Decizie nr.64 din 29.06.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.25g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor texte din articolele 110/1 alin.(1) şi 389 alin.(3) din Codul de procedură penală (audierea martorului minor)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.25g/2023 privind excepţia

de neconstituţionalitate a unor texte din articolele 110¹

alin.(1) şi 389 alin.(3) din Codul de procedură penală

(audierea martorului minor)

nr. 64  din  29.06.2023

 (în vigoare 29.06.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 287-290 art. 97 din 03.08.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Nicolae ROŞCA, Preşedinte,

dnei Domnica MANOLE,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 7 februarie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 29 iunie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "precum şi în alte cazuri în care interesele justiţiei sau ale minorului o cer" din articolul 110¹ alin.(1) şi a textului "în condiţiile art.109 şi 110" din articolul 389 alin.(3) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Vadim Ciobanu, în interesele dlui Ion Izvoreanu, în dosarul nr.1a-1860/2021, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Chişinău, format din dna Oxana Robu şi dnii Igor Mânăscurtă şi Boris Talpă, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin sentinţa din 4 iunie 2020 a Judecătoriei Hânceşti, sediul central, dl Ion Izvoreanu a fost condamnat pentru comiterea mai multor infracţiuni cu caracter sexual. Nefiind de acord cu această sentinţă, procurorul de caz şi avocatul inculpatului au contestat-o cu apel.

4. În cadrul examinării cauzei în instanţa de apel, dl avocat Vadim Ciobanu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "precum şi în alte cazuri în care interesele justiţiei sau ale minorului o cer" din articolul 110¹ alin.(1), care reglementează condiţiile de audiere a martorului minor, şi a textului "în condiţiile art.109 şi 110" din articolul 389 alin.(3) din Codul de procedură penală, care stabileşte declaraţiile martorilor care pot fi puse la baza sentinţei de condamnare.

5. Printr-o încheiere din 8 decembrie 2022, completul de judecători de la Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

7. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 109

Modul de audiere a martorului

"[…]

(4¹) Martorul minor în vârstă de până la 14 ani urmează să fie audiat în condiţiile art.110¹.

(5) În cazul în care martorul minor urmează să fie audiat în cauzele penale privind infracţiunile cu caracter sexual, privind traficul de copii sau violenţa în familie, precum şi în alte cazuri în care interesele justiţiei sau ale minorului o cer, procurorul solicită audierea acestuia în condiţiile art.110¹."

Articolul 110¹

Audierea martorului minor

"(1) Audierea martorului minor în cauzele penale privind infracţiuni cu caracter sexual, privind traficul de copii sau violenţa în familie, precum şi în alte cazuri în care interesele justiţiei sau ale minorului o cer, în condiţiile art.109 alin.(5), se va efectua de către judecătorul de instrucţie în spaţii special amenajate, dotate cu mijloace de înregistrare audio/video, prin intermediul unui intervievator. Audierea minorului se va efectua în termene restrânse.

[…]."

Articolul 389

Sentinţa de condamnare

"[…]

(3) Declaraţiile martorilor depuse în timpul urmăririi penale pot fi puse la baza sentinţei de condamnare numai în ansamblu cu alte probe suficiente de învinuire şi cu condiţia că, la urmărirea penală, a avut loc confruntarea cu bănuitul, învinuitul sau că martorul a fost audiat în condiţiile art.109 şi 110, în cazul în care inculpatul nu a participat la confruntare cu acest martor în cadrul şedinţei de judecată.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autorul sesizării susţine că textele contestate din articolele 110¹ alin.(1) şi 389 alin.(3) din Codul de procedură penală sun neclare şi imprevizibile.

9. În special, acesta consideră că textul "precum şi în alte cazuri în care interesele justiţiei sau ale minorului o cer" din articolul 110¹ alin.(1) din Codul de procedură penală este interpretat în mod extensiv şi permite audierea martorilor minori care au vârsta mai mare de 14 ani, fără participarea acuzatului. Această interpretare încalcă dreptul acuzatului de a audia sau de a fi confruntat cu martorul care depune declaraţii împotriva sa, care este garantat de articolul 6 § 3 lit.d) din Convenţia Europeană.

