Decizie nr.30 din 05.03.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.132g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 84 alin.(1), 261 alin.(6) şi 228 alin.(3) din Codul fiscal (modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.132g/2025 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolelor 84 alin.(1), 261 alin.(6)

şi 228 alin.(3) din Codul fiscal

(modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale)

nr. 30  din  05.03.2026

 (în vigoare 05.03.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.125-128 art. 44 din 19.03.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 10 iunie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 5 martie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 84 alin.(1), 261 alin.(6) şi 228 alin.(3) din Codul fiscal, ridicată de dl avocat Andrei Briceac, în interesele SRL "Bioprotect", parte în dosarul nr.3-4278/2024, aflat pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost transmisă la Curtea Constituţională de dl judecător Igor Barbacaru, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 4 octombrie 2024, Bioprotect a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat, solicitând anularea Deciziei SFS nr.517/2349 din 17 iulie 2024 privind constatarea încălcării legislaţiei fiscale de către Bioprotect, prin care i-a fost aplicată o amendă de 1 410 573 lei pentru plata incompletă, în rate, a impozitului pe venit aferent perioadelor fiscale A/2020–A/2023, conform articolului 261 alin.(6) din Codul fiscal. În subsidiar, reclamantul a solicitat modificarea deciziei de sancţionare prin înlocuirea amenzii cu sancţiunea avertismentului.

4. În cadrul examinării cauzei în instanţa de judecată, dl avocat Andrei Briceac a ridicat, în interesele Bioprotect, excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 84 alin.(1), 261 alin.(6) şi 228 alin.(3) din Codul fiscal.

5. Printr-o încheiere din 21 mai 2025, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

[…]."

7. Prevederile relevante ale Codului fiscal, adoptat prin Legea nr.1163 din 24 aprilie 1997, sunt următoarele:

Articolul 84

Achitarea impozitului în rate

"(1) Agenţii economici sunt obligaţi să achite, nu mai târziu de 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie şi 25 decembrie ale anului fiscal, sume egale cu 1/4 din:

a) suma calculată drept impozit ce urmează a fi plătit, conform prezentului titlu, pentru anul respectiv; sau

b) impozitul ce urma să fie plătit, conform prezentului titlu, pentru anul precedent.

[…]."

Articolul 180

Modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale

"[…]

(3) Amânarea sau eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale se acordă contribuabilului în următoarele cazuri:

a) calamităţi naturale şi tehnogene;

b) distrugere accidentală a clădirilor de producţie;

c) împrejurare imprevizibilă şi de neînlăturat, care împiedică în mod efectiv capacitatea de producţie pe o perioadă lungă de timp şi executarea obligaţiei contractuale a contribuabilului;

d) datorii ale autorităţilor sau instituţiilor publice (finanţate de la bugetul public naţional) faţă de contribuabil, doar în limitele sumelor datorate, precum şi impozitelor şi taxelor aferente acestora;

e) alte circumstanţe, stabilite de Ministerul Finanţelor, ce îndreptăţesc contribuabilul de a beneficia de modificarea termenului de stingere a obligaţiilor fiscale.

Cazurile amânării sau eşalonării stingerii obligaţiei fiscale expuse la lit.a)–c) urmează a fi confirmate prin acte emise de autorităţile sau instituţiile competente.

[…]."

Articolul 228

Majorarea de întârziere (penalitatea)

"[…]

(3) Cuantumul majorării de întârziere se determină anual în funcţie de rata de bază (rotunjită până la următorul procent întreg), stabilită de Banca Naţională a Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune, aplicată la operaţiunile de politică monetară pe termen scurt, majorată cu 5 puncte, împărţită la numărul de zile ale anului şi aproximată conform regulilor matematice până la 4 semne după virgulă.

[…]."

Articolul 234

Absolvirea de răspundere pentru încălcare a legislaţiei

"[…]

(2) Persoana trasă la răspundere pentru încălcare a legislaţiei beneficiază de o reducere cu 50% a amenzilor aplicate, cu excepţia amenzilor aplicate pentru comiterea repetată, în decurs de 6 luni consecutive, a încălcărilor legislaţiei prevăzute la art.254 şi 254¹, dacă respectă strict următoarele condiţii:

a) nu are restanţe la data adoptării deciziei asupra cazului de încălcare a legislaţiei sau le stinge concomitent cu acţiunile prevăzute la lit.b);

b) în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmânării deciziei asupra cazului de încălcare a legislaţiei, stinge sumele impozitelor, taxelor, contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii şi primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, majorărilor de întârziere (penalităţilor) şi/sau 50% din amenzile indicate în decizie sau stinge obligaţia fiscală prin compensare conform art.175.

