Decizie nr.9 din 31.01.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.130g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 5 alin.(5) lit.h) şi 68 alin.(10) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (termenul de prescripţie pentru contestarea măsurilor dispuse de administratorul insolvabilităţii şi/sau lichidatorul debitorului)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.130g/2022 privind excepţia

de  neconstituţionalitate a  articolelor 5  alin.(5) lit.h) şi 68

alin.(10) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

(termenul de prescripţie pentru contestarea măsurilor

dispuse de administratorul insolvabilităţii

şi/sau lichidatorul debitorului)

nr. 9  din  31.01.2023

 (în vigoare 31.01.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 45-48 art. 32 din 17.02.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 3 august 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 31 ianuarie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 5 alin.(5) lit.h) şi 68 alin.(10) din Legea insolvabilităţii, ridicată de dl avocat Andrei Iosip în interesele dlui Veaceslav Timotin, administrator de insolvabilitate al SRL "Central House", în dosarul nr.2i-189/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Mariana Fondos-Fraţman de la Judecătoria Chişinău, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin Hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul central, din 10 iunie 2020 a fost intentat procesul de insolvabilitate în privinţa SRL "Central House".

4. La 1 septembrie 2021, Casa Naţională de Asigurări Sociale a cesionat către SRL "Central Group" o creanţă pecuniară pe care o are faţă de SRL "Central House".

5. La 2 septembrie 2021, cesionarul SRL "Central Group" a cesionat dlui Viorel Grigoreţ creanţa sa faţă de SRL "Central House" în proces de insolvabilitate, dobândită conform actului menţionat supra la § 4.

6. La 9 septembrie 2021, dl Viorel Grigoreţ a depus o cerere prin care i-a solicitat administratorului insolvabilităţii să documenteze subrogarea în drepturi şi să-l înscrie în calitate de creditor în tabelul de creanţe al debitorului insolvabil.

7. Din materialele cauzei rezultă că administratorul insolvabilităţii al SRL "Central House" a respins cererea dlui Viorel Grigoreţ privind subrogarea în drepturi şi înscrierea în tabelul de creanţe. Ca motiv al respingerii cererii, el a invocat faptul că cedentul creanţei [SRL "Central Group"] nu era înscris în tabelul definitiv al creanţelor, respectiv nu avea calitatea de creditor şi o eventuală creanţă pe care să o cesioneze.

8. La 18 februarie 2022, dl Viorel Grigoreţ a contestat refuzul administratorului insolvabilităţii de a opera modificarea corespunzătoare în tabelul de creanţe şi a-l înscrie în calitate de creditor.

9. La 8 iulie 2022, dl avocat Andrei Iosip a ridicat, în interesele dlui Veaceslav Timotin, excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 5 alin.(5) lit.h) şi 68 alin.(10) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

10. Prin Încheierea din aceeaşi dată, Judecătoria Chişinău, sediul central, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

12. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 5

Competenţa instanţei de judecată

"(1) Cererea de intentare a procesului de insolvabilitate se examinează de către instanţa de judecată (instanţa de insolvabilitate) în conformitate cu competenţa jurisdicţională stabilită în Codul de procedură civilă şi în prezenta lege.

[…]

(5) Principalele competenţe ale instanţei de insolvabilitate în cadrul prezentei legi sunt:

[…]

h) soluţionarea contestaţiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul provizoriu, de administratorul insolvabilităţii/lichidator;

[…]".

Articolul 68

Exercitarea de către administrator/lichidator

a atribuţiilor

"(1) Administratorul/lichidatorul îşi exercită atribuţiile cu diligenţa unui bun profesionist, acţionând pe propria răspundere.

(2) În procedura de insolvabilitate, procedura falimentului sau procedura de restructurare, acţiunile administratorului/lichidatorului sunt orientate spre păstrarea, majorarea şi valorificarea cât mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, pentru executarea cât mai deplină a creanţelor creditorilor.

[…]

(10) Reprezentantul debitorului, orice creditor pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administrator/lichidator. Instanţa de insolvabilitate va soluţiona contestaţia în termen de 10 zile de la înregistrare, cu citarea contestatorului, a administratorului/ lichidatorului şi a comitetului creditorilor, având dreptul să suspende, la cererea contestatorului, executarea măsurii contestate.

[…]".

