vlad Bătrîncea, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Autorul sesizării îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea unor prevederi din Legea taxei de stat nr.213 din 31 iulie 2023.

3. La 27 decembrie 2023, autorul sesizării, în baza articolului 25¹ alin.(2) literele b) şi e) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 7¹ alin.(2) lit.b) din Codul jurisdicţiei constituţionale, i-a solicitat Curţii printr-o cerere să suspende acţiunea Legii taxei de stat nr.213 din 31 iulie 2023, până la examinarea sesizării în fond.

4. În acest sens, autorul sesizării a indicat că, la 1 ianuarie 2024, Legea contestată urmează să intre în vigoare, dată de la care persoanele fizice şi juridice vor fi obligate, în baza articolului 2 alin.(1) din Lege, să achite o taxă de timbru în valoare de 200 lei la intentarea unui proces judiciar civil, de contencios administrativ, precum şi pentru fiecare contestaţie împotriva deciziei agentului constatator asupra cauzei contravenţionale atât în primă instanţă, cât şi în căile de atac. Articolul 2 alin.(2) din Legea citată stabileşte că taxa de timbru nu este susceptibilă de scutire, amânare sau eşalonare, cu excepţiile prevăzute în Lege. Teza a-II din acest alineat prevede că suma de bani plătită ca taxă de timbru nu se restituie şi nici nu se compensează din contul părţii care a pierdut procesul.

5. Autorul sesizării consideră că acţiunea articolului 2 alin.(2) din Lege prezintă riscuri iminente de încălcare a dreptului de acces liber la justiţie şi la respectarea proprietăţii private al persoanelor social-vulnerabile şi al celor cu venituri mici, care, din cauza situaţiei materiale precare, nu-şi vor permite să achite taxa de timbru. Totodată, autorul arată că această prevedere nu le recunoaşte persoanelor care s-au adresat în instanţa de judecată dreptul de a-şi recupera cheltuielile ocazionate de plata taxei de timbru din contul părţii care a pierdut procesul. De asemenea, autorul menţionează că prevederea atacată îi interzice instanţei de judecată să decidă amânarea, eşalonarea sau scutirea de la plata taxei de timbru, în cazul în care există motive în acest sens. În aceste condiţii, autorul susţine că categoriile de persoane menţionate mai sus sunt lipsite sau în mod substanţial îngreunate în exerciţiul dreptului de acces liber în justiţie.

6. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că raţiunea măsurii suspendării acţiunii unor acte contestate constă în evitarea unor prejudicii şi consecinţe negative iminente (DCC nr.161 din 29 decembrie 2020, § 10; DCC nr.1 din 4 ianuarie 2021, § 9; DCC nr.88 din 9 iunie 2021, § 4). Astfel, Curtea Constituţională poate suspenda, sesizată fiind, acţiunea actelor prevăzute la articolele 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, dacă aceste acte afectează sau se referă la domeniile stabilite la articolul 25¹ alin.(2) din Legea citată şi articolul 7¹ alin.(2) din Codul menţionat (DCC nr.161 din 29 decembrie 2020, § 7).

7. Analizând cererea de suspendare a acţiunii Legii contestate, Curtea reţine că, deşi autorul sesizării a solicitat suspendarea Legii în integralitate, argumentele sale se referă doar la prevederile articolului 2 alin.(2) din Lege, care reglementează impunerea la taxa de timbru.

8. Curtea precizează că argumentul principal avansat de autorul cererii de suspendare constă în faptul că acţiunea articolului 2 alin.(2) din Lege ar putea lipsi sau ar îngreuna în mod substanţial persoanele cu venituri mici şi pe cele din rândul păturilor social-vulnerabile în exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie, pentru că le obligă să achite o taxă de timbru de 200 lei, fără a-i oferi instanţei de judecată posibilitatea de a decide în fiecare caz concret, pe baza probelor prezentate, amânarea, eşalonarea sau scutirea de la plata acesteia.

9. Curtea precizează că obligaţia plăţii taxei de timbru reglementată la articolul 2 din Legea taxei de stat nu este una absolută. Anexa nr.2 "Scutirile de taxa de stat şi de taxa de timbru" din Lege stabileşte cine este scutit de plata taxei de timbru. Între altele, pct.1.20 din Anexă prevede că se scutesc de taxa de timbru în instanţa de judecată persoanele fizice care au statut de beneficiar de asistenţă juridică garantată de stat. Astfel, pe baza pct.1.20 din Anexa nr.2, orice persoană care deţine statutul de beneficiar de asistenţă juridică garantată de stat poate să se adreseze în instanţa de judecată fără a achita taxa de timbru.

10. Condiţiile în care se obţine dreptul la asistenţă juridică garantată de stat şi subiectele în drept să solicite această asistenţă sunt stabilite în Legea nr.198 din 26 iulie 2007 cu privire la asistenţa juridică garantată de stat. Din interpretarea coroborată a articolelor 6, 19, 20 şi 21 din Legea citată, Curtea conchide că dreptul la asistenţă juridică garantată le este recunoscut inclusiv persoanelor cu venituri mici şi celor din rândul păturilor social-vulnerabile, care cad sub incidenţa condiţiei care prevede cercul persoanelor în drept să solicite asistenţa juridică în baza Legii. Totodată, Curtea reţine că asistenţa juridică se oferă într-un cerc larg de litigii (e.g. cauze civile, de contencios administrativ, contravenţionale ş.a.).

11. Aşadar, având în vedere faptul că prevederile Legii taxei de stat le recunosc persoanelor cu venituri mici şi celor din rândul păturilor social-vulnerabile, prin intermediul excepţiei reglementate la pct.1.20 din Anexa nr.2 la Lege, posibilitatea de a se adresa în instanţa de judecată fără a achita taxa de timbru, Curtea menţionează că autorul sesizării nu a demonstrat caracterul iminent de încălcare a dreptului de acces liber la justiţie pentru categoriile de persoane cu venituri mici (a se vedea DCC nr.49 din 28 aprilie 2023, § 6). Având în vedere aceste raţionamente, Curtea reţine că, în acest caz, caracterul iminent al riscului nu este îndeplinit.

Din aceste considerente, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) şi 140 din Constituţie, 25¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 7¹, 61 şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se respinge cererea de suspendare a acţiunii articolului 2 alin.(2) din Legea taxei de stat nr.213 din 31 iulie 2023, formulată de dl Vlad Bătrîncea, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.