Decizie nr.54 din 04.06.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.4g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 63 alin.(2) punctul 2) din Codul de procedură penală (menţinerea în calitate de bănuit a persoanei în privinţa căreia a fost aplicată o măsură preventivă neprivativă de libertate)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.4g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolului 63 alin. (2) punctul 2) din  Codul de procedură penală

(menţinerea în calitate de bănuit a persoanei în privinţa căreia a

fost aplicată o măsură preventivă neprivativă de libertate)

nr. 54  din  04.06.2024

 (în vigoare 04.06.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 260-263 art. 99 din 20.06.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 11 ianuarie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 4 iunie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 63 alin.(2) punctul 2) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Iulian Caşu, în interesele dlui Ion Dima, parte în dosarul nr.1-298/2022, pendinte la Judecătoria Hânceşti, sediul central.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecătoare Tamara Mereuţă de la Judecătoria Hânceşti, sediul central, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 11 ianuarie 2022, dl Ion Dima a fost înlăturat de către ofiţerul din cadrul Inspectoratului Naţional de Securitate Publică de la conducerea mijlocului de transport pe baza articolului 182¹ din Codul de procedură penală, pentru că a refuzat să fie supus testării alcoolscopice. Totodată, i-a fost ridicat permisul de conducere pe baza articolului 182 alin.(2) din Codul de procedură penală.

4. La 14 ianuarie 2022, prin ordonanţa unui ofiţer de urmărire penală, a fost pornită urmărirea penală în privinţa dlui Ion Dima pentru pretinsa comitere a infracţiunii prevăzute de articolul 264¹ alin.(3) din Codul penal. Acest articol incriminează refuzul conducătorului mijlocului de transport de a fi supus testării alcoolscopice.

5. Totodată, la 14 ianuarie 2022, prin ordonanţa unui procuror, dl Ion Dima a fost recunoscut în calitate de bănuit în această cauza penală. De asemenea, la aceeaşi dată, procurorul cazului o emis o ordonanţă privind autorizarea ridicării provizorii a permisului de conducere al dlui Ion Dima şi a formulat, în acest sens, un demers în faţa judecătorului de instrucţie. Printr-o încheiere din 25 ianuarie 2022, Judecătoria Hânceşti, sediul central, a admis demersul în discuţie. Această încheiere a fost contestată, fără succes, în faţa Curţii de Apel Chişinău.

6. Totodată, la 25 ianuarie 2022, dl Ion Dima a fost pus sub învinuire pentru pretinsul refuz de a fi supus testării alcoolscopice potrivit articolului 264¹ alin.(3) din Codul penal.

7. La 2 martie 2022, dl avocat Iulian Caşu i-a solicitat procurorului de caz să-i restituie dlui Ion Dima permisul de conducere, pentru că a expirat termenul măsurii preventive. Printr-o ordonanţă din 15 martie 2022, procurorul cazului a refuzat restituirea permisului de conducere. Ordonanţa în discuţie a fost menţinută în toate căile de atac exercitate.

8. La 4 octombrie 2022, dl avocat Iulian Caşu a formulat o plângere împotriva ordonanţelor de recunoaştere a calităţii de bănuit şi de învinuit a dlui Ion Dima. Procurorul-şef interimar al raionului Hânceşti a respins această plângere printr-o ordonanţă din 13 octombrie 2022. Ordonanţele în discuţie au fost contestate în faţa judecătorului de instrucţie pe baza articolului 313 din Codul de procedură penală.

9. La 14 octombrie 2022, cauza penală în privinţa dlui Ion Dima a fost trimisă pentru examinare în fond la Judecătoria Hânceşti, sediul central. Din acest motiv, plângerea împotriva ordonanţelor referitoare la calitatea de bănuit şi de învinuit a dlui Ion Dima a fost transmisă judecătorului care judecă această cauza în fond.

