Decizie nr.35 din 05.03.2026 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.241g/2025 şi nr.4g/2026 privind excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 181/2 alin.(5) din Codul penal (acceptarea cu bună ştiinţă a finanţării partidului politic, a grupului de iniţiativă sau a concurentului electoral din partea unui grup criminal organizat)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr. 241g/2025 şi nr. 4g/2026 privind excepţiile

de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 181² alin.(5) din Codul penal

(acceptarea cu bună ştiinţă a finanţării partidului politic, a grupului de iniţiativă

 sau a concurentului electoral din partea unui grup criminal organizat)

nr. 35  din  05.03.2026

 (în vigoare 05.03.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.125-128 art. 49 din 19.03.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA, judecători,

cu participarea dlui Andrei Harbuz, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarile înregistrate la 21 noiembrie 2025 şi la 15 ianuarie 2026,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 5 martie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarile privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 181² alin.(5) din Codul penal, ridicată de domnul avocat Sergiu Moraru, în interesele doamnei Marina Tauber, în dosarul nr.1a-980/2025 şi ale doamnei Evghenia Guţul, în dosarul 1a-871/2025, pendinte la Curtea de Apel Centru.

2. Sesizăriile privind excepţiile de neconstituţionalitate au fost trimise la Curtea Constituţională de două complete de judecată constituite din domnii Alexandru Spoială, Igor Chiroşca şi Mihail Proca şi, respectiv, Eugeniu Beşelea, Andrei Cazacicov şi Vitalie Budeci, judecători la Curtea de Apel Centru, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

3. Având în vedere identitatea obiectului sesizărilor, Curtea a dispus, pe baza punctului 18 din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, conexarea lor într-un singur dosar, căruia i-a atribuit numărul 241g/2025.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele cauzelor

I. Sesizarea nr.241g/2025

4. Pe rolul Curţii de Apel Centru se află cauza penală privind învinuirea doamnei Marina Tauber de comiterea infracţiunilor prevăzute de articolele 181² alin.(5) (acceptarea cu bună ştiinţă a finanţării concurentului electoral din partea unui grup criminal organizat), 181² alin.(1) (falsificarea raportului privind gestiunea financiară a partidelor politice săvârşite în proporţii mari) şi 303 alin.(3) (amestecul în înfăptuirea justiţiei) din Codul penal.

5. În cadrul examinării cauzei, domnul avocat Sergiu Moraru a ridicat, în interesele doamnei Marina Tauber, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 181² alin.(5) din Codul penal.

6. Printr-o încheiere din 12 noiembrie 2025, completul de judecată a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

II. Sesizarea nr.4g/2026

7. Pe rolul Curţii de Apel Centru se află cauza penală privind învinuirea doamnei Evghenia Guţul de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 181² alin.(5) (acceptarea cu bună ştiinţă a finanţarii partidului politic din partea unui grup criminal organizat) din Codul penal.

8. În cadrul examinării cauzei, domnul avocat Sergiu Moraru a ridicat, în interesele doamnei Evghenia Guţul, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 181² alin.(5) din Codul penal.

9. Printr-o încheiere din 14 ianuarie 2026, completul de judecată a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nicio pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 25

Libertatea individuală şi siguranţa persoanei

"(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

(3) Reţinerea nu poate depăşi 72 de ore.

(4) Arestarea se face în temeiul unui mandat, emis de judecător, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului se poate depune recurs, în condiţiile legii, în instanţa judecătorească ierarhic superioară. Termenul arestării poate fi prelungit numai de către judecător sau de către instanţa judecătorească, în condiţiile legii, cel mult până la 12 luni.

(5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea - în cel mai scurt termen; motivele reţinerii şi învinuirea se aduc la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu. (6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie dacă motivele reţinerii sau arestării au dispărut."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

(3) Durata săptămânii de muncă este de cel mult 40 de ore. (4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.

(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."

Articolul 127

Proprietatea

"(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

(3) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

(4) Bogăţiile de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes public, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, căile de comunicaţie, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice."

11. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 181²

Încălcarea modului de gestionare a mijloacelor financiare

ale partidelor politice sau ale fondurilor electorale

"[…]

(5) Acceptarea cu bună ştiinţă a finanţării partidului politic, a grupului de iniţiativă sau a concurentului electoral din partea unui grup criminal organizat sau a unei organizaţii (asociaţii) criminale se pedepseşte […]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiilor de neconstituţionalitate

12. Autorul sesizărilor afirmă că legislatorul a omis să reglementeze calitatea specială a subiectului infracţiunii incriminate de articolul 181² alin.(5) din Codul penal. În acest sens, autorul excepţiilor consideră că omisiunea în discuţie permite aplicarea textului contestat în privinţa unui cerc nedeterminat de persoane şi care nu au atribuţii referitoare la acceptarea finanţării partidului politic, fapt care ar determina o interpretare extensivă defavorabilă a legii penale.