În cazul în care datele din sistemul informaţional al Serviciului Fiscal de Stat atestă executarea cerinţelor prevăzute la lit.a) şi b), autoritatea abilitată să examineze cazurile privind încălcările legislaţiei, de sine stătător, în termen de cel mult 15 zile lucrătoare din data expirării termenului prevăzut la lit.b), adoptă o decizie privind reducerea amenzilor în cauză cu 50%.

c) în cazul în care datele din sistemul informaţional al Serviciului Fiscal de Stat nu atestă executarea cerinţelor prevăzute la lit.a) şi b), prezintă, în termenul prevăzut pentru executarea benevolă a deciziei asupra cazului de încălcare a legislaţiei, documentele ce confirmă stingerea sumelor prevăzute la lit.a) şi b).

În baza documentelor prezentate conform lit.c), autoritatea abilitată să examineze cazurile privind încălcările legislaţiei, în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data prezentării documentelor, va adopta o decizie privind reducerea amenzilor în cauză cu 50%. În cazul în care, după adoptarea deciziei privind reducerea amenzilor, se constată nerespectarea cel puţin a uneia din condiţiile prevăzute la lit.a) şi b), autoritatea respectivă îşi va anula decizia, iar persoana nu va beneficia de reducerea cu 50% a amenzilor.

(3) Insolvabilitatea sau absenţa temporară din ţară a persoanei fizice sau a persoanei cu funcţie de răspundere a persoanei juridice, precum şi iminenţa unor evenimente pe care persoana ce a săvârşit încălcarea legislaţiei putea să le prevadă, dar nu le-a prevăzut nu constituie temei pentru neaplicarea sau anularea sancţiunii fiscale.

(4) Persoanele scutite de impozite şi/sau taxe, precum şi cele care au calculat greşit impozitul şi/sau taxa din cauza explicaţiilor greşite, prezentate în scris de Serviciul Fiscal de Stat, sunt absolvite de răspundere pentru diminuarea, calcularea incorectă sau neplata acestora.

(5) Persoanele care au calculat greşit impozitul şi/sau taxa, dacă acest fapt nu a fost depistat în cadrul controlului fiscal anterior, la efectuarea repetată a controlului fiscal în condiţiile reglementate la art.214 alin.(8), sunt absolvite de aplicarea amenzilor şi penalităţilor pentru încălcările legislaţiei depistate aferente perioadelor supuse controlului repetat.

[…]."

Articolul 261

Încălcarea regulilor de calculare şi de plată a impozitelor, a taxelor, a primelor

de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a contribuţiilor de

asigurări sociale de stat obligatorii, stabilite în cotă procentuală

"[…]

(6) Neplata sau plata incompletă a impozitului pe venit în rate se sancţionează cu amendă în cuantum calculat, în modul stabilit la art.228 alin.(3), unei perioade cuprinse între data stabilită pentru plata acestui impozit şi data de prezentare a declaraţiei fiscale. Suma neplătită a impozitului pe venit se determină ca diferenţă dintre impozitul calculat şi plătit de contribuabil şi impozitul pe care acesta era obligat să-l plătească. Impozitul pe venit care urmează a fi plătit reprezintă cea mai mică mărime din impozitul calculat care urma să fie plătit în anul precedent sau 80% din suma definitivă a impozitului din perioada fiscală curentă, scăzându-se trecerile în cont (cu excepţia impozitului plătit în rate). Sancţiunea nu se aplică în cazul în care impozitul pe venit ce urmează a fi plătit este mai mic de 5000 de lei. Amenda nu se aplică contribuabililor menţionaţi la art.228 alin.(5) în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale şi perioadele fiscale pentru care nu se aplică (nu se calculează) majorări de întârziere (penalităţi)."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autorul excepţiei susţine că aplicarea rigidă a articolului 84 alin.(1) din Codul fiscal, în lipsa unor excepţii, instituie o sarcină excesivă pentru contribuabil. Acesta menţionează că, prin modul în care este reglementată obligaţia prevăzută de articolul 84 alin.(1) din Codul fiscal şi aplicată în practică de către organul fiscal, se acordă o prioritate exclusivă obiectivului statului de a asigura colectarea taxelor şi impozitelor, fiind neglijat interesul contribuabilului de a beneficia de o aplicare flexibilă a normei. În acest sens, contribuabilul este pus în situaţia de a suporta o sarcină excesivă şi disproporţionată. În opinia autorului, această situaţie reprezintă o încălcare a articolului 46 alin.(1) din Constituţie şi a articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană.

