Decizie nr.53 din 26.03.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.178a/2025 privind controlul constituţionalităţii articolelor 5 alineatele (2) şi (3), 25 alin.(1) şi 59 din Legea nr.110 din 22 mai 2025 cu privire la educaţia fizică şi sport (avizarea federaţiilor sportive de Comitetul Naţional Olimpic şi Sportiv)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.178a/2025 privind controlul constituţionalităţii

articolelor 5 alineatele (2) şi (3), 25 alin.(1) şi 59  din Legea nr.110

din 22 mai 2025 cu privire la educaţia fizică şi sport

(avizarea federaţiilor sportive de Comitetul

Naţional Olimpic şi Sportiv)

nr. 53  din  26.03.2026

 (în vigoare 26.03.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.190-193 art. 69 din 01.05.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dlui Nicolae ROŞCA, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 4 august 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 26 martie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 4 august 2025, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie şi 25 alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, de către dl Veaceslav Nigai, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Autorul sesizării i-a solicitat Curţii să verifice constituţionalitatea articolelor 5 alineatele (2) şi (3), 25 alin.(1) şi 59 din Legea nr.110 din 22 mai 2025 cu privire la educaţia fizică şi sport.

A. Legislaţia pertinentă

3. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"[…]

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."

4. Prevederile relevante ale Legii nr.110 din 22 mai 2025 cu privire la educaţia fizică şi sport sunt următoarele:

Articolul 5

Dreptul la formarea asociaţiilor sportive, a cluburilor

sportive şi a federaţiilor sportive naţionale

"[…]

(2) Federaţiile sportive naţionale se formează de către cluburi sportive, asociaţii sportive şi şcoli sportive, sunt recunoscute ca fiind funcţionale în baza avizelor autorităţii administraţiei publice centrale din domeniul educaţiei fizice şi sportului (în continuare – autoritate publică centrală de specialitate) şi sunt înregistrate la Agenţia Servicii Publice.

(3) Pentru formarea şi recunoaşterea federaţiilor sportive naţionale şi a asociaţiilor sportive pe ramurile de sport recunoscute de Comitetul Internaţional Olimpic (în continuare – CIO), Comitetul Naţional Olimpic şi Sportiv (în continuare – CNOS) prezintă autorităţii publice centrale de specialitate avizul consultativ, care este parte a dosarului respectivei structuri asociative.

[…]."

Articolul 25

Federaţiile sportive naţionale

"(1) Federaţiile sportive naţionale sunt persoane juridice, apolitice, necomerciale, constituite din asocierea cluburilor sportive, a asociaţiilor sportive şi a şcolilor sportive pentru o ramură de sport. Federaţiile sportive naţionale pot beneficia de statut de utilitate publică, care este atribuit în condiţiile Legii nr.86/2020 cu privire la organizaţiile necomerciale.

[…]."

Articolul 59

Controlul şi monitorizarea în domeniul educaţiei fizice şi sportului

"(1) Revocarea dreptului de funcţionare a asociaţiilor sportive, a cluburilor sportive şi a federaţiilor sportive naţionale ţine de competenţa autorităţii publice centrale de specialitate şi se produce atunci când:

a) acţiunile structurii sportului devin ilicite, contrare bunelor moravuri, încalcă repetat reglementările antidoping, ordinea publică şi periclitează securitatea statului;

b) structura sportului, fără a fi autorizată, urmăreşte alte scopuri decât cele prevăzute de statutul său;

c) hotărârile adunărilor generale ale structurilor sportului sunt luate cu violarea dispoziţiilor statutare, a documentelor de constituire şi a legislaţiei;

d) structura sportului beneficiază de alte surse de finanţare decât cele permise de legislaţie.

(2) Revocarea dreptului de funcţionare a unei structuri a sportului se face la cerere, în caz de dizolvare sau de lichidare, şi are ca efect radierea acesteia din SIMDS.

(3) Decizia autorităţii publice centrale de specialitate de revocare a dreptului de funcţionare a unei structuri a sportului poate fi atacată de cel care se consideră vătămat într-un drept al său recunoscut de lege, în ordinea contenciosului administrativ."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

5. Autorul sesizării menţionează că Legea nr.110 din 22 mai 2025 cu privire la educaţia fizică şi sport intră în contradicţie cu Legea nr.86 din 11 iunie 2020 cu privire la organizaţiile necomerciale, fiind încălcat articolul 3 alin.(4) lit.a) din Legea nr.100 din 2 martie 2017 cu privire la actele normative, care stabileşte că actul normativ trebuie să se integreze în cadrul normativ în vigoare.

