Decizie nr.80 din 10.07.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.234g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 21 alineatele (3) şi (4) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (anularea de drept a măsurilor de asigurare aplicate la admiterea cererilor introductive care se conexează)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.234g/2024 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 21 alineatele (3) şi

(4) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012

(anularea de drept a măsurilor de asigurare aplicate la

admiterea cererilor introductive care se conexează)

nr. 80  din  10.07.2025

 (în vigoare 10.07.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 409-412 art. 100 din 31.07.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 27 noiembrie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 10 iulie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 21 alineatele (3) şi (4) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Andrei Iosip, în interesele SRL "Central Group", în dosarul nr.2i-181/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Mariana Fondos-Fraţman, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 17 martie 2023, SRL "Estate Invest Group" a formulat o cerere privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine. Prin Încheierea din 22 martie 2023 a Judecătoriei Chişinău, sediul central, cererea introductivă a debitorului a fost admisă, a fost instituită perioada de observaţie şi a fost numit administratorul provizoriu.

4. La 29 martie 2023, Central Group a depus o cerere de intentare a procesului de insolvabilitate împotriva debitorului său Estate Invest Group. Prin Încheierea din 30 martie 2023 a Judecătoriei Chişinău, sediul central, această cerere a fost admisă, a fost instituită perioada de observaţie şi a fost numit administratorul provizoriu.

5. La 31 martie 2023, Judecătoria Chişinău, sediul central, a adoptat încheierea de conexare a cauzelor, astfel încât cererea introductivă admisă conform § 4 a fost conexată cu cererea introductivă admisă conform § 3 pentru examinarea acestora într-o singură cauză.

6. La 18 noiembrie 2024, dl avocat Andrei Iosip a ridicat, în interesele Central Group, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 21 alin.(3) şi (4) din Legea insolvabilităţii.

7. Prin Încheierea din 21 noiembrie 2024, Judecătoria Chişinău a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[...]."

9. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 21

Admiterea cererii introductive spre examinare

"(1) Instanţa de insolvabilitate este obligată să admită spre examinare cererea introductivă depusă de creditor cu respectarea prevederilor Codului de procedură civilă şi ale prezentei legi.

(2) Despre admiterea spre examinare a cererii introductive, instanţa de insolvabilitate adoptă imediat o încheiere, dar în cel mult 3 zile de la data depunerii.

(3) Dacă, după admiterea cererii introductive spre examinare, se constată existenţa unei cereri introductive formulată de debitor şi/sau a unei sau mai multor cereri formulate de creditori împotriva aceluiaşi debitor nesoluţionate încă, instanţa de judecată va dispune din oficiu conexarea lor la instanţa de insolvabilitate care a pus prima pe rol cererea introductivă, cu examinarea acestora într-un singur dosar.

(4) Dacă prima cerere introductivă a fost admisă spre examinare într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, referitor la acelaşi debitor, vor fi conexate la dosarul în care a fost admisă prima cerere introductivă. În acest caz, măsurile de asigurare aplicate odată cu admiterea cererilor introductive în dosarele care se conexează se anulează de drept şi nu produc efecte, în afară de măsurile de asigurare aplicate prin încheierea de admitere a primei cereri introductive.

[...]".

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul excepţiei menţionează că norma de la articolul 21 din Legea insolvabilităţii stabileşte că măsurile de asigurare aplicate odată cu admiterea cererilor introductive în dosarele care se conexează se anulează de drept şi nu produc efecte. Legea nu stabileşte clar situaţia în care la admiterea primei cereri introductive nu au fost aplicate măsuri de asigurare. Astfel, creditorii sau debitorul se află într-o incertitudine privind masa debitoare de la admitere până la respingerea cererilor introductive. Creditorii care au obţinut măsuri de asigurare prin admiterea cererilor ulterioare riscă să fie privaţi de protecţia drepturilor lor, deoarece măsurile sunt anulate automat. Mai mult, prin anularea automată a măsurilor asiguratorii, legislatorul a limitat competenţa judecătorului de a evalua proporţionalitatea şi necesitatea acestor măsuri, lipsind creditorii de o protecţie efectivă. De asemenea, legislatorul nu a reglementat procedural posibilitatea creditorilor de a participa şi de a-şi prezenta opinia despre anularea măsurilor de asigurare, precum şi de a contesta actul judecătoresc.

11. Potrivit autorului, normele contestate sunt contrare articolelor 6, 20, 23, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

15. Curtea observă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile articolului 21 alineatele (3) şi (4) din Legea insolvabilităţii. Curtea admite că normele contestate ar putea fi aplicate la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

16. Curtea constată că normele contestate nu au mai constituit obiect al controlului constituţionalităţii.

17. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 31).

18. Curtea reţine că autorul sesizării a invocat articolele 6 (separaţia şi colaborarea puterilor), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

19. Curtea menţionează că articolul 6 din Constituţie comportă un caracter general şi nu poate constitui un reper separat, ci trebuie coroborat cu alte prevederi din Constituţie, care trebuie să fie aplicabile (a se vedea DCC nr.123 din 3 octombrie 2024, § 15).

20. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că articolele 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unei ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 26; DCC nr.26 din 2 aprilie 2024, § 23).

21. Curtea reţine că autorul sesizării îşi exprimă dezacordul cu anularea de drept a măsurilor de asigurare aplicate în cauzele conexate şi menţinerea doar a celor aplicate prin încheierea de admitere a primei cereri introductive. Acesta susţine că o astfel de anulare de drept este contrară articolului 20 din Constituţie şi, prin urmare, ar lipsi de protecţie pe creditorii debitorului şi ar compromite scopul procedurilor asiguratorii.