10. Mai mult, declaraţiile depuse în condiţiile articolului 110¹ din Codul de procedură penală sunt puse la baza sentinţei de condamnare în urma interpretării extensive a textului "în condiţiile art.109 şi 110" din articolul 389 alin.(3) din Codul de procedură penală. Astfel, acuzatul nu dispune de garanţiile necesare apărării sale împotriva declaraţiilor martorului care joacă un rol decisiv la stabilirea vinovăţiei sale.

11. În fine, autorul excepţiei susţine că textele contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă unele prevederi din articolele 110¹ alin.(1) şi 389 alin.(3) din Codul de procedură penală. Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut obiect al controlului de constituţionalitate.

16. Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa, ca o condiţie de admisibilitate a sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, şi faptul că prevederile contestate trebuie să fie aplicabile la soluţionarea cauzei. Pentru că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate constă din câteva norme distincte, Curte va analiza aplicabilitatea lor la soluţionarea cauzei din faţa instanţei de drept comun.

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală judecată în procedura apelului, în care martorul minor, victimă a infracţiunilor cu caracter sexual, a fost audiat pe baza articolului 110¹ din Codul de procedură penală, iar aceste declaraţii au fost avute în vedere de prima instanţa la pronunţarea sentinţei de condamnare.

18. Curtea observă că articolele 109 alin.(5) şi 110¹ din Codul de procedură penală prevăd că audierea martorului minor care depune declaraţii în cauzele penale privind infracţiuni cu caracter sexual se va efectua în condiţiile articolului 110¹. Prin urmare, având în vedere natura infracţiunilor pentru a căror comitere este condamnat autorul sesizării (a se vedea § 3 supra), Curtea constată că capătul de sesizare privind textul "precum şi în alte cazuri în care interesele justiţiei sau ale minorului o cer" din articolul 110¹ alin.(1) din Codul de procedură penală reprezintă o actio popularis si este inadmisibil în această cauză (a se vedea DCC nr.165 din 1 decembrie 2022, § 21).

19. Totodată, având în vedere că în privinţa autorului excepţiei există o sentinţă de condamnare bazată inclusiv pe declaraţii ale martorilor depuse în timpul urmăririi penale, Curtea admite că textul "în condiţiile art.109 şi 110" din articolul 389 alin.(3) din Codul de procedură penală ar putea fi aplicat la soluţionarea cauzei în procedura apelului.

20. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental invocat de autor. Astfel, Curtea va examina dacă problemele de drept ridicate de autorul sesizării fac incidente dispoziţiile constituţionale invocate (a se vedea DCC nr.159 din 24 noiembrie 2022, § 42).

21. Autorul sesizării a susţinut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 22 (neretroactivitatea legii) şi 23 (calitatea legilor) din Constituţie. Totodată, Curtea observă că, deşi autorul susţine că neclaritatea textului contestat încalcă articolul 22 din Constituţie, acesta invocă, de fapt, argumente privind pretinsa neconstituţionalitate prin prisma dreptului la apărare şi a articolului 6 § 3 lit.d) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a jurisprudenţei relevante a Curţii Europene.

22. În acest sens, Curtea notează că garanţiile stabilite de § 3 lit.(d) din articolul 6 din Convenţie reprezintă aspecte precise ale dreptului la un proces echitabil prevăzute de §1 din acelaşi articol (a se vedea Schatschaschwili v. Germania [MC], 15 decembrie 2015, §100). Totodată, dreptul la un proces echitabil este garantat de articolul 20 din Constituţie (a se vedea DCC nr.186 din 25 noiembrie 2021, §24). Prin urmare, Curtea va analiza criticile de neconstituţionalitate prin raportare la articolele 20 şi 23 din Constituţie.

