Decizie nr.45 din 10.04.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.188g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 207 alin.(2) lit.e) din Codul administrativ (inadmisibilitatea acţiunii în contencios administrativ în cazul în care nu se afirmă încălcarea unui drept prin activitatea administrativă [2])

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.188g/2024 privind

excepţia de neconstituţionalitate a articolului 207

alin.(2) lit.e) din Codul administrativ

(inadmisibilitatea acţiunii în contencios

administrativ în cazul în care nu se

afirmă încălcarea unui drept prin

activitatea administrativă [2])

nr. 45  din  10.04.2025

 (în vigoare 10.04.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 309-312 art. 67 din 12.06.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 25 septembrie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 10 aprilie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 207 alin.(2) litera e) din Codul administrativ, ridicată de dl Alexandru Gutium, în interesele Asociaţiei pentru Drepturile la Reproducerea Operelor, în dosarul nr.3-2966/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Violeta Chisiliţa de la Judecătoria Chişinău, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Autorul sesizării s-a adresat la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu o cerere de a emite un act administrativ individual în care să fie indicată lista documentelor şi informaţia relevantă care trebuie să fie anexată la solicitarea avizului prevăzut de articolul 84 alin.(1) din Legea nr.230/2022 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, pentru a demonstra îndeplinirea condiţiei stabilite la litera f) din acelaşi alineat, adică "asociaţia are capacitatea economică de gestionare colectivă […]" a drepturilor de autor şi drepturilor conexe.

4. La 2 decembrie 2022, Asociaţia pentru Drepturile la Reproducerea Operelor, Asociaţia Naţională "Copyright" şi Asociaţia Naţională a Producătorilor de Fonograme şi Interpreţi au formulat o acţiune în justiţie împotriva Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală privind obligarea de a elabora şi a emite un act administrativ individual.

5. În cadrul procesului, reprezentantul Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a solicitat ca acţiunea să fie declarată inadmisibilă pe baza articolului 207 alin.(2) lit.e) din Codul administrativ. Potrivit acestor prevederi, acţiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special atunci când reclamantul nu poate afirma încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul articolului 17 din Cod.

6. În procesul de examinare a cauzei, dl director Alexandru Gutium a ridicat, în interesele Asociaţiei pentru Drepturile la Reproducerea Operelor, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 207 alin.(2) lit.e) din Codul administrativ.

7. Printr-o încheiere din 24 septembrie 2024, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"[...]

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[...]."

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

"(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

[...]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

9. Prevederile relevante ale Codului administrativ, adoptat prin Legea nr.116 din 19 iulie 2018, sunt următoarele:

Articolul 17

Dreptul vătămat

"Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă."

Articolul 207

Examinarea admisibilităţii acţiunii în contencios administrativ

"[...]

(2) Acţiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când:

a) există o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la un litigiu între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri de drept;

b) există o încheiere judecătorească prin care s-a dispus încetarea procesului în legătură cu faptul că reclamantul a renunţat la acţiune sau şi-a retras acţiunea într-un litigiu între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri de drept sau că între parţi s-a încheiat o tranzacţie de împăcare;

c) la aceeaşi sau la altă instanţă de judecată se examinează o acţiune între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri de drept;

d) acţiunea a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.209;

e) reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.17;

f) nu sânt întrunite condiţiile prevăzute la art.208;

g) acţiunea a fost depusă de o persoană fără împuterniciri în acest sens;

h) cererea de chemare în judecată nu corespunde cerinţelor prevăzute la art.211 alin.(1) şi (2) şi art.212 alin.(1) şi reclamantul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de instanţa de judecată.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei

10. Autorul excepţiei susţine că, potrivit prevederilor contestate, acţiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când reclamantul nu poate afirma încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul articolului 17 din Codul administrativ.

11. Autorul pretinde că motivul de inadmisibilitate stabilit de prevederile în discuţie îi limitează accesul la justiţie prin nesoluţionarea cauzei în fond.

12. Totodată, autorul susţine că, potrivit prevederilor contestate, sarcina probaţiunii este pusă în sarcina reclamantului, iar acesta este obligat să dovedească existenţa dreptului încălcat fără a fi examinată cauza în fond.

13. În opinia autorului excepţiei, prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 4, 7, 8 alin.(1), 16 alin.(2), 20, 26 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul administrativ, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 207 alin.(2) lit.e) din Codul administrativ. Curtea notează că prevederile contestate au constituit anterior obiectul unei sesizări examinate în Decizia nr.67 din 13 iunie 2024. În decizia menţionată anterior, Curtea a constatat că problema abordată în sesizare nu viza constituţionalitatea prevederilor contestate, ci interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele de judecată (a se vedea § 21 din decizie).

18. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că verificarea anterioară a constituţionalităţii normelor atacate nu constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al aceloraşi prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.82 din 18 iulie 2023, § 34). Aşadar, Curtea va verifica dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea.

19. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul unui proces aflat pe rolul Judecătoriei Chişinău, care are ca obiect examinarea unei cauze de contencios administrativ. Dat fiind faptul că în cadrul procesului s-a pus în discuţie inadmisibilitatea acţiunii formulate de reclamant din cauză că acesta nu poate afirma încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul articolului 17 din Codul administrativ, Curtea admite că prevederile contestate pot fi aplicate la examinarea cauzei.

20. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa a cel puţin unui drept garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr.78 din 3 iunie 2021, § 17).

