Decizie nr.46 din 27.04.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.217g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 178 alin.(1) din Codul penal şi 274 din Codul de procedură penală (dreptul la secretul corespondenţei şi modul de începere a urmăririi penale şi de clasare a procesului penal)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.217g/2022 privind excepţia

de  neconstituţionalitate a articolelor 178 alin. (1) din

Codul penal şi 274 din  Codul de procedură penală

(dreptul la secretul corespondenţei şi modul de începere

a urmăririi penale şi de clasare a procesului penal)

nr. 46  din  27.04.2023

 (în vigoare 27.04.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.168-169 art. 77 din 18.05.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Nicolae ROŞCA, Preşedinte,

dnei Domnica MANOLE,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 16 decembrie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 27 aprilie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 178 alin.(1) din Codul penal şi 274 din Codul de procedură penală, ridicată de dl Nicolae Urîtu, parte în dosarul nr.10-833/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Sergiu Ciobanu de la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 18 februarie 2022, în baza plângerii dlui Nicolae Urîtu, Inspectoratul de Poliţie Centru al municipiului Chişinău a înregistrat procesul penal nr.20220100318. Ofiţerul de urmărire penală a întocmit un raport cu propunerea de a refuza începerea urmăririi penale, din motiv că nu există fapta infracţiunii.

4. La 4 martie 2022, dl Alexandru Paladi, procuror în cadrul Procuraturii municipiului Chişinău, oficiul Centru, a confirmat soluţia propusă de ofiţerul de urmărire penală şi a emis o ordonanţă prin care a dispus neînceperea urmăririi penale şi clasarea procesului penal, pentru că nu exista fapta de violare a dreptului la secretul corespondenţei.

5. Dl Nicolae Urîtu a contestat ordonanţa menţionată la procurorul ierarhic superior. Printr-o altă ordonanţă, procurorul ierarhic superior a respins plângerea dlui Nicolae Urîtu.

6. Dl Nicolae Urîtu a contestat ordonanţa procurorului ierarhic superior în faţa judecătorului de instrucţie.

7. În cadrul examinării contestaţiei, dl Nicolae Urîtu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 178 alin.(1) din Codul penal, care reglementează infracţiunea de violare a dreptului la secretul corespondenţei, şi 274 din Codul de procedură penală, care reglementează începerea urmăririi penale de către procuror.

8. Judecătorul de instrucţie a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

10. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 178

Violarea dreptului la secretul corespondenţei

"(1) Violarea dreptului la secretul scrisorilor, telegramelor, coletelor şi altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi înştiinţărilor telegrafice, cu încălcarea legislaţiei, se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 550 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 180 de ore.

(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:

a) cu folosirea situaţiei de serviciu;

b) prin utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate pentru obţinerea ascunsă a informaţiei;

c) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale;

d) din motive de prejudecată se pedepseşte cu amendă de la 550 la 750 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani, sau cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani."

11. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 274

Începerea urmăririi penale

"(1) Organul de urmărire penală sau procurorul sesizat în modul prevăzut în art.262 şi 273 dispune în termen de 30 de zile, prin ordonanţă, începerea urmăririi penale în cazul în care, din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor de constatare, rezultă cel puţin o bănuială rezonabilă că a fost săvîrşită o infracţiune şi nu există vreuna din circumstanţele care exclud urmărirea penală, informînd despre aceasta persoana care a înaintat sesizarea sau organul respectiv.

[...]

(5) În cazul în care procurorul refuză pornirea urmăririi penale, el confirmă faptul prin ordonanţă motivată şi anunţă despre aceasta, într-un termen cît mai scurt posibil, dar nu mai mare de 15 zile, persoana care a înaintat sesizarea. În cazul în care consideră că lipsesc temeiurile pentru a începe urmărirea penală, procurorul, prin ordonanţă, abrogă ordonanţa de începere a urmăririi penale şi dispune refuzul în pornirea urmăririi penale şi clasarea procesului penal.

(6) Ordonanţa de a refuza începerea urmăririi penale poate fi atacată, prin plângere, în instanţa judecătorească, în condiţiile art.313.

[...]."

