Decizie nr.79 din 10.07.2025 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.229g/2024 şi nr.106g/2025 privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 49 alin.(3) lit.b) din Codul familiei (contestarea paternităţii)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr.229g/2024 şi nr.106g/2025

privind  excepţiile  de  neconstituţionalitate a

articolului 49 alin.(3) lit.b) din Codul familiei

nr. 79  din  10.07.2025

 (în vigoare 10.07.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 409-412 art. 99 din 31.07.2025

* * *

(contestarea paternităţii)

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate la 13 noiembrie 2024 şi 30 aprilie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 10 iulie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 49 alin.(3) lit.b) din Codul familiei, ridicate de dna avocat Arina Ţurcan-Donţu, în interesele dlui Zbigniew Stefan Blaszczyk, în dosarul nr.2-19/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, şi de dl avocat Artur Lungu, în interesele dlui Constantin Straistari, în dosarul nr.2-153/2024, pendinte la Judecătoria Hânceşti.

2. Sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate au fost trimise la Curtea Constituţională de dl judecător Sergiu Suvac de la Judecătoria Chişinău şi de dna judecător Silvia Guriţanu de la Judecătoria Hânceşti, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor şi a motivelor care stau la baza criticilor de neconstituţionalitate, Curtea a decis conexarea acestora într-un singur dosar, pe baza pct.18 din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, aprobat prin Decizia nr.AG-1 din 27 mai 2025, dosar căruia i-a atribuit numărul 229g/2024.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiilor principale

Circumstanţele cauzei nr.2-19/2022 (sesizarea nr.229g/2024)

4. La 3 iunie 2011, dna Olga Movilă l-a născut pe V.M.

5. La 16 ianuarie 2015, Oficiul Stării Civile al municipiului Chişinău a înregistrat căsătoria încheiată între dna Olga Movilă şi dl Zbigniew Stefan Blaszczyk.

6. Ulterior, dna Olga Movilă a formulat o acţiune în justiţie împotriva dlui Zbigniew Stefan Blaszczyk, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei şi stabilirea domiciliului copilului minor cu mama. Dl Zbigniew Stefan Blaszczyk a formulat o cerere reconvenţională, prin care a solicitat declararea nulităţii căsătoriei şi nulităţii declaraţiei autentificate notarial cu privire la înscrierea ca tată al copilului. În cadrul acţiunii reconvenţionale au fost atraşi în calitate de intervenienţi accesorii Agenţia Servicii Publice şi dl notar Andrei Bazaochi.

7. La 2 august 2021, Judecătoria Chişinău a pronunţat o hotărâre prin care a desfăcut căsătoria dlui Zbigniew Stefan Blaszczyk şi a dnei Olga Movilă şi a stabilit domiciliul copilului minor cu mama sa, Olga Movilă. Acţiunea reconvenţională formulată de către dl Zbigniew Stefan Blaszczyk a fost respinsă.

8. La 30 decembrie 2021, dna Olga Movilă a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva dlui Zbigniew Stefan Blaszczyk prin care a solicitat încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului minor. La 3 aprilie 2023, dl Zbigniew Stefan Blaszczyk a formulat o cerere reconvenţională cu privire la contestarea paternităţii.

9. În cadrul procesului, dna Olga Movilă a solicitat respingerea acţiunii reconvenţionale pentru că, potrivit articolului 49 alin.(3) lit.b) din Codul familiei, dl Zbigniew Stefan Blaszczyk nu poate contesta paternitatea. Potrivit acestor prevederi, persoana care a fost înscrisă drept tată al copilului în baza declaraţiei comune a acesteia şi a mamei copilului sau în baza declaraţiei proprii, dacă în momentul depunerii acesteia ştia că nu este tatăl firesc al copilului, nu are dreptul să conteste paternitatea.

10. În cadrul procesului, dna avocat Arina Ţurcan-Donţu a ridicat, în interesele dlui Zbigniew Stefan Blaszczyk, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 49 alin.(3) lit.b) din Codul familiei.

