Decizie nr.92 din 21.05.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.14g/2026 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 45 alin.(5) din Legea nr.1453 din 8 noiembrie 2002 cu privire la notariat, abrogat prin Legea nr.246 din 15 noiembrie 2018 privind procedura notarială (adăugirile şi corectările în actele notariale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 14g/2026 privind  excepţia de neconstituţionalitate

a articolului 45 alin.(5) din Legea nr.1453 din 8 noiembrie 2002 cu privire la notariat,

abrogat prin Legea nr.246 din 15 noiembrie 2018 privind procedura notarială

(adăugirile şi corectările în actele notariale)

nr. 92  din  21.05.2026

 (în vigoare 21.05.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 238-241 art.107 din 11.06.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 30 ianuarie 2026,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 21 mai 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 45 alin.(5) din Legea nr.1453 din 8 noiembrie 2002 cu privire la notariat, abrogat prin Legea nr.246 din 15 noiembrie 2018 privind procedura notarială, ridicată de dl avocat Vitalie Tihon, în interesele dlui Valerii Tretiatcenco, parte în dosarul nr.2-17891/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Sergiu Suvac de la Judecătoria Chişinău, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 6 septembrie 2012, dl Valerii Tretiatcenco a încheiat un contract de societate civilă cu SRL "Alantex", autentificat de dna Olga Bondarciuc, notar public, privind elaborarea documentaţiei de proiect şi executarea lucrărilor de construcţie a unei case de locuit cu nouă etaje. Ulterior, la 28 decembrie 2012, dl Tretiatcenco a împuternicit două persoane, prin două procuri autentificate de dna Tatiana Carpov, notar public, să-i reprezinte interesele în faţa organelor competente, în scopul perfectării actelor necesare executării construcţiei. La 14 martie 2013, una dintre persoanele împuternicite a încheiat cu SRL "Alantex" un acord adiţional la contractul de societate civilă, prin care au fost transmise cote părţi din bunul viitor.

4. La 14 iunie 2016, dl Tretiatcenco a iniţiat o acţiune în instanţa de judecată pentru recunoaşterea nulităţii unor acte juridice menţionate supra.

5. Printr-o hotărâre din 2 iulie 2018, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a respins acţiunea. Prin Decizia Curţii de Apel Chişinău din 3 octombrie 2019, această hotărâre a fost menţinută. Printr-o decizie din 17 iunie 2020, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul dlui Valerii Tretiatcenco, a casat decizia instanţei de apel şi a trimis cauza la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău.

6. La 3 iunie 2021, rejudecând cauza, Curtea de Apel Chişinău a admis apelul, a casat hotărârea primei instanţe şi a trimis cauza la rejudecare la Judecătoria Chişinău.

7. La 10 noiembrie 2022, dl Vitalie Tihon, reprezentatul dlui Tretiatcenco, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 45 alin.(5) din Legea nr.1453 din 8 noiembrie 2002 cu privire la notariat, abrogat prin Legea nr.246 din 15 noiembrie 2018 privind procedura notarială.

8. Printr-o încheiere din 10 decembrie 2025, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

10. Prevederile relevante ale Legii nr.1453 din 8 noiembrie 2002 cu privire la notariat (abrogate prin Legea nr.246 din 15 noiembrie 2018 privind procedura notarială) sunt următoarele:

Articolul 45

Cerinţe faţă de documentele prezentate

şi faţă de actele notariale

"[…]

(5) Locurile goale din rândurile care nu sunt completate până la sfârşit şi alte locuri albe pe documente vor fi tăiate cu o linie, cu excepţia documentelor destinate pentru străinătate. Adăugirile şi corectările vor fi stipulate înaintea semnăturii persoanelor părţi ale actului juridic şi a altor persoane care semnează actul juridic, declaraţia sau alt document şi vor fi repetate la sfârşitul girului de autentificare. Corectările făcute în textul documentului, care nu se semnează de către părţi, vor fi specificate la sfârşitul girului de autentificare şi stipulate numai de persoana care desfăşoară activitate notarială."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul "adăugirile şi corectările" este neclar şi imprevizibil şi îi permit notarului să altereze în mod esenţial conţinutul actului juridic notarial prin voinţă şi semnătură proprie. În opinia sa, această prevedere îi acordă notarului o libertate excesivă, care nu este supusă vreunui mecanism de control. De asemenea, autorul excepţiei subliniază că posibilitatea notarului public de a face adăugiri şi corectări în actul notarial ar nega personalitatea juridică proprie a autorului actului notarial şi ar permite substituirea voinţei cetăţeanului cu voinţa notarului.

12. Autorul mai afirmă că prevederea contestată nu asigură protecţia dreptului la un proces echitabil şi nici a dreptului de proprietate.

13. Prin urmare, autorul sesizării susţine că norma contestată contravine articolelor 1 alin.(3), 20, 23, 26, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor – în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.1453 din 8 noiembrie 2002 cu privire la notariat – ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, fiind ridicată de reprezentantul unei părţi în proces.

