Decizie nr.44 din 12.04.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.289g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 70 alin.(7) pct.3) din Codul de procedură penală (confirmarea împuternicirilor apărătorului)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.289g/2021 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 70 alin.(7)

pct.3) din Codul de procedură penală

(confirmarea împuternicirilor apărătorului)

nr. 44  din  12.04.2022

 (în vigoare 12.04.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.129-133 art. 67 din 29.04.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 30 decembrie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 12 aprilie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 70 alin.(7) pct.3) din Codul de procedură penală, ridicată de dna Elena Donos, parte în dosarul nr.10r-210/21, pendinte la Curtea de Apel Bălţi.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată de la Curtea de Apel Bălţi format din dnii Gheorghe Scutelnic, Viorel Puşcaş şi Oleg Moraru, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 13 iulie 2021, dna Elena Donos a depus o plângere în faţa judecătorului de instrucţie împotriva ordonanţei procurorului de refuz de începere a urmăririi penale din 4 iunie 2021 (dosarul nr.20212200159).

4. La 29 iulie 2021, dna Elena Donos a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 70 alin.(7) pct.3) din Codul de procedură penală.

5. Printr-o încheiere din 10 august 2021, dl judecător Ion Pâcaleu de la Judecătoria Bălţi, sediul Făleşti, a respins cererea menţionată, argumentând că norma contestată nu este aplicabilă la examinarea cauzei.

6. Printr-o încheiere din 28 octombrie 2021, acelaşi judecător a admis plângerea dnei Elena Donos, a anulat ordonanţa contestată şi a trimis cauza la Procuratura Sângerei, spre efectuarea unui control suplimentar şi pentru lichidarea încălcărilor depistate. Pentru a decide astfel, judecătorul a notat că în plângerea formulată către organul de urmărire penală s-a pretins comiterea de către o persoană a trei infracţiuni, însă organul de urmărire penală s-a pronunţat doar în privinţa unei pretinse infracţiuni (i.e. o pretinsă confecţionare ilegală a unui mandat de avocat), fără a examina celelalte două capete de acuzare (i.e. o presupusă tentativă de escrocherie şi o presupusă confecţionare ilegală a unui alt mandat de avocat).

7. Dna Elena Donos a contestat cu recurs această din urmă încheiere şi a solicitat rejudecarea cauzei, invocând necesitatea efectuării de către organul de urmărire penală a unui control suplimentar, inclusiv prin prisma respectării articolului 70 alin.(7) pct.3) din Codul de procedură penală.

8. Totodată, în cadrul examinării recursului, dna Elena Donos a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 70 alin.(7) pct.3) din Codul de procedură penală.

9. Printr-o încheiere din 24 decembrie 2021, Curtea de Apel Bălţi a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

11. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 70

Admiterea, desemnarea şi înlocuirea apărătorului, confirmarea calităţii şi împuternicirilor lui

"[…]

(7) Pentru confirmarea calităţii şi împuternicirilor sale, apărătorul prezintă organului de urmărire penală sau instanţei:

[…]

3) mandatul biroului de avocaţi sau un alt document ce îi confirmă împuternicirile.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autoarea sesizării a notat că prevederile articolului 70 alin.(7) pct.3) din Codul de procedură penală, potrivit cărora "pentru confirmarea calităţii şi împuternicirilor sale, apărătorul prezintă organului de urmărire penală sau instanţei mandatul biroului de avocaţi sau un alt document ce îi confirmă împuternicirile", sunt desuete. În particular, textul "mandatul biroului de avocaţi" din acest articol nu mai corespunde realităţii. În acest sens, în 2010, textul în discuţie a fost substituit în Legea nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură cu termenul "mandat". Totuşi, legislatorul nu a modificat prevederile contestate.

13. Totodată, autoarea sesizării afirmă că textul "alt document ce îi confirmă împuternicirile" din articolul 70 alin.(7) pct.3) din Codul de procedură penală nu are suport normativ. Astfel, legislatorul nu ar fi reglementat vreun alt document decât mandatul care ar putea confirma împuternicirile apărătorului.