13. Mai mult, autorul sesizărilor susţine că norma contestată nu reflectă existenţa unui pericol social, pentru că nu prevede un prag valoric în cazul acceptării cu bună ştiinţă a finanţării partidului politic sau a concurentului electoral din partea unui grup criminal organizat sau a unei organizaţii (asociaţii) criminale care să determine angajarea răspunderii penale, spre deosebire de infracţiunea de finanţare ilegală a partidelor politice, a grupurilor de iniţiativă, a concurenţilor electorali sau a participanţilor la referendum.

14. În opinia autorului sesizărilor, această omisiune contravine principiului proporţionalităţii incriminării, pentru că determină aplicarea sancţiunii penale în situaţii care nu justifică intervenţia legii penale.

15. În opinia autorului sesizărilor, norma contestată contravine articolelor 1 alin.(3), 20, 22, 23, 25, 26, 43, 46, 54 şi 127 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea constată că excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de avocatul părţilor în proces. Astfel, sesizarile sunt formulate de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

19. Curtea reţine că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie articolul 181² alin.(5) din Codul penal sub aspectul omisiunii legislatorului de a stabili în norma contestată calitatea specială a subiectului infracţiunii. Prevederile contestate au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate. În acest sens, Curtea a pronunţat Decizia nr.21 din 13 februarie 2025. Totuşi, de principiu, această situaţie nu reprezintă un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al unor prevederi din perspectiva altor critici. Curtea va analiza dacă în prezenta cauză autorul sesizărilor a prezentat critici şi argumente diferite de cele examinate anterior.

20. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate face obiectul de examinare al Curţii, dacă prin aceasta este afectat un drept fundamental (a se vedea HCC nr.23 din 5 august 2021, § 30).

21. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în două cauze penale în care persoanele sunt acuzate, între altele, de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 181² alin.(5) (acceptarea cu bună ştiinţă a finanţării concurentului electoral din partea unui grup criminal organizat) din Codul penal. Astfel, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzelor penale în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

22. Deşi invocă mai multe articole din Constituţie, în argumentarea sesizărilor autorul se referă la pretinsa încălcare a principiului previzibilităţii legii penale sub aspectul omisiunii legislatorului de a reglementa în norma contestată calitatea subiectului infracţiunii. Totuşi, Curtea observă că aceleaşi argumente au fost avansate şi în sesizarea care a stat la baza Deciziei nr.21 din 13 februarie 2025.

23. Curtea menţionează că legislatorul, în baza prerogativelor prevăzute la articolul 72 alin.(3) lit.a) şi g) din Constituţie, a stabilit reguli cu privire la finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale.

24. În acest sens, legislatorul a incriminat la articolul 181² alin.(5) din Codul penal fapta de "acceptare cu bună ştiinţă a finanţării partidului politic, a grupului de iniţiativă sau a concurentului electoral din partea unui grup criminal organizat sau a unei organizaţii (asociaţii) criminale". Deşi norma incriminatoare nu prevede expres subiectul infracţiunii, legislatorul a stabilit subiectul finanţat [partidul politic, grupul de iniţiativă, concurentul electoral] şi subiectul finanţator [grupul criminal organizat, organizaţia (asociaţia) criminală]. Curtea a considerat că stabilirea unei liste exhaustive a subiecţilor cărora le poate fi aplicat textul contestat ar putea genera situaţii de impunitate în cazuri care ar justifica, în mod rezonabil, tragerea la răspundere penală. De exemplu, deşi trezorierul este persoana responsabilă de finanţele partidului politic, potrivit articolului 25 alin.(3) din Legea privind partidele politice, eventuala includere a acestuia în calitate de subiect special al infracţiunii ar conduce la impunitate faţă de persoanele neincluse în lista subiecţilor infracţiunii, însă care ar fi acceptat cu bună ştiinţă finanţarea ilegală a partidului (a se vedea DCC nr.21 din 13 februarie 2025, §§ 20 şi 22).

25. Mai mult, Curtea a reţinut că oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Rolul decizional acordat instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor care persistă cu ocazia interpretării normelor. Curtea a conchis că le revine instanţelor de judecată să stabilească în fiecare caz particular, pe baza circumstanţelor factuale relevante şi a probelor administrate, dacă acţiunile unei persoane concrete întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute la articolul 181² alin.(5) din Codul penal (a se vedea DCC nr.21 din 13 februarie 2025, §25).