10. La 31 octombrie 2022, prin Încheierea Judecătoriei Hânceşti, a fost prelungită măsura preventivă privind ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport aplicată dlui Ion Dima, până la soluţionarea definitivă a fondului cauzei. Recursul formulat împotriva acestei încheieri a fost respins de către Curtea de Apel Chişinău la 23 noiembrie 2022.

11. La 13 noiembrie 2023, dl avocat Iulian Caşu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 63 alin.(2) punctul 2) din Codul de procedură penală.

12. Printr-o încheiere din 18 decembrie 2023, judecătoarea cazului a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

13. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile

şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

14. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 63

Bănuitul

"[…]

(2) Organul de urmărire penală nu este în drept să menţină în calitate de bănuit:

1) persoana reţinută – mai mult de 72 de ore;

2) persoana în privinţa căreia a fost aplicată o măsură preventivă neprivativă de libertate – mai mult de 10 zile din momentul când i s-a adus la cunoştinţă ordonanţa despre aplicarea măsurii preventive;

3) persoana în privinţa căreia a fost dată o ordonanţă de recunoaştere în această calitate – mai mult de 3 luni, iar cu acordul Procurorului General şi al adjuncţilor săi – mai mult de 6 luni.

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

15. Autorul excepţiei susţine că o măsură preventivă neprivativă de libertate poate produce efecte nu doar din momentul când i se aduce la cunoştinţă, ci şi în alte circumstanţe. Astfel, în opinia sa, termenul de 10 zile în care poate fi menţinută calitatea de bănuit a persoanei în privinţa căreia a fost aplicată o măsură preventivă neprivativă de libertate trebuie calculat din momentul aplicării acesteia.

16. Totodată, autorul afirmă că o măsură neprivativă de libertate poate fi aplicată nu doar printr-o ordonanţă, aşa cum prevede norma contestată, ci şi printr-o încheiere judecătorească. Din acest motiv, norma în discuţie creează confuzii cu privire la momentul de când începe a curge termenul de 10 zile în care organul de urmărire penală poate să menţină persoană în calitate de bănuit.

17. În fine, autorul excepţiei afirmă că norma contestată este contrară articolelor 20, 23, 26 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

18. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei parţi în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 63 alin.(2) punctul 2) din Codul de procedură penală, care stabileşte că organul de urmărire penală nu este în drept să menţină în calitate de bănuit mai mult de 10 zile persoana care a fost informată cu privire la ordonanţa de aplicare a măsurii neprivative de libertate. Curtea constată că articolul 63 alin.(2) punctul 2) din Codul de procedură penală nu a făcut anterior obiectul controlului de constituţionalitate.

22. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care persoanei i-a fost aplicată măsura preventivă neprivativă de libertate ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijlocului de transport. Astfel, Curtea consideră că norma contestată ar putea fi aplicată în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

23. Autorul sesizării afirmă că norma contestată este contrară articolelor 20 (accesul liber la justiţie), 23 (claritatea legii), 26 (dreptul la apărare) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

24. În jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că articolele 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicare de sine stătătoare. Aceste norme nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (a se vedea DCC nr.91 din 25 iulie 2023, § 12).

25. Articolul 20 din Constituţie, care reglementează dreptul de acces liber la justiţie, îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Totodată, articolul 26 din Constituie, care garantează în mod distinct dreptul la apărare, îşi găseşte corespondenţa în articolul 6 § 3 din Convenţia Europeană (a se vedea DCC nr.37 din 30 martie 2021, §§ 32-33).

26. Articolul 26 din Constituţie şi articolul 6 § 3 lit.a) din Convenţia Europeană îi recunosc persoanei dreptul de a fi informată nu doar cu privire la cauza acuzaţiei, adică la faptele materiale de care este acuzată şi pe care se bazează acuzaţia, dar şi cu privire la încadrarea juridică a faptelor, în mod detaliat (a se vedea DCC nr.63 din 11 iunie 2020, § 23). Astfel, garanţiile stabilite de articolul 26 de Constituţie reprezintă aspecte precise ale dreptului la un proces echitabil prevăzute de articolul 20 din Constituţie şi articolul 6 § 1 din Convenţie (a se vedea Murtazaliyeva v. Rusia [MC], 18 decembrie 2018, § 90).

