Decizie nr.58 din 11.06.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.71g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Hotărârea Sovietului Miniştrilor al R.S.S. Moldoveneşti nr.430 din 30 noiembrie 1983, din Codul căsătoriei şi familiei din 26 decembrie 1969 şi din Codul familiei, adoptat prin Legea nr.1316 din 26 octombrie 2000

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de  inadmisibilitate a sesizării nr. 71g/2018  privind  excepţia de

neconstituţionalitate  a unor prevederi din Hotărârea Sovietului

 Miniştrilor al R.S.S. Moldoveneşti nr.430 din 30 noiembrie 1983,

din Codul căsătoriei şi familiei din 26 decembrie 1969

şi din Codul familiei, adoptat prin Legea nr.1316

din 26 octombrie 2000

nr. 58  din  11.06.2018

 (în vigoare 11.06.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 400-409 art. 137 din 26.10.2018

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Igor DOLEA,

dlui Victor POPA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 6 iunie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 11 iunie 2018, în camera de consiliu,

Prezintă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate:

- a textului “căsătoria se consideră încetată din momentul în care s-a înregistrat desfacerea căsătoriei la organele de stare civilă” din pct.86 din Instrucţiunile privind modul de înregistrare a actelor de stare civilă în R.S.S. Moldovenească, aprobate prin Hotărârea Sovietului Miniştrilor al R.S.S. Moldoveneşti nr.430 din 30 noiembrie 1983;

- a articolului 40 din Codul căsătoriei şi familiei din 26 decembrie 1969;

- a articolului 166 alineatul (6) din Codul familiei, adoptat prin Legea nr.1316 din 26 decembrie 2000,

ridicată de către dl Ghenadie Petcu în dosarul nr.3-12/18, pendinte la Judecătoria Soroca, sediul central.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 6 iunie 2018 de către dl judecător Petru Cocitov, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 3 septembrie 1998 a fost desfăcută căsătoria încheiată între dl Ghenadie Petcu şi dna Natalia Petcu. Hotărârea a devenit irevocabilă pe data de 18 septembrie 1998.

4. La scurt timp, dl Ghenadie Petcu a depus la Oficiul Stării Civile Soroca o cerere prin care a solicitat înregistrarea divorţului. În baza cererii depuse de către Oficiul Stării Civile Soroca a fost intentată procedura de executare cu numărul 4-9.

5. Pe 6 decembrie 2014, dl Ghenadie Petcu i-a adresat Oficiului Stării Civile Soroca o cerere prin care a solicitat eliberarea certificatului de divorţ în baza hotărârii Judecătoriei Soroca din 3 septembrie 1998.

6. Pe 6 decembrie 2014, Oficiul Stării Civile Soroca i-a eliberat dlui Ghenadie Petcu certificatul de divorţ cu nr.327, din aceeaşi dată, în care se menţiona că căsătoria este desfăcută din anul 2014, luna decembrie, ziua 06.

7. Ulterior, dl Ghenadie Petcu a depus la Oficiul de Stare Civilă Soroca o cerere prin care a solicitat corectarea pct.13 din certificatul de divorţ nr.327 din 6 decembrie 2014, în sensul în care data desfacerii căsătoriei să fie data pronunţării hotărârii Judecătoriei Soroca privind desfacerea căsătoriei. Prin răspunsul nr.1426 din 21 februarie 2018 i s-a adus la cunoştinţă refuzul corectării certificatului de divorţ.

8. Pe 22 februarie 2018 dl Ghenadie Petcu a intentat o acţiune împotriva Oficiului de Stare Civilă Soroca, prin care a solicitat anularea actului administrativ.

9. În cadrul şedinţei de judecată, dl Ghenadie Petcu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Hotărârea Sovietului Miniştrilor al R.S.S. Moldoveneşti nr.430 din 30 noiembrie 1983, din Codul căsătoriei şi familiei din 26 decembrie 1969 şi din Codul familiei, adoptat prin Legea nr.1316 din 26 octombrie 2000.

10. Prin încheierea din 30 mai 2018, Judecătoria Soroca, sediul central, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

“Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.”

Articolul 120

Caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor

hotărâri judecătoreşti definitive

“Este obligatorie respectarea sentinţelor şi a altor hotărâri definitive ale instanţelor judecătoreşti, precum şi colaborarea solicitată de acestea în timpul procesului, al executării sentinţelor şi a altor hotărâri judecătoreşti definitive.”