22. Din analiza sistematică a legislaţiei, Curtea observă că spre deosebire de Codul de procedură civilă, care prevede că asigurarea acţiunii se face la cererea participanţilor la proces, Legea insolvabilităţii prevede că măsurile de asigurare a creanţelor creditorilor se aplică de instanţă şi din oficiu. În acest sens, legislatorul a prevăzut în mod imperativ că, prin încheierea de admitere a cererii introductive, instanţa de insolvabilitate "dispune punerea sub observaţie a debitorului prin desemnarea unui administrator provizoriu şi aplică măsuri de asigurare a creanţelor creditorilor" (a se vedea articolul 21 alineatele (2) şi (5)), precum şi "aplică măsurile necesare pentru a preveni modificarea [...] stării bunurilor debitorului [...]" (a se vedea articolul 24 alineatele (1) – (5)). În exercitarea acestor prerogative, instanţa de insolvabilitate aplică, inter alia, şi astfel de măsuri de asigurare cum ar fi: (i) numirea administratorului provizoriu; (ii) punerea sub sechestru a bunurilor debitorului şi a corespondenţei lui comerciale; (iii) suspendarea urmăririi individuale a creditorilor şi executarea silită asupra bunurilor debitorului; (iv) punerea sub interdicţie a înstrăinării de către debitor a bunurilor sale ori decide ca acestea să poată fi înstrăinate doar cu permisiunea expresă a administratorului provizoriu (articolul 24 din Legea insolvabilităţii).

23. De asemenea, legislatorul stabileşte că unele măsuri de asigurare pot fi aplicate şi la cererea motivată a creditorilor, a administratorului provizoriu sau a debitorului (a se vedea articolul 24 alineatele (2) lit.b) şi (5) din Legea insolvabilităţii). Aşadar, Curtea observă că legislatorul a reglementat situaţii în care instanţa de insolvabilitate este ţinută, din oficiu, să aplice anumite măsuri de asigurare şi situaţii în care măsurile de asigurare se aplică la cererea unor participanţi la proces.

24. Curtea reţine că legislatorul, în baza articolului 115 alin.(4) din Constituţie, deţine prerogativa de a reglementa prin lege organică competenţa instanţelor, procedura de judecată a cauzelor, inclusiv procedura de judecată cu privire la persoanele insolvabile. În exercitarea acestei prerogative, legislatorul a considerat inacceptabilă menţinerea, prin diferite acte judecătoreşti, a aceloraşi măsuri de asigurare (instituirea mai multor perioade de observaţie în privinţa aceluiaşi debitor, desemnarea mai multor administratori provizorii, aplicarea mai multor sechestre asupra aceloraşi bunuri etc.), fapt care nu doar ar lipsi reglementarea de certitudine, dar şi ar crea dificultăţi în examinarea cauzei, inclusiv de pregătire a şedinţei în care urmează să se decidă fie intentarea procesului de insolvabilitate, fie respingerea cererii introductive.

25. În jurisprudenţa sa cu privire la accesul la justiţie, Curtea Europeană a reiterat că dreptul de acces la o instanţă – adică dreptul de a introduce o acţiune în faţa instanţelor în materie civilă – constituie un element inerent al dreptului prevăzut la articolul 6 § 1 din Convenţia Europeană. Dreptul la un proces echitabil trebuie interpretat în lumina principiului preeminenţei dreptului, care impune ca toţi justiţiabilii să dispună de un remediu judiciar efectiv care să le permită să-şi exercite drepturile cu caracter civil. Orice persoană are dreptul ca orice pretenţie referitoare la drepturile şi obligaţiile sale civile să fie adusă în faţa unei instanţe sau tribunal (a se vedea Naït-Liman v. Elveţia [MC], 15 martie 2018, §§ 112-113).

26. Aşadar, cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, referitor la pretinsa omisiune de a reglementa dreptul creditorilor de a-şi prezenta personal opinia în faţa instanţei cu privire la anularea măsurilor de asigurare, Curtea observă că legislatorul nu îngrădeşte dreptul creditorilor a căror cerere introductivă a fost conexată la prima cerere introductivă să solicite instanţei de insolvabilitate care examinează cauza conexată să aplice măsuri de asigurare, inclusiv din cele care s-au anulat de drept în rezultatul conexării (a se vedea § 22 supra). Curtea reţine că măsurile de asigurare prevăzute de articolul 175 din Codul de procedură civilă şi de articolul 24 alin.(2) din Legea insolvabilităţii aplicate din oficiu reprezintă un mecanism care este în măsură să contribuie la prevenirea modificării stării în care se aflau bunurile debitorului în perioada de până la intentarea procesului de insolvabilitate şi, astfel, constituie un mijloc de protecţie a drepturilor subiective ale participanţilor la proces. Prin urmare, Curtea nu poate reţine argumentele autorului sesizării cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie.

27. Cu privire la incidenţa articolului 46 din Constituţie, Curtea observă că autorul nu a prezentat, la această etapă, argumente cu privire la caracterul contradictoriu al prevederilor contestate cu normele constituţionale invocate.

28. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 21 alineatele (3) şi (4) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Andrei Iosip, în interesele SRL "Central Group", în dosarul nr.2i-181/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.