Decizie nr.59 din 02.04.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.213g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 19 alineatul (1) pct.2) şi 29/1 alineatul (10) lit.b) din Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat (motivele efectuării controalelor inopinate şi ale aplicării măsurilor restrictive în cadrul controalelor de stat)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.213g/2025 privind excepţia

de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 19

alineatul (1) pct. 2) şi 29¹ alineatul (10)  lit.b) din Legea

nr. 131 din 8 iunie 2012  privind  controlul de stat

(motivele efectuării controalelor inopinate şi ale aplicării

măsurilor restrictive în cadrul controalelor de stat)

nr. 59  din  02.04.2026

 (în vigoare 02.04.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 206-209 art. 77 din 14.05.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Andrei Harbuz, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 9 octombrie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 2 aprilie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat, după cum urmează:

- textele "încălcare gravă a regulilor de securitate ori siguranţă, precum şi de încălcare gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale" şi " prezintă un pericol iminent şi imediat pentru mediu, viaţa, sănătatea şi proprietatea persoanelor" din articolul 19 alin.(1) pct.2);

- textul "în funcţie de criteriile de risc, de gravitatea încălcărilor, de mărimea potenţială a daunelor şi de normele prevăzute de legile de specialitate, organele de control aplică următoarele categorii de măsuri restrictive: (i) suspendarea dreptului de a desfăşura unele activităţi, de a utiliza bunurile/echipamente prin suspendarea sau retragerea unui act permisiv în condiţiile alin.(3); (ii) suspendarea înregistrării în sau radierea din registrele oficiale" din articolul 29¹ alin.(10) lit.b),

ridicată de dl avocat Gheorghe Postolachi, în interesele SRL "CONECT-VIM", în dosarul nr.2 p/s-601/2025, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna Angela Furdui, judecător de la Judecătoria Chişinău, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 17 aprilie 2025, Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică (în continuare, ANSP) i-a eliberat instituţiei de educaţie timpurie SRL "CONECT-VIM" o autorizaţie sanitară pentru funcţionare nr.024544.

4. La 3 septembrie 2025, în urma unui control inopinat, ANSP i-a interzis instituţiei de educaţie timpurie "CONECT-VIM" utilizarea unei încăperi în activitatea sa economică şi a emis mai multe prescripţii, ca urmare a constatării unor abateri de la cadrul normativ.

5. Prin Decizia nr.1 din 11 septembrie 2025, ANSP a dispus retragerea autorizaţiei sanitare de funcţionare nr.024544 din 17 aprilie 2025.

6. La 11 septembrie 2025, ANSP s-a adresat Judecătoriei Chişinău cu o cerere prin care a solicitat validarea deciziei de retragere a autorizaţiei sanitare de funcţionare nr.024544 din 17 aprilie 2025.

7. În procesul de examinare a cauzei, dl avocat Gheorghe Postolachi a ridicat, în interesele "CONECT-VIM", excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 19 alineatul (1) pct.2) şi 29¹ alineatul (10) lit.b) din Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat, menţionate supra la § 1.

8. Printr-o încheiere din 1 octombrie 2025, judecătorul cazului a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nicio pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normativ."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."

10. Prevederile relevante ale Legii nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat sunt următoarele:

Articolul 5¹

Limitele generale ale controlului şi ale măsurilor în cadrul acestuia

"(1) Controlul se iniţiază doar în urma analizei şi evaluării riscurilor. Efortul şi timpul alocat controlului, precum şi metoda de control aplicată trebuie să fie proporţionale nivelului de risc stabilit.

(2) Controlul se desfăşoară doar în baza şi în limitele listei de verificare aplicabile pentru domeniul, tipul şi obiectul de control în cauză. Lista de verificare poate fi aplicată doar în cazul în care este aprobată, conform rigorilor stabilite de Guvern şi prezenta lege, prin actul normativ al ministerului de resort, la propunerea organului de control corespunzător şi în urma consultărilor publice. Lista de verificare aprobată este publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi pe pagina electronică a organului de control.