11. Printr-o încheiere din 24 octombrie 2024, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

Circumstanţele cauzei nr.2-153/2024 (sesizarea nr.106g/2025)

12. La 22 martie 2010, dna Elena Badareu l-a născut pe B.S.

13. La 16 noiembrie 2012, dna Elena Badareu şi dl Constantin Straistari s-au căsătorit.

14. La 18 iunie 2013, s-a născut cel de-al doilea copil pe nume M.S. Paternitatea copilului B.S. a fost recunoscută de către dl Constantin Straistari la 23 mai 2020.

15. Dna Elena Badareu a formulat o acţiune în justiţie împotriva dlui Constantin Straistari prin care a solicitat desfacerea căsătoriei şi stabilirea domiciliului copiilor minori cu mama.

16. La 7 decembrie 2022, Judecătoria Cimişlia, sediul Leova, a pronunţat o hotărâre prin care a desfăcut căsătoria dlui Constantin Straistari şi a dnei Elena Badareu şi a stabilit domiciliul copiilor minori cu mama.

17. La 24 aprilie 2024, dl Constantin Straistari a formulat o acţiune în justiţie prin care contestă paternitatea sa în raport cu copiii B.S. şi M.S. Dna Elena Badareu a formulat o cerere reconvenţională prin care a solicitat încasarea pensiei pentru întreţinerea copiilor minori.

18. În cadrul procesului, dl avocat Artur Lungu a ridicat, în interesele dlui Constantin Straistari, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 49 alin.(3) lit.b) din Codul familiei. Potrivit acestor prevederi, persoana care a fost înscrisă drept tată al copilului în baza declaraţiei comune a acesteia şi a mamei copilului sau în baza declaraţiei proprii, dacă în momentul depunerii acesteia ştia că nu este tatăl firesc al copilului, nu are dreptul să conteste paternitatea.

19. Printr-o încheiere din 23 aprilie 2025, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

20. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea

"[...]

(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.

[...]."

Articolul 16

Egalitatea

"[...]

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 28

Viaţa intimă, familială şi privată

"Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

21. Prevederile relevante ale Codului familiei, adoptat prin Legea nr.1316 din 26 octombrie 2000, sunt următoarele:

Articolul 49

Contestarea paternităţii (maternităţii)

"(1) Paternitatea (maternitatea) poate fi contestată numai pe cale judecătorească de către persoanele înscrise drept tată sau mamă sau de către persoanele care sînt mama sau tatăl firesc al copilului, de către copil la atingerea majoratului, de către tutorele (curatorul) copilului. În cazul în care în privinţa părintelui este instituită o măsură de ocrotire judiciară, se aplică prevederile art.48⁵² şi 48⁵³ din Codul civil.

(2) Cererea privind contestarea paternităţii (maternităţii) poate fi depusă timp de un an din momentul cînd una din persoanele enumerate la alin.(1) a aflat sau trebuia să fi aflat despre înscrierea privind paternitatea (maternitatea) sau din momentul atingerii majoratului, în cazul unui minor.

(3) Nu au dreptul să conteste paternitatea:

a) soţul care şi-a dat acordul scris la fecundarea artificială sau implantarea embrionului soţiei;

b) persoana care a fost înscrisă drept tată al copilului în baza declaraţiei comune a acesteia şi a mamei copilului sau în baza declaraţiei proprii, dacă în momentul depunerii acesteia ştia că nu este tatăl firesc al copilului."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiilor

Argumentele autoarei sesizării nr.229g/2024

22. Autoarea excepţiei menţionează că, potrivit prevederilor contestate, persoana care a fost înscrisă ca tată al copilului pe baza declaraţiei comune a acesteia şi a mamei copilului sau pe baza declaraţiei proprii nu are dreptul să conteste paternitatea, dacă în momentul depunerii/declarării acesteia ştia că nu este tatăl firesc al copilului.

23. Autoarea excepţiei susţine că deşi scopul prevederilor în discuţie este de a asigura o protecţie eficientă a dreptului copilului la familie, acestea îngrădesc accesul la justiţie al persoanei care a fost înscrisă drept tată al copilului, deşi ştia că nu este tatăl firesc al copilului.

