Decizie nr.65 din 09.04.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.258g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 64 alin.(2) din Codul administrativ (echivalarea nesoluţionării unei cereri adresate autorităţilor publice în termenul legal cu respingerea ei (nr.2))

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de  inadmisibilitate  a sesizării nr. 258g/2025  privind  excepţia  de

neconstituţionalitate a articolului 64 alin.(2) din Codul administrativ

(echivalarea nesoluţionării unei cereri adresate autorităţilor

publice în termenul legal cu respingerea ei (nr.2))

nr. 65  din  09.04.2026

 (în vigoare 09.04.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 210-212 art. 81 din 15.05.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 12 decembrie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 9 aprilie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 64 alin.(2) din Codul administrativ, ridicată de SRL "S.D.M.-Sirocco", parte în dosarul nr.3-2849/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Liudmila Holeviţcaia de la Judecătoria Chişinău, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Circumstanţele litigiului principal, aşa cum au fost formulate de autorul excepţiei, pot fi rezumate după cum urmează. La 10 ianuarie 2022, reprezentantul S.D.M.-Sirocco a depus o petiţie la Ministerul Mediului prin care a formulat mai multe cereri. Această petiţie a fost completată ulterior cu diferite materiale.

4. La 18 noiembrie 2022, S.D.M.-Sirocco a formulat o acţiune în contencios administrativ împotriva Ministerului Mediului, privind obligarea examinării petiţiei depuse la 10 ianuarie 2022.

5. La 3 decembrie 2025, în şedinţa de judecată, dl Sergiu Sloninov, reprezentantul S.D.M.-Sirocco, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 64 alin.(2) din Codul administrativ.

6. Printr-o încheiere din aceeaşi zi, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 34

Dreptul la informaţie

"(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a cetăţenilor sau siguranţa naţională.

(4) Mijloacele de informare publică, de stat sau private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

(5) Mijloacele de informare publică nu sunt supuse cenzurii."

Articolul 52

Dreptul de petiţionare

"(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.

(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă."

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

"(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

8. Prevederile relevante al Codului administrativ, adoptat prin Legea nr.116 din 19 iulie 2018, sunt următoarele:

Articolul 64

Refuzul sau nesoluţionarea în termen a unei cereri

"(1) Autoritatea publică este obligată să soluţioneze o cerere potrivit competenţelor sale şi în termenul stabilit de lege.

(2) Refuzul de a primi sau a examina o cerere se consideră drept respingere a cererii. Aceeaşi regulă se aplică şi în cazul nesoluţionării unei cereri în termen legal.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că, pe baza normei criticate, autoritatea publică nu mai este obligată să-şi exercite competenţele, justiţiabilul fiind lipsit de orice instrument real de contestare. În opinia sa, tăcerea nu constituie un act administrativ şi nu produce vreun efect juridic.

10. Autorul afirmă că echivalarea nesoluţionării în termenul legal a unei cereri cu o respingere a cererii nu respectă etapele procedurii administrative şi îi acordă autorităţii publice posibilitatea de a refuza să acţioneze, fără vreo consecinţă juridică. Mai mult, autorul consideră că lipsa unei motivări în această etapă a procedurii administrative îi încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul de petiţionare. De asemenea, pentru că nu primeşte un răspuns care să cuprindă motive sau explicaţii cu referire la petiţia depusă, autorul consideră că îi este încălcat şi dreptul la informaţie.

11. Prin urmare, autorul sesizării susţine că norma contestată contravine articolelor 1 alin.(3), 4, 7, 8, 16, 20, 34, 52, 54 şi 120 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul administrativ, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, fiind ridicată de reprezentantul unei părţi în proces.

15. Obiectul excepţiei îl constituie articolul 64 alin.(2) din Codul administrativ. Această normă stabileşte că refuzul de a primi sau de a examina o cerere, precum şi nesoluţionarea în termen a unei cereri echivalează cu o decizie de respingere a cererii. Curtea menţionează că această prevedere a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate în Decizia nr.142 din 26 octombrie 2023, însă din perspectiva unor critici care susţineau imposibilitatea autorităţii de a oferi o soluţie în termenul legal din motive neimputabile acesteia. Astfel, în prezenta cauză, condiţia lipsei unei hotărâri anterioare este îndeplinită (a se vedea DCC nr.88 din 17 iulie 2025, § 17).

16. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect obligarea unei autorităţi publice să examineze petiţia. Astfel, Curtea admite că prevederea contestată ar putea fi aplicată la soluţionarea cauzei.

17. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental invocat de autorul sesizării. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă în drepturile fundamentale invocate.

18. În acest sens, Curtea observă că, deşi autorul sesizării a afirmat incidenţa mai multor articole din Constituţie, argumentele sale vizează pretinsa posibilitate a autorităţii publice de a refuza să acţioneze, fără a suporta vreo consecinţă juridică. Această critică de neconstituţionalitate este raportată la articolele 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 20 (accesul liber la justiţie), 34 (dreptul la informaţie), 52 (dreptul de petiţionare), 53 (dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

19. Curtea notează că articolul 1 alin.(3) din Constituţie are un caracter general, constituie un imperativ care stă la baza oricăror reglementări, nu poate constitui un reper separat, ci trebuie coroborat cu alte prevederi din Constituţie, care trebuie să fie aplicabile. Totodată, Curtea precizează că şi articolul 54 din Constituţie nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Doar în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestui articol (a se vedea DCC nr.26 din 13 februarie 2025, § 24).

