Decizie nr.23 din 02.03.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.3g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 186 alin.(2) din Codul de procedură penală (prelungirea arestului preventiv în funcţie de complexitatea investigaţiilor)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.3g/2023 privind

excepţia de neconstituţionalitate a articolului 186

alin.(2) din Codul de procedură penală

(prelungirea arestului preventiv în funcţie

 de complexitatea investigaţiilor)

nr. 23  din  02.03.2023

 (în vigoare 02.03.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 92 art. 50 din 21.03.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 5 ianuarie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 2 martie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 186 alin.(2) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Dorian Pîcălău, în interesele dlui Ion Telembici, în cauza penală nr.16rj-760/2022, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Chişinău, format din dnii Alexandru Gafton, Igor Chiroşca şi Boris Talpă, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Dl Ion Telembici a fost pus sub învinuire pentru comiterea mai multor infracţiuni. Acesta a fost reţinut la 11 martie 2022 şi plasat în detenţie preventivă până în prezent.

4. La 28 noiembrie 2022, procurorul de caz a înaintat un demers cu privire la prelungirea cu 30 de zile a termenului arestului preventiv aplicat în privinţa dlui Ion Telembici.

5. Prin încheierea din 2 decembrie 2022, Judecătoria Căuşeni, sediul central, a admis demersul procurorului şi a prelungit arestul preventiv cu 30 de zile, i.e. până la 5 ianuarie 2023.

6. Nefiind de acord cu această încheiere, dl avocat Dorian Pîcălău a formulat, în interesele dlui Ion Telembici, un recurs la Curtea de Apel Chişinău.

7. În cadrul procedurii de recurs, dl avocat Dorian Pîcălău a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 186 alin.(2) din Codul de procedură penală.

8. Printr-o încheiere din 12 decembrie 2022, completul de judecători de la Curtea de Apel Chişinău, format din dnii Alexandru Gafton, Igor Chiroşca şi Boris Talpă, au admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, fără a suspenda examinarea cauzei, şi au trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 25

Libertatea individuală şi siguranţa persoanei

"(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

(3) Reţinerea nu poate depăşi 72 de ore.

(4) Arestarea se face în temeiul unui mandat, emis de judecător, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului se poate depune recurs, în condiţiile legii, în instanţa judecătorească ierarhic superioară. Termenul arestării poate fi prelungit numai de către judecător sau de către instanţa judecătorească, în condiţiile legii, cel mult până la 12 luni.

(5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea – în cel mai scurt termen; motivele reţinerii şi învinuirea se aduc la cunoştinţă numai în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie dacă motivele reţinerii sau arestării au dispărut."

10. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 186

Termenul tinerii persoanei în stare de arest şi prelungirea lui

"[…]

(2) Perioada de ţinere în arest a învinuitului, inculpatului nu poate depăşi un termen rezonabil, stabilit în funcţie de complexitatea investigaţiilor necesare pentru descoperirea adevărului şi ţinând cont de obligaţia de celeritate în soluţionarea cauzei penale în care învinuitul sau inculpatul este ţinut în stare de arest.

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul "termen rezonabil, stabilit în funcţie de complexitatea investigaţiilor necesare pentru descoperirea adevărului" din alin.(2) al articolului 186 din Codul de procedură penală este neclar şi imprevizibil. Din acest motiv, învinuitului nu-i este clar care sunt investigaţiile la care se raportează termenul rezonabil de ţinere în arest preventiv şi nici perioada efectuării acestor investigaţii.

12. Totodată, autorul excepţiei susţine că lipsa unor motive clare care să justifice prelungirea arestului preventiv îi încalcă dreptul la libertate.

