Decizie nr.25 din 13.02.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.168g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 48 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (separarea unui bun din masa debitoare)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 168g/2024 privind

excepţia de neconstituţionalitate a articolului 48 alin.(1)

din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

(separarea unui bun din masa debitoare)

nr. 25  din  13.02.2025

 (în vigoare 13.02.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.126-129 art. 38 din 13.03.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 1 august 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 13 februarie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 48 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Ştefan Vdovicenco, în interesele SRL "Asgaran-Grup", în dosarul nr.2i-14-1/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Nicolae Şova de la Judecătoria Chişinău, sediul central, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Potrivit unui titlu executoriu din 3 iunie 2015, s-a dispus încasarea forţată din contul debitorului SA "Energoimpex" în beneficiul creditorului Asgaran-Grup suma de 6 154 245,57 lei. În procedura de executare silită, au fost transmise în proprietatea creditorului Asgaran-Grup unele bunuri imobile.

4. În special, prin Încheierea executorului judecătoresc din 14 mai 2018, a fost transmis în proprietatea Asgaran-Grup un imobil (încăpere nelocativă) cu o suprafaţă de 176,2 m.p. din mun. Chişinău. Asgaran-Grup nu a înregistrat dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv în Registrul bunurilor imobile.

5. Prin Hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul central, din 26 mai 2022, s-a intentat procesul de insolvabilitate în privinţa Energoimpex. În legătură cu intentarea procesului de insolvabilitate, imobilul cu suprafaţa de 176,2 m.p. din mun. Chişinău a fost inclus în masa debitoare a societăţii insolvabile.

6. Asgaran-Grup, pe baza articolului 48 alin.(1) din Legea insolvabilităţii, a formulat o cerere de separare a acestui imobil de masa debitoare.

7. În cadrul şedinţei din 25 iulie 2024, dl avocat Ştefan Vdovicenco a ridicat, în interesele Asgaran-Grup, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 48 alin.(1) din Legea insolvabilităţii.

8. Prin Încheierea din 30 iulie 2024, Judecătoria Chişinău a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

10. Prevederile relevante ale Codului civil sunt următoarele:

Articolul 510

Momentul dobândirii dreptului de proprietate

"(1) Dreptul de proprietate este transmis dobânditorului în momentul predării bunului mobil dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

(2) În cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobândeşte la data înregistrării în registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege."

11. Prevederile relevante ale Legii cadastrului bunurilor imobile nr.1543 din 25 februarie 1998 sunt următoarele:

Articolul 37¹

Constituirea sau transmiterea fără înregistrare

a unor drepturi supuse înregistrării

"(1) Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale se constituie şi se transmit fără înregistrare în registrul bunurilor imobile în temeiul moştenirii, dizolvării persoanei juridice, care era titular al dreptului înregistrat, accesiunii naturale, vânzării/transmiterii silite, exproprierii pentru cauză de utilitate publică, hotărârii judecătoreşti sau dacă aceste drepturi sunt dobândite prin efectul unui act normativ. Excepţia dată se aplică şi dreptului de proprietate confirmat de titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, eliberat la atribuirea gratuită a terenurilor.

(2) Pentru opozabilitatea faţă de terţi, precum şi pentru ca titularul dreptului supus înregistrării să dispună de el prin acte juridice, dreptul dobândit prin modalităţile indicate la alin.(1) urmează a fi înregistrat în registrul bunurilor imobile.

(3) Dacă dreptul înregistrat a fost dobândit succesiv prin modalităţile indicate în alin.(1), iar înscrieri în registrul bunurilor imobile nu s-au făcut, cea din urmă persoană în drept poate cere înregistrarea dreptului său, prezentând documentele originale care dovedesc întregul şir al actelor juridice efectuate."

12. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 48

Separarea şi partajarea patrimoniului

"(1) Proprietarul bunului aflat în posesia debitorului fără un temei legal sau contractual poate înainta administratorului insolvabilităţii/lichidatorului o cerere de separare a bunului din masa debitoare. Coproprietarul bunului poate înainta o cerere de partajare a bunurilor în proprietatea comună deţinută împreună cu debitorul.

