Decizie nr.20 din 17.02.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.227g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi ale articolelor 1, 3 şi 6 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.227g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor  prevederi ale articolelor 1, 3  şi 6 din Legea nr.1545  din 25  februarie 1998

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti

nr. 20  din  17.02.2020

 (în vigoare 17.02.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 103 art. 60 din 14.04.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 23 decembrie 2019,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a cuvintelor “cazurile” şi “condiţiile” de la articolul 1, precum şi articolele 3 şi 6 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, ridicată de dl Nicolae Daniliuc, avocat în dosarul nr.2a-3575/19, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către un complet de judecată (format din dna Lidia Bulgac, dna Ana Panov şi dl Grigore Daşchevici, judecători), în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie.

3. Pe 6 februarie 2020, autorul sesizării i-a solicitat Curţii suspendarea acţiunii Legii menţionate supra. Prin Decizia nr.13 din 10 februarie 2020, Curtea a respins solicitarea autorului excepţiei ca fiind nemotivată.

A. Circumstanţele litigiului principal

4. Pe 4 aprilie 2019, dl Alexei Galiţchi a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova, Consiliului Superior al Magistraturii şi Ministerului Finanţelor. În motivarea cererii, dl Alexei Galiţchi menţionează că instanţele judecătoreşti care au examinat cauza penală în care era inculpat i-au aplicat în mod excesiv arestul preventiv (59 de luni şi 24 de zile), deşi articolul 25 alin.(4) din Constituţie prevede că termenul arestării poate fi prelungit numai de către judecător sau de către instanţa judecătorească, în condiţiile legii, cel mult până la 12 luni. În acest sens, în baza Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, dl Alexei Galiţchi a solicitat repararea prejudiciului moral cauzat prin erorile săvârşite în procesul penal de către instanţele judecătoreşti şi compensarea cheltuielilor pentru restabilirea dreptului încălcat.

5. Prin hotărârea din 6 iulie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată.

6. Pe 5 august 2019, dl avocat Nicolae Daniliuc a declarat, în interesele dlui Alexei Galiţchi, un apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând casarea acesteia şi emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

7. În cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Nicolae Daniliuc a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a cuvintelor “cazurile” şi “condiţiile” de la articolul 1, precum şi a articolelor 3 şi 6 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

8. Prin încheierea din 5 decembrie 2019, instanţa de judecată a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

“(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti.”

10. Prevederile relevante ale Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti sunt următoarele:

Articolul 1. - Prezenta lege constituie actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul şi condiţiile de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile ilicite comise în procesele penale şi contravenţionale de organele de urmărire penală, de procuratură şi de instanţele judecătoreşti.

[…]

Articolul 3. - (1) În conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma:

a) reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală;

b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii;

c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice;

d) supunerii ilegale la arest contravenţional, reţinerii contravenţionale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii contravenţionale de către instanţa de judecată;

e) efectuării măsurilor speciale de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei;

f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.

(2) Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcţie de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură şi din instanţele judecătoreşti.

[…]

Articolul 6. - Dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul:

a) devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare;

b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare;

c) adoptării de către instanţa judecătorească a hotărârii cu privire la anularea arestului contravenţional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice;

d) adoptării, de către judecătorul de instrucţie, în condiţiile art.313 alin.(5) din Codul de procedură penală, în privinţa persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind declararea nulităţii actelor sau acţiunilor organului de urmărire penală sau organului care exercită activitate specială de investigaţii.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că cuvintele “cazurile” şi “condiţiile” de la articolul 1, precum şi articolele 3 şi 6 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti stabilesc condiţii abuzive pentru persoanele care vor să beneficieze de legea în discuţie.

12. În acest sens, autorul excepţiei menţionează că articolul 53 alin.(2) din Constituţie prevede că statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti. Autorul excepţiei consideră că textul Constituţiei îi permite legislatorului să stabilească doar modalitatea de răspundere patrimonială a statului în astfel de cazuri, nu însă şi cazurile sau condiţiile în care răspunderea statului poate fi angajată.

13. Potrivit autorului excepţiei, prevederile legale contestate contravin articolului 53 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit următoarele condiţii de admisibilitate a unei excepţii de neconstituţionalitate:

(1) obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie;

(2) excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia, sau este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu;

(3) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei;

(4) nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate (HCC nr.2 din 9 februarie 2016, punctul 1 din dispozitiv).

16. Cu privire la prima condiţie, Curtea observă că autorul excepţiei contestă prevederile unei legi, şi anume prevederile Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Cu privire la a doua condiţie, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către avocatul reclamantului, subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

18. Cu privire la cea de-a treia condiţie, Curtea constată aplicabilitatea prevederilor contestate în această cauză, având în vedere faptul că se contestă hotărârea instanţei de judecată prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată privind repararea prejudiciului moral cauzat prin erorile săvârşite în procesul penal de către instanţele judecătoreşti.

19. Cu privire la cea de-a patra condiţie, Curtea observă că anterior a examinat o sesizare în care acelaşi autor a contestat prevederile legale care fac obiectul prezentei sesizări.

20. Curtea reiterează că autorul nu formulează o critică veritabilă de neconstituţionalitate, ci pretinde, de facto, excluderea din sfera de aplicare a Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 a cazurilor şi a condiţiilor în care prejudiciul moral şi material este reparabil, astfel încât dispoziţiile legii în cauză să prevadă dreptul la repararea de către stat a prejudiciului pentru toate erorile săvârşite de către organele de urmărire penală, procuratură şi instanţele judecătoreşti (a se vedea DCC nr.108 din 25 septembrie 2018, § 21).

21. Cu privire la necesitatea reglementării cazurilor şi a condiţiilor de reparare a prejudiciului pentru erorile săvârşite de către organele de urmărire penală, procuratură şi instanţele judecătoreşti, Curtea a reţinut, în Decizia citată supra, că această chestiune nu ţine de competenţa instanţei de contencios constituţional, dar de competenţa Parlamentului, care este împuternicit, prin dispoziţiile articolului 53 alin.(2) din Constituţie, să reglementeze prin lege mecanismul răspunderii patrimoniale a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale (a se vedea în acest sens DCC nr.108 din 25 septembrie 2018, § 22-23).

22. Având în vedere faptul că nu au intervenit elemente noi, de natură să provoace schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia din decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în această cauză.

23. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a cuvintelor “cazurile” şi “condiţiile” de la articolul 1, precum şi a articolelor 3 şi 6 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, ridicată de dl Nicolae Daniliuc, avocat în dosarul nr.2a-3575/19, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.