21. Autorul excepţiei a susţinut că motivul de inadmisibilitate stabilit de prevederile în discuţie îi limitează accesul la justiţie prin soluţionarea cauzei în fond şi contravine articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 7 (Constituţia, Lege Supremă), 8 alin.(1) (respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale), 16 alin.(2) (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 26 (dreptul la apărare) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

22. Referitor la incidenţa articolelor 1, 4, 7, 8 şi 54 din Constituţie, Curtea reţine că acestea nu au o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocate aceste articole, autorul sesizării trebuie să argumenteze incidenţa unui drept fundamental (a se vedea DCC nr.90 din 25 iulie 2023, § 19). Cu privire la aplicabilitatea articolului 16 din Constituţie, Curtea menţionează că acesta este incident atunci când se demonstrează existenţa unui tratament diferenţiat, precum şi în cazul în care tratamentul diferenţiat contestat se referă la unul din drepturile fundamentale garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.73 din 6 iulie 2023, § 20).

23. Totodată, Curtea observă că autorul nu a argumentat în ce măsură articolele 16 şi 26 din Constituţie sunt incidente în această cauză. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate astfel, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi a prevederilor legale contestate cu acesta, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.99 din 10 august 2023, § 18).

24. Referitor la articolul 20 din Constituţie, Curtea reiterează că dreptul de acces la un tribunal trebuie să fie unul practic şi efectiv, nu teoretic şi iluzoriu. Efectivitatea dreptului în discuţie reclamă ca persoanele să beneficieze de o posibilitate clară şi concretă de a contesta un act care reprezintă o ingerinţă în exercitarea drepturilor lor (a se vedea HCC nr.5 din 14 februarie 2023, § 42).

25. Totodată, Curtea menţionează că, potrivit jurisprudenţei sale, stabilirea unor condiţii de admisibilitate pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încălcare a accesului liber la justiţie. Mai mult, liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia şi ţine de competenţa legislatorului să instituie regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, aşa cum prevede articolul 115 alin.(4) din Constituţie (a se vedea DCC nr.12 din 3 februarie 2020, § 19).

26. În acelaşi context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că accesul liber la justiţie implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului. De asemenea, Curtea Europeană a subliniat că dispoziţiile legale referitoare la formalităţile şi limitele de timp care trebuie îndeplinite pentru a introduce o acţiune sunt concepute să asigure buna administrare a justiţiei şi respectarea, în special, a principiului securităţii juridice. Justiţiabilii ar trebui să se aştepte ca aceste reguli să fie aplicate (Naït-Liman v. Elveţia [MC], 15 martie 2018, § 114; Gheorghiţă v. Republica Moldova, 2 iulie 2019, § 27; Petrella v. Italia, 18 martie 2021, § 48).

27. Potrivit Curţii Europene, pentru ca aspectul civil al articolului 6 § 1 să fie aplicabil, trebuie să existe o "contestaţie" cu privire la un "drept" despre care se poate afirma, cel puţin din motive întemeiate, că este recunoscut în temeiul legislaţiei naţionale, indiferent dacă acest drept este protejat sau nu de Convenţie. Contestaţia trebuie să fie reală şi serioasă; se poate referi nu doar la existenţa efectivă a unui drept, ci şi la domeniul de aplicare şi modul de exercitare a acestuia; şi, în ultimul rând, soluţia pronunţată în proces trebuie să fie decisivă în mod direct pentru dreptul în discuţie, simplele legături slabe sau consecinţe îndepărtate nefiind suficiente pentru a pune în aplicare articolul 6 § 1 din Convenţie. Este necesar să se stabilească dacă argumentul reclamantului este suficient de întemeiat şi nu dacă acesta a avut sau ar fi avut câştig de cauză (Bilgen v. Turcia, 9 martie 2021, § 47; Grzęda v. Polonia [MC], 15 martie 2022, §§ 257, 268).

28. Referitor la criticile avansate de autor, Curtea observă că articolul 207 alin.(2) din Codul administrativ stabileşte motivele pentru care o acţiune în contencios administrativ este declarată inadmisibilă, inclusiv în cazul în care reclamantul nu poate pretinde încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept sau a unei libertăţi stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere printr-o activitate administrativă (a se vedea articolul 17 din Codul administrativ).

29. Aşadar, pentru ca acţiunea în contencios administrativ să fie declarată admisibilă, reclamantul trebuie să invoce un drept al său, căruia i se aduce atingere prin activitatea administrativă sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri (a se vedea articolul 189 alineatele (1) şi (2) din Codul administrativ).

30. Curtea notează că condiţia stabilită de prevederile contestate este prevăzută şi de textul articolului 20 din Constituţie, care garantează accesul liber la justiţie doar împotriva actelor care încalcă drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei. Mai mult, şi articolul 53 alin.(1) din Constituţie garantează accesul la justiţie în cazul unui "drept vătămat" de o autoritate publică. Potrivit acestui articol, persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

31. Prin urmare, dreptul la un remediu judiciar este condiţionat de existenţa unui drept încălcat prevăzut de lege. În acest context, Curtea reiterează că principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a-l utiliza în formele şi în modalităţile prevăzute de lege (DCC nr.12 din 3 februarie 2020, § 21). De vreme ce condiţia contestată de autorul excepţiei rezultă din Constituţia însăşi, Curtea nu constată incidenţa articolului 20 din Legea fundamentală.

32. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate în discuţie nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 207 alin.(2) litera e) din Codul administrativ, ridicată de dl Alexandru Gutium, în interesele Asociaţiei pentru Drepturile la Reproducerea Operelor, în dosarul nr.3-2966/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.