Decizie nr.152 din 03.12.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.99 g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din pct.11) din Regulamentul cu privire la modul de achitare a indemnizaţiei pentru închirierea spaţiului locativ funcţionarilor publici cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.646 din 10 iulie 2018 (modul de stabilire a indemnizaţiei pentru închirierea spaţiului locativ)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de  inadmisibilitate a sesizării nr.99 g/2024  privind excepţia

 de  neconstituţionalitate  a  unor  prevederi  din  pct.11)  din

Regulamentul cu privire la modul de achitare a indemnizaţiei

 pentru închirierea spaţiului locativ funcţionarilor publici

cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr.646 din 10 iulie 2018

(modul de stabilire a indemnizaţiei

pentru închirierea spaţiului locativ)

nr. 152  din  03.12.2024

 (în vigoare 03.12.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 8-10 art. 2 din 16.01.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 29 aprilie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 3 decembrie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "[...] sau deţin în proprietate o locuinţă situată în afara razei de 30 km de la locul de muncă [...]" din pct.11) din Regulamentul cu privire la modul de achitare a indemnizaţiei pentru închirierea spaţiului locativ funcţionarilor publici cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.646 din 10 iulie 2018, ridicată din oficiu de dna judecător Mariana Stratan, în dosarul nr.2-160/2023, pendinte la Judecătoria Ungheni.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Mariana Stratan de la Judecătoria Ungheni, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Inspectoratul de Poliţie Nisporeni a formulat o acţiune civilă împotriva dnei Angela Creţu cu privire la restituirea sumei de 44 303,22 lei achitată cu titlu de indemnizaţie pentru închirierea spaţiului locativ. Inspectoratul de Poliţie susţine că dna Angela Creţu deţine în proprietate o locuinţă în interiorul razei de 30 km distanţă de la locul de muncă şi, prin urmare, aceasta a beneficiat neîntemeiat de indemnizaţia acordată.

4. Printr-o încheiere din 2 aprilie 2024, instanţa de judecată a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a textului "[...] sau deţin în proprietate o locuinţă situată în afara razei de 30 km de la locul de muncă [...]" din pct.11) din Regulamentul cu privire la modul de achitare a indemnizaţiei pentru închirierea spaţiului locativ funcţionarilor publici cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.646 din 10 iulie 2018, şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

5. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

"În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei."

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

"(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrîneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 60

Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ

"(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.

[…]."

Articolul 102

Actele Guvernului

"(1) Guvernul adoptă hotărâri, ordonanţe şi dispoziţii.

(2) Hotărârile se adoptă pentru organizarea executării legilor.

(3) Ordonanţele se emit în condiţiile articolului 106².

(4) Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de Prim-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau ordonanţei.

(5) Dispoziţiile se emit de Prim-ministru pentru organizarea activităţii interne a Guvernului."

6. Prevederile relevante ale Legii privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr.288 din 16 decembrie 2016 sunt următoarele:

Articolul 46

Asigurarea cu spaţiu locativ de serviciu

"[…]

(4) În cazul în care funcţionarului public cu statut special nu i se poate oferi o locuinţă corespunzătoare, acesta va primi o indemnizaţie pentru închirierea locuinţei în mărimea şi modul stabilite de Guvern.

[…]"

7. Prevederile relevante ale Regulamentului cu privire la modul de achitare a indemnizaţiei pentru închirierea spaţiului locativ funcţionarilor publici cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.646 din 10 iulie 2018, sunt următoarele:

III. MODUL DE STABILIRE A INDEMNIZAŢIEI

PENTRU ÎNCHIRIEREA SPAŢIULUI LOCATIV

"11. Funcţionarilor publici cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi autorităţilor administrative şi instituţiilor din subordinea acestuia care, împreună cu membrii familiei lor, nu deţin în proprietate o locuinţă sau nu beneficiază de spaţiu locativ de serviciu (inclusiv cămin), sau deţin în proprietate o locuinţă situată în afara razei de 30 km de la locul de muncă, beneficiază de o indemnizaţie lunară pentru închirierea spaţiului locativ în cuantumul prevăzut de contractul de închiriere (locaţiune), dar care nu depăşeşte valoarea de referinţă pentru calcularea salariilor angajaţilor din sectorul bugetar, pentru anul în curs. Valoarea de referinţă menţionată se stabileşte anual în legea bugetului de stat."