Articolul II

“(1) Legile şi celelalte acte normative rămân în vigoare în măsura în care nu contravin prezentei Constituţii.

[…]”

12. Prevederile relevante din Instrucţiunile privind modul de înregistrare a actelor de stare civilă în R.S.S. Moldovenească, aprobate prin Hotărârea Sovietului Miniştrilor al R.S.S. Moldoveneşti nr.430 din 30 noiembrie 1983, sunt următoarele:

“86. Înregistrarea desfacerii căsătoriei în temeiul unei hotărâri a instanţei judecătoreşti se efectuează de către organul de stare civilă pe baza declaraţiei atât a ambilor soţi, cât şi a unuia dintre ei.

În caz de înregistrare a desfacerii căsătoriei pe baza declaraţiei, făcute numai de către unul din soţi, căsătoria se consideră încetată, dar celălalt soţ, până la primirea certificatului de desfacere a căsătoriei, nu are dreptul să înregistreze o nouă căsătorie.

Căsătoria se consideră încetată din momentul în care s-a înregistrat desfacerea căsătoriei la organele de stare civilă.”

13. Prevederile relevante ale Codului căsătoriei şi familiei din 26 decembrie 1969 sunt următoarele:

Articolul 40

Momentul încetării căsătoriei în caz de divorţ

“Căsătoria se consideră încetată din momentul înregistrării desfacerii căsătoriei la organele de înregistrare a actelor de stare civilă.”

14. Prevederile relevante ale Codului familiei, adoptat prin Legea nr.1316 din 26 octombrie 2000, sunt următoarele:

Articolul 39

Momentul încetării căsătoriei

“(1) În cazul desfacerii căsătoriei la organul de stare civilă, aceasta încetează din ziua înregistrării divorţului, iar în cazul desfacerii căsătoriei pe cale judecătorească - din ziua când hotărârea instanţei judecătoreşti a rămas definitivă.

[…]

(3) Instanţa judecătorească este obligată să transmită, în termen de 3 zile de la data când hotărârea privind desfacerea căsătoriei a rămas definitivă, o copie a acesteia organului de stare civilă din raza ei teritorială.”

Articolul 166

“[…]

(6) Căsătoria desfăcută pe cale judecătorească până la intrarea în vigoare a prezentului cod se consideră desfăcută de la data înregistrării divorţului la organul de stare civilă.

[…]”

15. Prevederile relevante ale Legii nr.100 din 26 aprilie 2001 privind actele de stare civilă sunt următoarele:

Articolul 4

Înregistrarea de stat a actelor de stare civilă

“(1) Înregistrarea de stat a actelor de stare civilă este stabilită în scopul protecţiei drepturilor patrimoniale şi personale nepatrimoniale ale persoanelor, precum şi în interesul statului.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

16. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că normele de drept a căror constituţionalitate este contestată sunt aplicabile în mod direct la judecarea cauzei care face obiectul litigiului principal. Astfel, acesta menţionează că desfacerea căsătoriei care a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi care se bucură de autoritatea de lucru judecat nu mai poate fi pusă la îndoială de către oficiul stării civile.

17. Aşadar, potrivit autorului excepţiei, certificatul de divorţ, care este doar o transcriere a unui fapt stabilit printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, nu trebuie să conţină alte date decât cele stabilite în mod expres în cuprinsul hotărârii instanţei de judecată.

18. În opinia autorului excepţiei, prevederile contestate sunt contrare dispoziţiilor articolelor 7 şi 120 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

19. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

20. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii hotărârilor de guvern şi a legilor, în prezenta cauză a Hotărârii Sovietului Miniştrilor al R.S.S. Moldoveneşti, a Codului căsătoriei şi familiei din 26 decembrie 1969 (a se vedea, cu privire la actele legislative adoptate înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei Republicii Moldova, Hotărârea Curţii Constituţionale nr.17 din 4 iunie 2018) şi a Codului familiei, adoptat prin Legea nr.1316 din 26 decembrie 2000, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

21. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dl Ghenadie Petcu în dosarul nr.3-12/2018, pendinte la Judecătoria Soroca, sediul central, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie următoarele prevederi: textul “căsătoria se consideră încetată din momentul în care s-a înregistrat desfacerea căsătoriei la organele de stare civilă” din pct.86 din Instrucţiunile privind modul de înregistrare a actelor de stare civilă în R.S.S. Moldovenească, aprobate prin Hotărârea Sovietului Miniştrilor al R.S.S. Moldoveneşti nr.430 din 30 noiembrie 1983; articolul 40 din Codul căsătoriei şi familiei din 26 decembrie 1969; articolul 166 alineatul (6) din Codul familiei, adoptat prin Legea nr.1316 din 26 decembrie 2000.

23. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile contestate încalcă prevederile articolelor 7 şi 120 din Constituţie. În ciuda faptului că situaţia autorului excepţiei nu pare să fie afectată de dispoziţiile legale contestate – având în vedere că acesta a depus o copie a hotărârii judecătoreşti de divorţ la oficiul stării civile –, Curtea va da curs, totuşi, sesizării trimise de către Judecătoria Soroca, sediul central.

24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că norma incidentă în prezenta cauză cuprinde o soluţie legislativă pentru situaţii tranzitorii, fiind aplicabilă exclusiv în cazul raporturilor juridice născute sub vechea reglementare, dar care nu şi-au produs în întregime efectele până la data intrării în vigoare a noii reglementări, i.e. Codul familiei, adoptat prin Legea nr.1316 din 26 octombrie 2000.

25. Autorul excepţiei susţine că prin aceste prevederi, adică prin articolul 166 alin.(6) din Codul familiei, este afectat principiul autorităţii de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătoreşti definitive.

26. Curtea menţionează că principiul autorităţii de lucru judecat, care îşi are fundamentul în articolul 120 din Constituţie, urmăreşte să garanteze stabilitatea soluţiei judiciare, precum şi să asigure o bună administrare a justiţiei. Astfel, hotărârile judecătoreşti rămase definitive după epuizarea căilor de atac disponibile sau după expirarea termenelor prevăzute pentru aceste căi de atac se bucură de autoritatea lucrului judecat şi, de regulă, nu mai pot fi contestate.

27. În contextul prezentei cauze, Curtea consideră că este necesar să se facă, mai întâi, o deosebire între autoritatea recunoscută hotărârilor judecătoreşti, prin care, ca urmare a unei proceduri în contradictoriu, se stabilesc drepturile părţilor dintr-un litigiu, şi condiţia înregistrării soluţiei judiciare la autoritatea competentă, în vederea recunoaşterii statutului lor.

28. În acest sens, Curtea menţionează că actele de stare civilă, care sunt înscrisuri autentice ce servesc la probarea faptelor de stare civilă, i.e. naşterea, adopţia, stabilirea paternităţii, a căsătoriei sau a decesului, trebuie înregistrate în registrele statului, în vederea evitării fraudelor şi a asigurării securităţii raporturilor juridice [a se vedea articolul 4 alin.(1) din Legea privind actele de stare civilă]. În general, simpla înregistrare la autoritatea competentă a unui fapt stabilit pe cale judecătorească nu constituie, în sine, o repunere în discuţie a principiului res judicata. Însă, pentru că în prezenta cauză se afirmă că persoanele pot beneficia de efectele hotărârii judecătoreşti din momentul înregistrării şi nu din momentul rămânerii definitive a acesteia, ar fi afectat principiul autorităţii lucrului judecat.

29. Curtea subliniază că autoritatea de lucru judecat nu reprezintă o regulă absolută, ci, dimpotrivă, un principiu care poate fi pus în balanţă cu alte principii concurente. Acest fapt este recunoscut şi de către legislator, prin articolul 449 din Codul de procedură civilă. Curtea observă aplicabilitatea acestei teorii inclusiv în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Spre exemplu, ea este formulată clar în concluziile Avocatului General L. A. Geelhoed, prezentate în Ministero dell′Industria, del Commercio et dell′Artigianato v. Lucchini Siderurgica SpA, pe 14 septembrie 2006, în cauza 119/05, unde s-a menţionat că, în ciuda importanţei majore a principiului autorităţii de lucru judecat, acesta nu se aplică în mod absolut (a se vedea pct.37). Astfel, pentru a decide cu privire la excepţia din prezenta cauză, Curtea trebuie să stabilească care este celălalt principiu concurent şi ponderea celor două principii în asemenea situaţii, odată ce sunt puse în balanţă.