(2) Proprietarul sau, după caz, coproprietarul este obligat să indice în cererea prevăzută la alin.(1) dreptul în baza căruia cere separarea sau partajarea, bunurile care urmează a fi separate sau partajate, evaluarea bunurilor a căror partajare se cere, locul unde se află bunurile care urmează a fi separate sau partajate, persoana care le deţine sau le administrează. Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul poate refuza separarea bunurilor dacă debitorul are un temei de a le folosi şi valoarea masei debitoare va fi maximizată prin continuarea exercitării folosinţei.

(3) În caz de refuz al administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, instanţa de insolvabilitate, la cererea persoanei interesate, stabileşte dacă bunurile sunt supuse separării sau partajării, calitatea de proprietar sau de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecărui coproprietar şi creanţele, născute din starea de proprietate comună, pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii. Dacă se partajează o masă succesorală, instanţa stabileşte obligaţiile masei succesorale, datoriile şi creanţele comoştenitorilor faţă de defunct, sarcinile masei succesorale.

(4) Instanţa de insolvabilitate va face partajarea în natură a bunurilor prin formarea unor loturi de atribuire. Dispoziţiile Codului civil privind partajul bunului comun sau, după caz, al masei succesorale se aplică în modul corespunzător.

(6) În cazul în care separarea sau partajarea în natură a unui bun nu este posibilă ori ar cauza o scădere importantă a valorii lui, ori i-ar modifica în mod păgubitor destinaţia economică, instanţa de insolvabilitate poate, prin încheiere, să raporteze cu titlu provizoriu întregul bun la masa debitoare, stabilind termenul în care administratorul insolvabilităţii/lichidatorul este obligat să achite sumele ce reprezintă contravaloarea bunului sau valoarea unei cote-părţi din el cuvenite solicitantului separării sau partajării.

(7) Dacă administratorul insolvabilităţii/lichidatorul achită în termen sumele cuvenite solicitantului separării sau partajării bunului din masa debitoare, instanţa de insolvabilitate va atribui, prin hotărâre asupra fondului, în proprietatea debitorului întregul bun incluzându-l în masa debitoare.

(8) În cazul în care solicitantului separării sau partajării masei debitoare nu i s-au achitat în termen sumele cuvenite, instanţa de insolvabilitate va dispune prin încheiere vânzarea întregului bun în modul prevăzut de prezenta lege.

(9) Sumele achitate de administratorul insolvabilităţii/lichidator sau de persoana care solicită separarea bunului, sau de unul dintre coproprietari pentru ceilalţi, precum şi sumele rezultate din vânzarea bunului vor fi împărţite de către instanţa de insolvabilitate potrivit dreptului real sau dreptului personal al fiecărui proprietar sau coproprietar.

(10) Încheierile instanţei de insolvabilitate emise potrivit alin.(3) şi (4) pot fi atacate cu recurs de partea interesată."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate stabilesc că proprietarul unui bun este îndreptăţit să solicite separarea acestuia din masa debitoare dacă acest bun se află în posesia debitorului insolvabil fără un temei legal sau contractual. În acest sens, el poate înainta administratorului insolvabilităţii o cerere de separare. Totodată, calitatea de proprietar al unui bun imobil se dobândeşte la data înregistrării în registrul bunurilor imobile. Totuşi, pe de altă parte, articolul 37¹ alin. (1) din Legea cadastrului bunurilor imobile stabileşte că, pe baza vânzării/transmiterii silite, dreptul de proprietate şi alte drepturi reale se constituie şi se transmit fără înregistrare în registrul bunurilor imobile.

14. Aşadar, autorul conchide că o persoană care deţine o încheiere de transmitere a bunului în cadrul procedurii de executare silită şi care nu a înregistrat acest bun în Registrul bunurilor imobile pentru a-l face opozabil faţă de terţi se află în imposibilitatea de a separa bunul de masa debitoare. Prin urmare, norma contestată impune că doar proprietarul bunului poate solicita separarea bunului. În acest sens, autorul constată o omisiune a legislatorului de a reglementa separarea bunurilor transmise în proprietate în cadrul executării silite.