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. Autorul excepţiei susţine că normele contestate nu instituie un termen de prescripţie pentru contestarea măsurilor administratorului insolvabilităţii/ lichidatorului. Astfel, contestaţiile pot fi formulate după o perioadă excesiv de lungă. Autorul consideră că legislatorul este obligat să adopte legi suficient de clare, care să prevadă termene de prescripţie pentru exercitarea drepturilor procesuale. Prin urmare, omisiunea legislatorului de a reglementa un termen de prescripţie atentează la stabilitatea raporturilor juridice şi este contrară dreptului la un proces echitabil.

14. De asemenea, autorul menţionează că normele contestate sunt contradictorii, deoarece articolul 68 alin.(10) stabileşte că doar debitorul şi creditorii pot contesta măsurile administratorului, iar articolul 5 alin.(5) lit.h) stabileşte că instanţa de insolvabilitate examinează contestaţiile împotriva acţiunilor administratorului insolvabilităţii/lichidatorului formulate de orice persoană interesată.

15. Autorul sesizării pretinde că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 4, 7, 20, 23, 26 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolele 5 alin.(5) lit.h) şi 68 alin.(10) din Legea insolvabilităţii. După cum rezultă din sesizare, o persoană care pretinde că are o creanţă faţă de debitor a formulat o contestaţie împotriva acţiunilor administratorului insolvabilităţii. Prin urmare, Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. Curtea constată că articolul 68 alin.(10) a mai constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii prin prisma altor critici de neconstituţionalitate (DCC nr.2 din 16 ianuarie 2020).

20. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate constitui obiect de examinare al Curţii Constituţionale dacă această omisiune afectează un drept constituţional fundamental (a se vedea, în acest sens, HCC nr.12 din 6 aprilie 2021, § 35). Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.12 din 6 aprilie 2021, § 29; HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 31).

21. Curtea reţine că autorul sesizării a menţionat incidenţa articolelor 4 [drepturile şi libertăţile omului], 7 [Constituţia, Lege Supremă], 20 [accesul la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 26 [dreptul la apărare] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

22. Curtea a notat în jurisprudenţa sa că articolele 4 şi 7 din Constituţie comportă un caracter general şi reprezintă imperative care stau la baza oricăror reglementări. Aceste norme nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (DCC nr.56 din 19 aprilie 2022, § 25). De asemenea, cu referire la pretinsa încălcare a articolelor 23 şi 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea DCC nr.90 din 15 iunie 2021, § 23).

23. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea menţionează că acest articol devine incident atunci când unei persoane îi este restricţionat dreptul de a contesta un act care îi afectează drepturile şi libertăţile fundamentale.

24. În această cauză, Curtea constată că autorul sesizării critică, în calitate de administrator de insolvabilitate, omisiunea reglementării unui termen de prescripţie în interiorul căruia debitorul sau oricare creditor îi pot contesta măsurile dispuse în cadrul procesului de insolvabilitate. Curtea reţine că participanţii la procesul de insolvabilitate ar putea pretinde că este necesară reglementarea unui termen de prescripţie pentru contestarea măsurilor în discuţie, acest rol, însă, nu-l poate avea administratorul insolvabilităţii. Curtea notează că omisiunea în discuţie nu afectează în mod direct drepturile şi libertăţile fundamentale ale administratorului insolvabilităţii, de vreme ce acesta nu acţionează în interes personal, ci în interesul bunei desfăşurări a întregii proceduri (DCC nr.152 din 19 octombrie 2021, § 21). Aşadar, Curtea reţine că pretinsa problemă de constituţionalitate pe care o ridică autorul sesizării nu-l vizează în mod direct.

25. Curtea subliniază că poate verifica constituţionalitatea prevederilor contestate dacă soluţia sa poate fi favorabilă situaţiei autorului excepţiei. În caz contrar, acest instrument devine o actio popularis, pierzându-se, în aceste condiţii, caracterul concret şi efectiv al excepţiei. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate nu manifestă doar o funcţie preventivă, ci şi una reparatorie, pentru că ea priveşte, în primul rând, situaţia concretă a părţii lezate în drepturile sale prin norma criticată. De invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia (DCC nr.51 din 19 aprilie 2022, § 29; DCC nr.54 din 19 aprilie 2022, § 32).

26. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 5 alin.(5) lit.h) şi 68 alin.(10) din Legea insolvabilităţii, ridicată de dl avocat Andrei Iosip în interesele dlui Veaceslav Timotin, administrator de insolvabilitate al SRL "Central House", în dosarul nr.2i-189/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.