Decizie nr.34 din 23.03.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.221g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 141 alin.(1) şi alin.(2) şi 143 alin.(6), alin.(7) şi alin.(8) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate  a sesizării nr. 221g/2019 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 141 alin.(1)

şi alin.(2) şi 143 alin.(6), alin.(7) şi alin.(8) din Legea

insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

nr. 34  din  23.03.2020

 (în vigoare 23.03.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.126-130 art. 70 din 29.05.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 18 decembrie 2019,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 23 martie 2020 în camera de consiliu,

Prezintă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a:

- articolului 141 alin.(1) şi alin.(2);

- textului “o creanţă acceptată şi inclusă de administratorul insolvabilităţii/lichidator în tabelul definitiv al creanţelor se consideră validată dacă, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de şedinţa de validare, nu a fost contestată de debitor sau de un creditor ori dacă contestaţia ridicată a fost înlăturată” din articolul 143 alin.(6);

- articolului 143 alin.(7) şi alin.(8) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de către dl Sergiu Başcanean, reprezentantul debitorului S.R.L. “Expauto Grup”, în dosarul nr.2i-1759/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dl judecător Gheorghe Mîţu din cadrul judecătoriei Chişinău, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 23 august 2018, debitorul S.R.L. “Expauto Grup” a depus la Judecătoria Chişinău, sediul central, o cerere privind intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa sa.

4. Prin hotărârea din 3 septembrie 2018 a Judecătoriei Chişinău, sediul central, a fost intentat procesul de insolvabilitate şi desemnat un administrator autorizat. În cadrul procesului de insolvabilitate doi potenţiali creditori au depus cereri de admitere a creanţelor, iar reprezentantul debitorului a contestat una din aceste cereri.

5. Prin cererile înregistrate pe 31 octombrie 2019 şi 21 noiembrie 2019 în cancelaria instanţei de judecată, dl Sergiu Başcanean, reprezentantul debitorului S.R.L. “Expauto Grup”, a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 cuprinse în articolul 141 alin.(1) şi alin.(2), precum şi în articolul 143 alin.(6), alin.(7) şi alin.(8).

6. Prin încheierea din 25 noiembrie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul central, a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării ei.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

“[...]

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

8. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 141

Statutul juridic al cererii de admitere a creanţelor

“(1) Cererea de admitere a creanţelor are acelaşi regim juridic ca şi cererea de chemare în judecată, cu excepţiile stabilite la art.19.

(2) Cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorată, temeiul creanţelor, precum şi menţiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinţă sau garanţii.

[…].”

Articolul 143

Tabelele creanţelor

“[...]

(6) O creanţă acceptată şi inclusă de administratorul insolvabilităţii/ lichidator în tabelul definitiv al creanţelor se consideră validată dacă, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de şedinţa de validare, nu a fost contestată de debitor sau de un creditor ori dacă contestaţia ridicată a fost înlăturată. [...].

(7) În urma verificării tabelului de creanţe definitiv şi a materialelor din dosar, cu audierea administratorului/lichidatorului, judecătorul instanţei de insolvabilitate va valida creanţele incluse în tabel şi necontestate de creditori semnînd în rubrica “Validat” în dreptul fiecărei creanţe trecute în tabel de administrator/lichidator. În cazul depunerii contestaţiilor, judecătorul va semna în rubrica “Contestat” în dreptul creanţei contestate şi va consemna personal cu cifre în rubrica “Creanţe cu titlu provizoriu” suma creanţei pe care o admite cu titlu provizoriu pe perioada examinării contestaţiei. Judecătorul va menţiona în tabel şi persoana care a depus contestaţia. Menţiunile respective vor fi trecute pe cambii şi pe alte titluri de creanţe.

(8) Consemnarea judecătorului în tabelul definitiv consolidat al creanţelor are efectul unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile pentru toate creanţele validate, conform valorii şi rangului lor, precum şi pentru debitor, administrator/lichidator şi pentru toţi creditorii chirografari şi creditorii garantaţi. După validarea creanţelor din tabelul definitiv, numai titularii creanţelor consemnate în tabel pot să participe la votul planului de restructurare sau la orice repartiţie de sume, în caz de faliment etc.