15. Autorul susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 20, 23, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

19. Curtea observă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă articolul 48 alin.(1) din Legea insolvabilităţii. Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei, deoarece pe rolul instanţei se află o cerere de separare a unui bun imobil de masa debitoare.

20. Curtea constată că norma contestată nu a făcut anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

21. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 31).

22. Autorul excepţiei afirmă că prevederile contestate contravin articolelor 20 (accesul la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

23. Referitor la aplicabilitatea articolelor 23 şi 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea DCC nr.90 din 15 iunie 2021, § 23; DCC nr.177 din 23 noiembrie 2021, § 37).

24. Referitor la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea observă că autorul nu a argumentat caracterul contradictoriu al prevederilor contestate cu norma constituţională invocată. Curtea subliniază că simpla enumerare a unor articole din Constituţie nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate (DCC nr.117 din 8 septembrie 2022, §§ 14-15).

25. Autorul susţine că omisiunea legislativă creează o incertitudine care i-ar afecta dreptul de proprietate garantat de articolul 46 din Constituţie, deoarece imobilul, al cărui proprietar este, a fost inclus în masa debitoare a unei societăţi insolvabile (§ 5 supra).

26. Analiza coroborată a legislaţiei naţionale permite Curţii să reţină că dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile se dobândeşte la data înregistrării în registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege (a se vedea articolul 510 alin.(2) din Codul civil). Totodată, legislatorul a stabilit că dreptul de proprietate şi alte drepturi reale se constituie şi se transmit fără înregistrare în registrul bunurilor imobile în temeiul: (i) moştenirii; (ii) dizolvării persoanei juridice, care era titular al dreptului înregistrat; (iii) accesiunii naturale; (iv) vânzării/transmiterii silite; (v) exproprierii pentru cauză de utilitate publică; (vi) hotărârii judecătoreşti; sau, (vii) dacă aceste drepturi sunt dobândite prin efectul unui act normativ (a se vedea articolul 37¹ alin.(1) Legea cadastrului bunurilor imobile).

27. Curtea observă că reclamantul, în cauza în care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, pretinde separarea imobilului din masa debitoare a debitorului insolvabil, susţinând că este proprietar al acestui imobil şi a dobândit dreptul de proprietate în procedura executării silite. Deşi autorul sesizării invocă o omisiune a legislatorului de a reglementa modul de separare a imobilului din masa debitoare la cererea unui proprietar neînregistrat în Registrul bunurilor imobile, Curtea reţine că acesta solicită, de fapt, o eventuală interpretare a articolului 48 alin.(1) din Legea insolvabilităţii în coroborare cu articolele 510 alin.(2) din Codul civil şi 37¹ din Legea cadastrului bunurilor imobile, interpretare care ar consolida statutul său de proprietar al imobilului.

28. Cu referire la argumentul că Legea insolvabilităţii omite să reglementeze modul de separare a bunurilor imobile din masa debitoare la cererea unor titulari de drepturi care nu şi-au înscris dreptul în Registrul bunurilor imobile, Curtea menţionează că îi revine instanţei judecătoreşti să stabilească dacă bunul, a cărui separare se pretinde, a intrat sau nu în proprietatea/patrimoniul solicitantului şi în funcţie de această să dispună sau nu separarea bunului pretins. Astfel, textul criticat de autor nu împiedică instanţa de judecată să examineze cererea de separare a bunului din masa debitoare.

29. Mai mult, Curtea reiterează că nu analizează cazuri concrete şi chestiuni de interpretare şi de aplicare a legii, dar poate efectua doar un control abstract al constituţionalităţii legii contestate (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.175 din 12 decembrie 2023, § 40; DCC nr.181 din 14 decembrie 2023, § 26). De altfel, chestiunile legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.157 din 14 noiembrie 2023, § 24; DCC nr.172 din 7 decembrie 2023, § 22).

30. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 48 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Ştefan Vdovicenco, în interesele SRL "Asgaran-Grup", în dosarul nr.2i-14-1/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.