Decizie nr.94 din 01.08.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.119g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a textelor "incapacitate de a îşi executa obligaţiile" şi "incapacitatea de a îşi onora obligaţiile" din articolul 2 din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.119g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate

a textelor "incapacitate de a îşi executa obligaţiile" şi "incapacitatea de a îşi onora

obligaţiile" din articolul 2 din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

nr. 94  din  01.08.2023

 (în vigoare 01.08.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 362-363 art.133 din 21.09.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Nicolae ROŞCA, Preşedinte,

dnei Domnica MANOLE,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 18 aprilie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 1 august 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textelor "incapacitate de a îşi executa obligaţiile" şi "incapacitatea de a îşi onora obligaţiile" din articolul 2 din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl Alexandr Carapencov, administrator statutar al SRL "Avangard Mega", în dosarul nr.2i-19/2022, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Ana Bologan, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. FPC "Numina" SRL şi SRL "General Building" au formulat o cerere introductivă către debitorul "Avangard Mega" SRL.

4. Prin Încheierea din 23 septembrie 2022, Judecătoria Cahul a admis cererea introductivă privind intentarea procedurii de insolvabilitate.

5. La 5 aprilie 2023, dl Alexandr Carapencov, administrator statutar al SRL "Avangard Mega", a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textelor "incapacitate de a îşi executa obligaţiile" şi "incapacitatea de a îşi onora obligaţiile" din articolul 2 din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

6. Prin Încheierea din aceeaşi dată, Judecătoria Cahul a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]".

8. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 2

Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

[...]

incapacitate de plată – situaţie financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a îşi executa obligaţiile pecuniare scadente, inclusiv obligaţiile fiscale. Incapacitatea de plată este prezumată în cazul în care debitorul este în întârziere de plată mai mult de 60 de zile;

insolvabilitate – situaţie financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a îşi onora obligaţiile de plată;

[...]".

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei menţionează că prevederea contestată este lipsită de previzibilitate şi de claritate. Astfel, textul de lege criticat le acordă tribunalelor o marjă discreţionară pentru determinarea criteriilor obiective pe baza cărora urmează a fi apreciată existenţa sau inexistenţa stării de insolvabilitate. De asemenea, legea nu stabileşte criterii obiective de determinare a incapacităţii de plată a debitorului şi posibilitatea de a deroga de la raportul administratorului provizoriu. În acest sens, omisiunea de a reglementa criteriile obiective pe baza cărora urmează a fi apreciată "incapacitatea de a îşi executa obligaţiile" restrânge în mod nejustificat dreptul justiţiabililor la un proces echitabil şi dreptul la proprietate.

10. Potrivit autorului, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 23, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

14. Curtea observă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă textele "incapacitate de a îşi executa obligaţiile" şi "incapacitatea de a îşi onora obligaţiile" din articolul 2 din Legea insolvabilităţii. Curtea admite că normele contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei.

15. Curtea constată că articolul 2 din Legea insolvabilităţii care conţine textul contestat a mai făcut anterior obiect al controlului constituţionalităţii (a se vedea DCC nr.94 din 23 septembrie 2019 şi DCC nr.122 din 21 noiembrie 2019).

16. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 31).

17. Curtea reţine că autorul sesizării a invocat articolele 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle) şi 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia) din Constituţie.

18. Curtea a notat în jurisprudenţa sa că articolele 1 alin.(3) şi 4 din Constituţie comportă un caracter general şi reprezintă imperative care trebuie să stea la baza tuturor reglementărilor. Aceste norme nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (a se vedea DCC nr.115 din 15 iulie 2021, § 19; DCC nr.56 din 19 aprilie 2022, § 25). De asemenea, Curtea notează că articolul 16 din Constituţie nu poate fi aplicat de sine stătător, ci doar dacă este coroborat cu un drept fundamental. Principiul nediscriminării nu constituie o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental. Acest articol operează prin completarea celorlalte dispoziţii constituţionale (a se vedea HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 22).

19. Referitor la articolele 20 şi 46 din Constituţie, autorul excepţiei nu a prezentat argumente care să demonstreze caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu normele constituţionale. Curtea reţine că simpla enumerare a normelor constituţionale, în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.65 din 13 mai 2021, § 16-17).

20. Curtea reiterează că articolul 23 din Constituţie nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii, trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că testul calităţii legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental. (a se vedea DCC nr.52 din 8 aprilie 2021, § 17-18; DCC nr.170 din 4 noiembrie 2021, § 29; DCC nr.13 din 1 februarie 2022, § 21).

21. Autorul sesizării nu şi-a motivat sesizarea raportându-şi argumentele la unul sau la mai multe drepturi fundamentale. Critica lui s-a bazat doar pe neclaritatea textelor contestate. Astfel, pentru că nu s-a demonstrat incidenţa vreunui drept fundamental, Curtea nu poate efectua o analiză a calităţii prevederilor contestate prin prisma articolului 23 din Constituţie (DCC nr.38 din 30 martie 2021, § 18).

22. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textelor "incapacitate de a îşi executa obligaţiile" şi "incapacitatea de a îşi onora obligaţiile" din articolul 2 din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl Alexandr Carapencov, administrator statutar al SRL "Avangard Mega", în dosarul nr.2i-19/2022, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.