24. Totodată, autoarea menţionează că prevederile contestate nu stabilesc excepţii în vederea formulării unei acţiuni în justiţie. În special când persoana înscrisă drept tată al copilului a fost indusă în eroare cu privire la conţinutul declaraţiei din motivul necunoaşterii limbii sau faptul că nu a înţeles conţinutul acordului semnat şi consecinţele acestuia.

25. Autoarea susţine că prevederile contestate afectează articolele 16, 20 şi 54 din Constituţie.

Argumentele autorului sesizării nr.106g/2025

26. Autorul excepţiei afirmă că copilul B.S. nu este copilul firesc al dlui Constantin Straistari, iar prin depunerea declaraţiei de paternitate, cel din urmă nu a avut intenţia de a-şi stabili filiaţia biologică cu copilul.

27. Autorul excepţiei menţionează că declaraţia de recunoaştere a paternităţii copilului B.S. este o declaraţie fictivă pentru că scopul depunerii acesteia de către dl Constantin Straistari a fost de a unifica familia şi de a purta acelaşi nume de familie toţi membrii familiei.

28. Având în vedere că căsătoria a fost desfăcută, iar relaţia dlui Constantin Straistari cu copilul B.S. s-a destrămat, autorul excepţiei susţine că prevederile în discuţie îl obligă să întreţină un copil care nu este al lui. Autorul afirmă că încasarea de la dl Constantin Straistari a mijloacelor financiare pentru întreţinerea copilului îi afectează dreptul de proprietate.

29. Autorul susţine că prevederile contestate afectează articolele 9, 16, 20 şi 28 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

30. Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

31. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul familiei, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

32. Curtea observă că excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de subiectele cărora li s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

33. Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie articolul 49 alin.(3) lit.b) din Codul familiei. Acest articol stabileşte că persoana care a fost înscrisă drept tată al copilului în baza declaraţiei comune a acesteia şi a mamei copilului sau în baza declaraţiei proprii nu are dreptul să conteste paternitatea, dacă în momentul depunerii acesteia ştia că nu este tatăl firesc (biologic) al copilului. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

34. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în cadrul unor cauze civile care au ca obiect contestarea paternităţii. Prin urmare, Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzelor în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate.

35. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa a cel puţin unui drept garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr.78 din 3 iunie 2021, § 17).

36. Autorii excepţiilor de neconstituţionalitate au menţionat incidenţa articolelor 9 (principiile fundamentale privind proprietatea), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 28 (viaţa intimă, familială şi privată) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

37. Referitor la incidenţa articolului 9 din Constituţie, Curtea notează că acesta comportă un caracter general, reprezintă imperative care stau la baza celorlalte reglementări şi nu poate fi invocat de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (DCC nr.90 din 25 iulie 2023, § 19).

38. Cu referire la incidenţa articolului 16 din Constituţie, Curtea reiterează că acesta este incident numai atunci când se demonstrează existenţa unui tratament diferenţiat, precum şi în cazul în care tratamentul diferenţiat contestat se referă la unul din drepturile fundamentale garantate de Constituţie (DCC nr.90 din 25 iulie 2023, § 19).

39. Curtea observă că autorii nu au motivat în ce măsură prevederile contestate afectează articolul 16 din Constituţie, iar autorul sesizării nr.106g/2025, şi dreptul de proprietate. Curtea subliniază că simpla enumerare a unor articole din Constituţie, în lipsa unei argumentări, nu reprezintă critici de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr.114 din 26 septembrie 2023, § 16, DCC nr.71 din 18 iunie 2024, § 19).

40. Referitor la incidenţa articolului 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acesta nu are o aplicabilitate independentă. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestui articol (DCC nr.48 din 27 aprilie 2023, § 20).

41. Cu referire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, autorii excepţiilor susţin că prevederile contestate limitează accesul la justiţie al persoanei care a fost înscrisă ca tată al copilului pe baza declaraţiei comune a acesteia şi a mamei copilului sau pe baza declaraţiei proprii, dacă în momentul depunerii acesteia ştia că nu este tatăl firesc al copilului. În special, autoarea sesizării nr.229g susţine că prevederile contestate nu stabilesc excepţii în cazul persoanei care a fost indusă în eroare sau care, din motive obiective (cum ar fi necunoaşterea limbii), nu a înţeles conţinutul acordului semnat.