(3) Acţiunile organului de control şi măsurile aplicate în cadrul controlului sunt raportate la următoarele niveluri de încălcări ale legislaţiei:

a) minore – încălcări ale legislaţiei a căror înlăturare poate avea loc fără ca activitatea curentă a persoanei să fie afectată şi care nu creează un pericol iminent pentru drepturile şi libertăţile fundamentale care fac obiectivul prezentei legi, pentru mediu ori pentru viaţa, sănătatea şi proprietatea persoanelor;

b) grave – încălcări ale legislaţiei a căror înlăturare nu este posibilă în timpul controlului, fiind necesară şi posibilă alocarea unei perioade de timp pentru acţiuni de înlăturare, şi care creează un pericol iminent, dar nu imediat, pentru drepturile şi libertăţile fundamentale care fac obiectivul prezentei legi, pentru mediu ori pentru viaţa, sănătatea şi proprietatea persoanei controlate şi/sau angajaţii acesteia ori creează pericol iminent, dar nu imediat, pentru societate, care, dacă nu este înlăturat în termenul indicat, va deveni imediat;

c) foarte grave – încălcări ale legislaţiei a căror înlăturare nu este posibilă în timpul controlului, însă acţiuni în acest sens necesită a fi întreprinse imediat, şi care creează un pericol iminent şi imediat pentru drepturile şi libertăţile fundamentale care fac obiectivul prezentei legi, pentru mediu ori pentru viaţa, sănătatea şi proprietatea persoanei controlate şi/sau angajaţii acesteia ori creează pericol iminent şi imediat pentru societate. Sunt echivalate cu încălcări foarte grave încălcările grave care nu au fost înlăturate în termenul indicat în prescripţie.

(4) În cazul încălcărilor minore pot fi emise doar prescripţii în baza cărora se indică ce încălcări trebuie înlăturate şi se recomandă modalităţi de înlăturare a încălcărilor, însă nu pot fi aplicate sancţiuni prevăzute de legea contravenţională sau altă lege şi nu pot fi aplicate măsuri restrictive.

(5) În cazul încălcărilor grave, pe lângă recomandări de înlăturare şi oferire a termenului în care se vor înlătura încălcările, pot fi aplicate sancţiuni, însă nu pot fi aplicate măsuri restrictive.

(6) În cazul încălcărilor foarte grave se indică modalităţile de înlăturare, se aplică sancţiuni şi/sau măsuri restrictive în conformitate cu prevederile legii, după caz."

Articolul 19

Temeiurile şi condiţiile efectuării controalelor inopinate

(1) Organul de control poate decide efectuarea controalelor inopinate asupra unei persoane, în baza evaluării riscurilor, precum şi poate emite inspectorului delegaţie de control, doar în cazul:

2) deţinerii informaţiilor/indiciilor, susţinute prin probe aflate în posesia organelor de control, inclusiv ca urmare a autosesizării, despre existenţa situaţiilor de avarie, incident sau încălcare gravă a regulilor de securitate ori siguranţă, precum şi de încălcare gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale care fac obiectivul prezentei legi, situaţii care prezintă un pericol iminent şi imediat pentru mediu, viaţa, sănătatea şi proprietatea persoanelor, sau care lezează drepturile şi libertăţile fundamentale care fac obiectivul prezentei legi, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

[…]"

Articolul 29¹

Măsurile restrictive

"[…]

9) Selectarea şi aplicarea măsurii restrictive se efectuează în conformitate cu principiile:

a) legalităţii – se vor aplica doar măsurile restrictive prevăzute în mod expres de lege, în limitele şi în modul prevăzute de cadrul normativ;

b) eficacităţii – măsurile restrictive se vor aplica doar dacă acestea sunt în stare să înlăture un pericol sau cel puţin să prevină ori să diminueze daunele ce sunt sau pot fi cauzate;

c) raţionalităţii – se va evita aplicarea măsurilor restrictive în lipsa unor pericole evidente sau pentru a preveni daune în proporţii mici, de asemenea în situaţiile în care încălcarea poate fi remediată şi pericolul poate fi înlăturat în timpul controlului, chiar dacă încălcarea ar putea fi calificată ca fiind foarte gravă;

d) proporţionalităţii – se va evita impunerea măsurilor restrictive în exces, identificând măsura cea mai puţin împovărătoare şi costisitoare pentru persoana controlată, în limita necesităţii de a înlătura pericolul iminent, luând în considerare gravitatea încălcărilor şi mărimea potenţială a daunelor.