9. Referitor la articolele 261 alin.(6) şi 228 alin.(3) din Codul fiscal, autorul excepţiei susţine că acestea încalcă articolul 6 § 1 din Convenţia Europeană. Potrivit afirmaţiilor sale, nici organul fiscal şi nici instanţa de judecată nu pot verifica dacă majorările de întârziere sunt proporţionale în circumstanţele particulare ale cazului, ţinând cont de gradul de vinovăţie, de pericolul social al faptei, de situaţia individuală şi de alte împrejurări relevante.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul fiscal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este ridicată de avocatul părţii în proces. Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

13. Obiectul excepţiei îl constituie articolele 84 alin.(1), 261 alin.(6) şi 228 alin.(3) din Codul fiscal. Aceste prevederi nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

14. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect verificarea legalităţii unei decizii a Serviciului Fiscal de Stat privind stabilirea faptei de încălcare a termenului de achitare a impozitului în rate de către reclamanta din litigiul principal (a se vedea § 3 supra). Astfel, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei respective.

15. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate contravin articolului 46 alin.(1) (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia) din Constituţie şi articolelor 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi 1 din Protocolul nr.1 la aceasta, care garantează dreptul la un proces echitabil şi dreptul la protecţia proprietăţii.

16. Curtea subliniază că controlul de constituţionalitate se declanşează doar atunci când este invocată o prevedere constituţională care are legătură cu argumentele prezentate (a se vedea DCC nr.70 din 18 mai 2021, § 21). În acest sens, pentru că dreptul garantat de articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană îşi găseşte corespondentul la nivel naţional în baza articolului 46 din Constituţie, analiza pretinsei încălcări va fi realizată prin raportare la articolul 46 din Constituţie. De asemenea, dreptul la un proces echitabil garantat de articolul 6 § 1 din Convenţia Europeană îşi găseşte reglementarea la nivel naţional în articolul 20 din Constituţie (a se vedea DCC nr.28 din 12 martie 2020, § 23; DCC nr.14 din 2 februarie 2021, § 22). Din acest motiv, Curtea va examina pretinsa încălcare a acestui drept prin raportare la articolul 20 din Constituţie.

17. Referitor la controlul constituţionalităţii articolului 84 alin.(1) din Codul fiscal, autorul susţine că aplicarea rigidă a acestei norme, în lipsa unor excepţii, îi impune contribuabilului o sarcină excesivă. În opinia sa, modul în care este reglementată şi aplicată obligaţia de plată a impozitului în rate acordă prioritate obiectivului statului de a asigura colectarea taxelor şi impozitelor, în detrimentul interesului contribuabilului de a beneficia de o aplicare mai flexibilă a normei.

18. Curtea reţine că, deşi autorul afirmă o lipsă a excepţiilor şi necesitatea unei aplicări flexibile a obligaţiei de plată a impozitului, acesta nu explică ce înţelege prin "aplicarea flexibilă" a articolului 84 alin.(1) din Codul fiscal şi nici nu argumentează de ce articolul 46 alin.(1) din Constituţie i-ar acorda contribuabilului o asemenea posibilitate. În lipsa unor repere clare, Curtea consideră că autorul are în vedere existenţa unor circumstanţe care fac temporar imposibilă plata impozitului şi că, în asemenea situaţii, obligarea contribuabilului la plata impozitului ar contraveni dreptului de proprietate. În continuare, Curtea va examina argumentul sesizării din această perspectivă.

19. În acest context, Curtea observă că articolul 180 alin.(3) din Codul fiscal ("Modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale") prevede că amânarea sau eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale poate fi acordată contribuabilului în următoarele situaţii: a) calamităţi naturale şi tehnogene; b) distrugerea accidentală a clădirilor de producţie; c) împrejurări imprevizibile şi de neînlăturat, care împiedică în mod efectiv capacitatea de producţie pe o perioadă lungă şi determină imposibilitatea executării obligaţiilor contractuale ale contribuabilului; d) existenţa unor datorii ale autorităţilor sau instituţiilor publice, finanţate de la bugetul public naţional, faţă de contribuabil, în limitele sumelor datorate, inclusiv ale impozitelor şi taxelor aferente acestora; e) alte circumstanţe stabilite de Ministerul Finanţelor, care justifică modificarea termenului de stingere a obligaţiilor fiscale. Potrivit legii, situaţiile prevăzute la literele a)-c) trebuie confirmate prin acte emise de autorităţile sau instituţiile competente.

20. Curtea reţine că nimic din textul normei contestate nu-l împiedică pe contribuabil să iniţieze demersuri de modificare a termenului de stingere a obligaţiei fiscale, în baza articolului 180 alin.(3) din Codul fiscal, în cazul în care acesta se află în una din situaţiile reglementate de articolul enunţat mai sus. Astfel, Curtea reţine că aplicarea coroborată a articolului 84 alin.(1) şi a mecanismelor de la articolul 180 alin.(3) din Codul fiscal îi oferă soluţii contribuabilului pentru situaţia descrisă de autorul excepţiei.

