Hotărâre nr.2 din 27.01.2026 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(6) din Legea nr.289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale (în redactarea Legii nr.311 din 30 noiembrie 2018) (discriminarea în materie de asigurări sociale) (sesizarea nr.100g/2025)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(6) 

din Legea nr. 289  din 22 iulie 2004 privind  indemnizaţiile pentru 

 incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale

(în redactarea Legii nr.311 din 30 noiembrie 2018)

(discriminarea în materie de asigurări sociale)

(sesizarea nr.100g/2025)

nr. 2  din  27.01.2026

 (în vigoare 27.01.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 69-71 art.14 din 05.02.2026

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 17 aprilie 2025,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 27 ianuarie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(6) din Legea nr.289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, în redactarea Legii nr.311 din 30 noiembrie 2018, ridicată de dna Liudmila Sidorenco, parte în dosarul nr.3-2781/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Grigorii Cazacu, de la Judecătoria Chişinău, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. Prin Decizia Curţii Constituţionale din 23 octombrie 2025, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului.

5. În şedinţa publică a Curţii a fost prezentă autoarea sesizării, dna Liudmila Sidorenco, şi dl avocat Maxim Sidorenco. Parlamentul a fost reprezentat de dna Claudia Lachi, consultant principal în Serviciul reprezentare la Curtea Constituţională şi organele de drept din cadrul Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de dl Mihai-Gabriel Ciobanu, secretar de stat al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, de dna Olga Mihaeş, şefa Direcţiei politici de asigurări sociale a Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, şi dna Olesea Reguş, şefă adjunctă a Direcţiei generale juridice a Casei Naţionale de Asigurări Sociale.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

6. Dna Liudmila Sidorenco are trei copii, născuţi în 2017, în 2019 şi, respectiv, în 2022. În perioada anilor 2018 – 2022, aceasta s-a reîncadrat în câmpul muncii, cu un regim redus de 2 ore pe zi.

7. La 12 iulie 2022, dna Liudmila Sidorenco i-a solicitat Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Comrat, Direcţia Vulcăneşti (Direcţia Vulcăneşti CTAS Comrat), să-i stabilească indemnizaţia pentru îngrijirea celui de-al treilea copil până la împlinirea vârstei de 3 ani. În consecinţă, Direcţia Vulcăneşti CTAS Comrat i-a stabilit dnei Liudmila Sidorenco o indemnizaţie lunară pentru îngrijirea celui de-al treilea copil în cuantum de 1040,96 lei.

8. La 5 iunie 2023, dna Liudmila Sidorenco i-a cerut Direcţiei Vulcăneşti CTAS Comrat să-i explice modalitatea prin care i-au fost stabilite indemnizaţiile pentru cei 3 copii. Printr-o scrisoare din 7 iulie 2023, Casa Naţională de Asigurări Sociale i-a prezentat dnei Liudmila Sidorenco veniturile pe care le-a realizat în perioada relevantă şi i-a explicat modalitatea de stabilire a bazei de calcul al indemnizaţiei lunare pentru creşterea fiecărui copil.

9. La 9 august 2023, dna Liudmila Sidorenco a formulat o cerere prealabilă la Casa Naţională de Asigurări Sociale (CNAS), prin care i-a solicitat să anuleze parţial decizia privind stabilirea indemnizaţiei lunare pentru creşterea celui de-al treilea copil şi să recalculeze cuantumul acestei indemnizaţii conform articolului 7 alin.(6) din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale. În răspunsul său din 24 august 2023, CNAS a menţionat că dna Liudmila Sidorenco a realizat venituri pe parcursul celor 12 luni premergătoare lunii în care s-a născut cel de-al treilea copil şi, astfel, la stabilirea bazei de calcul nu pot fi aplicate prevederile articolului 7 alin.(6) din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale.