Articolul 313

Plângerea împotriva acţiunilor şi actelor ilegale

ale organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitate specială de investigaţii

"(1) Plângerile împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organelor care exercită activitate specială de investigaţii pot fi înaintate judecătorului de instrucţie de către bănuit, învinuit, apărător, partea vătămată, de alţi participanţi la proces sau de către alte persoane drepturile şi interesele legitime ale cărora au fost încălcate de aceste organe, în cazul în care persoana nu este de acord cu rezultatul examinării plângerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns la plângerea sa de la procuror în termenul prevăzut de lege.

(2) Persoanele indicate în alin.(1) sînt în drept de a ataca judecătorului de instrucţie:

1) refuzul organului de urmărire penală:

a) de a primi plângerea sau denunţul privind pregătirea sau săvârşirea infracţiunii;

b) de a satisface demersurile în cazurile prevăzute de lege;

c) de a începe urmărirea penală;

d) de a elibera persoana reţinută pentru încălcarea prevederilor art.165 şi 166 din prezentul Cod;

e) de a elibera persoana deţinută cu încălcarea perioadei de reţinere sau a perioadei pentru care a fost autorizat arestul;

2) ordonanţele privind încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire penală;

3) alte acţiuni care afectează drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanei.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autorul susţine că, deşi prin violarea dreptului la secretul corespondenţei articolul 178 alin.(1) din Codul penal are în vedere şi folosirea ilegală a corespondenţei, acest articol ar trebui să prevadă în mod expres o sancţiune pentru folosirea ilegală a corespondenţei.

13. Cu privire la articolul 274 din Codul de procedură penală contestat, autorul susţine că legislatorul nu a reglementat un termen în interiorul căruia procurorul este competent să emită o ordonanţă de refuz al pornirii urmăririi penale. Dat fiind faptul că un astfel de termen lipseşte, în practică se utilizează termenul de 30 de zile, care este prevăzut pentru începerea urmăririi penale. Această omisiune a legislatorului încalcă demnitatea omului, libera dezvoltare şi dreptatea care trebuie asigurată în procesul penal, precum şi posibilitatea victimei de a se apăra.

14. Totodată, autorul susţine că textul "şi clasarea procesului penal" este reglementat într-un mod impropriu în articolul 274 alin.(5) din Codul de procedură penală, deoarece această normă reglementează doar începerea urmăririi penale şi refuzul pornirii urmăririi penale. Autorul consideră că un proces penal poate fi clasat doar după parcurgerea unei perioade de timp din momentul începerii urmăririi penale. În caz contrar, clasarea procesului penal nu ar fi justificată. De asemenea, autorul consideră că clasarea procesului penal o dată cu emiterea ordonanţei de refuz pentru pornirea urmăririi penale împiedică victima să se apere. Mai mult, autorul susţine că textul contestat îl împiedică să conteste refuzul începerii urmăririi penale în faţa judecătorului de instrucţie.

15. Autorul sesizării susţine că normele contestate nu corespund exigenţelor calităţii legii şi, prin urmare, contravin articolelor 1 alin.(3), 15, 16, 20, 23, 26, 34, 55, 72, 76, 119, 120 şi 124 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal şi Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea notează că excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 178 alin.(1) din Codul penal şi 274 din Codul de procedură penală (a se vedea §7 supra). Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

20. Aşa cum rezultă din sesizare, pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, se află o plângere formulată împotriva ordonanţei procurorului referitoare la refuzul de a porni urmărirea penală pe fapta pretinsei violări a dreptului la secretul corespondenţei şi clasării procesului penal. Curtea admite că dispoziţiile contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei.

21. Autorul sesizării susţine că prevederile contestate încalcă articolele 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 15 [universalitatea], 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 26 [dreptul la apărare], 34 [dreptul la informaţie], 55 [exercitarea drepturilor şi a libertăţilor], 72 [categorii de legi], 76 [intrarea în vigoare a legii], 119 [folosirea căilor de atac], 120 [caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor hotărâri judecătoreşti definitive] şi 124 [procuratura] din Constituţie.

22. Cu privire la articolele 1 alin.(3), 15, 16, 26, 34, 55, 72, 76, 119, 120 şi 124 din Constituţie invocate de autor, Curtea nu poate identifica, în mod rezonabil, nicio critică de neconstituţionalitate. Curtea observă că autorul nu a argumentat caracterul contradictoriu al prevederilor contestate cu normele constituţionale invocate. În situaţii similare, Curtea a notat că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument. Curtea a stabilit că, dacă ar proceda la examinarea unei asemenea excepţii de neconstituţionalitate, ea s-ar substitui autorului acesteia în privinţa formulării unor critici de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (DCC nr.182 din 25 noiembrie 2021, § 18).