21. În acest context, Curtea subliniază că o dispoziţie legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate opera în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie aplicată în coroborare cu celelalte dispoziţii legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea DCC nr.171 din 8 decembrie 2022, § 24; DCC nr.128 din 10 octombrie 2024, § 54). Într-o altă ordine de idei, Curtea constată că articolul 84 alin.(1) din Codul fiscal nu stabileşte cuantumul concret al obligaţiei fiscale şi nici sancţiunile aplicabile pentru neplata acesteia, ci stabileşte termenele de plată. Reglementarea datei de plată a obligaţiei fiscale nu reprezintă, în sine, o ingerinţă în exerciţiul dreptului de proprietate. Prin urmare, Curtea reţine că excepţia este nefondată în acest capăt al său.

22. Referitor la controlul constituţionalităţii articolelor 261 alin.(6) şi 228 alin.(3) din Codul fiscal, Curtea menţionează că obligaţia de plată a impozitului în rate presupune achitarea acestuia până la datele prestabilite, i.e. 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie şi 25 decembrie ale anului fiscal. În aceste condiţii, Curtea reţine că contribuabilul cunoaşte din timp termenele de plată şi are posibilitatea să-şi organizeze conduita astfel încât să le respecte. Este de aşteptat ca acesta să manifeste un grad ridicat de prudenţă în executarea obligaţiilor fiscale şi să evalueze riscurile pe care le implică nerespectarea termenelor legale. Astfel, Curtea reţine că, în acest tip de cazuri, încălcarea are un caracter obiectiv, iar aplicarea sancţiunii stabilite de lege nu este susceptibilă să fie circumstanţiată de la caz la caz.

23. În mai multe cauze care au vizat o problemă din aceeaşi categorie cu cea analizată în prezenta cauză, Curtea a precizat că sancţiunea stabilită în asemenea cazuri reprezintă rezultatul unei puneri în balanţă efectuată de către legislator în funcţie de interesul social apărat şi de gravitatea obiectivă a faptei interzise. Atunci când legislatorul a oferit o soluţie pentru o situaţie care nu presupune circumstanţierea şi care nu pretinde efectuarea unei puneri în balanţă, Curtea Constituţională nu poate decât să manifeste deferenţă faţă de soluţia aleasă de acesta, în materie de sancţiuni aplicabile (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.84 din 9 iulie 2018, §§ 31-33; DCC nr.98 din 12 iulie 2022, § 28).

24. Pe de altă parte, Curtea precizează că legislaţia fiscală instituie un mecanism de diminuare a sancţiunii fiscale aplicate. Astfel, articolul 234 alin.(2) din Codul fiscal prevede că persoana trasă la răspundere pentru încălcarea legislaţiei poate beneficia de reducerea cu 50% a amenzilor indicate în decizie.

25. Referitor la argumentele care vizează caracterul nejustificat al majorărilor de întârziere, Curtea precizează că, potrivit articolului 228 alin.(3) din Codul fiscal, cuantumul majorării de întârziere se stabileşte anual în funcţie de rata de bază rotunjită până la următorul procent întreg stabilită de Banca Naţională a Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune, aplicată la operaţiunile de politică monetară pe termen scurt, majorată cu cinci puncte, împărţită la numărul de zile ale anului şi aproximată conform regulilor matematice până la patru semne după virgulă.

26. Curtea reţine că majorarea de întârziere urmăreşte să compenseze pierderea cauzată de neachitarea în termen a obligaţiei fiscale. Totodată, Curtea observă că reglementarea din Codul fiscal privind majorarea de întârziere este similară mecanismului de calcul al dobânzii de întârziere de la articolul 942 din Codul civil, care are la bază rata de referinţă a Băncii Naţionale a Moldovei, la care se adaugă o marjă fixă (cinci puncte procentuale în cazul consumatorilor şi nouă puncte procentuale în celelalte cazuri). În aceste condiţii, Curtea observă că stabilirea majorării de întârziere în funcţie de rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei, majorată cu cinci puncte procentuale, nu este o metodă de calcul nerezonabilă, iar autorul excepţiei nu a prezentat argumente care să conducă la o concluzie contrară.

27. Prin urmare, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alin.(2) şi (4) litera d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 84 alin.(1), 261 alin.(6) şi 228 alin.(3) din Codul fiscal, ridicată de dl avocat Andrei Briceac, în interesele SRL "Bioprotect", parte în dosarul nr.3-4278/2024, aflat pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.