10. La 25 septembrie 2023, dna Liudmila Sidorenco a iniţiat o acţiune în contencios administrativ împotriva CNAS, solicitând anularea parţială a deciziilor referitoare la stabilirea indemnizaţiei de maternitate şi a indemnizaţiei lunare de îngrijire a celui de-al treilea copil până la vârsta de 3 ani. Totodată, dna Liudmila Sidorenco a solicitat recalcularea cuantumului acestor indemnizaţii, având în vedere veniturile realizate înainte de naşterea primului său copil.

11. În cadrul şedinţei de judecată, dna Liudmila Sidorenco a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(6) din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, în redactarea Legii nr.311 din 30 noiembrie 2018.

12. Printr-o încheiere din 3 aprilie 2025, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

13. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

"(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor."

Articolul 49

Protecţia familiei şi a copiilor orfani

"(1) Statul facilitează, prin măsuri economice şi prin alte măsuri, formarea familiei şi îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin.

(2) Statul ocroteşte maternitatea, copiii şi tinerii, stimulând dezvoltarea instituţiilor necesare.

(3) Toate preocupările privind întreţinerea, instruirea şi educaţia copiilor orfani şi a celor lipsiţi de ocrotirea părinţilor revin statului şi societăţii. Statul stimulează şi sprijină activitatea de binefacere faţă de aceşti copii."

Articolul 50

Ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor

"(1) Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire specială. Toţi copiii, inclusiv cei născuţi în afara căsătoriei, se bucură de aceeaşi ocrotire socială.

(2) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de asistenţă în realizarea drepturilor lor.

(3) Statul acordă alocaţiile necesare pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copiilor bolnavi ori cu dizabilităţi. Alte forme de asistenţă socială pentru copii şi tineri se stabilesc prin lege.

(4) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise.

(5) Autorităţile publice asigură condiţii pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa socială, economică, culturală şi sportivă a ţării."

14. Prevederile relevante ale Legii nr.289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale sunt următoarele:

Articolul 5

Tipurile de prestaţii de asigurări sociale

(1) Asiguraţii din sistemul public de asigurări sociale au dreptul la următoarele prestaţii:

a) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente nelegate de muncă;

b) indemnizaţie pentru prevenirea îmbolnăvirilor (carantină);

c) prestaţie pentru recuperarea capacităţii de muncă;

d) indemnizaţie de maternitate;

f) indemnizaţie pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani;

g) indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav;

h) ajutor de deces.

Articolul 7

Baza de calcul al indemnizaţiilor de asigurări sociale

"(1) Baza de calcul al indemnizaţiilor de asigurări sociale prevăzute la art.5 alin.(1) lit.a), b), d) şi g) şi art.15 alin.(1) lit.a) o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care au fost calculate şi achitate contribuţii individuale de asigurări sociale.

(2) Baza de calcul al indemnizaţiei de asigurări sociale prevăzute la art.5 alin.(1) lit.f) o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii naşterii copilului, venit din care au fost calculate şi achitate contribuţii individuale de asigurări sociale. Lunile calendaristice ale concediului prenatal se substituie cu acelaşi număr de luni calendaristice imediat premergătoare perioadei incluse în calcul.

[…]

(6) În cazul în care asiguratul pe parcursul celor 12 luni calendaristice premergătoare lunii survenirii riscului asigurat nu a realizat venit asigurat din motiv de concediu de maternitate şi/sau concediu pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, cuantumul indemnizaţiei de maternitate şi al indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului se stabileşte din baza de calcul în al cărei temei s-au calculat aceste indemnizaţii pentru copilul precedent, inclusiv în cazul în care a beneficiat de anumite plăţi unice pe parcursul acestor concedii.

[…]"

[în redactarea Legii nr.311 din 30 noiembrie 2018, în vigoare din 1 iulie 2019]

Articolul 7

Baza de calcul al indemnizaţiilor de asigurări sociale

"(1) Baza de calcul al indemnizaţiilor de asigurări sociale prevăzute la art.5 alin.(1) lit.a), b), d) şi g) şi art.15 alin.(1) lit.a) o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care, la data stabilirii indemnizaţiei, au fost calculate şi plătite contribuţii.

