Decizie nr.35 din 13.03.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.239g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 942 alin.(1) şi alin.(2) din Codul civil (dobânda de întârziere în executarea obligaţiilor pecuniare [II])
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
D E C I Z I E
de inadmisibilitate a sesizării nr.239g/2024 privind
excepţia de neconstituţionalitate a articolului 942
alin.(1) şi alin.(2) din Codul civil
(dobânda de întârziere în executarea
obligaţiilor pecuniare [II])
nr. 35 din 13.03.2025
(în vigoare 13.03.2025)
Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 187-189 art. 48 din 17.04.2025
* * *
Curtea Constituţională, judecând în componenţa:
dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,
dnei Viorica PUICA,
dlui Nicolae ROŞCA,
dlui Serghei ŢURCAN,
dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,
cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 3 decembrie 2024,
Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând la 13 martie 2025, în camera de consiliu,
Pronunţă următoarea decizie:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 942 alin.(1) şi alin.(2) din Codul civil, ridicată de dl avocat Vitalie Zama, în interesele BAA "Popa & Asociaţii", parte în dosarul nr.2c-1708/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.
2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecătoare Diana Tricolici de la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.
ÎN FAPT
A. Circumstanţele litigiului principal
3. La 23 iunie 2020, SRL "Tech GNS" a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva BAA "Popa & Asociaţii" cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere, a penalităţii, a taxei de stat şi compensarea cheltuielilor de judecată.
4. La 21 noiembrie 2024, în cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Vitalie Zama a ridicat, în interesele BAA "Popa & Asociaţii", excepţia de neconstituţionalitate a articolului 942 alin.(1) şi alin.(2) din Codul civil (în redactarea din 1 martie 2019).
5. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.
B. Legislaţia pertinentă
6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:
Articolul 46
Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia
"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.
(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.
(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."
7. Prevederile relevante ale Codului civil, adoptat prin Legea nr.1107 din 6 iunie 2002 (în redactarea din 1 martie 2019), sunt următoarele:
Articolul 874
Rata dobânzii
"(1) În cazul în care, conform legii sau contractului, obligaţia este purtătoare de dobândă, se plăteşte o dobândă egală cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei aplicabilă conform alin.(2) dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată.
(2) Rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei aplicabilă:
a) pentru primul semestru al anului în cauză, este rata în vigoare la data de 1 ianuarie din anul respectiv;
b) pentru al doilea semestru al anului în cauză, este rata în vigoare la data de 1 iulie din anul respectiv."
Articolul 942
Dobânda de întârziere în executarea obligaţiilor pecuniare
"(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la dobândă de întârziere pentru suma respectivă din data imediat următoare scadenţei plăţii până la data în care s-a efectuat plata, la rata prevăzută la alin.(2) ori la o altă rată prevăzută de dispoziţiile legale speciale.
(2) Rata dobânzii de întârziere este egală cu rata prevăzută la art.874 plus 5 puncte procentuale pe an, în cazul în care debitorul este un consumator, sau 9 puncte procentuale pe an, în celelalte cazuri. Cu toate acestea, dacă înainte de scadenţă obligaţia pecuniară era purtătoare de dobândă prevăzută de contract, în scopul determinării ratei dobânzii de întârziere, creditorul poate înlocui rata prevăzută la art.874 cu rata dobânzii prevăzute de contract.
(3) Debitorul consumator are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii este mai mic decât rata legală a dobânzii de întârziere.
(4) În cazul în care s-a stipulat o clauză penală, creditorul poate să ceară, la alegere, fie dobânda de întârziere calculată conform dispoziţiilor prezentului articol, fie penalitatea pentru întârziere. De asemenea, creditorul poate cere despăgubiri pentru prejudiciul cauzat în partea neacoperită de dobânda de întârziere.
(5) Pe perioada în care suma de bani nu este plătită la scadenţă cu justificare, debitorul datorează doar dobânda de întârziere la rata prevăzută la art.874. Debitorul consumator nu datorează asemenea dobândă de întârziere.
(6) Orice clauza contrară dispoziţiilor prezentului articol în detrimentul consumatorului este lovită de nulitate absolută."
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate
8. Autorul excepţiei susţine că instituirea dobânzii de întârziere în executarea obligaţiilor pecuniare pe baza prevederilor contestate reprezintă o sarcină excesivă pentru debitor, fapt care îi afectează dreptul de proprietate garantat de articolul 46 alin.(1) şi alin.(2) din Constituţie.
B. Aprecierea Curţii
9. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.
10. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul civil, adoptat prin Legea nr.1107 din 6 iunie 2002 (în redactarea din 1 martie 2019), ţine de competenţa Curţii Constituţionale.
11. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea a fost ridicată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.
12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului 942 alin.(1) şi alin.(2) din Codul civil. Potrivit acestora, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la dobândă de întârziere pentru suma respectivă din data imediat următoare scadenţei plăţii până la data în care s-a efectuat plata, la rata prevăzută la articolul 942 alin.(2) ori la o altă rată prevăzută de dispoziţiile legale speciale (articolul 942 alin.(1)). Rata dobânzii de întârziere este egală cu rata prevăzută la articolul 874 plus 5 puncte procentuale pe an, în cazul în care debitorul este un consumator, sau 9 puncte procentuale pe an, în celelalte cazuri. Cu toate acestea, dacă înainte de scadenţă obligaţia pecuniară era purtătoare de dobândă prevăzută de contract, în scopul determinării ratei dobânzii de întârziere, creditorul poate înlocui rata prevăzută la articolul 874 cu rata dobânzii prevăzute de contract (articolul 942 alin.(2)).