42. Referitor la criticile avansate de autoarea sesizării nr.229g, Curtea menţionează următoarele.

43. Articolul 339 alin.(1) din Codul civil stabileşte că actul juridic încheiat pe baza unei erori esenţiale poate fi declarat nul de instanţa de judecată dacă cealaltă parte sau terţul destinatar al actului juridic unilateral ştia sau, după caz, trebuia să ştie despre această eroare. Alineatul (2) din acelaşi articol prevede că eroarea este esenţială dacă la încheierea actului juridic a existat o falsă reprezentare referitoare la: a) natura actului juridic; b) calităţile substanţiale ale obiectului actului juridic; c) cealaltă parte a actului juridic sau terţul beneficiar al actului juridic, în cazul în care identitatea sau calităţile acestora sunt hotărâtoare pentru încheierea actului juridic. De asemenea, actul juridic poate fi declarat nul de instanţa de judecată şi în cazul în care acesta a fost încheiat prin dol, prin violenţă şi prin leziune (a se vedea articolele 341, 342 şi 343 din Codul civil).

44. Aşadar, dacă persoana care a fost înscrisă drept tată al copilului pretinde că declaraţia de recunoaştere a paternităţii a fost afectată de vicii de consimţământ (eroare, dol, violenţă, leziune), aceasta poate formula o acţiune în justiţie cu privire la nulitatea actului juridic. Prin urmare, Curtea reţine că criticile avansate de autoarea sesizării nr.229g în această parte exced prevederilor contestate din moment ce acestea stabilesc că autorul declaraţiei de recunoaştere a paternităţii cunoaşte că nu este tatăl biologic al copilului.

45. Referitor la celelalte critici de neconstituţionalitate, Curtea menţionează următoarele.

46. Articolul 20 din Constituţie garantează accesul liber la justiţie doar împotriva actelor care încalcă drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei. Accesul la justiţie nu este unul absolut. Prin urmare, dreptul la un remediu judiciar este condiţionat de existenţa unui drept încălcat prevăzut de lege.

47. Cu referire la articolul 28 din Constituţie, Curtea aminteşte că acest articol protejează persoanele contra ingerinţelor arbitrare ale puterii publice în dreptul lor la viaţa privată şi la viaţa intimă (a se vedea DCC nr.3 din 5 ianuarie 2021, § 31). Totodată, Curtea reţine că dreptul la respectarea vieţii private şi de familie îşi are corespondent articolul 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Curtea Europeană a subliniat că articolul 8 din Convenţie impune ca autorităţile naţionale să realizeze un echilibru corect între interesele copilului şi cele ale părinţilor şi că, la punerea în balanţă a intereselor, trebuie să se acorde o importanţă deosebită interesului superior al copilului, care, în funcţie de natura şi gravitatea lui, poate prevala asupra intereselor părinţilor (a se vedea Abdi Ibrahim v. Norvegia [MC], 10 decembrie 2021, § 145).

48. Cu referire la accesul la justiţie în vederea contestării paternităţii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în mai multe cauze.

49. În cauza Mizzi v. Malta, din 12 ianuarie 2006, Curtea a constatat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenţie, dat fiind faptul că imposibilitatea practică a reclamantului de a-şi nega paternitatea i-a subminat, în esenţă, dreptul de acces la o instanţă. Totodată, Curtea Europeană a mai hotărât că a fost încălcat articolul 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie) din Convenţie, având în vedere că nu se asigurase un echilibru corect între interesul general al apărării securităţii juridice a relaţiilor de familie şi dreptul reclamantului la revizuirea prezumţiei juridice a paternităţii sale în contextul probelor biologice (a se vedea §§ 78-82, 89, 112-115).