(2) Baza de calcul al indemnizaţiei de asigurări sociale prevăzute la art.5 alin.(1) lit.f) o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii naşterii copilului/lunii încuviinţării adopţiei sau emiterii dispoziţiei de plasament al copilului în serviciul de tutelă/curatelă, venit din care, la data stabilirii indemnizaţiei, au fost calculate şi plătite contribuţii de asigurări sociale. Lunile calendaristice ale concediului prenatal se substituie cu acelaşi număr de luni calendaristice imediat premergătoare perioadei incluse în calcul.

[…]

(6) În cazul în care persoana asigurată, pe parcursul celor 12 luni calendaristice premergătoare lunii survenirii riscului asigurat, nu a realizat venit asigurat din motiv de concediu de maternitate şi/sau de concediu pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, şi/sau de concedii prevăzute la art.127 din Codul muncii nr.154/2003, cuantumul indemnizaţiilor prevăzute la art.5 alin.(1) lit.d), d¹), d²), f) şi f¹) se stabileşte din baza de calcul în al cărei temei s-au calculat aceste indemnizaţii pentru copilul precedent sau din baza de calcul al celuilalt soţ. În cazul în care persoana asigurată, pe parcursul celor 12 luni calendaristice premergătoare lunii survenirii riscului asigurat, a realizat venit asigurat, cuantumul indemnizaţiilor prevăzute la art.5 alin.(1) lit.d), d¹), d²), f) şi f¹) se stabileşte din baza de calcul în al cărei temei s-au calculat aceste indemnizaţii pentru copilul precedent sau din baza de calcul în temeiul prevederilor art.7, care va determina un cuantum mai mare al indemnizaţiei.

[…]."

[în redactarea Legii nr.404 din 21 decembrie 2023, în vigoare din 1 ianuarie 2024]

ÎN DREPT

I. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

15. Autoarea sesizării susţine că prevederea contestată instituie un tratament inechitabil între, pe de o parte, mamele care nu realizează venituri în perioada concediului de îngrijire a copilului până la 3 ani şi, pe de altă parte, mamele care revin la locul de muncă din concediul de îngrijire a copilului şi realizează venituri. În cazul primei categorii, persoana asigurată poate beneficia de indemnizaţii de maternitate şi de îngrijire a copilului, calculate pe baza indemnizaţiilor stabilite pentru copilul precedent. În cel de-al doilea caz, indemnizaţiile sunt calculate potrivit regulii generale, i.e. se are în vedere venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat. Acest fapt a condus la reducerea semnificativă a indemnizaţiilor pe care le primeşte ea, o mamă care s-a reîncadrat parţial la muncă în timp ce se afla în concediu de îngrijire a copilului şi care a născut un alt copil în această perioadă. Astfel, autoarea susţine că prevederea contestată le favorizează pe mamele care nu au activat deloc în perioada concediului de îngrijire a copilului, instituind astfel o discriminare evidentă şi nejustificată.

16. Mai mult, autoarea notează că prevederea contestată afectează principiul contributivităţii, pentru că mama care revine la muncă din concediul de îngrijire a copilului până la 3 ani achită mai multe contribuţii de asigurări sociale, însă poate beneficia de indemnizaţii într-un cuantum mai mic pentru următorul copil.

17. De asemenea, autoarea menţionează că prevederea contestată nu-i oferă celui de-al doilea copil aceeaşi protecţie socială, în comparaţie cu primul copil. Prevederea contestată ignoră situaţia vulnerabilă în care se află o mamă care revine la muncă din concediul de îngrijire a copilului şi are în vedere ca bază de calcul doar veniturile pe care aceasta le-a realizat înainte de naşterea copilului precedent.

18. Totodată, autoarea critică lipsa vreunei obligaţii legale pentru angajator sau pentru organul de asistenţă socială de a preveni mama care revine la muncă din concediul de îngrijire a copilului că riscă diminuarea indemnizaţiilor în eventualitatea în care naşte un alt copil. În acest capăt de cerere, autoarea afirmă încălcarea articolelor 23 şi 47 din Constituţie.