[…]”.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că statutul juridic al cererii de admitere a creanţelor, precum şi procedura de validare a creanţelor din tabelul definitiv al creanţelor ar institui un mecanism generator de confuzii şi incertitudine juridică care nu ar asigura temeinicia validării sau invalidării creanţelor, iar administratorul insolvabilităţii ar substitui instanţa de judecată atunci când verifică cererea de admitere a creanţelor înaintată de creditor şi întocmeşte tabelul creanţelor.

10. De asemenea, autorul menţionează că prevederile contestate poziţionează debitorul aflat în procesul de insolvabilitate, sub aspect procesual, într-o situaţie dezavantajoasă în raport cu pârâtul în cauza civilă, deoarece ultimul poate intenta acţiune reconvenţională.

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia consideră că, contrar prevederilor articolelor 114 şi 115 din Constituţie, dispoziţiile criticate l-ar exclude pe judecător de la examinarea cererii de admitere a creanţelor, atunci când acesta, fără examinare în fond, doar printr-o simplă semnătură, validează creanţele creditorilor incluse în tabel de către administrator, iar consemnarea respectivă în tabelul definitiv al creanţelor are efectul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pentru toate creanţele validate.

12. Potrivit autorului excepţiei, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 7, 16 alin.(2), 20, 23 alin.(2), 26 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit următoarele condiţii de admisibilitate a unei excepţii de neconstituţionalitate:

(1) obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie;

(2) excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia, sau este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu;

(3) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei;

(4) nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate (HCC nr.2 din 9 februarie 2016, punctul 1 din dispozitiv).

15. Prima condiţie de admisibilitate este întrunită, deoarece, în conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Cu referire la a doua condiţie, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dl Sergiu Başcanean, reprezentantul debitorului S.R.L. “Expauto Grup”, în dosarul nr.2i-1759/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Referitor la a treia condiţie de admisibilitate, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie unele dispoziţii din Legea insolvabilităţii cuprinse în alineatele (1) şi (2) ale articolului 141 [statutul juridic al cererii de admitere a creanţelor], precum şi în alineatele 6, 7, 8 ale articolului 143 [tabelele creanţelor]. Având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate este ridicată într-un proces de insolvabilitate intentat în privinţa persoanei juridice al cărei reprezentant este autorul sesizării, iar instanţa care instrumentează cauza, inter alia, deţine competenţa de a examina contestaţia debitorului împotriva cererii de admitere a creanţelor şi de a valida creanţele incluse în tabelul de creanţe definitiv şi tabelul de creanţe definitiv consolidat, Curtea admite aplicabilitatea textelor legale criticate în această cauză. Aşadar, a treia condiţie de admisibilitate este întrunită, deoarece prevederile contestate sunt aplicabile cauzei pendinte în instanţa de insolvabilitate.

18. În ceea ce priveşte a patra condiţie de admisibilitate, Curtea observă că unele prevederi ale articolului 143 din Legea insolvabilităţii cuprinse în obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, şi anume teza I din alin.(7), au făcut anterior obiect al examinării în contencios constituţional sub aspectul corespunderii exigenţelor actului de justiţie şi preeminenţei dreptului în sensul articolelor 114, 115 şi 1 alin.(3) din Constituţie. În acest sens, Curtea a pronunţat Decizia nr.150 din 26 decembrie 2019, prin care a declarat inadmisibilă sesizarea nr.182g/2019. Reieşind din argumentele autorului excepţiei, aşa cum au fost formulate în sesizare, acesta contestă prevederile articolului 143 alin.(7) teza I din Legea insolvabilităţii din perspectiva contrarietăţii cu principiile constituţionale din articolele 114 şi 115, invocând critici de neconstituţionalitate similare cu cele din sesizarea nr.182g/2019. În lipsa unui element de noutate, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei sale, Curtea constată că prezenta sesizare în partea referitoare la articolul 143 alin.(7) teza I din Legea insolvabilităţii este repetată şi se exceptează de la examinare în contenciosul constituţional, iar raţionamentele şi soluţia din Decizia menţionată supra îşi păstrează valabilitatea şi în această cauză.

