Decizie nr.53 din 29.05.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.204g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 328 alin.(2) din Codul de procedură penală (renunţarea la examinarea probelor la etapa judecării cauzei)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.204g/2024 privind excepţia

de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 328

alin.(2) din Codul de procedură penală

(renunţarea la examinarea probelor

la etapa judecării cauzei)

nr. 53  din  29.05.2025

 (în vigoare 29.05.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 309-312 art. 70 din 12.06.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Cristian Rotaru, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 16 octombrie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 29 mai 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "[...] instanţa dispune neexaminarea acestora dacă nu s-a solicitat examinarea lor de către altă parte" din articolul 328 alin.(2) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Vasile Soltan, în interesele dlui Ghenadie Berdilo, în dosarul nr.1-23101913-05-1r-28052024, pendinte la Curtea de Apel Sud, sediul central Cahul.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători ai Curţii de Apel Sud, sediul central Cahul, format din dnii Vitalie Movilă, Evghenii Dvurecenschii şi Serghei Pilipenco, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 16 aprilie 2024, Judecătoria Cahul, sediul central, l-a găsit vinovat pe dl Ghenadie Berdilo de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 264¹ alin.(1) din Codul penal (conducerea mijlocului de transport cu depăşirea limitelor de alcool admisibile sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe). Dlui Ghenadie Berdilo i-a fost stabilită pedeapsa sub forma muncii neremunerate în folosul comunităţii pe un termen de 240 de ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. Sentinţa primei instanţe a fost contestată cu recurs de dl avocat Vasile Soltan.

4. În cadrul procedurii de recurs, dl avocat Vasile Soltan a ridicat, în interesele dlui Ghenadie Berdilo, excepţia de neconstituţionalitate a textului "[...] instanţa dispune neexaminarea acestora dacă nu s-a solicitat examinarea lor de către altă parte" din articolul 328 alin.(2) din Codul de procedură penală.

5. Printr-o încheiere din 8 octombrie 2024, instanţa de recurs a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nicio pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

7. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 328

Renunţarea la probe

"(1) Părţile, în procesul judecării cauzei, pot renunţa la unele probe pe care le-au propus.

(2) După punerea în discuţie a renunţării la probe, instanţa dispune neexaminarea acestora dacă nu s-a solicitat examinarea lor de către altă parte."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei

8. Autorul excepţiei susţine că în cadrul şedinţei preliminare acuzatorul a prezentat lista probelor care vor fi cercetate la judecarea cauzei, inclusiv audierea unui martor. Deşi acuzatorul a renunţat ulterior la audierea unui martor, instanţa de judecată a dispus audierea sa la solicitarea apărării. Apărarea a solicitat acordarea unui termen suplimentar pentru a asigura prezenţa martorului în şedinţa de judecată, dat fiind că acesta se află pe teritoriul Ucrainei. Instanţa de judecată a respins demersul şi a finalizat cercetarea judecătorească în lipsa audierii martorului.

9. În acest context, autorul susţine că prevederile contestate nu respectă exigenţele calităţii legii, pentru că nu stabilesc obligaţia instanţei de judecată de a examina probele care au fost solicitate de cealaltă parte. În special, instanţa de judecată nu este obligată să citeze martorul în proces solicitat de cealaltă parte şi nici nu este obligată să dispună aducerea silită a acestuia în cazul în care nu se prezintă.

10. Autorul susţine că, în lipsa unor repere concrete, instituţia renunţării la probe se aplică pe baza unor criterii arbitrare care afectează calitatea legii şi principiul contradictorialităţii.

11. Autorul susţine că prevederile contestate afectează articolele 20, 21, 22 şi 23 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "[...] instanţa dispune neexaminarea acestora dacă nu s-a solicitat examinarea lor de către altă parte" din articolul 328 alin.(2) din Codul de procedură penală. Acest articol se referă la competenţa instanţei de a dispune neexaminarea probelor asupra cărora o parte a renunţat, dacă nu s-a solicitat examinarea lor de către altă parte. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

16. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul unui proces aflat pe rolul Curţii de Apel Sud, sediul central Cahul, în procedură de recurs. Dat fiind faptul că s-a pus în discuţie examinarea unei probe la solicitarea apărării, în cazul dat audierea unui martor, Curtea admite că dispoziţiile contestate ar putea fi aplicate în această cauză.

17. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa a cel puţin unui drept garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr.78 din 3 iunie 2021, § 17).

18. Autorul excepţiei a susţinut, în principal, că prevederile contestate nu stabilesc obligaţia instanţei de judecată de a examina probele care au fost solicitate de cealaltă parte. În special, instanţa de judecată nu este obligată să citeze martorul în proces solicitat de cealaltă parte şi nici nu este obligată să dispună aducerea silită a acestuia în cazul în care nu se prezintă. Din acest motiv, autorul susţine că prevederile contestate contravin articolelor 20 (accesul liber la justiţie), 21 (prezumţia nevinovăţiei), 22 (neretroactivitatea legii) şi 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle) din Constituţie.