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autoarea sesizării menţionează că articolul 46 din Legea privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr.288 din 16 decembrie 2016 stabileşte că dacă funcţionarul public cu statut special şi soţia/soţul acestuia nu deţin în proprietate o locuinţă în localitatea în care activează, acesta are dreptul la spaţiu locativ de serviciu pentru perioada de activitate în localitatea respectivă, iar în cazul în care nu i se poate oferi o locuinţă corespunzătoare, acesta va primi o indemnizaţie pentru închirierea locuinţei în mărimea şi modul stabilit de Guvern.

9. Totuşi, potrivit prevederilor contestate din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.646 din 10 iulie 2018, funcţionarilor publici li se va acorda o indemnizaţie lunară pentru închirierea locuinţei cu condiţia că nu deţin în proprietate o locuinţă situată într-o rază de 30 km de la locul de muncă.

10. Autoarea notează că această condiţie nu este prevăzută de Legea nr.288/2016 şi că Guvernul nu poate stabili condiţii referitoare la acordarea indemnizaţiilor pentru închirierea locuinţei în plus faţă de cele prevăzute de lege. În acest sens, autoarea consideră că Guvernul a acţionat ultra vires, contrar articolului 102 alin.(2) din Constituţie.

11. Totodată, autoarea sesizării susţine că prevederile contestate din Regulament nu stabilesc modalitatea de calculare a distanţei dintre locuinţa funcţionarului public şi locul de muncă, care trebuie să fie în raza a 30 km.

12. Autorul susţine că prevederile contestate nu corespund exigenţei calităţii legii şi contravin articolelor 6, 47 alin.(1), 54, 60 şi 102 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii hotărârilor Guvernului, în prezenta cauză a unor prevederi din Hotărârea Guvernului nr.646 din 10 iulie 2018, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată din oficiu de judecător. Astfel, Curtea constată că excepţia este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "[...] sau deţin în proprietate o locuinţă situată în afara razei de 30 km de la locul de muncă [...]" din pct.11) din Regulamentul cu privire la modul de achitare a indemnizaţiei pentru închirierea spaţiului locativ funcţionarilor publici cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.646 din 10 iulie 2018 (în continuare, Regulamentul). Prevederile contestate nu au constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

17. Pentru că este sesizată cu o excepţie de neconstituţionalitate, Curtea trebuie să verifice dacă prevederile contestate de autoarea sunt aplicabile în cauza de pe rolul instanţei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă care are ca obiect restituirea indemnizaţiei acordate pentru închirierea spaţiului locativ. Astfel, referitor la pct.11) din Regulamentul contestat, care reglementează modul de stabilire a indemnizaţiei pentru închirierea spaţiului locativ, Curtea admite că acesta este aplicabil la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

18. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că controlul constituţionalităţii hotărârilor Guvernului ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Totodată, hotărârile de Guvern se supun şi controlului de legalitate, care ţine de competenţa instanţelor de judecată. Aşadar, atunci când un autor al sesizării solicită, de fapt, un control de legalitate al unei hotărâri a Guvernului (e.g. se afirmă că hotărârea Guvernului contravine unei legi), şi nu unul de constituţionalitate, Curtea Constituţională declară sesizarea inadmisibilă. Dimpotrivă, Curtea este competentă să verifice constituţionalitatea hotărârilor de Guvern dacă criticile de neconstituţionalitate se raportează la încălcarea vreunei prevederi constituţionale (a se vedea DCC nr.30 din 22 martie 2022, § 16).

19. Autoarea excepţiei pretinde că prevederile în discuţie contravin articolelor 6 (separaţia şi colaborarea puterilor), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 47 alin.(1) (dreptul la asistenţă şi protecţie socială), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi), 60 (Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ) şi 102 alin.(2) (actele Guvernului) din Constituţie.

20. Curtea reaminteşte că articolele 23 şi 54 din Constituţie nu pot fi invocate de sine stătător. Pentru a fi incidente, autorul trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei Curtea poate aplica prevederile acestor articole (DCC nr.167 din 6 decembrie 2022, § 23).

21. Deşi autoarea excepţiei a menţionat articolul 47 din Constituţie, Curtea observă că aceasta nu a prezentat argumente care să demonstreze în ce mod prevederile constituţionale invocate sunt incidente. În jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.124 din 5 octombrie 2023, § 25).

22. Cu referire la incidenţa articolelor 6, 60 şi 102 din Constituţie, autoarea sesizării susţine că Guvernul ar fi acţionat ultra vires la adoptarea prevederilor contestate. Curtea reţine că articolele 6 şi 60 din Constituţie scot în evidenţă competenţa Parlamentului de a legifera, iar articolul 102 din Constituţie scoate în evidenţă competenţa Guvernului de a organiza executarea legilor, scop în care emite hotărâri pentru precizarea, clarificarea şi aplicarea lor cât mai corectă (a se vedea HCC nr.6 din 28 februarie 2023, §§ 43-45).