13. Potrivit autorului excepţiei, norma contestată este contrară articolului 25 [libertatea individuală şi siguranţa persoanei] din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 186 alin.(2) din Codul de procedură penală, care reglementează termenul rezonabil de ţinere în arest a învinuitului şi a inculpatului. Curtea constată că articolul 186 alin.(2) din Codul de procedură penală nu a constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

18. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează legalitatea prelungirii arestului preventiv. Curtea observă că instanţa de judecată a argumentat necesitatea prelungirii arestului preventiv inclusiv pe baza articolului 186 alin.(2) din Codul de procedură penală şi având în vedere complexitatea cauzei. Totodată, Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată în procedura sa la 5 ianuarie 2023, data la care a expirat măsura arestului preventiv (a se vedea § 5). Totuşi, în eventualitatea în care Curtea nu ar exercita controlul de constituţionalitate, excepţia de neconstituţionalitate ar fi lipsită de efectivitate. Astfel, Curtea rămâne competentă să examineze norma contestată, având în vedere caracterul special al măsurilor preventive, imposibilitatea suspendării procedurii de soluţionare a acestora, precum şi celeritatea examinării acestor categorii de dosare (a se vedea HCC nr.15 din 28 mai 2020, § 14).

19. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să fie examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.30 din 18 martie 2021, § 19; DCC nr.44 din 1 aprilie 2021, § 20).

20. Curtea observă că autorul excepţiei a afirmat incidenţa articolului 25 [libertatea individuală şi siguranţa persoanei] din Constituţie.

21. Cu privire la articolul 25 din Constituţie, care îşi găseşte corespondentul în articolul 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Curtea notează că acesta presupune că nicio persoană nu poate fi privată de libertate de o manieră arbitrară. Noţiunea de detenţie "arbitrară" din articolul 5§1 din Convenţie implică nerespectarea motivelor legale pe baza cărora o persoana poate fi privată de libertate şi nerespectarea procedurii prevăzute de legea naţională (a se vedea Creangă v. România, hotărârea din 23 februarie 2012, § 84).

22. Detenţia preventivă reprezintă una dintre excepţiile de la regula generală prevăzută de articolul 5 § 1 din Convenţie şi este stabilită de subparagraful (c) al acestui articol. În timp ce articolul 5 § 1 (c) din Convenţie stabileşte motivele pe baza cărora detenţia preventivă poate fi permisă, § 3 prevede garanţiile procedurale care includ regula caracterului rezonabil al detenţiei preventive, astfel, reglementându-i durata. Aşadar, pe baza articolului 5 § 3 din Convenţie, autorităţile judecătoreşti naţionale trebuie să asigure că detenţia preventivă a unei persoane acuzate nu depăşeşte un termen rezonabil. Persistenţa suspiciunii rezonabile că persoana arestată a comis o infracţiune reprezintă o condiţie sine qua non pentru legalitatea detenţiei continuate, dar după o anumită perioadă de timp ea nu mai este suficientă (a se vedea Buzadji v. Republica Moldova [MC], 5 iulie 2016, § 85 - 87).

23. Caracterul rezonabil al detenţiei preventive nu poate fi apreciat la modul abstract. Faptul dacă este sau nu rezonabil pentru un acuzat să rămână în detenţie presupune să se efectueze o analiză pe baza faptelor fiecărui caz particular şi conform caracteristicilor sale precise. Pentru a îndeplini standardul minim al articolului 5 § 3, autorităţile naţionale trebuie să ofere motive "relevante" pentru ţinerea în detenţie a persoanei acuzate, care să fie şi "suficiente" pe baza circumstanţelor particulare ale cauzei (a se vedea, mutatis mutandis, Buzadji v. Republica Moldova [MC], 5 iulie 2016, § 90; Grubnyk v. Ucraina, 17 septembrie 2022, § 129). Totodată, analiza motivelor relevante şi suficiente ale detenţiei preventive nu poate fi separată de durata efectivă a acesteia. Cu cât mai mult durează detenţia preventivă, cu atât mai convingătoare trebuie să fie justificarea care demonstrează pretinsul risc sau pretinsele riscuri în cazul eliberării acuzatului (a se vedea Maassen v. Olanda, 9 februarie 2021, § 62).