13. Curtea constată că articolul 942 alineatele (1) şi (2) din Codul civil a constituit obiectul sesizărilor nr.97g/2024. nr.159g/2024 şi nr.207g/2024, examinate în Decizia nr.135 din 24 octombrie 2024.
14. De principiu, verificarea anterioară a constituţionalităţii normelor atacate nu constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al aceloraşi prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate (DCC nr.147 din 15 noiembrie 2022, § 23).
15. Curtea reţine că cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate este un litigiu dintre persoane private/particulare: reclamantul este o societate comercială, iar pârâtul este un birou asociat de avocaţi. În speţă, societatea reclamantă pretinde încasarea forţată a unei datorii, precum şi repararea prejudiciului cauzat prin neachitarea datoriei la scadenţă, inclusiv încasarea dobânzii de întârziere. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate, el şi pârât în litigiul menţionat, pretinde că dobânda de întârziere calculată în baza normelor contestate ar constitui o sarcină disproporţionată şi excesivă care-i afectează dreptul de proprietate protejat de dispoziţiile articolelor 46 din Constituţie şi 1 Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
16. Curtea notează că dreptul de proprietate nu este un drept absolut şi pe baza articolului 72 alin.(3) lit.i) din Constituţie, legislatorul deţine prerogativa de a reglementa prin lege organică regimul juridic general al proprietăţii, întemeiat pe principiile recunoaşterii inviolabilităţii proprietăţii, libertăţii contractuale, protecţiei bunei-credinţe, protecţiei consumatorului, recunoaşterii inadmisibilităţii imixtiunii în afacerile private, necesităţii de realizare liberă a drepturilor civile, de garantare a restabilirii persoanei în drepturile în care a fost lezată şi de apărare a lor de către organele de jurisdicţie competente (a se vedea articolul 1 din Codul civil).
17. Având în vedere normele constituţionale şi principiile menţionate supra, legislatorul a stabilit că: (i) "în condiţiile legii, persoana lezată într-un drept al ei sau într-un interes recunoscut de lege poate cere repararea integrală a prejudiciului patrimonial şi nepatrimonial cauzat astfel" (articolul 19 alin.(1) din Codul civil); iar (ii) "în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la dobândă de întârziere pentru suma respectivă din data imediat următoare scadenţei plăţii până la data în care s-a efectuat plata, la rata prevăzută" de lege (articolul 942 alin.(1) din Codul civil).
18. De asemenea, legislatorul a stabilit că eventualul creditor are dreptul la despăgubiri pentru întregul prejudiciu cauzat prin neexecutarea obligaţiei, "[…] cu excepţia cazului în care debitorul demonstrează că neexecutarea este justificată" (articolul 934 alin.(1) din Codul civil). Legislatorul a prevăzut că "debitorul obligaţiei care rezultă din contract sau alt act juridic este răspunzător doar pentru prejudiciul pe care l-a prevăzut sau putea în mod rezonabil să-l prevadă, la momentul asumării obligaţiei, ca fiind rezultatul probabil al neexecutării, cu excepţia cazului în care neexecutarea era intenţionată sau din culpă gravă" (articolul 937 din Cod); "debitorul nu răspunde pentru prejudiciul suferit de creditor în măsura în care creditorul a contribuit la neexecutare sau efectele sale" (articolul 938 din Cod), precum şi că "debitorul nu răspunde pentru prejudiciul suferit de creditor în măsura în care creditorul a putut să reducă prejudiciul luând măsuri rezonabile" (articolul 939 alin.(1) din Cod). Având în vedere eventualele conflicte dintre părţile unui raport juridic civil în legătură cu determinarea prejudiciului concret, legislatorul a adoptat norme juridice care permit instanţelor de judecată să ia în consideraţie argumentele părţilor contractante şi să asigure un echilibru corect între interesele părţilor contractante. Respectiv, din textul sesizării, Curtea nu poate reţine argumente potrivit cărora legislatorul la stabilirea ratei dobânzii de întârziere pentru obligaţiile pecuniare şi-ar fi depăşit competenţa constituţională.
19. În subsidiar, Curtea reiterează că legislatorul a prevăzut că în relaţiile la care nu participă consumatorul, chiar dacă debitorul nu a plătit la scadenţă, dar are o justificare pentru aceasta în sensul articolului 903 din Codul civil, acesta datorează doar dobânda de întârziere la rata prevăzută la articolul 874 (a se vedea DCC nr.135 din 24 octombrie 2024, § 30).
20. Referitor la capătul sesizării care pretinde că instituirea dobânzii de întârziere în executarea obligaţiilor pecuniare pe baza prevederilor contestate reprezintă o sarcină excesivă pentru debitor, Curtea observă că autorul excepţiei a reprodus texte din hotărârile Curţii Europene fără a prezenta argumente care să demonstreze în ce mod prevederile contestate contravin articolului 46 din Constituţie. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate astfel, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument. De asemenea, Curtea a subliniat că nu-l poate substitui pe autorul excepţiei în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate (DCC nr.52 din 4 mai 2023, § 27; DCC nr.144 din 31 octombrie 2023, § 23).
21. Prin urmare, având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate în discuţie nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 942 alin.(1) şi alin.(2) din Codul civil, ridicată de dl avocat Vitalie Zama, în interesele BAA "Popa & Asociaţii", parte în dosarul nr.2c-1708/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
| PREŞEDINTE DE ŞEDINŢĂ | Liuba ŞOVA |
| Nr.35. Chişinău, 13 martie 2025. | |