19. În fine, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederea contestată este contrară articolelor 16, 23, 47, 49, 50 şi 54 din Constituţie.

II. Argumentele autorităţilor şi ale organizaţiilor care şi-au prezentat opiniile

20. În opinia sa, Parlamentul menţionează că legislatorul a optat pentru soluţii diferite de reglementare a drepturilor sociale în vederea realizării politicii în domeniul asigurărilor sociale. Parlamentul susţine că dreptul de asigurare socială are o legătură directă cu obligaţia de a contribui prin cotizaţii la sistemul public de asigurări sociale. Scopul adoptării actelor normative în domeniul protecţiei sociale constă în susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, indemnizaţia de maternitate fiind un drept al părintelui, nu al copilului, înlocuind astfel veniturile pe care părintele nu le poate realiza pe durata concediului de maternitate şi/sau pentru creşterea copilului. Aşadar, Parlamentul consideră că nu pot fi reţinute argumentele autoarei referitoare la pretinsa discriminare a copilului născut ulterior în comparaţie cu primul născut.

21. Totodată, Parlamentul menţionează că, potrivit principiului tempus regit actum, adoptarea unei noi redactări a prevederii contestate nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care garantează egalitatea. Prin urmare, persoanele care au beneficiat de indemnizaţie până la modificarea normei contestate şi cele care au beneficiat de indemnizaţie pe baza legii noi nu pot afirma existenţa unui tratament diferenţiat.

22. De asemenea, Parlamentul notează că prevederea contestată stabileşte cu suficientă precizie condiţiile şi modul de calculare a indemnizaţiilor de maternitate şi de creştere a copilului, lăsând asiguratului posibilitatea de a alege situaţia care-l avantajează. Având în vedere că Constituţia nu le garantează persoanelor un nivel precis de asigurare socială, Parlamentul susţine că diferenţierea bazei de calcul din care se stabilesc indemnizaţiile nu constituie o restrângere a exerciţiului drepturilor garantate de articolele 16, 49 şi 50 din Constituţie.

23. Guvernul menţionează că prevederile contestate reprezintă o măsură adoptată de legislator în domeniul protecţiei sociale, iar legislatorul se bucură de o marjă largă de apreciere, fiind competent să extindă protecţia socială în privinţa mai multor categorii de persoane, cu respectarea unui raport rezonabil de proporţionalitate şi echitate.

24. Cu referire la situaţia autoarei sesizării, Guvernul menţionează că aceasta şi-a reluat activitatea până la expirarea concediilor pentru îngrijirea copiilor, continuând să beneficieze de indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, fiindu-i cunoscut în mod conştient că pe baza prevederilor cadrului normativ în vigoare, în cazul realizării unui venit mai mic, prestaţiile sociale vor fi calculate din acest venit.

25. Totodată, Guvernul menţionează că prevederea contestată a fost modificată prin Legea nr.404 din 21 decembrie 2023 pentru modificarea unor acte normative (eficientizarea mecanismului de acordare a unor prestaţii sociale copiilor cu dizabilităţi şi familiilor cu copii). Această modificare reafirmă voinţa legislatorului de a asigura o modalitate echitabilă de calculare a indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului pentru persoanele care continuă să desfăşoare o activitate profesională.

26. Astfel, având în vedere că drepturile la prestaţii de asigurări sociale se stabilesc pe baza legislaţiei în vigoare la data producerii riscului asigurat, Guvernul consideră că autoarea sesizării şi persoanele care beneficiază de indemnizaţii pe baza noii legi nu se află în situaţii comparabile. În consecinţă, Guvernul consideră că prevederea contestată nu afectează dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea sesizării.

III. Aprecierea Curţii

A. Admisibilitatea

27. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a constatat următoarele.

28. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unei prevederi din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

29. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea a constatat că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

30. Obiectul sesizării îl constituie articolul 7 alin.(6) din Legea nr.289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, în redactarea Legii nr.311 din 30 noiembrie 2018.

31. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ iniţiată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, care are ca obiect stabilirea indemnizaţiilor de maternitate şi de îngrijire a copilului până la 3 ani, atunci când riscul asigurat a intervenit în perioada aflării persoanei asigurate într-un alt concediu de îngrijire a copilului. În acest sens, Curtea a observat că prevederea contestată se referă la situaţia în care persoana asigurată nu realizează venituri pentru că se află în concediul de maternitate şi/sau în concediul pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani. Pe de altă parte, autoarea sesizării a afirmat că a realizat venituri în această perioadă, venituri care au condus la calcularea unei indemnizaţii într-un cuantum mai redus decât în cazul copilului precedent.

32. Totuşi, Curtea a observat că autoarea ridică problema unei discriminări nejustificate şi pretinde aplicarea în cazul ei a tratamentului favorabil pe care îl oferă prevederea contestată. Prin urmare, Curtea a admis că prevederea contestată ar putea fi relevantă în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

33. În sesizare, autoarea excepţiei a afirmat că prevederile contestate sunt contrare articolelor 16 (egalitatea), 47 (dreptul la asistenţă şi protecţie socială), 49 (protecţia familiei şi a copiilor orfani), 50 (ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

34. Curtea a menţionat că articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (DCC nr.16 din 6 februarie 2025, § 17).

35. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că prevederile care stabilesc condiţiile de acordare a prestaţiilor de asigurări sociale lato sensu intră în câmpul de aplicare al articolului 47 din Constituţie (a se vedea (DCC nr.184 din 21 decembrie 2023, § 20). Totodată, Curtea a menţionat că articolele 49 şi 50 din Constituţie reprezintă garanţii în virtutea cărora statul facilitează, prin măsuri economice şi prin alte măsuri, formarea familiei, ocrotesc maternitatea şi copiii, stimulând dezvoltarea instituţiilor necesare, precum şi faptul că mama şi copilul au dreptul la ajutor şi la o protecţie specială din partea statului (a se vedea HCC nr.8 din 6 aprilie 2023, § 67). Aşadar, având în vedere că sesizarea contestă baza de calcul al indemnizaţiei de maternitate şi al indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului, Curtea a reţinut aplicabilitatea articolelor 47, 49 şi 50 din Constituţie.

36. În continuare, Curtea a analizat dacă tratamentul diferenţiat contestat face incident articolul 16 din Constituţie.

37. Curtea a subliniat că egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice presupune lipsa oricărei discriminări directe sau indirecte. Discriminarea are loc atunci când persoanele care se află în situaţii asemănătoare sunt tratate în mod diferit (discriminare directă) sau atunci când persoanele care se află în situaţii diferite sunt tratate în acelaşi mod (discriminare indirectă), cu excepţia cazului în care un asemenea tratament este justificat în mod obiectiv şi rezonabil (a se vedea HCC nr.11 din 26 mai 2022, § 34). Condiţia caracterului comparabil al situaţiilor nu impune ca situaţiile să fie identice, ci numai ca ele să fie, până la un anumit punct, asemănătoare (a se vedea HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 18). Verificarea respectării acestei condiţii implică compararea situaţiei autoarei excepţiei cu cea a subiectelor despre care pretinde că sunt favorizate.

38. Autoarea excepţiei a afirmat existenţa unui tratament discriminatoriu între persoanele care nu au obţinut un venit asigurat în cele 12 luni premergătoare riscului asigurat din cauză că s-au aflat în concediul de maternitate şi/sau concediul pentru îngrijire a copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani şi persoanele care, deşi se aflau în perioada de îngrijire a copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, au obţinut un venit asigurat în cele 12 luni premergătoare riscului asigurat, însă cuantumul redus al acestuia a condus la calcularea unor indemnizaţii mai mici decât în cazul copilului precedent.