24. Mai mult, pentru a justifica detenţia continuată a persoanei, autorităţile trebuie să demonstreze că au dat dovadă de o "diligenţă specială" la desfăşurarea procedurilor. În acest sens, Curtea Europeană are în vedere complexitatea şi caracteristicile precise ale investigaţiei (a se vedea Batiashvili v. Georgia, 10 octombrie 2019, § 55). În cauza Nuota v. Republica Cehă, decizia comitetului din 15 decembrie 2022, Curtea Europeană a considerat că acţiunile autorităţilor naţionale timp de aproape un an de la plasarea în detenţie preventivă a reclamantului au respectat standardul de diligenţă specială, având în vedere caracterul deosebit de complex al cauzei, care implica un element internaţional (a se vedea § 21).

25. În acest sens, Curtea notează că, potrivit articolului 186 alin.(9) din Codul de procedură penală, prelungirea termenului de arest preventiv se dispune cu respectarea condiţiilor pentru aplicarea iniţială a măsurii arestării preventive. Suplimentar, judecătorul de instrucţie sau, după caz, instanţa de judecată au obligaţia să examineze dacă aplicarea altor măsuri preventive neprivative de libertate sunt suficiente pentru înlăturarea riscurilor şi dacă există motive relevante şi suficiente pentru prelungirea măsurii de arest preventiv.

26. Totodată, potrivit alin.(5) din articolul 186 din Codul de procedură penală, fiecare perioadă cu care se prelungeşte arestul preventiv nu poate depăşi termenul de 30 de zile şi trebuie stabilită în funcţie de complexitatea investigaţiilor necesare pentru descoperirea adevărului şi ţinând cont de obligaţia de celeritate în soluţionarea cauzei penale în care învinuitul sau inculpatul este ţinut în stare de arest (a se vedea alin.(2) din acelaşi articol).

27. În acest context, Curtea reţine că legislatorul a optat în favoarea acestei formulări generale pentru a permite subiectelor care au competenţa aplicării legii să efectueze o analiză pe baza faptelor fiecărui caz particular şi conform caracteristicilor sale precise. În acest sens, necesitatea efectuării unor investigaţii complexe constituie un factor care ar putea justifica menţinerea în detenţie preventivă a persoanei şi de care depinde durata pentru care se prelungeşte arestul.

28. Aşadar, caracterul complex al investigaţiilor şi timpul necesar pentru efectuarea acestora sunt chestiuni care trebuie examinate în fiecare caz de procuror şi judecătorul de instrucţie sau, după caz, de instanţa de judecată. Aceştia sunt mai bine poziţionaţi să stabilească termenul care asigură respectarea caracterului rezonabil al detenţiei într-un caz particular. Curtea reiterează că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii în situaţii concrete exced controlului de constituţionalitate (a se vedea DCC nr.176 din 13 decembrie 2022, § 20).

29. Mai mult, Curte reţine că, potrivit alineatelor (6) şi (8) din articolul 186 din Codul de procedură penală, termenul maxim pentru care poate fi aplicat arestul preventiv în privinţa aceleiaşi persoane şi a aceleiaşi fapte este de 12 luni cumulativ şi de 8 luni în privinţa minorilor.

30. Prin urmare, din analiza abstractă a prevederilor contestate, Curtea nu reţine existenţa unei ingerinţe în articolul 25 din Constituţie. Dimpotrivă, Curtea observă că norma contestată obligă acuzarea şi instanţa de judecată să dea dovadă de o "diligenţă specială" în procedurile în care persoană se află în detenţie continuată, iar în caz contrar să o elibereze.

31. Pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea în cauză privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 186 alin.(2) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Dorian Pîcălău, în interesele dlui Ion Telembici, în cauza penală nr.16rj-760/2022, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.