50. În cauza Doktorov v. Bulgaria, 5 aprilie 2018, reclamantul obţinuse un raport ADN şi încercase să iniţieze proceduri judiciare în vederea contestării paternităţii, însă legislaţia naţională nu prevedea astfel de proceduri. Curtea a recunoscut că această situaţie coincide cu obiectivul legislatorului de a menţine stabilitatea relaţiilor sociale, acordând prioritate originii juridice deja stabilite. Deşi acceptă că aceasta este o justificare rezonabilă, Curtea a constatat că în situaţii precum cea de faţă trebuie stabilite şi alte elemente, cum ar fi circumstanţele specifice ale cauzei şi modul în care acestea au afectat fiecare dintre părţile implicate. Curtea a constatat că privarea reclamantului de orice posibilitate de a-i audia cauza şi de a-i lua în considerare circumstanţele individuale nu a fost proporţională cu scopurile legitime urmărite. Rezultă că nu s-a asigurat un echilibru corect între interesul general de protejare a securităţii juridice în relaţiile sociale şi afiliere, interesele celorlalte părţi şi, în special, ale copilului, şi dreptul reclamantului de a-şi revizui prezumţia legală de paternitate în lumina circumstanţelor sale particulare (a se vedea § 32-33).

51. Pe de altă parte, Curtea Europeană a reamintit că o situaţie în care era imposibil să se acorde prioritate realităţii biologice asupra unei prezumţii legale de paternitate nu era compatibilă cu obligaţia de a garanta respectarea efectivă a vieţii private şi de familie, chiar şi ţinând seama de marja de apreciere de care beneficiază statele (Ostace v. România, 25 februarie 2014, § 40).

52. Totuşi, Curtea reţine că prevederile contestate de autorii sesizărilor reglementează situaţii juridice diferite de cele examinate de Curtea Europeană. Prevederile contestate nu se referă la blocarea accesului la justiţie în vederea răsturnării prezumţiilor legale de paternitate atunci când este imposibil ca soţul mamei să fie tatăl copilului, ci la imposibilitatea retractării unei declaraţii de recunoaştere a paternităţii pe cale judecătorească, atunci când autorul declaraţiei ştia că nu este tatăl firesc al copilului.

53. Cu titlu preliminar, Curtea notează că atunci când prezumţiile legale de paternitate nu sunt incidente, filiaţia faţă de copil poate fi stabilită prin recunoaştere sau pe cale judecătorească (a se vedea articolele 47 şi 48 din Codul familiei). Articolul 49 alin.(1) din Cod stabileşte că paternitatea poate fi contestată numai pe cale judecătorească de titularii acestui drept: persoanele înscrise drept tată sau mamă; persoanele care sunt mama sau tatăl firesc al copilului, copilul la atingerea majoratului, tutorele (curatorul) copilului. Coroborând prevederile alineatului (1) cu prevederile alineatului (2) din acelaşi articol, rezultă că acestea se referă la situaţia în care persoanei îi sunt aduse la cunoştinţă împrejurările ce o îndreptăţesc să creadă că nu este tatăl copilului şi, prin urmare, poate formula o acţiune în justiţie pentru contestarea paternităţii.

54. Norma contestată de autori prevede o excepţie de la această regulă, stabilind că persoana care a fost înscrisă drept tată al copilului pe baza declaraţiei comune a acesteia şi a mamei copilului sau pe baza declaraţiei proprii, nu are dreptul să conteste paternitatea, dacă în momentul depunerii acesteia ştia că nu este tatăl firesc al copilului.

55. Din prevederile contestate rezultă că persoana care urmează a fi înscrisă drept tată al copilului trebuie să depună o declaraţie la serviciul de stare civilă prin care îşi manifestă univoc voinţa de a-şi stabili filiaţia faţă de copilul mamei. Declaraţia de recunoaştere a paternităţii trebuie să fie făcută cu discernământ, iar autorul acesteia trebuie să aibă certitudinea că nu este tatăl biologic al copilului.

56. Curtea notează că persoana care consimte să-şi stabilească filiaţia paternă faţă de copilul mamei, deşi cunoaşte că nu este copilul său biologic, trebuie să-şi asume responsabilitatea şi efectele care rezultă din această filiaţie, aşa cum este prevăzut de Codul familiei.