23. Cu privire la incidenţa articolelor 1 alin.(3) şi 23 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicare de sine stătătoare, ci numai în coroborare cu un drept fundamental, care trebuie să fie aplicabil (a se vedea DCC nr.91 din 23 iulie 2020, § 20).

24. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea notează că, de regulă, toate probele trebuie prezentate într-un proces public, în prezenţa acuzatului, în vederea asigurării unei proceduri adversariale. Totuşi, există excepţii de la acest principiu (a se vedea A.S. v. Finlanda, 28 septembrie 2010, § 53). Procedurile care vizează infracţiunile cu caracter sexual sunt percepute adesea ca un calvar pentru victimă, în special atunci când ea nu vrea să fie confruntată cu acuzatul. Această caracteristică este mai proeminentă într-un caz care implică un minor. Astfel, având în vedere caracteristicile precise ale procedurilor penale care vizează infracţiunile cu caracter sexual, articolul 6 § 3 lit.(d) din Convenţie nu poate fi interpretat ca impunând, în toate cazurile, adresarea întrebărilor în mod direct de către acuzat sau apărătorul său prin confruntare sau alte mijloace (a se vedea W. v. Finlanda, 24 aprilie 2007, § 45; Vronchenko v. Estonia, 18 iulie 2013, § 55).

25. Mai mult, utilizarea ca probă a declaraţiilor obţinute la etapa anchetei nu este contrară, în sine, prevederilor articolului 6 § 1 şi § 3 lit.(d) din Convenţie, cu condiţia că au fost respectate drepturile apărării. Chiar şi atunci când o asemenea declaraţie constituie singura probă sau proba decisivă împotriva acuzatului, admiterea ei în calitate de probă nu conduce automat la încălcarea articolului 6 §1 din Convenţie (a se vedea Vronchenko v. Estonia, 18 iulie 2013, § 55).

26. Totodată, pe baza articolelor 3 şi 8 din Convenţie, în cazurile privind un pretins abuz sexual al copiilor, autorităţile au sarcina să adopte norme procedurale care să garanteze şi să protejeze declaraţiile copiilor (a se vedea R.B. v. Estonia, 22 iunie 2021, § 84). Aceste obligaţii decurg şi din Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, care a intrat în vigoare pentru Republica Moldova la 25 februarie 1993, şi din Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi abuzului sexual de la Lanzarote, 25 octombrie 2007, ratificată de Republica Moldova la 19 decembrie 2011.

27. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a constatat încălcarea articolelor 3 şi 8 din Convenţie într-o cauză în care declaraţiile pretinsei victime a abuzului sexual, un copil în vârstă de 4 ani, au fost excluse din dosar din cauza unor deficienţe procedurale, fapt care a condus la achitarea tatălui acuzat de comiterea unui abuz sexual. Aceasta a menţionat că în cazul în care sunt aplicabile reguli mai puţin stricte cu privire la depunerea declaraţiilor sau sunt aplicate măsuri adaptate la situaţia copiilor, asemenea măsuri nu trebuie să diminueze, în sine, valoarea declaraţiilor copilului, fără să aducă atingere drepturilor apărării (R.B v. Estonia, 22 iunie 2021, § 102).

28. În acest sens, Curtea observă că, potrivit articolului 389 alin.(3) din Codul de procedură penală, în cazul în care inculpatul nu a participat la confruntarea cu un martor în cadrul şedinţei de judecată, declaraţiile acestui martor audiat în condiţiile articolelor 109 şi 110 pot fi puse la baza sentinţei de condamnare. Totodată, potrivit articolului 109 alin.(4¹) din Codul de procedură penală, martorul minor în vârstă de până la 14 ani trebuie audiat în condiţiile articolului 110¹. Mai mult, alin.(5) din articolul 109 din Codul de procedură penală stabileşte că în cauzele penale privind infracţiunile cu caracter sexual, privind traficul de copii sau violenţa în familie, precum şi în alte cazuri în care interesele justiţiei sau ale minorului o cer, procurorul solicită audierea martorului minor în condiţiile articolului 110¹. Pe baza acestui articol, minorii, inclusiv cei cu vârsta mai mare de 14 ani, sunt audiaţi în legătură cu aceste categorii de cauze de către judecătorul de instrucţie în spaţii special amenajate, dotate cu mijloace de înregistrare audio/video, prin intermediul unui intervievator.

