Decizie nr.86 din 25.07.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.46g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti (dreptul la repararea prejudiciului)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.46g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat  prin acţiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti

(dreptul la repararea prejudiciului)

nr. 86  din  25.07.2024

 (în vigoare 25.07.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 355-357 art. 134 din 15.08.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dnei Viorica PUICA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Sorina Munteanu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 27 februarie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 25 iulie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textelor "sentinţei de achitare" şi "pe temeiuri de reabilitare" din articolul 6 lit.a) şi, respectiv, lit.b) din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, ridicată de dna Ala Gherman, în interesele sale şi ale "Gordincom" SRL, părţi în dosarul nr.2-22947/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de doamna judecător Eugenia Culinca, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 17 octombrie 2022, dna Ala Gherman a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, avându-i ca intervenienţi accesorii pe Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliţiei şi Procuratura Generală a Republicii Moldova, pentru repararea prejudiciului provocat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale procuraturii.

4. În motivarea cererii sale, reclamanta a indicat procesul-verbal din 4 aprilie 2022 de constatare a dispariţiei documentelor din dosarul penal, emis de către Procuratura mun. Chişinău, Oficiul Râşcani, şi ordonanţa Procuraturii Anticorupţie din 6 septembrie 2022, prin care s-a stabilit că există o bănuială rezonabilă de comitere a infracţiunii de neglijenţă în serviciu de către reprezentanţii organelor de urmărire penală, sancţionată de articolul 329 din Codul penal, în cadrul procesului penal în care reclamanta avea calitate procesuală, în legătură cu desfăşurarea percheziţiei din 25 martie 2009 şi ulterior pierderea mai multor acte şi bunuri ridicate, iar din cauza intervenirii prescripţiei s-a refuzat începerea urmăririi penale şi s-a dispus clasarea procesului penal.

5. Anterior, prin ordonanţa Procuraturii Anticorupţie din 28 decembrie 2010, a fost dispusă încetarea urmăririi penale, cu scoaterea de sub urmărirea penală a dnei Ala Gherman, deoarece fapta nu întruneşte elementele infracţiunilor incriminate. La 23 octombrie 2012, în baza Legii nr.1545 din 25 februarie 1998, dna Ala Gherman a formulat o cerere de chemare în judecată privind repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală şi ale procuraturii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2014, menţinută ulterior de Curtea Supremă de Justiţie prin decizia din 13 mai 2015, s-a admis parţial acţiunea civilă şi s-a dispus încasarea prejudiciilor materiale, morale şi cheltuieli de judecată în beneficiul dnei Ala Gherman.

6. Prin încheierea judecătorului de instrucţie din 24 mai 2012, s-a declarat nulă ordonanţa din 28 decembrie 2010 şi s-a dispus reluarea urmăririi penale. Prin ordonanţa Procuraturii Râşcani, mun. Chişinău, din 30 septembrie 2015, procesul penal a fost clasat, dna Ala Gherman fiind scoasă de sub urmărirea penală. Ulterior, dna Ala Gherman a solicitat în instanţa de judecată repararea prejudiciilor cauzate de organele de urmărire penală, pentru perioada reluării urmăririi penale. Instanţele de judecată au respins pretenţiile dnei Ala Gherman pe motiv că aceasta a obţinut repararea prejudiciilor potrivit Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 în cadrul procesului civil intentat anterior.

7. În cadrul examinării cauzei civile intentate la 17 octombrie 2022, dna Ala Gherman a ridicat, în interesele sale şi ale "Gordincom" SRL, excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi ale articolului 6 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

8. Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

"Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică."

Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea

"(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.

(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.

[...]"

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

[...]"

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sînt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobîndită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobîndirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

[…]"

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

"(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvîrşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

[…]"

Articolul 127

Proprietatea

"(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

[…]"

10. Prevederile relevante ale Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti sunt următoarele:

Articolul 6

"Dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul:

a) devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare;

b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare;

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea pretinde că dispoziţiile legale criticate în redactarea lor actuală fac imposibilă, în cazul său, repararea prejudiciului material şi moral care i-a fost provocat prin erorile organelor de urmărire penală şi ale procuraturii.