57. Curtea subliniază că norma contestată trebuie să fie aplicată în sensul de a produce efectele juridice avute în vedere de legislator. Persoana nu poate pretinde accesul la justiţie pentru a-şi retracta propria declaraţie de recunoaştere a paternităţii atunci când foloseşte prevederile contestate în alt scop decât acela pentru care au fost adoptate.

58. Dacă legislatorul ar permite revocarea unei astfel de declaraţii de paternitate de către autorul ei, fie pe cale judiciară, fie extrajudiciară, odată ce un copil a fost recunoscut, persoana îşi va putea retrage declaraţia de paternitate oricând din motive subiective. Curtea reţine că acordarea unui asemenea drept persoanei care a fost înscrisă drept tată al copilului va fi contrar interesului superior al copilului şi va avea un impact major asupra acestuia, afectând securitatea raporturilor juridice şi certitudinea copilului privind identitatea sa personală.

59. Totodată, Curtea subliniază că interdicţia de a contesta paternitatea în condiţiile normei în discuţie se referă doar la persoana înscrisă drept tată al copilului, prin recunoaştere, care cunoştea la acel moment că nu este tatăl biologic al copilului. Prin urmare, celelalte persoane menţionate la alineatul (1) din aceeaşi normă: persoanele înscrise drept tată sau mamă; persoanele care sunt mama sau tatăl firesc al copilului; copilul la atingerea majoratului; tutorele (curatorul) copilului - au posibilitatea să formuleze o acţiune în justiţie în vederea stabilirii filiaţiei faţă de tatăl biologic şi familia extinsă a acestuia, ca element care îi configurează identitatea.

60. Având în vedere modul în care legislatorul a conceput regimul filiaţiei faţă de tată, Curtea constată că prevederile contestate protejează interesul superior al copilului. Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Organizaţia Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.408 din 12 decembrie 1990, prevede la articolul 3 alin.(1) că "în toate acţiunile care privesc copiii, întreprinse de instituţiile de asistenţă socială publice sau private, de instanţele judecătoreşti, autorităţile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala".

61. Promovarea şi protecţia drepturilor copilului figurează şi printre obiectivele Uniunii Europene, prioritatea cărora s-a consolidat prin Tratatul privind Uniunea Europeană, care a reglementat expres în articolul 3 alin.(3) (ex-articolul 2 TUE) că "Uniunea […] promovează […] protecţia drepturilor copilului." Aceste drepturi sunt, de altfel, înscrise şi în Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, care în articolul 24 alineatul (2) prevede: "În toate acţiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorităţi publice sau de instituţii private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial.", ceea ce face din interesul superior al copilului o prioritate pentru autorităţile publice.

62. Conform jurisprudenţei constante a Curţii Europene, "în toate deciziile privind copiii, interesul superior al acestora este de o importanţă capitală. [...] Rezultă că statele au obligaţia de a plasa interesul superior al copilului, precum şi pe cel al copiilor ca grup, în centrul tuturor deciziilor care afectează sănătatea şi dezvoltarea lor" (Neulinger şi Shuruk v. Elveţia [MC], 6 iulie 2010, § 135, şi X v. Letonia [MC], 26 noiembrie 2013, § 96; Vavřička şi alţii v. Republica Cehă [MC], 8 aprilie 2021, §§ 287-288).

63. Aşadar, Curtea admite că absenţa unui mecanism juridic care să îi permită persoanei să-şi retracteze propria declaraţie referitoare la filiaţia faţă de copil este justificată de interesul legitim de a garanta securitatea juridică şi stabilitatea legăturilor de familie şi, în mod special, de a proteja interesele copilului.

64. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate în discuţie nu întrunesc condiţiile de admisibilitate şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) litera f) şi 4 litera d), 37, 40 din Legea nr.74 din 10 aprilie 2025 cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 49 alin.(3) lit.b) din Codul familiei, ridicate de dna avocat Arina Ţurcan-Donţu, în interesele dlui Zbigniew Stefan Blaszczyk, în dosarul nr.2-19/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central, şi de dl avocat Artur Lungu, în interesele dlui Constantin Straistari, în dosarul nr.2-153/2024, pendinte la Judecătoria Hânceşti, sediul Leova.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.