39. În acest sens, Curtea a observat că, potrivit regulii generale de la articolul 7 alin.(1) şi (2) din Legea contestată, baza de calcul al indemnizaţiilor de maternitate şi de îngrijire a copilului până la vârsta de 3 ani o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care au fost calculate şi achitate contribuţii individuale de asigurări sociale.

40. Pe de altă parte, norma contestată instituie o excepţie de la regula generală în cazul în care persoana nu a realizat un venit asigurat pe parcursul celor 12 luni calendaristice premergătoare lunii survenirii riscului asigurat. Lipsa realizării unui venit trebuie să fie motivată de aflarea persoanei în concediul de maternitate şi/sau concediul pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani. Dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, atunci cuantumul indemnizaţiei de maternitate şi al indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului se stabilesc din baza de calcul conform căreia s-au calculat aceste indemnizaţii pentru copilul precedent.

41. Criteriul comparabil al acestei excepţii îl reprezintă naşterea unui copil în perioada de îngrijire a copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani. Totuşi, în cazul persoanei care naşte un alt copil în perioada în care se află în concediul pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, aceasta beneficiază de excepţia stabilită de norma contestată. Pe de altă parte, în cazul persoanei asigurate care realizează venituri în perioada concediului de maternitate şi/sau a concediului pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani şi naşte un alt copil, realizează venituri şi naşte un alt copil în această perioadă, excepţia nu-i este aplicabilă. Baza de calcul în privinţa celei de-a doua categorii se va calcula potrivit regulii generale.

42. Aşadar, deşi în ambele cazuri riscul asigurat, i.e. naşterea altui copil, se produce în perioada de îngrijire a copilului precedent până la împlinirea vârstei de 3 ani, legislatorul a instituit un tratament diferenţiat pentru persoana care realizează venituri în cele 12 luni premergătoare naşterii altui copil. Aşadar, Curtea a reţinut aplicabilitatea articolului 16 din Constituţie în această cauză.

43. Curtea reţine că testul impus de articolul 16 din Constituţie impune o analiză a caracterului justificat al tratamentului diferenţiat, i.e. dacă tratamentul urmăreşte un scop legitim şi, eventual, dacă mijloacele de realizare a acestui scop respectă o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul legitim urmărit (a se vedea HCC nr.15 din 9 iulie 2024, § 93).

44. În consecinţă, Curtea a considerat că prevederea contestată pretinde o examinare în fond a caracterului proporţional pe baza articolelor 16, 47, 49, 50 şi 54 din Constituţie.

B. Fondul cauzei

a) Principiile generale privind egalitatea şi garanţiile care protejează familia, maternitatea şi copiii

45. Potrivit garanţiilor conţinute de articolele 47, 49 şi 50 din Constituţie, statul facilitează prin mijloace economice şi protecţie socială îndeplinirea obligaţiilor familiale, mama şi copilul având dreptul la ajutor şi ocrotire specială. Mai mult, potrivit articolului 50 alin.(2) din Constituţie, maternitatea beneficiază de o protecţie specială din partea statului (a se vedea HCC nr.10 din 8 aprilie 2019, § 44).

46. Preambulul Convenţiei Naţiunilor Unite asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei, ratificate prin Hotărârea Parlamentului nr.87 din 28 aprilie 1994, subliniază contribuţia considerabilă a femeilor la bunăstarea şi la dezvoltarea societăţii şi importanţa socială a maternităţii şi a rolului ambilor părinţi în familie şi creşterea copiilor. Totodată, Preambulul acestei Convenţii recunoaşte că rolul femeilor de procreare nu ar trebui să constituie un motiv de discriminare, creşterea copiilor impunând o responsabilitate partajată între bărbaţi, femei şi întreaga societate. Aceste afirmaţii sunt confirmate în articolele 4 şi 5 din Convenţia cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor.

47. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a acceptat, având în vedere dreptul internaţional relevant, că maternitatea are caracteristici precise care trebuie avute în vedere, uneori prin adoptarea unor măsuri de protecţie (Alexandru Enache v. România, hotărârea din 3 octombrie 2017, § 77).