19. Astfel, Curtea reţine că obiect al examinării prezentei excepţii de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului 141 alin.(1) şi alin.(2) şi articolului 143 alin.(6) teza I, alin.(7) tezele II, III, IV şi alin.(8) din Legea insolvabilităţii, care anterior n-au constituit obiect al examinării constituţionalităţii lor.

20. Curtea va analiza dacă în cazul dispoziţiilor contestate referitoare la statutul juridic al cererii de admitere a creanţelor şi la procedura de validare a creanţelor din tabelul definitiv şi cel definitiv consolidat sunt incidente principiile şi exigenţele prevederilor articolelor 7 [Constituţia, Legea Supremă], 16 alin.(2) [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţie], 23 alin.(2) [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 26 [dreptul la apărare] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

21. Referitor la pretinsa încălcare a principiului supremaţiei Constituţiei, Curtea menţionează că dispoziţiile constituţionale de la articolul 7 poartă un caracter generic şi constituie imperative de ordin general-obligatoriu, care stau la baza oricăror reglementări şi nu pot constitui repere individuale şi separate. De asemenea, Curtea reiterează că prevederile constituţionale cuprinse la articolul 54 nu au o semnificaţie autonomă şi urmează a fi aplicate în combinaţie cu normele constituţionale care garantează un drept fundamental (a se vedea DCC nr.111 din 7 noiembrie 2017, § 21; DCC nr.17 din 9 februarie 2018, § 24).

22. Cu referire la critica de neconstituţionalitate raportată la articolul 23 alin.(2) din Constituţie, Curtea nu identifică elemente care ar susţine concluzia că ar fi încălcate criteriile referitoare la accesibilitatea, claritatea şi previzibilitatea textelor legale invocate. Conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, prevederile articolului 23 din Constituţie nu-i impun legislatorului obligaţia de a defini toţi termenii utilizaţi în cuprinsul normelor de drept (a se vedea DCC nr.46 din 5 aprilie 2019, § 20; DCC nr.63 din 25 aprilie 2019, § 16; DCC nr.78 din 21 mai 2019, § 15).

23. În acest sens, Curtea reiterează că Legea insolvabilităţii, din care fac parte textele contestate de autorul sesizării, reglementează detaliat procedura de insolvabilitate, inter alia, statutul juridic al cererii de admitere a creanţelor, procedura de validare a creanţelor din tabelul definitiv şi a tabelului definitiv consolidat al creanţelor. Astfel, potrivit prevederilor contestate, cererea de admitere a creanţelor, cu unele excepţii, are acelaşi regim juridic ca şi cererea de chemare în judecată şi trebuie să cuprindă: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorată, temeiul creanţelor, precum şi menţiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinţă sau garanţii. Expresia “are acelaşi regim juridic” din articolul 141 alin.(1) din Legea insolvabilităţii, pe de o parte, obligă pe eventualii creditori, care urmează să înainteze cereri de admitere a creanţelor în procesul de insolvabilitate, să se ghideze de cerinţele de formă şi de conţinut stabilite pentru înaintarea cererii de chemare în judecată în Codul de procedură civilă, pe de altă parte, aceasta conferă cererii de admitere a creanţelor efectele prevăzute de cererea de chemare în judecată, pe care le va aplica instanţa în caz de nerespectare a prevederilor legale. Astfel, nerespectarea prevederilor Codului de procedură civilă la înaintarea cererii de admitere a creanţelor are aceleaşi efecte ca şi în cazul cererii de chemare în judecată.