12. Autoarea sesizării menţionează că prevederile contestate o împiedică să obţină compensarea prejudiciilor suportate în legătură cu nereturnarea în termen şi distrugerea ulterioară necorespunzătoare a actelor contabile, a altor bunuri, ridicate de la sediul persoanei juridice şi de la ea, în cadrul unui proces penal intentat împotriva sa de către organele de urmărire penală. Potrivit acesteia, ordonanţa procurorului prin care s-a constatat o bănuială rezonabilă de comitere a infracţiunii de neglijenţă în serviciu de către organele de urmărire penală nu îi acordă dreptul de a solicita repararea prejudiciului în mărimea şi modul stabilit de Legea nr.1545 din 25 februarie 1998.

13. Astfel, autoarea consideră că Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 trebuie să prevadă temeiuri de reparare a prejudiciului pentru erorile săvârşite de autorităţi, cu precădere a celor prevăzute de lege, de exemplu, şi în cazurile de condamnare sau încetare a urmăririi penale pe temeiuri de nereabilitare dacă au fost comise infracţiuni de către agenţii statului în timpul urmăririi penale sau în legătură cu judecarea cauzei.

14. Prin urmare, autoarea sesizării susţine că prevederile contestate de la articolul 6 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 contravin articolelor 7, 9, 20, 46, 53, 54 alin.(1) - (3) şi 127 din Constituţie şi articolelor 6, 13 şi 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi articolului 1 din Protocolul nr.1 şi articolului 1 din Protocolul nr.12 la Convenţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că ea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

18. Cu referire la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că autoarea excepţiei indică textele "sentinţei de achitare" şi "pe temeiuri de reabilitare" de la articolul 6 lit.a) şi, respectiv, lit.b) din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Curtea notează că autoarea sesizării s-a referit, de fapt, la omisiunea legislatorului de a include alte temeiuri de apariţie a dreptului la repararea prejudiciului pe baza Legii în discuţie. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate constitui obiect de examinare dacă prin aceasta este afectat un drept fundamental (DCC nr.53 din 19 aprilie 2022, § 19).

19. Curtea observă că normele din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 contestată au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate, însă din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.108 din 25 septembrie 2018, DCC nr.20 din 17 februarie 2020 şi DCC nr.185 din 20 decembrie 2022).

20. Curtea reiterează că o altă condiţie pentru formularea unei excepţii de neconstituţionalitate o constituie aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia.

21. Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă privind repararea prejudiciului cauzat persoanei, invocându-se acţiunile ilicite comise în procesul penal de organele de urmărire penală şi de procuratură. În aceste condiţii, Curtea constată că prevederile contestate invocate de autoare ar putea fi avute în vedere de judecător în cauza în care a fost ridicată excepţia.

22. În continuare, Curtea va examina dacă problema de drept ridicată de autoarea sesizării face incidente dispoziţiile constituţionale invocate (a se vedea DCC nr.159 din 24 noiembrie 2022, § 42).

23. Autoarea excepţiei a menţionat că prevederile contestate contravin articolelor 7 (Constituţia, Lege Supremă), 9 (principiile fundamentale privind proprietatea), 20 (accesul liber la justiţie), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 53 (dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) şi 127 (proprietatea) din Constituţie.

24. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 7 din Constituţie, Curtea subliniază că acest articol comportă un caracter general şi nu poate constitui un reper individual şi separat (a se vedea HCC nr.4 din 21 ianuarie 2021, § 20). Referitor la articolul 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acesta îi impune un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Pentru a putea fi aplicat, trebuie să se constate incidenţa unui drept fundamental (a se vedea DCC nr.119 din 28 septembrie 2023, § 25).

25. Cu referire la articolele 9, 46 şi 127 din Constituţie, precum şi articolele 13 şi 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, articolul 1 din Protocolul nr.1, articolul 1 din Protocolul nr.12 la Convenţie, Curtea reţine că autoarea excepţiei nu a motivat în ce măsură textele contestate afectează normele constituţionale menţionate şi ar contraveni prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi prevederilor Protocoalelor invocate supra. Astfel, Curtea reţine că simpla enumerare a unor articole din Constituţie nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorilor în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate şi ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr.116 din 8 septembrie 2022, § 24; DCC nr.195 din 21 decembrie 2023, § 26).

26. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, care este corespondentul articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi a articolului 53 din Constituţie, Curtea a notat în jurisprudenţa sa că reglementarea cazurilor şi a condiţiilor de reparare a prejudiciului pentru erorile săvârşite de către organele de urmărire penală, procuratură şi instanţele judecătoreşti ţine de competenţa Parlamentului, care este împuternicit, prin dispoziţiile articolului 53 alin.(2) din Constituţie, să reglementeze prin lege mecanismul răspunderii patrimoniale a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale (a se vedea DCC nr.108 din 25 septembrie 2018, § 23; DCC nr.20 din 17 februarie 2020, § 21).

27. În această cauză, autoarea excepţiei pretinde că dispoziţiile contestate, aşa cum sunt formulate, o împiedică să obţină compensarea prejudiciilor suportate în legătură cu nereturnarea în termen şi distrugerea ulterioară necorespunzătoare a actelor contabile ridicate de către responsabilii organelor de urmărire penală, omisiuni şi acţiuni săvârşite în cadrul procesului penal intentat împotriva sa. Totodată, autoarea sesizării consideră că constatările procurorului din ordonanţa din 6 septembrie 2022 referitor la comiterea infracţiunii de neglijenţă în serviciu de către responsabilii organului de urmărire penală îi conferă dreptul la repararea prejudiciului pe baza Legii nr.1545 din 25 februarie 1998. Sub acest aspect, Curtea observă că sub aparenţa unor critici referitoare la afectarea normelor constituţionale, autoarea excepţiei ridică, în acest caz, o problemă de aplicare şi interpretare a normelor contestate, care nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.97 din 12 iulie 2022, § 32; DCC nr.89 din 25 iulie 2023, § 25).

28. Prin urmare, Curtea nu constată existenţa vreunei ingerinţe în articolele 20 şi 53 din Constituţie. Aşadar, aceste articole nu sunt incidente în prezenta cauză.

29. În concluzie, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textelor "sentinţei de achitare" şi "pe temeiuri de reabilitare" din articolul 6 lit.a) şi, respectiv, lit.b) din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, ridicată de dna Ala Gherman, în interesele sale şi ale "Gordincom" SRL, părţi în dosarul nr.2-22947/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

OPINIE CONCORDANTĂ,

formulată în temeiul articolelor 27 alineatul (5) din Legea

cu privire la Curtea Constituţională şi 67 din

Codul jurisdicţiei constituţionale

Împărtăşesc opinia majorităţii exprimată în raţionamentele şi concluzia enunţată în Decizia nr.86 din 25 iulie 2024. Totodată, referitor la capătul sesizării care, prin raportare la articolul 53 alin.(2) din Constituţie, pretinde că prevederile contestate omit să reglementeze şi alte cazuri în care să intervină dreptul la repararea prejudiciului pe baza Legii nr.1545 din 25 februarie 1998, consider oportun să reiterez unele considerente din DCC nr.185 din 20 decembrie 2022.

Aşadar, în Decizia nr.185 din 20 decembrie 2022 Curtea a reţinut că, potrivit articolului 53 alin.(2) din Constituţie, răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti survine doar în condiţiile prevăzute de lege. De asemenea, Curtea a constatat că Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 nu reprezintă singurul mecanism care reglementează răspunderea patrimonială a autorităţilor statului în acest sens. Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică poate fi exercitat, inter alia, şi pe baza normelor generale privind răspunderea delictuală cuprinse în Capitolul XXXIII din Codul civil. Sub acest aspect, Curtea a reţinut că textul "potrivit legii" de la articolul 53 din Constituţie nu reclamă în mod expres ca răspunderea patrimonială a statului pentru erorile provocate de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti să fie reglementată doar de Legea nr.1545 din 25 februarie 1998. Dispoziţiile legale trebuie citite în coroborare cu celelalte dispoziţii incidente ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea §§ 24, 27, 29 şi 30 din Decizia nr.185 din 20 decembrie 2022).