17. Obiectul excepţiei îl constituie articolul 45 alin.(5) din Legea nr.1453 din 8 noiembrie 2002 cu privire la notariat. Această prevedere a fost abrogată odată cu punerea în aplicare a Legii nr.246 din 15 noiembrie 2018 privind procedura notarială. Ea reglementa adăugirile şi corectările în actele notariale. Curtea menţionează că această prevedere nu a făcut anterior obiectul controlului de constituţionalitate.

18. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect, inter alia, declararea nulităţii unor acte notariale autentificate în anul 2012, despre care se afirmă că conţin adăugiri şi corectări. Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată atât în privinţa normelor în vigoare, cât şi în privinţa normelor abrogate, dacă sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte, iar norma este aplicabilă în cazul raporturilor juridice litigioase şi este determinantă pentru soluţionarea cauzei (a se vedea DCC nr.5 din 15 ianuarie 2026, § 19). Aşadar, deşi prevederea contestată a fost abrogată, Curtea admite că ea ar putea fi aplicată în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

19. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă în drepturile fundamentale invocate.

20. În acest sens, Curtea observă că, deşi autorul sesizării a invocat mai multe articole din Constituţie, argumentele sale vizează pretinsa posibilitate a notarului public de a face adăugiri şi corectări într-un act notarial care îi pot altera conţinutul. Această critică de neconstituţionalitate este raportată la articolele 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle) şi 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia) din Constituţie.

21. Curtea notează că articolul 1 alin.(3) din Constituţie are un caracter general, constituie un imperativ care stă la baza oricăror reglementări, nu poate constitui un reper separat şi trebuie coroborat cu alte prevederi din Constituţie, care trebuie să fie aplicabile. Totodată, Curtea precizează că şi articolul 23 din Constituţie nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Doar în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestui articol (a se vedea DCC nr.26 din 13 februarie 2025, § 24).

22. Cu referire la incidenţa articolelor 20 şi 46 din Constituţie, autorul afirmă că prevederea contestată ar afecta dreptul la un proces echitabil şi dreptul de proprietate, însă fără să argumenteze caracterul contradictoriu al acesteia. Aşadar, Curtea nu poate identifica, în mod rezonabil, nicio critică de neconstituţionalitate în raport cu aceste norme constituţionale.

23. În jurisprudenţa sa, Curtea a conturat o anumită structură intrinsecă oricărei excepţii de neconstituţionalitate. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate trebuie să cuprindă trei elemente obligatorii: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii (prevederea legală), textul de referinţă pretins a fi încălcat (prevederea constituţională) şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate dintre cele două texte, adică motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. Simpla invocare a unor drepturi din Constituţie, în lipsa unei argumentări proprii, nu reprezintă o critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de contencios constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, fapt care este inadmisibil (a se vedea DCC nr.120 din 1 octombrie 2024, § 26).

24. Totodată, Curtea notează că, sub aparenţa unor critici referitoare la imprevizibilitatea prevederilor contestate, autorul excepţiei, de fapt, îşi exprimă dezacordul cu o anumită modalitate de interpretare şi de aplicare a legii. Curtea reţine că legislatorul, deţinând competenţa corespunzătoare, a reglementat prin lege organică condiţiile pentru introducerea adăugirilor şi corectărilor într-un document/act juridic supus autentificării notariale. În acest sens, legea prevedea că adăugirile şi corectările trebuiau introduse "înaintea semnăturii persoanelor părţi ale actului juridic şi altor persoane care semnează actul juridic, declaraţia sau alt document şi vor fi repetate la sfârşitul girului de autentificare" (a se vedea articolul 45 alin.(5) teza a doua din Lege). În cazul corectărilor făcute în textul documentului care nu au fost semnate de părţi, era posibilă stipularea acestora de către notar la sfârşitul girului de autentificare. Prin condiţiile impuse adăugirilor şi corectărilor legislatorul a instituit garanţii corespunzătoare autenticităţii actului notarial.

25. Aşadar, respectarea condiţiilor legale la operarea adăugirilor şi a corectărilor într-un act notarial autentificat sub imperiul Legii nr.1453 din 8 noiembrie 2002 cu privire la notariat şi potenţiala afectare în mod esenţial a actului autentificat reprezintă o analiză care are un caracter concret, nu abstract. Or, Curtea Constituţională nu analizează cazuri concrete, această competenţă revenind instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.155 din 30 octombrie 2025, § 23).

26. Astfel, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Pentru motivele arătate, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.(d) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 45 alin.(5) din Legea nr.1453 din 8 noiembrie 2002 cu privire la notariat, abrogat prin Legea nr.246 din 15 noiembrie 2018 privind procedura notarială, ridicată de dl avocat Vitalie Tihon în interesele dlui Valerii Tretiatcenco, parte în dosarul nr.2-17891/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.