26. De vreme ce nu au intervenit elemente noi care să provoace reconsiderarea jurisprudenţei, Curtea reţine că atât soluţia, cât şi considerentele Deciziei nr.21 din 13 februarie 2025 rămân valabile în prezenta cauză.

27. Referitor la obiecţiile formulate de autorul sesizărilor, potrivit cărora norma contestată nu stabileşte un prag valoric de la care ar surveni răspunderea penală, Curtea reţine că infracţiunea în discuţie este una formală, astfel încât răspunderea penală pentru comiterea acesteia survine atunci când se constată acceptarea cu bună ştiinţă a unei finanţări ilegale a partidului politic, a grupului de iniţiativă sau a concurentului electoral din partea unui grup criminal organizat sau a unei organizaţii (asociaţii) criminale, indiferent de valoarea acesteia.

28. Curtea reţine că decizia de a nu institui un prag valoric al sumei pentru infracţiunea de acceptare a finanţării partidului politic din partea unui grup criminal organizat reprezintă opţiunea de politică penală a legislatorului, justificată de natura şi gravitatea deosebită a valorilor sociale afectate.

29. Curtea are în vedere faptul că finanţarea activităţii partidelor politice de către grupuri criminale organizate afectează în mod semnificativ ordinea constituţională democractică, principiul statului de drept, pluralismul politic şi integritatea procesului electoral. În acest sens, pericolul social al faptei nu rezultă din cuantumul sumei acceptate de partidele politice, ci din însăşi sursa ilicită a finanţării. Prin această infracţiune, legislatorul a incriminat însăşi infiltrarea intereselor financiare ale grupurilor criminale în viaţa politică.

30. Curtea reţine că, prin finanţarea partidelor politice, grupurile criminale urmăresc să influenţeze procesul decizional public, scop care poate fi realizat inclusiv prin contribuţii financiare nesemnificative acordate în mod sistematic. Stabilirea unui prag valoric ar putea să diminueze eficienţa legii penale prin faptul că ar permite eludarea răspunderii în cazul fragmentării finanţărilor.

31. Curtea reţine că lipsa unui prag valoric nu afectează principiul legalităţii incriminării, pentru că la individualizarea pedepsei intanţele judecătoreşti deţin competenţa să aibă în vedere circumstanţele particulare ale cauzei, inclusiv suma acceptată.

32. Referitor la criticile autorului sesizărilor care pretinde că legislatorul a apreciat diferit gradul de pericol social al infracţiunilor prevăzute de articolele 181² alin.(5) şi 181³ din Codul penal, Curtea reiterează că nu poate efectua un control de constituţionalitate în privinţa unei infracţiuni din perspectiva principiului ultima ratio, analizând existenţa unor măsuri alternative non-penale. Ea nu se află în poziţia de a elabora studii empirice în această privinţă. Pot exista opinii diferite sub aspect criminologic, însă nu ţine de rolul Curţii să o favorizeze pe una dintre ele în detrimentul celorlalte. Politica penală a statului reprezintă o competenţă rezervată Parlamentului (a se vedea articolul 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie). În virtutea acestei prevederi constituţionale, legislatorul este liber să aprecieze, pe lângă pericolul social, în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă (a se vedea DCC nr.153 din 19 octombrie 2021, § 29; DCC nr.3 din 19 ianuarie 2023, § 22). Aşadar, stabilirea elementelor constitutive ale infracţiunilor ţine de competenţa Parlamentului care posedă, în acest sens, o marjă discreţionară ce trebuie exercitată conform Constituţiei.

33. Curtea constată că, sub aparenţa unor critici privind încălcarea normelor constituţionale, autorul excepţiilor contestă, în realitate, modul de încadrare juridică a faptelor imputate inculpatelor. În acest context, Curtea reiterează că aspectele legate de aplicarea legii nu ţin de competenţa sa (a se vedea DCC nr.83 din 17 iunie 2022, § 29). Această competenţă le revine instanţelor de judecată.

34. Prin urmare, sesizarile privind excepţiile de neconstituţionalitate nu întrunesc condiţiile de admisibilitate şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.b) şi d), (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizarile privind excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 181² alin.(5) din Codul penal, ridicate de domnul avocat Sergiu Moraru, în interesele doamnei Marina Tauber, în dosarul nr.1a-980/2025, şi ale doamnei Evghenia Guţul, în dosarul 1a-871/2025, pendinte la Curtea de Apel Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.