20. Curtea subliniază că articolul 20 din Constituţie garantează dreptul la o instanţă de judecată stabilită de lege pentru contestarea actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei, iar articolul 53 din Constituţie garantează accesul la justiţie atunci când actul respectiv provine de la o autoritate publică sau persoana a fost vătămată prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri.

21. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că, în vederea realizării sarcinilor pentru care au fost constituite, autorităţile administrative posedă o serie de competenţe. Ca regulă generală, cel căruia i s-a atribuit o competenţă este obligat să o exercite. Există o distincţie importantă între o competenţă şi un drept, pentru că nimeni nu este obligat, cu unele excepţii, să exercite un drept. În schimb, oricine posedă o competenţă de a presta un serviciu public în sistemul de drept public, ca organ sau ca funcţionar al statului, este obligat să o exercite. Competenţele trebuie exercitate întotdeauna în acord cu scopul pentru care au fost atribuite, iar refuzul de a le exercita poate fi sancţionat (a se vedea DCC nr.142 din 26 octombrie 2023, § 29).

22. Aşadar, o autoritate administrativă nu are un drept de a soluţiona cereri sau petiţii, ci are competenţe pe care este obligată să le exercite. În acest sens, articolele 20 şi 53 alin.(1) din Constituţie obligă statul să ofere persoanei remedii efective din partea instanţelor de judecată în vederea apărării drepturilor şi a intereselor sale în cazul în care aceasta pretinde că a fost vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri.

23. Potrivit articolului 64 alin.(1) din Codul administrativ, autoritatea publică este obligată să soluţioneze o cerere potrivit competenţelor sale şi în termenul stabilit de lege. Alineatul (2) din aceeaşi normă stabileşte că refuzul de a primi sau de a examina o cerere se consideră drept respingere a cererii. Aceeaşi regulă se aplică şi în cazul nesoluţionării unei cereri în termen legal.

24. În acest context, legislatorul a reglementat mai multe feluri de acţiuni care pot fi formulate în contencios administrativ. În articolul 206 alin.(1) din Codul administrativ, alături de acţiunea de contestare şi cea de control normativ, care presupun efectuarea unui control judiciar al acţiunilor autorităţii administrative, legislatorul a stabilit şi posibilitatea formulării unor acţiuni în obligare, în realizare şi în constatare, care oferă remedii în cazul inacţiunii autorităţii publice. De asemenea, articolul 224 alin.(1) literele b), c) şi d) din Codul administrativ asigură că instanţa sesizată cu o acţiune în obligare, în realizare sau în constatare are competenţa să oblige autoritatea să emită actul administrativ, să oblige la acţiune sau să constate existenţa raportului juridic, a contractului sau a actului normativ, dacă o astfel de pretenţie a reclamantului este întemeiată.

25. Prin urmare, nimic din alin.(2) al articolului 64 din Codul administrativ nu stabileşte vreun impediment pentru exercitarea drepturilor prevăzute de articolele 20 şi 53 din Constituţie. Dimpotrivă, prin echivalarea nesoluţionării în termenul legal a unei cereri cu o respingere a cererii, prevederile contestate pun în operă dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, potrivit cărora nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri îndreptăţeşte persoana interesată să iniţieze un proces judiciar pentru recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei (a se vedea DCC nr.142 din 26 octombrie 2023, § 32).

26. Cu referire la incidenţa articolelor 34 şi 52 din Constituţie, autorul afirmă că în lipsa unui răspuns din partea autorităţii publice, dreptul său de acces la informaţii şi la petiţionare devine unul teoretic.

27. Articolul 34 din Constituţie prevede, între altele, dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public şi instituie obligaţia autorităţilor publice de informare corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal, precum şi obligaţia presei, de stat sau private, de informare corectă a opiniei publice. Aceste dispoziţii se referă la dreptul persoanei de a solicita şi de a primi informaţii (a se vedea HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, §§ 34 şi 35).

28. Totodată, articolul 52 din Constituţie garantează dreptul cetăţenilor de a se adresa autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.

29. În acest context, Curtea reţine că prevederea contestată reprezintă, de fapt, o garanţie pentru exercitarea dreptului constituţional la informare şi la petiţionare. Echivalând nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri cu o respingere a cererii, legislatorul a circumscris inacţiunea autorităţii publice într-o limită temporală. În acest mod, persoana are previzibilitatea că, după expirarea termenului legal pentru soluţionarea cererii sale şi în lipsa unui răspuns, îşi va putea revendica în continuare dreptul la informaţie sau la petiţionare direct în faţa instanţei de contencios administrativ. Prin urmare, legislatorul a reglementat un remediu eficient împotriva inacţiunii unei autorităţi publice. Astfel, Curtea nu poate reţine în prezenta cauză incidenţa articolelor 34 şi 52 din Constituţie.

30. Astfel, pentru că nu a constatat incidenţa unor drepturi garantate de Constituţie, Curtea menţionează că nu este necesar să analizeze criticile de neconstituţionalitate pe baza articolelor 1 alin.(3) şi 54 din Constituţie.

31. Prin urmare, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 64 alin.(2) din Codul administrativ, ridicată de SRL "S.D.M.-Sirocco", parte în dosarul nr.3-2849/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.