23. Pornind de la criticile avansate de autoarea sesizării, Curtea observă că Guvernul menţionează chiar în Hotărârea nr.646 din 10 iulie 2018 că aprobă Regulamentul cu privire la modul de achitare a indemnizaţiei pentru închirierea spaţiului locativ funcţionarilor publici cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne pe baza articolului 46 alin.(4) din Legea privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr.288 din 16 decembrie 2016.

24. Astfel, Curtea reţine că prin articolul 46 din Legea nr.288 Parlamentul a împuternicit Guvernul cu competenţa de a prevedea mărimea şi modul de stabilire a indemnizaţiei pentru închirierea spaţiului locativ.

25. Curtea observă că prevederile contestate din Regulament stabilesc că funcţionarii publici cu statut special care, împreună cu membrii familiei lor, nu deţin în proprietate o locuinţă sau nu beneficiază de spaţiu locativ de serviciu, sau deţin în proprietate o locuinţă situată în afara razei de 30 km de la locul de muncă beneficiază de o indemnizaţie lunară pentru închirierea spaţiului locativ.

26. Referitor la criticile autoarei potrivit cărora Guvernul ar fi acţionat ultra vires prin stabilirea condiţiei de a nu deţine în proprietate o locuinţă situată într-o rază de 30 km de la locul de muncă, Curtea notează următoarele.

27. Prin reglementarea articolului 46 din Legea nr.288, legislatorul a avut în vedere asigurarea funcţionarului public cu statut special cu spaţiu locativ de serviciu sau, după caz, cu o indemnizaţie pentru închirierea unei locuinţe dacă acesta nu deţine în proprietate o locuinţă în localitatea în care activează. Având în vedere că executarea acestor prevederi legale necesită stabilirea unor măsuri subsecvente, Guvernul a stabilit modul şi mărimea indemnizaţiei prin adoptarea prevederilor contestate.

28. Faptul că Regulamentul în discuţie conţine prevederi care nu se regăsesc în mod expres în legea care a stat la baza adoptării acestui Regulament nu reprezintă, per se, o depăşire a competenţelor atribuite Guvernului. Dacă hotărârea Guvernului ar reitera prevederile legii organice, în lipsa stabilirii unui cadru legal pentru executarea acesteia, legea organică ar putea fi aplicată în situaţii absurde care ar contraveni scopului pentru care a fost adoptată. Dacă hotărârile Guvernului pot fi adoptate în cazul în care sunt prevăzute de actul legislativ, nimic nu împiedică adoptarea lor în cazul în care executarea legii le face necesare (a se vedea DCC nr.7 din 20 ianuarie 2022, § 35).

29. Având în vedere cele menţionate supra, Curtea a ajuns la concluzia că Guvernul era abilitat să adopte o hotărâre prin care să dezvolte şi să concretizeze situaţiile în care persoana poate beneficia de o indemnizaţie pentru închirierea spaţiului locativ, pornind de la intenţia legislatorului de a asigura funcţionarul public cu statut special cu spaţiu locativ de serviciu sau, după caz, cu o indemnizaţie pentru închirierea locuinţei atunci când nu deţine în proprietate o locuinţă în localitatea în care activează.

30. Astfel, exercitându-şi funcţia de executare a legilor, prin adoptarea prevederilor contestate din Regulament, Guvernul nu a acţionat ultra vires, el rămânând în sfera competenţelor sale.

31. Cu referire la criticile autoarei menţionate la § 10, Curtea notează că aceasta ridică o problemă de interpretare şi aplicare a legii într-o cauză concretă, competenţă care le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată, şi nu Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.176 din 12 decembrie 2023, § 24).

32. Pe baza celor menţionate, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea nr.99g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "[...] sau deţin în proprietate o locuinţă situată în afara razei de 30 km de la locul de muncă [...]" din pct.11) din Regulamentul cu privire la modul de achitare a indemnizaţiei pentru închirierea spaţiului locativ funcţionarilor publici cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.646 din 10 iulie 2018, ridicată din oficiu de dna judecător Mariana Stratan, în dosarul nr.2-160/2023, pendinte la Judecătoria Ungheni.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

OPINIE SEPARATĂ,

expusă în temeiul articolului 27 alin.(5) din Legea cu privire la Curtea

 Constituţională nr.317 din 13 decembrie 1994 şi al articolului 67

din Codul jurisdicţiei constituţionale nr.502 din 16 iunie 1995

1. Prin Decizia nr.152 din 3 decembrie 2024 a fost declarată inadmisibilă sesizarea nr.99g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "[...] sau deţin în proprietate o locuinţă situată în afara razei de 30 km de la locul de muncă [...]" din pct.11) din Regulamentul cu privire la modul de achitare a indemnizaţiei pentru închirierea spaţiului locativ funcţionarilor publici cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.646 din 10 iulie 2018, ridicată din oficiu de dna judecător Mariana Stratan, în dosarul nr.2-160/2023, pendinte la Judecătoria Ungheni.

