Decizie nr.8 din 22.01.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.232g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 5 alin.(5) litera l) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (competenţa instanţei de insolvabilitate privind controlul legalităţii hotărârii adunării creditorilor)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.232g/2025 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 5 alin.(5)

litera l) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

(competenţa instanţei de insolvabilitate privind controlul

legalităţii hotărârii adunării creditorilor)

nr. 8  din  22.01.2026

 (în vigoare 22.01.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 69-71 art.16 din 05.02.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dnei Maria Arhir, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 4 noiembrie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 22 ianuarie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "anularea hotărârii adunării creditorilor şi a comitetului creditorilor" din articolul 5 alin.(5) litera l) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Tudor Buhnaci, în interesele dlui Nicolae Bostan, administrator al insolvabilităţii, în dosarul nr.2i-2/2018, pendinte la Judecătoria Soroca, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de doamna judecătoare Olga Jamba, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin Hotărârea Curţii de Apel Bălţi din 5 februarie 2016 a fost intentată procedura de insolvabilitate în privinţa Întreprinderii interraionale de stat "Acva-Nord".

4. Printr-o hotărâre din 19 septembrie 2018, Judecătoria Soroca a confirmat planul procedurii de restructurare a debitorului şi dl Nicolae Bostan a fost desemnat în calitate de administrator al insolvabilităţii.

5. La 29 iulie 2024 s-a desfăşurat adunarea repetată a creditorilor Acva-Nord şi s-au adoptat mai multe hotărâri.

6. La 9 august 2024, dl Nicolae Bostan a contestat unele hotărâri ale adunării creditorilor Acva-Nord din 29 iulie 2024 şi, în special, a solicitat anularea hotărârii privind destituirea sa din funcţia de administrator al insolvabilităţii.

7. În cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Tudor Buhnaci a ridicat, în interesele administratorului insolvabilităţii Nicolae Bostan, excepţia de neconstituţionalitate a textului "anularea hotărârii adunării creditorilor şi a comitetului creditorilor" din articolul 5 alin.(5) litera l) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

8. Printr-o încheiere din 2 octombrie 2025, Judecătoria Soroca a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[...]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţârii, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

10. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 5

Competenţa instanţei de judecată

"(1) Cererea de intentare a procesului de insolvabilitate se examinează de către instanţa de judecată (instanţa de insolvabilitate) în conformitate cu competenţa jurisdicţională stabilită în Codul de procedură civilă şi în prezenta lege.

[…]

(5) Principalele competenţe ale instanţei de insolvabilitate în cadrul prezentei legi sunt:

[…]

l) anularea hotărârii adunării creditorilor şi a comitetului creditorilor;

[…]."

Articolul 59

Anularea hotărârii adunării creditorilor

"(1) Hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de instanţa de insolvabilitate, pentru încălcări de procedură, precum şi pentru motive de ilegalitate, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, a reprezentantului debitorului sau a creditorilor.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul excepţiei consideră că prevederile contestate sunt lipsite de claritate şi de previzibilitate, pentru că stabilesc o marjă discreţionară nelimitată a instanţei de judecată în cazul anulării hotărârilor adunării creditorilor. În redactarea actuală, norma contestată îi permite instanţei să anuleze hotărârile organelor debitorului în fiecare caz în care acestea sunt contestate. Astfel, administratorul insolvabilităţii este lipsit de dreptul la un proces echitabil.

12. De asemenea, având în vedere că instanţa nu are posibilitatea să respingă cererea pentru anularea hotărârilor adunării creditorilor şi ale comitetului creditorilor, norma contestată contravine dreptului la apărare al participanţilor la proces, i.e. al administratorului insolvabilităţii, al adunării creditorilor şi al comitetului creditorilor. Autorul mai pretinde că norma contestată contravine articolului 59 alin.(1) din Legea insolvabilităţii.

13. În opinia autorului sesizării, prevederea contestată contravine articolelor 20, 21, 23, 26, 54 şi 119 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a unui participant la procesul de insolvabilitate este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "anularea hotărârii adunării creditorilor şi a comitetului creditorilor" din articolul 5 alin.(5) litera l) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

18. Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

19. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (DCC nr.130 din 10 octombrie 2023, § 17).

20. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 20 (accesul liber la justiţie), 21 (prezumţia nevinovăţiei), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) şi 119 (folosirea căilor de atac) din Constituţie.

21. Curtea reaminteşte că articolele 23 şi 54 din Constituţie nu pot fi invocate de sine stătător. Pentru a fi incidente, autorul trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei Curtea poate aplica prevederile acestor articole (DCC nr.59 din 6 iunie 2024, § 23; DCC nr.152 din 3 decembrie 2024, § 20).

22. Cu privire la incidenţa articolelor 21 şi 119 din Constituţie, Curtea constată că autorul sesizării s-a limitat doar la simpla enumerare a acestora, fără să aducă vreun argument. Curtea reiterează că dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, i-ar înlocui pe autorii lor la invocarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu (DCC nr.6 din 5 martie 2024, § 21).

23. Referitor la incidenţa articolelor 20 şi 26 din Constituţie şi a articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, autorul sesizării a susţinut că din cauza neclarităţii şi imprevizibilităţii sale textul contestat "trezeşte dubii în privinţa intimei convingeri a instanţei de judecată şi a rolului diriguitor al acesteia", deoarece "ori de câte ori examinează o cerere privind anularea hotărârii adunării creditorilor, ea [instanţa] urmează să admită cererea şi să anuleze hotărârea" adunării creditorilor. De asemenea, autorul a menţionat că textul "anularea hotărârii adunării creditorilor şi a comitetului creditorilor" contravine expres normei speciale prevăzute de articolul 59 alin.(1) din Legea insolvabilităţii, potrivit căreia "hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de instanţa de insolvabilitate".

24. Din analiza coroborată a legislaţiei, Curtea observă că legislatorul, deţinând prerogativa constituţională să reglementeze prin lege organică competenţa instanţelor de judecată şi procedura de judecată a cauzelor (a se vedea articolul 115 alin.(4) din Constituţie), a împuternicit, pe de o parte, adunarea creditorilor cu competenţa de a solicita instanţei de insolvabilitate destituirea administratorului insolvabilităţii şi înlocuirea lui (a se vedea articolul 54 alin.(1) lit.d) din Legea nr.149/2012), iar, pe de altă parte, instanţa de insolvabilitate cu competenţa de a anula hotărârea adunării creditorilor (articolul 5 alin.(5) lit.l) din aceeaşi lege), în cazul în care solicitanţii-participanţi la proces demonstrează că adunarea creditorilor s-a convocat ori s-a desfăşurat cu încălcarea prevederilor legale (a se vedea articolul 59 alin.(1)).

25. Curtea nu poate reţine afirmaţia autorului sesizării precum că textul contestat, prin imprevizibilitate, ar avea natura de a îngrădi dreptul constituţional la apărare sau de a-şi prezenta cauza în instanţă. Curtea reiterează că o dispoziţie legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate opera în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie aplicată în coroborare cu celelalte dispoziţii legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea DCC nr.128 din 10 octombrie 2024, § 54; DCC nr.83 din 17 iulie 2025, § 33). În acelaşi sens, instanţa care exercită controlul legalităţii unui act juridic, i.e. a hotărârii adunării creditorilor, va trebui să-şi motiveze actul judecătoresc pe care îl adoptă, aducând în sprijinul soluţiei adoptate probe şi argumente care confirmă/infirmă respectarea legalităţii în procesul de adoptare. Prin urmare, problema eventualei discreţii a instanţei de insolvabilitate în cazul examinării unei cereri de anulare a hotărârii adunării creditorilor nu ţine de constituţionalitate, ci de interpretarea şi aplicarea legii, atribuţie care, prin definiţie, aparţine instanţelor de drept comun.

26. Astfel, Curtea observă că sesizarea autorului este vădit neîntemeiată.

27. Prin urmare, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.f) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "anularea hotărârii adunării creditorilor şi a comitetului creditorilor" din articolul 5 alin.(5) litera l) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Tudor Buhnaci, în interesele dlui Nicolae Bostan, administrator al insolvabilităţii, în dosarul nr.2i-2/2018, pendinte la Judecătoria Soroca, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.