6. În particular, autorul sesizării precizează că, potrivit articolului 13 alin.(6) lit.i) din Legea cu privire la organizaţiile necomerciale, pentru înregistrarea unei federaţii naţionale sportive persoana împuternicită depune la autoritatea competentă un set exhaustiv de acte, printre care avizul organului de specialitate al autorităţii publice. Totuşi, articolul 5 alin.(3) din Legea cu privire la educaţia fizică şi sport instituie, în privinţa federaţiilor sportive, o cerinţă suplimentară faţă de această procedură, şi anume obligaţia de a obţine un aviz şi din partea Comitetului Naţional Olimpic şi Sportiv.

7. În acest context, autorul sesizării precizează că Legea nr.86 din 11 iunie 2020 nu-i recunoaşte Comitetului Olimpic vreun rol în procedura de avizare a federaţiilor sportive. Prin stabilirea unei condiţii neprevăzute de legea menţionată, autorul consideră că articolul 5 alin.(3) din Legea nr.110 din 22 mai 2025 aduce atingere dreptului fundamental la libera asociere, deoarece instituie o barieră administrativă abuzivă, de natură să restrângă exercitarea acestui drept.

8. Pe de altă parte, autorul sesizării susţine că, potrivit articolului 16 alineatele (3) şi (4) din Legea cu privire la organizaţiile necomerciale, măsura suspendării activităţii sau a lichidării unei organizaţii necomerciale poate fi dispusă exclusiv de către instanţa de judecată. Totuşi, articolul 59 din Legea cu privire la educaţia fizică şi sport îi acordă autorităţii publice centrale de specialitate competenţa de a revoca dreptul de funcţionare al unei federaţii sportive. Autorul sesizării consideră că această soluţie normativă contravine în mod direct prevederilor Legii cu privire la organizaţiile necomerciale. Din aceleaşi motive, acesta susţine încălcarea dreptului la un proces echitabil.

9. Totodată, autorul susţine că reglementările contestate instituie un tratament juridic diferenţiat şi defavorabil faţă de federaţiile sportive naţionale, în raport cu alte organizaţii necomerciale.

10. În final, autorul sesizării susţine că articolele 5 alineatele (2) şi (3), 25 alin.(1) şi 59 din Legea nr.110 din 22 mai 2025 încalcă articolele 16, 20, 23 şi 54 din Constituţie, precum şi articolul 11 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a articolelor 5 alineatele (2) şi (3), 25 alin.(1) şi 59 din Legea cu privire la educaţia fizică şi sport, ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Aceste dispoziţii nu au constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

13. Conform articolului 25 alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, deputaţii din Parlament au competenţa de a sesiza Curtea Constituţională.

14. Autorul sesizării menţionează că prevederile contestate contravin articolelor 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

15. Curtea reiterează că pentru a fi aplicabile articolele 23 şi 54 din Constituţie, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (a se vedea DCC nr.15 din 16 februarie 2023, § 19; DCC nr.90 din 28 iulie 2025, § 18).

16. Referitor la pretinsul tratament diferenţiat, Curtea reaminteşte că discriminarea are loc atunci când persoane aflate în situaţii asemănătoare sunt tratate diferit (discriminare directă) sau atunci când persoane care se află în situaţii diferite sunt tratate în acelaşi mod (discriminare indirectă), cu excepţia cazului în care un asemenea tratament este justificat în mod obiectiv şi rezonabil. O condiţie esenţială pentru existenţa tratamentului diferenţiat o reprezintă caracterul comparabil al situaţiilor (a se vedea HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 21; HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 39; HCC nr.35 din 9 noiembrie 2021, § 152). Verificarea respectării acestei cerinţe implică compararea situaţiei persoanei cu cea a subiectelor în raport cu care pretinde un dezavantaj (a se vedea HCC nr.8 din 6 aprilie 2023, § 32).