29. Prin urmare, articolul 109 alineatele (4¹) şi (5) din Codul de procedură penală constituie baza legală pentru audierea minorului, iar articolul 110¹ din Codul de procedură penală reglementează în detaliu condiţiile în care minorul urmează a fi audiat. Astfel, declaraţiile minorului audiat în condiţiile articolului 110¹ din Codul de procedură penală pot fi avute în vedere de către instanţa de judecată la adoptarea sentinţei.

30. Totodată, de vreme ce instanţa de judecată trebuie să se asigure că a fost respectată echitatea în ansamblu a procesului penal, aceasta trebuie să examineze inclusiv ponderea mărturiilor şi garanţiile procedurale compensatorii (a se vedea DCC nr.165 din 20 decembrie 2018, §§ 20-21).

31. De exemplu, în cauza Rosin v. Estonia, 19 decembrie 2013, în care reclamantul acuzat de comiterea unei infracţiuni sexuale în privinţa a doi copii s-a plâns de încălcarea articolului 6 § 3 lit.(d) din Convenţie, Curtea Europeană a conchis că autorităţile naţionale au acţionat în interesele superioare ale copilului atunci când au refuzat citarea pretinsei victime a infracţiunii în şedinţa de judecată. Totodată, având în vedere importanţa declaraţiilor victimei minore şi lipsa de probe pertinente care să le confirme, Curtea Europeană a considerat că redarea înregistrării video a declaraţiilor acesteia în şedinţa de judecată nu a fost o măsură suficientă să asigure dreptul la apărare al reclamantului. Curtea Europeană a subliniat că, deşi în contextul acestei situaţii nu se putea susţine că autorităţile naţionale erau obligate să confrunte reclamantul cu martorul minor, trebuia să se stabilească dacă era posibilă adresarea întrebărilor victimei prin intermediul apărătorului acuzatului, anchetatorului sau psihologului, într-un mediu aflat sub controlul autorităţilor de investigaţie şi de o manieră care nu trebuie să fie diferită în mod substanţial de audierea care a fost, în orice caz, efectuată de către aceste autorităţi (§ 62).

32. În acest context, Curtea notează că, potrivit alin.(8) din articolul 110¹ din Codul de procedură penală, dacă bănuitul sau învinuitul doreşte să-i adreseze întrebări martorului minor, pe baza unei cereri motivate este organizată o audiere suplimentară în condiţiile prezentului articol. Audierea repetată a minorului trebuie evitată în măsura posibilului. Mai mult, potrivit alin.(9) din acelaşi articol, bănuitul sau apărătorul acestuia pot solicitata audierea suplimentară a minorului, dacă la momentul audierii minorului acesta nu era identificat.

33. Astfel, Curtea constată că legislatorul a prevăzut măsuri precise în scopul protejării victimei, însă care pot fi conciliate cu exerciţiul adecvat şi efectiv al drepturilor la apărare.

34. Prin urmare, din analiza abstractă a prevederii contestate din Codul de procedură penală, Curtea nu reţine existenţa vreunei ingerinţe în articolul 20 din Constituţie. În consecinţă, nici articolele 1 alin.(3) şi 23 din Constituţie nu sunt incidente.

35. Pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "precum şi în alte cazuri în care interesele justiţiei sau ale minorului o cer" din articolul 110¹ alin.(1) şi a textului "în condiţiile art.109 şi 110" din articolul 389 alin.(3) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Vadim Ciobanu, în interesele dlui Ion Izvoreanu, în dosarul nr.1a-1860/2021, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.