48. Totodată, Curtea menţionează că respectarea principiului egalităţii presupune acordarea aceloraşi avantaje tuturor persoanelor aflate în situaţii comparabile, cu excepţia cazului în care un tratament diferenţiat este justificat în mod obiectiv şi rezonabil. Astfel, principiul egalităţii nu interzice orice formă de tratament diferenţiat, ci doar tratamentele diferenţiate care nu au o justificare obiectivă şi rezonabilă (a se vedea HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 31; HCC nr.24 din 8 octombrie 2020, § 33; HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 40).

49. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, tratamentele diferenţiate sunt justificate atunci când urmăresc scopuri legitime (a se vedea HCC nr.16 din 20 mai 2021, §§ 66-70) şi când mijloacele de realizare a acestor scopuri respectă o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul legitim urmărit (a se vedea HCC nr.29 din 26 noiembrie 2020, § 34; HCC nr.30 din 23 septembrie 2021, § 66; Beeler v. Elveţia [MC], 11 octombrie 2022, § 93).

b) Dacă tratamentul diferenţiat urmăreşte realizarea unui scop legitim

50. Curtea trebuie să analizeze dacă tratamentul diferenţiat al persoanei asigurate care realizează venituri în perioada concediului de maternitate şi/sau a concediului pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani şi naşte un alt copil în această perioadă urmăreşte un scop legitim.

51. În acest sens, Curtea notează că, în virtutea garanţiilor constituţionale prevăzute la articolele 47, 49 şi 50 şi pe baza prerogativei sale prevăzute de articolul 72 alin.(3) lit.j) din Constituţie de a adopta legi organice care reglementează protecţia socială, legislatorul a reglementat prin norma contestată o excepţie de la regula generală privind stabilirea bazei de calcul al indemnizaţiilor de maternitate şi de îngrijire a copilului până la vârsta de 3 ani (a se vedea § 39 supra). Astfel, legislatorul a stabilit că, în cazul persoanei asigurate care nu a realizat venituri pe parcursul celor 12 luni calendaristice premergătoare lunii survenirii riscului asigurat din cauza aflării sale în concediul de maternitate şi/sau concediul pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, cuantumul indemnizaţiei de maternitate şi al indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului se stabileşte din baza de calcul avută în vedere la calcularea acestor indemnizaţii pentru copilul precedent. Aşadar, urmărind să acorde o protecţie sporită familiei şi să ocrotească maternitatea şi copiii, legislatorul i-a acordat persoanei asigurate care nu a realizat venituri anterior survenirii maternităţii sau concediului de îngrijire a următorului copil dreptul de a pretinde la plata unei indemnizaţii care se calculează având în vedere baza de calcul folosită la stabilirea indemnizaţiei de maternitate şi indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului în cazul copilului precedent.

52. Pe de altă parte, în cazul persoanei asigurate care, deşi ar putea beneficia de garanţia concediului pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani cu achitarea indemnizaţiei pe baza prevederii contestate, realizează venituri şi naşte un alt copil în această perioadă, legislatorul a stabilit că indemnizaţia de maternitate şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului vor fi calculate potrivit regulii generale, i.e. având în vedere venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni premergătoare lunii survenirii riscului asigurat. De altfel, această regulă intervine indiferent dacă veniturile realizate în ultimele 12 luni premergătoare lunii survenirii riscului asigurat ar putea determina un cuantum mai mic al indemnizaţiei de maternitate şi al indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului.

53. Prin urmare, tratamentul favorabil instituit de legislator în scopul ocrotirii maternităţii nu este aplicabil în cazul persoanei care realizează venituri în perioada concediului de maternitate şi/sau a concediului pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani şi naşte un alt copil în această perioadă. Această categorie de persoane este, în realitate, descurajată să obţină venituri în perioada concediului de maternitate şi/sau a concediului pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, pentru că poate risca să beneficieze de un cuantum mai mic al indemnizaţiilor. Aşadar, Curtea constată că tratamentul mai puţin favorabil aplicat acestei categorii de persoane nu urmăreşte niciun scop legitim prevăzut de articolul 54 alin.(2) din Constituţie.