30. Curtea menţionează că în hotărârea Brumărescu v. România din 28 octombrie 1999 Curtea Europeană a stabilit că unul dintre aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice (în engleză “principle of legal certainty”, în franceză “principe de la sécurité des rapports juridiques”), care reclamă, inter alia, că acolo unde tribunalele au stabilit în mod definitiv o problemă, hotărârea lor nu ar mai trebui pusă în discuţie [în engleză “should not be called into question”, în francează “ne soit plus remise en cause”] (a se vedea § 61; şi Ryabykh v. Rusia, 24 iulie 2003, § 51; şi Chengelyan şi alţii v. Bulgaria, 21 aprilie 2016, § 31). Această rezervă de exprimare a Curţii Europene se explică prin faptul că cerinţele interesului general al comunităţii şi exigenţele protecţiei drepturilor fundamentale ale persoanei reclamă identificarea unui echilibru corect între principiile concurente.

31. Curtea menţionează că securitatea raporturilor juridice poate constitui un aspect al mai multor principii. Pe de o parte, el reprezintă un aspect al autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, un aspect al ordinii publice, al bunei-administrări a serviciilor publice şi al clarităţii în registrele autorităţilor publice, mai ales în situaţiile tranzitorii. Aşadar, Curtea trebuie să stabilească ponderea acestui principiu ca aspect al principiilor (intereselor) menţionate.

32. Curtea reţine faptul că necesitatea înregistrării faptelor de stare civilă iese în evidenţă în mod special în cadrul relaţiilor civile, e.g. în cazul succesiunii legale a unui soţ de către celălalt soţ. În această din urmă situaţie, Curtea face trimitere la hotărârea Marcks v. Belgia din 13 iunie 1979, în care Curtea Europeană a menţionat că principiul securităţii raporturilor juridice, care constituie un principiu inerent sistemului Convenţiei, nu-i impune statului obligaţia de a reexamina situaţiile juridice care s-au stins înainte de pronunţarea acestei hotărâri (a se vedea § 58). Ulterior, în hotărârea Fabris v. Franţa din 7 februarie 2013, Curtea Europeană a confirmat această teză, stabilind că protecţia drepturilor dobândite anterior poate servi intereselor securităţii juridice, care constituie o valoare inerentă Convenţiei (a se vedea § 66).

33. Curtea subliniază că principiul securităţii raporturilor juridice, care face parte din principiile generale ale Constituţiei şi ale Convenţiei, se manifestă atât în cazul drepturilor fundamentale ale persoanei, cât şi în cazul interesului general al comunităţii. Primul aspect din prezenta cauză are în vedere certitudinea hotărârilor judecătoreşti definitive, în timp ce al doilea ţine mai degrabă de ordinea publică în cazul situaţiilor tranzitorii. Astfel, în prezenta cauză trebuie să se stabilească dacă o persoană poate invoca principiul autorităţii de lucru judecat pentru a se opune obligaţiei ei legale de înregistrare în registrul de stare civilă a unui fapt juridic, în vederea asigurării ordinii publice (i.e. buna organizare a registrelor civile; menţinerea drepturilor câştigate de către terţi, ca în situaţia prezentată supra, în cauza Marcks v. Belgia din 13 iunie 1979).

34. În acest sens, Curtea consideră că în cazul în care s-ar neglija îndeplinirea acestei obligaţii, aşa cum solicită autorul excepţiei, s-ar ajunge mai curând la satisfacerea unor interese private care nu cântăresc mai greu şi care nu pot avea prioritate faţă de interesul general al menţinerii ordinii publice, în sensul menţionat mai sus. Dacă ar accepta această soluţie, Curtea ar crea alte probleme de ordin juridic, i.e. incoerenţe şi incertitudini în cadrul derulării raporturilor juridice, pe care dispoziţiile tranzitorii ale Codului familiei, adoptat prin Legea nr.1316 din 26 octombrie 2000, au urmărit să le evite.

35. Aşadar, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinarea sa în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate:

- a textului “căsătoria se consideră încetată din momentul în care s-a înregistrat desfacerea căsătoriei la organele de stare civilă” din pct.86 din Instrucţiunile privind modul de înregistrare a actelor de stare civilă în R.S.S. Moldovenească, aprobate prin Hotărârea Sovietului Miniştrilor al R.S.S. Moldoveneşti nr.430 din 30 noiembrie 1983, publicate în Veştile nr.1/17;

- a articolului 40 din Codul căsătoriei şi familiei din 26 decembrie 1969;

- a articolului 166 alineatul (6) din Codul familiei, adoptat prin Legea nr.1316 din 26 decembrie 2000,

ridicată de către dl Ghenadie Petcu în dosarul nr.3-12/18, pendinte la Judecătoria Soroca, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.