17. Autorul sesizării a pretins că, atunci când reglementează condiţiile de instituire şi statutul federaţiilor sportive naţionale, prevederile contestate menţionate la § 3 supra instituie un tratament juridic diferenţiat defavorabil faţă de federaţiile sportive naţionale, în raport cu alte organizaţii necomerciale. În acest context, Curtea menţionează că egalitatea de tratament nu presupune aplicarea aceluiaşi tratament pentru toate tipurile de organizaţii necomerciale, în special atunci când o organizaţie este diferită de alta, potrivit unor criterii obiective. Principiul egalităţii presupune un tratament egal în situaţii egale. Faptul că federaţiile sportive naţionale au competenţe şi desfăşoară activităţi care se deosebesc de cele desfăşurate de alte asociaţii, i.e. exercită atribuţii de reglementare, coordonare şi control în cadrul ramurii/probei de sport pe care o reprezintă (a se vedea articolul 25 alineatele (8)-(10) din Legea nr.110 din 22 mai 2025), justifică caracterul diferit al situaţiilor. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că principiul non-discriminării, garantat de articolul 16 din Constituţie, nu implică uniformitatea, ci presupune un tratament egal în situaţii egale. Pentru situaţii diferite, tratamentul juridic poate fi diferit (a se vedea DCC nr.12 din 3 februarie 2020, § 18; DCC nr.105 din 1 iulie 2021, § 40).

18. Curtea observă că autorul a argumentat incidenţa articolului 11 din Convenţia Europeană, care garantează libertatea de întrunire şi de asociere. În jurisprudenţa sa, Curtea menţionat că dreptul la libertatea de asociere, garantat de articolul 11 din Convenţia Europeană, este reglementat la nivel naţional, inter alia, prin articolul 41 din Constituţie. În acest context, Curtea reiterează că articolul 41 din Constituţie prevede posibilitatea cetăţenilor de a se asocia, în mod liber, în partide sau formaţiuni social-politice sau alte tipuri şi forme de organizaţii, care nu au scopuri lucrative şi nu urmăresc obţinerea sau împărţirea unor beneficii. Pe baza acestui drept, persoanele pot participa la viaţa politică, ştiinţifică, socială şi culturală sau de a-şi realiza o serie de interese legitime comune (a se vedea DCC nr.85 din 19 iunie 2019, § 15; DCC nr.177 din 15 decembrie 2022, § 26; DCC nr.117 din 28 septembrie 2023, § 21).

19. Autorul susţine că Legea cu privire la organizaţiile necomerciale nu-i recunoaşte Comitetului Naţional Olimpic şi Sportiv vreun rol în avizarea structurilor sportului care solicită dobândirea statutului de federaţie sportivă naţională şi că, prin instituirea acestei condiţii, se aduce atingere dreptului la libera asociere. Deşi autorul a contestat atât articolul 5 alineatele (2) şi (3), cât şi articolul 25 alin.(1) din Legea cu privire la educaţia fizică şi sport, Curtea observă că condiţia privind prezentarea avizului consultativ este reglementată la articolul 5 alin.(3) din Lege. Potrivit acestei norme, în procedura de recunoaştere a federaţiilor sportive, Comitetul Naţional Olimpic şi Sportiv îi prezintă autorităţii publice centrale de specialitate un aviz consultativ.

20. Curtea observă că contextul normativ în care operează această condiţie face ca impactul său asupra exerciţiului libertăţii de asociere să fie minim. Calitatea de federaţie sportivă este recunoscută prin decizia autorităţii administraţiei publice de specialitate, care verifică îndeplinirea tuturor condiţiilor stabilite de lege, inclusiv conţinutul avizului consultativ, fără ca acesta să aibă o valoare absolută sau determinantă. Din chiar denumirea avizului - "consultativ" - rezultă că legea nu-i acordă un caracter obligatoriu, iar autorul sesizării nu a prezentat argumente care să demonstreze contrariul. Pe de altă parte, având în vedere rolul federaţiilor în dezvoltarea sportului, Curtea consideră că condiţia obţinerii unui aviz consultativ din partea Comitetului Naţional Olimpic şi Sportiv poate fi justificată prin motive de interes public, între care respectarea regulilor antidoping, asigurarea integrităţii competiţiilor sportive, certificarea activităţilor sportive ş.a. Astfel, în lipsa altor argumente, Curtea constată că acest capăt al sesizării este inadmisibil.