27. În acest sens, Curtea observă că articolul 63 alin.(1) din Codul de procedură penală stabileşte actele procedurale prin care persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit, care sunt, după caz, procesul-verbal de reţinere, ordonanţa sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive neprivative de libertate, sau ordonanţa de recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit. Totodată, legislatorul a stabilit la alin.(2) din acelaşi articol termene precise în care organul de urmărire penală este în drept să menţină persoana în calitate de bănuit. Aşadar, termenele reglementate de alin.(2) trebuie citite împreună cu dispoziţiile alin.(1) al articolului 63 din Codul de procedură penală.

28. În cazul aplicării măsurii preventive neprivative de libertate în privinţa unei persoane, organul de urmărire penală nu este în drept să menţină persoana în calitate de bănuit mai mult de 10 zile din momentul când i s-a adus la cunoştinţă ordonanţa despre aplicarea măsurii preventive respective.

29. Cu referire la ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport, Curtea observă că articolul 182 din Codul de procedură penală reglementează în mod special motivul, modul şi particularităţile procedurale ale aplicării acestei măsuri preventive.

30. Totuşi, alin.(2) al aceluiaşi articol îi impune organului de constatare obligaţia de a ridica permisul de conducere până la pronunţarea încheierii judecătorului de instrucţie, în cazul unei infracţiuni pentru care se prevede pedeapsa privării de dreptul de a conduce mijloace de transport sau anulării acestui drept. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că aceasta prevedere urmăreşte scopul înlăturării de la conducerea mijloacelor de transport a şoferilor periculoşi, asigurând astfel siguranţa altor participanţi la trafic. Sub acest aspect, Curtea Europeană a reţinut că retragerea imediată a permiselor de conducere pentru comiterea unor infracţiuni în domeniul transporturilor reprezintă o măsură de urgenţă şi de precauţie (a se vedea DCC nr.131 din 19 noiembrie 2020, § 29).

31. Pe de altă parte, Curtea a notat în jurisprudenţa sa că stabilirea la articolul 63 alin.(2) din Codul de procedură penală a termenelor în care persoana poate avea statut de bănuit asigură claritatea şi previzibilitatea normei restrictive (a se vedea DCC nr.164 din 30 noiembrie 2023, § 21).

32. În acest sens, Curtea observă că autorul susţine că repercusiunile în privinţa sa au avut loc atunci când i-a fost ridicat efectiv permisul de conducere şi că termenul de 10 zile stabilit de norma contestată trebuie calculat din acest moment. Totuşi, Curtea nu poate examina caracterul repercusiunilor în cauze particulare şi nici nu poate verifica când a început să curgă un termen prevăzut de lege într-un caz concret. Competenţa sa este limitată la examinarea ingerinţelor cu caracter abstract, i.e. dacă prevederea legală pe care o contestă autorul afectează exerciţiul drepturilor garantate de Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.62 din 13 mai 2021, § 21).

33. De asemenea, Curtea observă că, sub aparenţa unor critici referitoare la neclaritatea prevederii contestate în coroborare cu alte norme procesual-penale, autorul sesizării îşi exprimă, de fapt, dezacordul cu felul în care acestea au fost interpretate şi aplicate în cauza sa. Curtea reaminteşte că sarcina verificării respectării normelor procesual-penale în fiecare cauză particulară le revine instanţelor judecătoreşti (a se vedea DCC nr.164 din 30 noiembrie 2023, § 23).

34. Aşadar Curtea nu poate constată în această cauză incidenţa articolelor 20 şi 26 din Constituţie. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa drepturilor fundamentale invocate de autorul sesizării, Curtea subliniază că nici articolele 23 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

35. Prin urmare, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea în cauză privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 63 alin.(2) punctul 2) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Iulian Caşu, în interesele dlui Ion Dima, parte în dosarul nr.1-298/2022, pendinte la Judecătoria Hânceşti, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.