Decizie nr.31 din 18.04.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.275g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 63 alin.(1/1) din Codul de procedură penală (termenul de comunicare a ordonanţei de recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.275g/2023 privind

excepţia de neconstituţionalitate a articolului 63

alin. (1¹) din Codul de procedură penală

(termenul de comunicare a ordonanţei de

recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit)

nr. 31  din  18.04.2024

 (în vigoare 18.04.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.192-194 art. 75 din 02.05.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 21 decembrie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 18 aprilie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 63 alin.(1¹) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Alexandru Bot, în interesele dlui Rosian Vasiloi, parte în dosarul nr.10-2142/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Nicolae Corcea de la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 17 iulie 2023, a fost pornită urmărirea penală in rem pe baza articolului 329 alin.(2) lit.a) din Codul penal. Acest articol incriminează infracţiunea de neglijenţă în serviciu care a provocat decesul unei persoane. La 15 septembrie 2023, prin ordonanţa unui procuror pentru misiuni speciale, dl Rosian Vasiloi a dobândit calitatea de bănuit în această cauză penală.

4. Printr-o ordonanţă din 18 octombrie 2023, dl Ion Munteanu, Procurorul General interimar, a respins plângerea formulată împotriva ordonanţei de recunoaştere în calitate de bănuit a dlui Rosian Vasiloi.

5. La 2 noiembrie 2023, dl avocat Alexandru Bot a formulat în interesele dlui Rosian Vasiloi o plângere împotriva ordonanţelor în discuţie, pe baza articolului 313 din Codul de procedură penală.

6. În cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Alexandru Bot a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 63 alin.(1¹) din Codul de procedură penală.

7. Printr-o încheiere din 20 decembrie 2023, judecătorul cazului a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 21

Prezumţia de nevinovăţie

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile

şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 63

Bănuitul

"[…]

(1¹) Ordonanţa de recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit şi informaţia despre drepturile prevăzute la art.64 se aduc la cunoştinţă în decurs de 5 zile din momentul de emitere a ordonanţei, dar nu mai târziu de ziua în care bănuitul s-a prezentat sau a fost adus silit, ori din momentul de începere a primei acţiuni procedurale efectuate în raport cu acesta. În cazul în care există necesitatea dispunerii unor măsuri speciale de investigaţii în privinţa bănuitului, aducerea la cunoştinţă a ordonanţei de recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit şi a drepturilor sale se amână în baza ordonanţei motivate a procurorului, cu autorizarea judecătorului de instrucţie pe o perioadă de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii motivate a perioadei până la 3 luni. În cazul infracţiunilor privind crima organizată, spălarea de bani, al infracţiunilor cu caracter terorist, al infracţiunilor de corupţie şi ale celor conexe actelor de corupţie, termenul de amânare a aducerii la cunoştinţă poate fi prelungit până la 6 luni, la demersul procurorului, cu autorizarea judecătorului de instrucţie. Fiecare prelungire a termenului de amânare a aducerii la cunoştinţă a ordonanţei de recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit şi a drepturilor sale nu poate depăşi 30 de zile.

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul excepţiei susţine că norma contestată este neclară şi nu prevede efectele încălcării termenului de comunicare a ordonanţei de recunoaştere în calitate de bănuit. Autorul consideră că i s-a atribuit calitatea de bănuit cu încălcarea termenului de 5 zile prevăzut de norma contestată, deoarece prima acţiune procesuală efectuată în privinţa sa a avut loc la 17 iulie 2023, atunci când a fost pornită urmărirea penală în privinţa factorilor de decizie din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră. În opinia sa, termenul prevăzut de norma contestată este unul de decădere, iar încălcarea acestuia trebuie să conducă la încetarea de drept a calităţii de bănuit.

11. Totodată, autorul consideră că deşi există posibilitatea reducerii pedepsei inculpatului, dacă se constată încălcări care i-au afectat grav drepturile, acest remediu devine disponibil doar la adoptarea sentinţei şi nu poate redresa situaţia la etapa urmăririi penale.

12. În fine, autorul excepţiei afirmă că norma contestată este contrară articolelor 21 şi 23 din Constituţie şi 6 § 3 lit.a) din Convenţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei parţi în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 63 alin.(1¹) din Codul de procedură penală, care stabileşte că ordonanţa de recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit trebuie să-i fie comunicată în decurs de 5 zile din momentul emiterii ordonanţei, dar nu mai târziu de ziua în care bănuitul s-a prezentat sau a fost adus silit, ori din momentul de începere a primei acţiuni procedurale efectuate în raport cu acesta.

17. Curtea constată că articolul 63 alin.(1¹) din Codul de procedură penală a făcut anterior obiectul controlului de constituţionalitate. Prin Decizia nr.62 din 13 mai 2021, Curtea a declarat inadmisibile criticile autorului care susţinea că norma în discuţie nu obligă autorităţile de investigaţie să atribuie calitatea de bănuit subiectului special în privinţa căruia a fost pornită urmărirea penală. Prin urmare, această situaţie nu reprezintă un impediment pentru un nou control de constituţionalitate al articolului 63 alin.(1¹) din Codul de procedură penală.

18. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care se contestă ordonanţa de recunoaştere în calitate de bănuit în faţa judecătorului de instrucţie. Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată în procesul acestei analize.

19. Autorul sesizării afirmă că norma contestată este contrară articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 21 (prezumţia de nevinovăţie) şi 23 (claritatea legii) din Constituţie. Totodată, Curtea observă că autorul îşi formulează argumentele sale privind pretinsa neconstituţionalitate a normei contestate pe baza articolului 6 § 3 lit.a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a jurisprudenţei relevante a Curţii Europene.

20. Curtea notează că garanţiile stabilite de §3 lit.(a) din articolul 6 din Convenţie reprezintă aspecte precise ale dreptului la un proces echitabil prevăzute de § 1 al aceluiaşi articol (a se vedea Schatschaschwili v. Germania [MC], 15 decembrie 2015, § 100). Totodată, dreptul la un proces echitabil este garantat de articolul 20 din Constituţie (a se vedea DCC nr.186 din 25 noiembrie 2021, § 24). Prin urmare, Curtea va analiza criticile de neconstituţionalitate şi prin raportare la articolul 20 din Constituţie.

21. În jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că articolele 1 alin.(3) şi 23 din Constituţie nu au o aplicare de sine stătătoare. Aceste norme nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (a se vedea DCC nr.91 din 25 iulie 2023, § 12).

22. Cu referire la articolul 21 din Constituţie, Curtea reţine că acesta garantează principiul prezumţiei nevinovăţiei. Totodată, prezumţia nevinovăţiei este garantată de articolul 6 §2 din Convenţie şi constituie unul din elementele unui proces penal echitabil (a se vedea Caraian v. România, 23 iunie 2015, §74). Câmpul de aplicare al aspectului procedural pe baza articolului 6 §2 din Convenţie, care se referă la desfăşurarea procesului penal, acoperă perioada dintre data la care persoana este acuzată de comiterea unei infracţiuni până când procedurile penale sunt definitive (a se vedea DCC nr.81 din 18 iulie 2023, § 23).

23. Totodată, articolul 20 din Constituţie şi articolul 6 §3 lit.a) din Convenţia Europeană îi recunosc persoanei dreptul de a fi informată nu doar cu privire la cauza acuzaţiei, adică la faptele materiale de care este acuzată şi pe care se bazează acuzaţia, dar şi cu privire la încadrarea juridică a faptelor, în mod detaliat (a se vedea DCC nr.63 din 11 iunie 2020, § 23).

24. Citite împreună, aceste articole îi garantează persoanei în privinţa căreia există o acuzaţie în materie penală dreptul de a fi prezumată nevinovată şi dreptul de a fi informată cu privire la acuzaţia împotriva sa. Aşadar, pentru a examina o cerere care pretinde încălcarea acestor drepturi, Curtea Europeană stabileşte, în primul rând, dacă procedurile în discuţie implică stabilirea unei acuzaţii în materie penală în sensul jurisprudenţei sale (a se vedea Allen v. Regatul Unit [MC], 12 iulie 2013, § 95, şi, mutatis mutandis, DCC nr.81 din 18 iulie 2023, § 23).

25. Curtea a reţinut anterior, prin trimitere la jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene, că pornirea urmăririi penale în privinţa unei persoane nu reprezintă, la modul general şi abstract, o acuzaţie în materie penală. Această acţiune de urmărire penală poate comporta trăsăturile unei acuzaţii în materie penală doar în funcţie de repercusiunile sale asupra situaţiei unei persoane concrete şi de caracterul acţiunilor de urmărire penală care vor fi desfăşurate după pornirea urmăririi penale(a se vedea DCC nr.62 din 13 mai 2021, § 21).

26. Având în vedere faptul că nu poate verifica caracterul repercusiunilor pornirii urmăririi penale în cazuri particulare, competenţa sa fiind limitată la examinarea ingerinţelor cu caracter abstract, Curtea constată că articolele 20 şi 21 din Constituţie nu sunt incidente.

27. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa drepturilor fundamentale invocate de autorul sesizării, Curtea subliniază că nici articolele 1 alin.(3) şi 23 din Constituţie nu sunt incidente.

28. Totodată, Curtea observă că, sub aparenţa unor critici referitoare la neclaritatea normei contestate, autorul sesizării îşi manifestă, de fapt, dezacordul în privinţa momentului în care a dobândit calitatea de bănuit şi autorităţile trebuiau să-l informeze. Curtea reaminteşte că chestiunile legate de interpretarea şi aplicarea normelor legale nu ţin de competenţa sa, şi sunt de competenţa instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.83 din 17 iunie 2022, § 29).

29. Prin urmare, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea în cauză privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 63 alin.(1¹) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Alexandru Bot, în interesele dlui Rosian Vasiloi, parte în dosarul nr.10-2142/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.