54. În consecinţă, Curtea nu identifică niciun argument rezonabil care să justifice tratamentul diferenţiat al persoanei care realizează venituri în perioada concediului de maternitate şi/sau a concediului pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani şi naşte un alt copil în această perioadă. Acest tratament juridic diferenţiat instituie o situaţie discriminatorie în cadrul aceleiaşi categorii de persoane, contrar articolelor 16, 47, 49, 50 şi 54 alin.(2) din Constituţie.

55. Aplicarea excepţiei prevăzute de articolul 7 alin.(6) din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr.289 din 22 iulie 2004, în redactarea Legii nr.311 din 30 noiembrie 2018, va fi obligatorie pentru autoarea excepţiei şi pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie, i.e. aflate în concediul de maternitate şi/sau de îngrijire a copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani şi care au cauze pendinte la data pronunţării prezentei hotărâri.

56. Totodată, Curtea observă că, prin Legea nr.404 din 21 decembrie 2023, în vigoare din 1 ianuarie 2024, legislatorul a modificat prevederea contestată şi a inclus în câmpul de aplicare al excepţiei persoana asigurată care, pe parcursul celor 12 luni calendaristice premergătoare lunii survenirii riscului asigurat, a realizat un venit asigurat. Astfel, potrivit noii reglementări, în cazul persoanei care realizează venituri, cuantumul indemnizaţiilor de maternitate şi lunare pentru creşterea copilului se stabileşte fie din baza de calcul conform căreia s-au calculat aceste indemnizaţii pentru copilul precedent, fie pe baza regulii generale, ţinând cont de cuantumul mai mare al indemnizaţiei care rezultă. În aceste condiţii, Curtea constată că nu mai este necesară emiterea unei Adrese Parlamentului în scopul executării raţionamentelor prezentei Hotărâri.

57. În virtutea celor expuse, Curtea constată că articolul 7 alin.(6) din Legea nr.289 din 22 iulie 2004, în redactarea Legii nr.311 din 30 noiembrie 2018, este compatibil cu Constituţia numai în măsura în care permite persoanei asigurate care a realizat, pe parcursul celor 12 luni calendaristice premergătoare lunii survenirii riscului asigurat, un venit asigurat, să-i fie stabilit cuantumul indemnizaţiei de maternitate şi al indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului fie din baza de calcul în temeiul căreia au fost stabilite indemnizaţiile pentru copilul precedent, fie din baza de calcul determinată potrivit prevederilor articolului 7 alineatele (1) şi (2) din aceeaşi lege, ţinându-se seama de cuantumul mai favorabil al indemnizaţiei.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 37 şi 38 alin.(1) lit.e) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite parţial sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(6) din Legea nr.289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, în redactarea Legii nr.311 din 30 noiembrie 2018, ridicată de dna Liudmila Sidorenco în dosarul nr.3-2781/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Se recunoaşte constituţional articolul 7 alin.(6) din Legea nr.289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, în redactarea Legii nr.311 din 30 noiembrie 2018, în măsura în care, atunci când persoana asigurată, pe parcursul celor 12 luni calendaristice premergătoare lunii survenirii riscului asigurat, a realizat venit asigurat, cuantumul indemnizaţiei de maternitate şi al indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului se stabileşte:

a) fie din baza de calcul în temeiul căreia au fost stabilite indemnizaţiile pentru copilul precedent;

b) fie din baza de calcul determinată potrivit prevederilor articolului 7 alineatele (1) şi (2) din Lege,

ţinându-se cont de cuantumul mai favorabil al indemnizaţiei.

3. Efectele prezentei hotărâri sunt aplicabile autoarei excepţiei şi persoanelor aflate în aceeaşi situaţie, care au cauze pendinte la data pronunţării prezentei hotărâri.

4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.