(10) În funcţie de criteriile de risc, de gravitatea încălcărilor, de mărimea potenţială a daunelor şi de normele prevăzute de legile de specialitate, organele de control aplică următoarele categorii de măsuri restrictive:

b) suspendarea dreptului de a desfăşura unele activităţi, de a utiliza bunuri/echipamente prin:

– suspendarea sau retragerea unui act permisiv în condiţiile alin.(3);

– suspendarea înregistrării în sau radierea din registrele oficiale;

– stabilirea accesului restricţionat la interfeţele online sau eliminarea conţinutului ce se referă la produsele periculoase, cu afişarea unui avertisment în atenţia utilizatorilor finali;

c) stabilirea interdicţiei de a utiliza în activitatea economică încăperi, utilaje, vehicule şi alte mijloace de producere (cu sau fără sigilare);

d) ridicarea produselor periculoase, cu sau fără distrugerea (nimicirea) acestora sau aducerea lor într-o stare care exclude posibilitatea utilizării acestora;

e) retragerea, rechemarea sau interzicerea plasării pe piaţă a produselor periculoase de către organele de control cu funcţii în domeniul supravegherii pieţei.

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul sesizării afirmă că sintagmele "încălcarea gravă", "pericol iminent şi imediat", "gravitatea încălcărilor", "mărimea potenţială a daunelor" şi "criteriile de risc" din normele contestate nu respectă cerinţele de claritate a legii, fapt care permite ca aceste noţiuni să fie interpretate în mod extensiv de către autorităţi, iar drepturile întreprinzătorilor să fie limitate în lipsa unui cadru legal clar. Totodată, autorul excepţiei apreciază că măsurile restrictive bazate pe criterii vagi le afectează libertatea economică şi dreptul de proprietate.

12. În opinia autorului sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 1, 4, 20, 22, 23, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea privind controlul de stat, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, excepţia este formulată de un subiect abilitat cu acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie unele prevederi din articolele 19 alineatul (1) pct.2), 29¹ alineatul (10) lit.b) din Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat, menţionate supra la § 1, care nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect validarea deciziei de retragere a autorizaţiei sanitare de funcţionare nr.024544 din 17 aprilie 2025. Curtea admite că instanţa de judecată ar putea ţine cont de prevederile contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

18. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.87 din 25 iulie 2024, § 15).

19. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 (preeminenţa dreptului), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 20 (accesul liber la justiţie), 22 (neretroactivitatea legii), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 46 (dreptul la proprietatea privată şi protecţia acesteia) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

20. Referitor la incidenţa articolelor 1 şi 4 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea au un caracter general, constituie imperative care stau la baza oricăror reglementări, nu pot reprezenta repere individuale şi separate şi pot fi invocate, de regulă, dacă se constată aplicabilitatea lor împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea DCC nr.141 din 25 septembrie 2025, § 17).

21. Curtea reaminteşte că articolele 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unei ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.73 din 20 iunie 2024, § 23).

22. Cu referire la articolul 20 din Constituţie, Curtea reţine că autorul excepţiei nu a motivat în ce măsură prevederile contestate afectează normele constituţionale menţionate. Astfel, Curtea subliniază că simpla enumerare a unor articole din Constituţie, precum şi citarea unor considerente din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene pentru Drepturile Omului, în lipsa unei argumentări proprii, nu reprezintă critici veritabile de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.114 din 26 septembrie 2023, § 16). Anterior, Curtea a subliniat că nu-l poate substitui pe autorul excepţiei la formularea argumentelor de neconstituţionalitate, pentru că ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr.93 din 1 august 2023, § 23; DCC nr.46 din 14 mai 2024, § 20).

23. În privinţa criticilor referitoare la incidenţa articolului 22 din Constituţie, Curtea reţine că dispoziţiile acestui articol garantează neretroactivitatea legii penale, în sensul larg al noţiunii "penal" (care include dreptul penal şi dreptul contravenţional), adică principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (nullum crimen, nulla poena sine lege). Astfel, exigenţele articolului 22 din Constituţie sunt incidente în cazul normelor de drept penal substanţial (a se vedea DCC nr.70 din 6 iulie 2023, § 22; DCC nr.87 din 25 iulie 2023, § 22). Curtea reţine că prevederile contestate nu definesc infracţiunile sau pedepsele şi nu se referă la o acuzaţie în materie penală, prin urmare, acest articol nu este incident în prezenta cauză.

24. Referitor la incidenţa articolului 46 din Constituţie, Curtea menţionează că licenţa, autorizaţia sau permisul pentru desfăşurarea unei activităţi comerciale reprezintă un "bun" în sensul articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie. Încetarea sau retragerea licenţei echivalează cu o ingerinţă în dreptul persoanelor la respectarea bunurilor lor, inclusiv la respectarea intereselor economice legate de afacerea lor (a se vedea HCC nr.6 din 16 aprilie 2025, § 39).