2. Potrivit autoarei sesizării, articolul 46 din Legea privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr.288 din 16 decembrie 2016 stabileşte că dacă funcţionarul public cu statut special şi soţia/soţul acestuia nu deţin în proprietate o locuinţă în localitatea în care activează, acesta are dreptul la spaţiu locativ de serviciu pentru perioada de activitate în localitatea respectivă, iar în cazul în care nu i se poate oferi o locuinţă corespunzătoare, acesta va primi o indemnizaţie pentru închirierea locuinţei în mărimea şi modul stabilit de Guvern. Totuşi, potrivit prevederilor contestate din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.646 din 10 iulie 2018, funcţionarilor publici li se va acorda o indemnizaţie lunară pentru închirierea locuinţei cu condiţia că nu deţin în proprietate o locuinţă situată într-o rază de 30 km de la locul de muncă. Autoarea notează că această condiţie nu este prevăzută de Legea nr.288/2016 şi că Guvernul nu poate stabili condiţii referitoare la acordarea indemnizaţiilor pentru închirierea locuinţei în plus faţă de cele prevăzute de lege. În acest sens, dna judecător consideră că Guvernul a acţionat ultra vires, contrar articolului 102 alin.(2) din Constituţie (a se vedea DCC nr.152 din 3 decembrie 2024, §§ 8-10).

3. În raport cu aceste critici de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a reţinut că, exercitându-şi funcţia de executare a legilor, prin adoptarea prevederilor contestate din Regulament, Guvernul nu a acţionat ultra vires, el rămânând în sfera competenţelor sale (a se vedea DCC nr.152 din 3 decembrie 2024, § 30).

4. Cu titlu preliminar reţin faptul că, potrivit articolului 102 (actele Guvernului) din Constituţie, Guvernul adoptă hotărâri, ordonanţe şi dispoziţii (alin. (1)), iar hotărârile se adoptă pentru organizarea executării legilor (alin. (2)).

5. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că Guvernul poate reglementa modul de executare a legilor adoptate de Parlament numai în limitele constituţionale. Astfel, Guvernul nu are competenţă normativă primară, fiind abilitat să acţioneze numai în executarea actelor legislative. Actul normativ subordonat legii nu poate conţine norme cu caracter primar, iar conţinutul actului normativ urmează să fie în strictă corespundere cu normele şi scopul legii şi nu poate introduce reglementări noi, altele decât cele stabilite de lege (a se vedea HCC nr.6 din 28 februarie 2023, §§ 46, 56; DCC nr.42 din 14 mai 2024, § 20).

6. În cauza examinată, potrivit articolului 46 din Legea privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, funcţionarul public cu statut special va primi o indemnizaţie pentru închirierea locuinţei dacă acesta şi soţia/soţul acestuia nu deţin în proprietate o locuinţă în localitatea în care activează. Potrivit normei contestate stabilite de Guvern, funcţionarilor publici cu statut special li se va acorda o indemnizaţie lunară pentru închirierea locuinţei cu condiţia că nu deţin în proprietate o locuinţă situată într-o rază de 30 km de la locul de muncă. Sintagmele "locuinţă în localitatea în care activează" şi "locuinţă situată într-o rază de 30 km de la locul de muncă" nu sunt identice.

7. Condiţia ca funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne să nu deţină în proprietate o locuinţă situată într-o rază de 30 km de la locul de muncă nu a fost stabilită de Parlament în articolul 46 din Legea nr.288 din 16 decembrie 2016. Astfel, observ, prima facie, că prin dispoziţiile contestate Guvernul a instituit o condiţie suplimentară aplicabilă la stabilirea indemnizaţiei pentru închirierea spaţiului locativ. În aceste condiţii, reţin incidenţa articolului 102 alin.(2) din Constituţie în prezenta cauză (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.6 din 28 februarie 2023, § 31).

8. Aşadar, în opinia mea, Curtea Constituţională trebuia să declare sesizarea admisibilă, pentru a o examina în fond şi pentru a verifica dacă textul contestat corespunde articolului 102 alin.(2) din Constituţie.