23. Cu privire la articolul 23 din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul excepţiei trebuie să demonstreze existenţa unei ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie (DCC nr.178 din 15 decembrie 2022, § 16).

24. Referitor la incidenţa articolului 20 din Constituţie care garantează accesul liber la justiţie, Curtea observă că autorul pretinde că articolul 274 din Codul de procedură penală nu prevede un termen în interiorul căruia procurorul va emite o ordonanţă de refuz al pornirii urmăririi penale. Autorul menţionează că în practică se utilizează termenul de 30 de zile, însă consideră că acest termen este prevăzut doar pentru începerea urmăririi penale.

25. În acest context, Curtea observă că articolul 20 alin.(1) din Codul de procedură penală garantează desfăşurarea urmăririi penale şi judecarea cauzelor penale în termene rezonabile. Alineatul (2) din acest articol stabileşte criteriile de apreciere a termenului rezonabil de soluţionare a cauzei penale.

26. Curtea reţine că la articolul 274 alin.(1) din Cod legislatorul a stabilit un termen de 30 de zile în interiorul căruia organul de urmărire penală sau procurorul urmează să decidă dacă există sau nu temeiuri care justifică începerea urmăririi penale, respectiv, neînceperea urmăririi penale. Sub acest aspect, Curtea menţionează că articolul 274 alin.(1) din Codul de procedură penală nu operează în mod izolat, ci trebuie citit în coroborare cu celelalte dispoziţii legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea DCC nr.138 din 29 septembrie 2022, §33).

27. Cu referire la textul contestat "şi clasarea procesului penal", Curtea menţionează că clasarea procesului penal reprezintă actul de finalizare a oricăror acţiuni procesuale într-o cauză penală sau pe marginea unei sesizări cu privire la infracţiune. Clasarea procesului penal se dispune printr-o ordonanţă motivată a procurorului, din oficiu sau la propunerea organului abilitat, fie concomitent cu încetarea urmăririi penale sau scoaterea integrală de sub urmărirea penală, fie când în cauza penală nu este bănuit sau învinuit şi există una din circumstanţele prevăzute la art.275 pct.1)–3) (a se vedea articolul 286 din Codul de procedură penală).

28. Cu privire la argumentul autorului privind imposibilitatea contestării ordonanţei procurorului prin care s-a refuzat pornirea urmăririi penale şi s-a dispus clasarea procesului penal, Curtea observă că articolele 274 alin.(6) şi 313 alin.(2) din Codul de procedură penală prevăd în mod expres că aceste acte procesuale pot fi contestate în faţa judecătorului de instrucţie.

29. Aşadar, Curtea constată că prevederile în discuţie conţin suficiente repere obiective pentru a fi considerate clare şi previzibile în partea referitoare la termenul în interiorul căruia organul de urmărire penală sau procurorul urmează să ia o decizie în fiecare caz particular cu privire la începerea sau neînceperea urmăririi penale şi clasarea procesului penal. Prin urmare, Curtea reţine că problema abordată de autor la acest capăt al sesizării nu reclamă o problemă de constituţionalitate din perspectiva articolelor 20 şi 23 din Constituţie, ci o problemă de interpretare şi aplicare a legii. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (DCC nr.83 din 17 iunie 2022, § 29).

30. Referitor la articolul 178 alin.(1) din Codul penal, Curtea observă că în cadrul laturii obiective, elementul material al infracţiunii de violare a dreptului la secretul corespondenţei este reprezentat de o acţiune ce se poate realiza în diferite modalităţi. Aşadar, în fiecare caz particular, instanţa de judecată este competentă să stabilească modalităţile de violare a secretului corespondenţei, fapt ce excede competenţei Curţii. Astfel, Curtea reţine că autorul excepţiei nu formulează la acest capăt al sesizării o critică de constituţionalitate, ci abordează o problemă de interpretare a legii, care ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti.

31. Prin urmare, în baza celor menţionate, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea nr.217g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 178 alin.(1) din Codul penal şi 274 din Codul de procedură penală, ridicată de dl Nicolae Urîtu, parte în dosarul nr.10-833/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.