25. Curtea observă că autorul excepţiei îşi bazează criticile de neconstituţionalitate pe argumentul că retragerea autorizaţiei sanitare pentru funcţionare în baza unor norme lipsite de claritate şi previzibilitate echivalează cu o expropriere arbitrară a proprietăţii.

26. Urmărind scopul de a consolida cadrul juridic şi instituţional în domeniul efectuării controlului de stat asupra activităţii de întreprinzător, legislatorul a stabilit, între altele, că iniţierea controlului poate avea loc doar în urma analizei şi evaluării riscurilor. Efortul şi timpul alocat controlului, precum şi metoda de control aplicată trebuie să fie proporţionale cu nivelul de risc stabilit. În acelaşi timp, acţiunile organului de control şi măsurile aplicate în cadrul controlului sunt raportate la următoarele nivele de încălcări ale legislaţiei: (i) minore; (ii) grave; (iii) foarte grave (a se vedea articolul 5¹ alin.(3) din Legea privind controlul de stat).

27. Referitor la criticile autorului sesizării privind lipsa de claritate a sintagmei "încălcarea gravă" din articolul 19 alin.(1) pct.2) din Legea privind controlul de stat, Curtea constată că legislatorul a definit înţelesul acestei sintagme, stabilind că încălcarea gravă presupune acele încălcări ale legislaţiei a căror înlăturare nu este posibilă în timpul controlului, fiind necesară şi posibilă alocarea unei perioade de timp pentru acţiuni de înlăturare, şi care creează un pericol iminent, dar nu imediat, pentru drepturile şi libertăţile fundamentale, pentru mediu ori pentru viaţa, sănătatea şi proprietatea persoanei controlate şi/sau angajaţii acesteia ori creează pericol iminent, dar nu imediat, pentru societate, care, dacă nu este înlăturat în termenul indicat, va deveni imediat (a se vedea articolul 5¹ alin.(3) lit.b) din Legea privind controlul de stat).

28. Cu privire la criticile autorului sesizării referitoare la lipsa de claritate a sintagmei "pericol iminent şi imediat" din articolul 19 alin.(1) pct.2) din Legea privind controlul de stat, Curtea observă că legiuitorul a circumscris această noţiune categoriei "încălcărilor foarte grave" ale legislaţiei, prevăzută la articolul 5¹ alin.(3) lit.c) din Legea citată mai sus. Potrivit acestei dispoziţii, sunt încălcări foarte grave ale legislaţiei încălcările a căror înlăturare nu este posibilă în timpul controlului, însă acţiunile în acest sens trebuie întreprinse imediat, precum şi încălcările care creează un pericol iminent şi imediat pentru drepturile şi libertăţile fundamentale, pentru mediu ori pentru viaţa, sănătatea şi proprietatea persoanei controlate şi/sau angajaţii acesteia ori creează pericol iminent şi imediat pentru societate. Sunt echivalate cu încălcările foarte grave încălcările grave care nu au fost înlăturate în termenul indicat în prescripţie.

29. Mai mult, Curtea subliniază că procedura controlului se încheie prin întocmirea de către inspectori a unui proces-verbal de control care trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, între altele, informaţia cu privire la temeiul şi tipul controlului, constatările şi rezultatele acestuia, dar şi referinţa expresă la prevederile actelor legislative şi normative pe care le-a încălcat persoana supusă controlului (a se vedea articolul 28 alin.(2) lit.b), d), g) şi h) din Legea privind controlul de stat).

30. Curtea observă că, în funcţie de criteriile de risc, de gravitatea încălcărilor, de posibila amploare a daunelor şi de normele prevăzute de legile speciale, legislatorul a oferit organelor de control competenţa să aplice diferite măsuri restrictive precum: (i) suspendarea activităţii economice a persoanei supuse controlului, a subdiviziunii sau a obiectului controlat ori a unei părţi a acestuia; (ii) suspendarea dreptului de a desfăşura unele activităţi, de a utiliza bunuri/echipamente prin: suspendarea sau retragerea unui act permisiv în condiţiile alin.(3); suspendarea înregistrării în sau radierea din registrele oficiale; stabilirea accesului restricţionat la interfeţele online sau eliminarea conţinutului ce se referă la produsele periculoase, cu afişarea unui avertisment în atenţia utilizatorilor finali; (iii) stabilirea interdicţiei de a utiliza în activitatea economică încăperi, utilaje, vehicule şi alte mijloace de producere; (iv) ridicarea produselor periculoase, cu sau fără distrugerea acestora sau aducerea lor într-o stare care exclude posibilitatea utilizării acestora; (v) retragerea, rechemarea sau interzicerea plasării pe piaţă a produselor periculoase de către organele de control cu funcţii în domeniul supravegherii pieţei (a se vedea articolul 29¹ alin.(10) din Legea privind controlul de stat).