24. Analiza sistemică a Legii insolvabilităţii evidenţiază că întregul proces judiciar de insolvabilitate, începând cu admiterea cererii de intentare şi adoptarea hotărârii de intentare a procesului de insolvabilitate şi terminând cu încetarea acestuia, constă din interacţiuni permanente şi complexe ale instanţei de judecată cu administratorul insolvabilităţii. Curtea observă că administratorul insolvabilităţii este un participant cu atribuţii deosebite la procesul de insolvabilitate (articolele 4 şi 66), care îşi exercită atribuţiile sub supravegherea instanţei de insolvabilitate care l-a desemnat (a se vedea DCC nr.32 din 19 martie 2020, § 22). Astfel, creanţele depuse în instanţă sunt verificate de către administrator (articolul 142 alin.(1)), iar cele legitime se recunosc (se admit, se acceptă) de către administrator şi se întroduc în tabelul definitiv al creanţelor [articolul 110 alin.(1), articolul 143 alin.(4) şi (6)]. În urma verificării tabelului definitiv de creanţe şi a materialelor din dosar, cu audierea lichidatorului, judecătorul instanţei de insolvabilitate va valida creanţele incluse în tabel şi necontestate de creditori, semnând în rubrica “Validat” în dreptul fiecărei creanţe trecute în tabel de lichidator. În cazul depunerii contestaţiilor, judecătorul va semna în rubrica “Contestat” în dreptul creanţei contestate şi va consemna personal cu cifre în rubrica “Creanţe cu titlu provizoriu” suma creanţei pe care o admite cu titlu provizoriu pe perioada examinării contestaţiei. Judecătorul va menţiona în tabel şi persoana care a depus contestaţia (articolul 143 alin.(7)). Consemnarea judecătorului în tabelul definitiv consolidat al creanţelor are efectul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pentru toate creanţele validate (articolul 143 alin.(8)). În aşa fel, judecătorul prin semnătura sa acordă puterea lucrului judecat tuturor creanţelor incluse în acest tabel. Curtea observă că legislatorul face o deosebire certă între: a) semnarea în tabelul definitiv al creanţelor, în baza articolului 143 alin.(7), în care mai sunt creanţe contestate şi deocamdată nesoluţionate; şi b) consemnarea în tabelul definitiv consolidat al creanţelor, în baza articolului 143 alin.(8), în care nu mai sunt creanţe contestate. Anume celui din urmă tabel legislatorul îi acordă “efectul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pentru toate creanţele validate” dacă a fost semnat de către judecător (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.150 din 26 decembrie 2019, § 33 - 37).

25. Prin urmare, prevederile contestate sunt suficient de clare. Exigenţele constituţionale referitoare la accesibilitate, claritate şi previzibilitate sunt întrunite de textul legal contestat, deoarece justiţiabilul poate cunoaşte, din însuşi textul normei pertinente, iar la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe sau cu ajutorul unor jurişti profesionişti, care sunt acţiunile, drepturile şi îndatoririle participanţilor la procesul de insolvabilitate.

26. Din argumentele sesizării, astfel cum au fost formulate de autorul excepţiei, Curtea nu identifică elemente care ar susţine concluzia încălcării prevederilor articolelor 16 alin.(2) şi 20 din Constituţie.

27. Curtea reţine că pentru a stabili încălcarea articolului 16 din Constituţie, trebuie să se constate faptul că persoanele aflate în situaţii similare sau comparabile beneficiază de un tratament preferenţial şi că această diferenţiere este una discriminatorie (a se vedea mutatis mutandis, DCC nr.136 din 15 noiembrie 2018, § 20; DCC nr.57 din 16 aprilie 2019, § 18; DCC nr.12 din 3 februarie 2020, § 16).

28. Analizând argumentele sesizării, Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, iar atunci când pretinde că statutul juridic al cererii de admitere a creanţelor şi procedura de validare a creanţelor din tabelul definitiv şi cel definitiv consolidat reglementate de dispoziţiile contestate l-ar poziţiona, sub aspect procesual, într-o situaţie dezavantajoasă în raport cu pârâtul în cauza civilă, deoarece ultimul poate intenta acţiune reconvenţională, acesta, de facto, face comparaţie între reglementările criticate din Legea insolvabilităţii şi unele prevederi din Codul de procedură civilă. Curtea nu poate reţine critica potrivit căreia dispoziţiile legale contestate sunt în contradicţie cu alte acte normative de aceeaşi categorie, spre exemplu, cu Codul de procedură civilă.

29. În acest sens, Curtea reiterează că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, dar nu raportarea la alte norme infraconstituţionale sau compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.40 din 21 decembrie 2017, § 29, DCC nr.139 din 12 decembrie 2019, § 25, DCC nr.29 din 16 martie 2020, § 27). Astfel, o pretinsă incompatibilitate între două sau mai multe norme legale infraconstituţionale cuprinse în acte normative distincte nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi aplicare a legii, a cărei rezolvare revine instanţelor de judecată.

30. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Legii insolvabilităţii, precum şi cu cele ale Codului de procedură civilă, iar procedura de insolvabilitate este o procedură civilă necontencioasă, care se deosebeşte de altele după modul de intentare, examinare şi soluţionare a cauzelor. De asemenea, se deosebeşte de celelalte proceduri juridice şi după componenţa participanţilor [administrator/lichidator, debitor, creditori/ adunarea creditorilor/ comitetul creditorilor] şi complexitatea acţiunilor care se desfăşoară sub autoritatea instanţei (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.150 din 26 decembrie 2019, § 23; DCC nr.2 din 16 ianuarie 2020, § 22).

31. Astfel, Curtea menţionează că prin prevederile contestate legislatorul nu a stabilit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor proceduri judiciare diferite, reglementate distinct de Legea insolvabilităţii, pe de o parte, şi de Codul de procedură civilă, pe de altă parte. De altfel, principiul egalităţii, statuat în articolul 16 din Constituţie, nu presupune uniformitate, ci presupune un tratament egal în situaţii egale. Pentru situaţii diferite tratamentul juridic poate fi diferit (a se vedea HCC nr.5 din 23 aprilie 2013, § 69; DCC nr.151 din 26 decembrie 2019, § 18; DCC nr.12 din 3 februarie 2020, § 18).

32. Cu referire la pretinsa încălcare a accesului liber la justiţie, statuat în articolul 20 din Constituţie, Curtea menţionează că, atunci când reglementează regimul juridic al cererii de admitere a creanţelor şi procedura conform căreia instanţa de insolvabilitate validează creanţele din tabelul de creanţe definitiv şi cel definitiv consolidat întocmit de administratorul insolvabilităţii, dispoziţiile contestate le asigură participanţilor la procesul de insolvabilitate dreptul la un proces echitabil.

33. Curtea notează că, în condiţiile în care Legea insolvabilităţii îi asigură debitorului posibilitatea de a formula contestaţie împotriva cererii de admitere a creanţelor creditorilor (articolele 143 alin.(6), 144 alin.(1) şi (2)), instanţa de insolvabilitate are obligaţia de a examina sub toate aspectele, complet şi obiectiv, verificând legalitatea şi temeinicia acestei cereri (articolul 144 alin.(3)), iar încheierea de admitere sau de respingere a contestaţiei adoptată de instanţa de insolvabilitate poate fi contestată cu recurs (articolul 144 alin.(9)), alegaţiile autorului excepţiei privind încălcarea dreptului la un proces echitabil nu pot fi reţinute. În procesul examinării contestaţiilor, contestatorul şi/sau creditorul a cărui creanţă a fost contestată, precum şi administratorul sau alte persoane au dreptul să prezinte orice probe şi îşi pot exercita toate drepturile ca părţi în proces, conform Codului de procedură civilă (a se vedea DCC nr.62 din 25 aprilie 2019, § 18). Prin urmare, Legea insolvabilităţii îi oferă debitorului suficiente garanţii pentru apărarea drepturilor şi a intereselor sale, potrivit articolului 20 din Constituţie.

34. În acest sens, Curtea reiterează că stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, inclusiv a instanţelor de insolvabilitate, constituie o prerogativă exclusivă a legiuitorului în baza articolelor 72 alin.(3) lit.e) şi 115 alin.(4) din Constituţie, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a-l utiliza, în formele şi în modalităţile prevăzute de lege (a se vedea DCC nr.12 din 3 februarie 2020, § 21).

35. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a articolului 26 din Constituţie, Curtea menţionează că prevederile legale ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu instituie pentru persoană impedimente de a beneficia de toate garanţiile procesuale privind exercitarea dreptului la apărare, inclusiv de a fi asistat de un avocat.

36. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a:

- articolului 141 alin.(1) şi (2);

- textului “o creanţă acceptată şi inclusă de administratorul insolvabilităţii/lichidator în tabelul definitiv al creanţelor se consideră validată dacă, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de şedinţa de validare, nu a fost contestată de debitor sau de un creditor ori dacă contestaţia ridicată a fost înlăturată” din articolul 143 alin.(6);

- articolului 143 alin.(7) şi alin.(8) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de către dl Sergiu Başcanean, reprezentantul debitorului S.R.L. “Expauto Grup”, în dosarul nr.2i-1759/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.