14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate contravin articolelor 20 şi 26 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta în Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă articolul 70 alin.(7) pct.3) din Codul de procedură penală, conform căruia pentru confirmarea calităţii şi împuternicirilor sale, apărătorul prezintă organului de urmărire penală sau instanţei mandatul biroului de avocaţi sau un alt document ce îi confirmă împuternicirile. Deşi autoarea excepţiei a contestat aceste prevederi în totalitate, el critică doar textele "mandatul biroului de avocaţi" şi, respectiv, "alt document ce îi confirmă împuternicirile".

19. Prevederile criticate au fost contestate anterior în faţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.90 din 15 iunie 2021, DCC nr.134 din 12 august 2021 şi DCC nr.176 din 23 noiembrie 2021), însă această excepţie de neconstituţionalitate conţine argumente noi.

20. În continuare, Curtea reţine că o condiţie obligatorie pentru formularea excepţiei de neconstituţionalitate o reprezintă aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia (a se vedea punctul 1 din dispozitivul HCC nr.2 din 9 februarie 2016).

21. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care a fost contestată cu recurs o încheiere a judecătorului de instrucţie, prin care a fost anulată o ordonanţă a procurorului de refuz de începere a urmăririi penale. Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei pendinte la Curtea de Apel Bălţi.

22. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa a cel puţin unui drept garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr.44 din 1 aprilie 2021, § 20; DCC nr.78 din 3 iunie 2021, § 17).

23. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate afirmă că prevederile contestate contravin articolelor 20 [accesul liber la justiţie] şi 26 [dreptul la apărare] din Constituţie.

24. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea reţine că acest articol garantează accesul liber la justiţie. Potrivit alin.(1) al acestui articol, orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Din această perspectivă, autoarea sesizării nu a demonstrat că prevederile contestate ar constitui o ingerinţă în articolul 20 din Constituţie.

25. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.42 din 31 martie 2022, § 21).

26. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorilor lor în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu (a se vedea HCC nr.12 din 6 aprilie 2021, § 32; DCC nr.42 din 31 martie 2022, § 22).

27. Cu privire la incidenţa articolului 26 din Constituţie, Curtea constată că acest articol garantează dreptul la apărare. Şi sub acest aspect, Curtea reţine că autoarea sesizării nu a demonstrat că prevederile contestate ar constitui o ingerinţă în dreptul la apărare. Dimpotrivă, articolul 70 alin.(7) din Codul de procedură penală stabileşte actele care confirmă calitatea şi împuternicirile apărătorului într-un proces penal. Alineatul 8 al aceluiaşi articol stabileşte că persoana care solicită să participe la examinarea cauzei penale în calitate de apărător, dar nu prezintă documentele ce îi confirmă calitatea şi împuternicirile de apărător nu este admisă să participe la desfăşurarea procesului penal în calitatea respectivă. Mai mult, potrivit articolului 72 alin.(2) din Codul de procedură penală, avocatul care acordă asistenţă juridică garantată de stat va fi înlăturat din procesul penal dacă persoana pe care o apără are temeiuri reale de a pune la îndoială competenţa sau buna-credinţă a avocatului şi va depune o cerere pentru înlăturarea acestui apărător din proces. Prin urmare, aspectele reglementate de articolul 70 alin.(7) pct.3) din Codul de procedură penală, referitoare la admiterea apărătorului în proces, ţin de competenţa organului care desfăşoară urmărirea penală şi a instanţei de judecată care judecă cauza penală (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.176 din 23 noiembrie 2021, § 23).

28. Generalizând, Curtea constată că autoarea sesizării nu a demonstrat că prevederile contestate ar genera vreo ingerinţă în articolele 20 şi 26 din Constituţie.

29. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 70 alin.(7) pct.3) din Codul de procedură penală, ridicată de dna Elena Donos, parte în dosarul nr.10r-210/21, pendinte la Curtea de Apel Bălţi.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.