21. Cu referire la articolul 20 din Constituţie, care garantează accesul liber la justiţie, autorul sesizării a contestat în integralitate articolul 59 din Lege. Totuşi, autorul nu a formulat argumente de neconstituţionalitate privind motivele revocării dreptului de funcţionare al asociaţiilor sportive, al cluburilor sportive şi al federaţiilor sportive naţionale stabilite la literele a)-d) din alineatul (1), nici în privinţa alineatelor (2) şi (3) din articolul 59. Acesta a contestat doar faptul că decizia de revocare a dreptului de funcţionare al federaţiilor sportive naţionale ţine de competenţa autorităţii publice centrale de specialitate, competenţă care este reglementată în teza întâi din alineatul (1) al articolului 59 din Lege. Potrivit autorului sesizării, acest fapt afectează accesul liber la justiţie al persoanei interesate.

22. Din această perspectivă, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că, în situaţiile în care un organ administrativ competent să soluţioneze chestiuni ce ţin de "drepturi şi obligaţii cu caracter civil" nu întruneşte toate garanţiile prevăzute de articolul 6 § 1 din Convenţie, nu poate fi reţinută o încălcare a acestui articol, atât timp cât deciziile sale sunt supuse ulterior controlului unei instanţe judecătoreşti care dispune de competenţă deplină (a se vedea Ramos Nunes de Carvalho e Sá v. Portugalia [MC], 6 noiembrie 2018, § 132; Peleki v. Grecia, 5 martie 2020, §§ 58–60).

23. Curtea observă că articolul 59 alin.(3) din Legea cu privire la educaţia fizică şi sport prevede în mod expres posibilitatea contestării în instanţa de contencios administrativ a deciziei autorităţii publice centrale de specialitate privind revocarea dreptului de funcţionare al unei structuri a sportului de către persoana care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege. Această reglementare asigură accesul efectiv la justiţie şi permite supunerea actului administrativ în discuţie unui control de legalitate deplin.

24. Aşadar, Curtea nu reţine existenţa unei ingerinţe în articolul 20 din Constituţie, de vreme ce persoanele dispun de o cale efectivă de acces la o instanţă judecătorească cu competenţă deplină, care poate efectua un control în fapt şi în drept al deciziei de revocare.

25. Referitor la argumentele sesizării privind existenţa unor deficienţe de tehnică legislativă, Curtea observă că, deşi autorul sesizării a invocat incidenţa mai multor articole din Constituţie, în argumentele sale, acesta susţine o contradicţie între normele contestate şi prevederile Legii nr.86 din 11 iunie 2020 cu privire la organizaţiile necomerciale şi ale Legii nr.100 din 2 martie 2017 cu privire la actele normative.

26. În acest sens, Curtea reiterează că examinarea constituţionalităţii unei prevederi legale are în vedere compatibilitatea acesteia cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, nu compararea prevederilor cuprinse în acelaşi act normativ sau în acte normative infraconstituţionale diferite şi raportarea formală a unei concluzii care ar rezulta din comparaţie la principiile Constituţiei (a se vedea DCC nr.50 din 2 mai 2023, § 22). Prin urmare, orice critică de neconstituţionalitate trebuie raportată în mod argumentat la o prevedere din Constituţie (a se vedea DCC nr.58 din 5 iunie 2025, § 23).

27. În subsidiar, Curtea notează că textele de lege citate confirmă faptul că Legea cu privire la organizaţiile necomerciale are caracter de lex generalis, iar Legea cu privire la educaţia fizică şi sport are caracter de lex specialis. În condiţiile în care două legi au o forţă juridică egală, au un câmp de aplicare prestabilit şi rămân valide pentru domeniul pe care îl reglementează, norma aplicabilă se determină potrivit regulii de interpretare lex specialis derogat legi generali. În orice caz, o pretinsă incompatibilitate între două sau mai multe norme legale infraconstituţionale cuprinse în acelaşi act normativ sau în acte normative distincte nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci reprezintă un conflict de legi, a cărui rezolvare îi revine judecătorului de drept comun (a se vedea DCC nr.104 din 5 septembrie 2024, § 22).

28. În consecinţă, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind controlul constituţionalităţii este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alin.(2) şi (4) litera d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea domnului Veaceslav Nigai, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, cu privire la controlul constituţionalităţii articolelor 5 alineatele (2) şi (3), 25 alin.(1) şi 59 din Legea nr.110 din 22 mai 2025 cu privire la educaţia fizică şi sport.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.