19. În jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că articolul 23 din Constituţie nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii, trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental (DCC nr.133 din 27 septembrie 2022, § 15).

20. Referitor la articolul 21 din Constituţie, Curtea reţine că autorul excepţiei nu a motivat în ce măsură prevederile contestate afectează norma constituţională menţionată. Curtea subliniază că simpla enumerare a unor articole din Constituţie, precum şi citarea unor considerente din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în lipsa unei argumentări proprii nu reprezintă critici veritabile de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.114 din 26 septembrie 2023, § 16).

21. Cu privire la incidenţa articolului 22 din Constituţie, care impune legalitatea incriminării şi a pedepsei penale, Curtea notează că acesta nu este aplicabil normelor de procedură penală. Standardul calităţii unei legi penale procedurale trebuie examinat pe baza articolului 23 din Constituţie în coroborare cu un drept fundamental din Constituţie, altul decât nullum crimen, nulla poena sine lege, prevăzut de articolul 22 din Constituţie (a se vedea DCC nr.157 din 14 noiembrie 2023, § 22).

22. Cu privire la articolul 20 din Constituţie, Curtea notează că orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

23. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că se poate pune problema accesului la probe în contextul articolului 6 din Convenţia Europeană în măsura în care probele în discuţie sunt relevante pentru cauza reclamantului, în special dacă acestea au avut o influenţă importantă la formularea acuzaţiilor împotriva sa. Este cazul în care probele au fost folosite şi au fost invocate pentru a se stabili vinovăţia reclamantului sau conţineau astfel de elemente care i-ar fi putut permite acestuia să se disculpe sau să obţină o reducere a pedepsei (Matanović v. Croaţia, 4 aprilie 2017, § 161).

24. Curtea notează că articolul 328 din Codul de procedură penală stabileşte că în procesul judecării cauzei părţile pot renunţa la unele probe pe care le-au propus, iar după punerea în discuţie a renunţării la probe, instanţa dispune neexaminarea acestora, dacă nu s-a solicitat examinarea lor de către altă parte (a se vedea alineatele (1) şi (2) din articol). Aşadar, Curtea menţionează că aceste prevederi stabilesc dreptul părţilor de a renunţa la probele propuse şi prezentate în şedinţa preliminară, pe de o parte, şi dreptul celeilalte părţi de a solicita totuşi examinarea acestor probe, pe de altă parte.

25. Cu referire la criticile autorului, Curtea notează că, deşi prevederile contestate de autor nu stabilesc şi prerogativa instanţei de a dispune citarea martorului sau aducerea silită a acestuia, există alte prevederi ale Codului de procedură penală care reglementează mecanismele care asigură audierea martorului, atunci când aceasta este necesară.

26. Prin urmare, dacă una din părţi este în imposibilitate de a asigura prezenţa vreunei persoane din lista prezentată, ea poate solicita citarea acestor persoane de către instanţa de judecată (a se vedea articolul 351 alin.(5) din Cod). Dacă persoana participantă la proces, care este citată în modul stabilit de lege, nu s-a prezentat fără motive întemeiate şi nu a informat organul care a citat-o despre imposibilitatea prezentării sale, iar prezenţa ei era necesară, persoana este supusă aducerii silite în baza încheierii instanţei de judecată (a se vedea articolul 199 alineatele (1), (2) şi (3) din Cod, precum şi articolul 235 alin.(3) din Cod).

27. Totodată, Curtea observă că, în cazul în care asigurarea prezenţei martorului la audiere este dificilă din cauza aflării acestuia peste hotarele Republicii Moldova, instanţa de judecată poate decide, printr-o încheiere motivată, audierea acestuia prin intermediul videoconferinţei, la cererea părţilor sau din oficiu (a se vedea articolul 109 alin.(3²) din Cod).

28. Din analiza sistemică a dispoziţiilor menţionate, Curtea observă că Codul de procedură penală conţine suficiente mecanisme care asigură examinarea probelor în procesul judecării cauzei, inclusiv audierea unui martor, indiferent de partea care le-a propus. Curtea reiterează că o dispoziţie legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate acţiona în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziţii incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (DCC nr.171 din 8 decembrie 2022, § 24).

29. Curtea constată că, sub aparenţa unor critici de neconstituţionalitate, autorul sesizării îşi exprimă, de fapt, dezacordul cu modul în care instanţa de judecată a aplicat prevederile contestate în cazul său. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (DCC nr.83 din 17 iunie 2022, § 29).

30. Din aceste considerente, Curtea constată că textul contestat nu afectează articolul 20 în coroborare cu articolul 23 alin.(2) din Constituţie, din perspectiva argumentelor invocate în sesizare.

31. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate în discuţie nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2) şi (3) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "[...] instanţa dispune neexaminarea acestora dacă nu s-a solicitat examinarea lor de către altă parte" din articolul 328 alin.(2) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Vasile Soltan, în interesele dlui Ghenadie Berdilo, în dosarul nr.1-23101913-05-1r-28052024, pendinte la Curtea de Apel Sud, sediul central Cahul.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.