31. Curtea constată că, deşi legislatorul le-a acordat organelor de control competenţa de a aplica o gamă variată de măsuri restrictive, selectarea şi aplicarea acestora nu se realizează în mod automat, ci în conformitate cu principiile legalităţii, eficacităţii, raţionalităţii şi proporţionalităţii. Astfel, măsura aleasă trebuie să fie adecvată pentru înlăturarea pericolului identificat, să nu depăşească ceea ce este necesar pentru prevenirea ori diminuarea daunelor şi să reprezinte cea mai puţin împovărătoare opţiune pentru persoana supusă controlului, ţinând cont de gravitatea încălcărilor constatate şi de mărimea potenţială a prejudiciilor (a se vedea articolul 29¹ alin.(9) din Legea privind controlul de stat).

32. Mai mult, până a dispune retragerea actului permisiv, legislatorul a stabilit obligaţia organului de control care a constatat încălcări ale legislaţiei de a emite o prescripţie privind înlăturarea acestor încălcări. În cazul în care inspectorul constată înlăturarea încălcărilor respective, persoana supusă controlului este liberată, total sau parţial, de sancţiunea de care era pasibilă conform legii (a se vedea articolul 29 alin.(1), (4) şi (8) din Legea privind controlul de stat).

33. În cazul în care persoana supusă controlului nu înlătură încălcările legislaţiei în termenul stabilit, organul de control care a emis prescripţia poate emite, în funcţie de gradul de pericol constatat (a se vedea articolul 5¹ alin.(3) din Legea nr.131/2012), altă prescripţie, cu sau fără măsuri restrictive, şi/sau poate aplica sancţiuni prevăzute de lege (a se vedea articolele 29 alin.(7) şi 29¹ alin.(3) din Legea 131/2012) prin formularea cererii corespunzătoare în instanţa competentă.

34. Procedura de retragere a actelor permisive este reglementată inclusiv de articolele 278¹⁰-278¹⁴ din Codul de procedură civilă. Astfel, în cazul retragerii unui act permisiv, legislatorul a prevăzut obligaţia autorităţii competente de a preciza informaţiile referitoare la gravitatea încălcării legislaţiei, termenul acordat pentru remediere şi modul de remediere a deficienţelor identificate (a se vedea articolul 278¹¹ din Codul de procedură civilă).

35. Din analiza sistematică a legislaţiei, Curtea a ajuns la concluzia că măsura de retragere a actelor permisive este aplicată în mod gradual în cazul titularilor actelor permisive care comit încălcări şi este însoţită de garanţii apte să asigure respectarea echilibrului între interesele individuale şi interesul general, acordându-le instanţelor de drept comun competenţa de a decide dacă titularul acestui act a înlăturat sau nu circumstanţele care au condus la emiterea prescripţiilor şi, implicit, să dispună sau nu retragerea acestui act (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.149 din 2 octombrie 2025, § 46).

36. În acest context, Curtea reiterează că o prevedere legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate opera în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziţii legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea DCC nr.138 din 29 septembrie 2022, § 33).

37. Din considerentele menţionate, Curtea observă că prevederile legale relevante îi permit instanţei de judecată să examineze caracterul justificat şi proporţionalitatea măsurii în discuţie într-un caz concret. Prin urmare, Curtea constată că acest capăt al sesizării este vădit neîntemeiat.

38. Mai mult, Curtea observă că, de fapt, argumentele autorului sesizării se referă la aspecte privind interpretarea şi aplicarea legii. Curtea reiterează că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.78 din 4 iulie 2024, § 38; DCC nr.34 din 13 martie 2025, § 23). Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.146 din 2 octombrie 2025, § 29)

39. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa unui drept fundamental prevăzut de Constituţie, Curtea notează că nici articolele 1, 4, 23 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

40. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (3) lit.d) şi f) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 19 alineatul (1) pct.2) şi 29¹ alineatul (10) lit.b) din Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat, ridicată de dl avocat Gheorghe Postolachi, în interesele SRL "CONECT-VIM", în dosarul nr.2 p/s-601/2025, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.