Hotărâre nr.20/5 din 20.05.2022 cu privire la aprobarea Regulamentului privind cerinţele de creditare responsabilă aplicate organizaţiilor de creditare nebancară

COMISIA NAŢIONALĂ A PIEŢEI FINANCIARE

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Regulamentului privind cerinţele

de creditare responsabilă aplicate organizaţiilor

de creditare nebancară

nr. 20/5  din  20.05.2022

 (în vigoare 01.09.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.187-193 art. 722 din 24.06.2022

* * *

Abrogat: 19.06.2026

Hotărârea BNM nr.60 din 12.03.2026

ÎNREGISTRAT:

Ministerul Justiţiei

al Republicii Moldova

nr.1727 din 15 iunie 2022

Ministru _____ Sergiu LITVINENCO

În temeiul art.23 alin.(4) lit.e) din Legea nr.1/2018 cu privire la organizaţiile de creditare nebancară (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr.108–112, art.200), cu modificările ulterioare, şi art.8 din Legea nr.202/2013 privind contractele de credit pentru consumatori (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.191-197, art.619), Comisia Naţională a Pieţei Financiare

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul privind cerinţele de creditare responsabilă aplicate organizaţiilor de creditare nebancară, conform anexei.

2. Prezenta Hotărâre intră în vigoare la data de 1 septembrie 2022.

Anexă

la Hotărârea CNPF

nr.20/5 din 20.05.2022

REGULAMENT

privind cerinţele de creditare responsabilă

aplicate organizaţiilor de creditare nebancară

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Prezentul Regulament are drept scop stabilirea faţă de organizaţiile de creditare nebancară (în continuare – creditori) înregistrate în Registrul organizaţiilor de creditare nebancară autorizate a unor cerinţe de acordare a creditului nebancar şi/sau a leasingului financiar, inclusiv privind condiţiile şi modul de evaluare a capacităţii consumatorului de rambursare a creditului nebancar şi/sau a leasingului financiar, precum şi privind gradul de acoperire cu gaj.

2. Prevederile prezentului Regulament se aplică contractelor de credit pentru consumatori, definite în Legea nr.202/2013 privind contractele de credit pentru consumatori (în continuare – Legea nr.202/2013). Persoana fizică căreia urmează să i se acorde un credit are calitatea de consumator, dacă creditorul nu a obţinut documente care justifică desfăşurarea de către acesta a activităţii de întreprinzător sau profesionale în al cărui scop se solicită creditul.

3. Prevederile prezentului Regulament nu se aplică:

1) creditelor restructurate;

2) creditelor garantate integral pe întreaga perioadă de derulare cu mijloace băneşti (depozit-garanţie) la o bancă;

3) creditelor preluate de către terţi în caz de deces al debitorului sau partaj ;

4) creditelor care fac excepţie, potrivit prevederilor art.2 alin.(2) din Legea nr.202/2013.

Capitolul II

NOŢIUNI

4. Noţiunile utilizate în prezentul Regulament au semnificaţiile prevăzute în Legea nr.202/2013 şi Legea nr.1/2018 cu privire la organizaţiile de creditare nebancară (în continuare – Legea nr.1/2018).

5. În sensul prezentului Regulament, noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii:

1) credit acordat consumatorului (în continuare - credit) – creditul nebancar sau leasingul financiar, astfel cum sunt definite la art.3 din Legea nr.1/2018 , acordat în temeiul contractului de credit pentru consumatori, potrivit art.3 din Legea nr.202/2013;

2) credit de consum – creditul acordat consumatorului, altul decât cel prevăzut la subpunctul 3);

3) credit pentru investiţii imobiliare – creditul acordat consumatorului, destinat dobândirii sau conservării dreptului de proprietate asupra unui teren, a unei construcţii şi/sau a unei părţi componente a clădirii, realizate sau care urmează să se realizeze, ori modernizării, consolidării sau extinderii unei construcţii şi/sau a unei părţi componente a clădirii, ori pentru viabilizarea unui teren şi care este garantat cu gaj constituit asupra unui sau mai multor bunuri imobile;

4) credit restructurat – creditul acordat consumatorului, definit potrivit noţiunilor de activ renegociat sau activ prelungit, prevăzute la pct.3 din Regulamentul cu privire la clasificarea activelor de către organizaţiile de creditare nebancară, aprobat prin Hotărârea CNPF nr.60/4/2019;

5) imobilul gajat – imobilul depus ca garanţie pentru a asigura îndeplinirea obligaţiilor în temeiul unui contract de credit acordat consumatorului;

6) preţul imobilului gajat – preţul imobilului, specificat în contractul de vânzare-cumpărare (dacă există un asemenea contract cu o vechime nu mai mare de 6 luni la data solicitării creditului) a bunului respectiv;

7) raportul dintre credite şi garanţii (în continuare – RCG) – raportul dintre valoarea totală a creditului acordat consumatorului şi valoarea imobilelor gajate aferente creditului respectiv, exprimat în procente, astfel cum este reglementat la capitolul IV;

8) raportul dintre serviciul datoriei şi venituri (în continuare – RSDV) – raportul dintre serviciul datoriei şi venitul mediu al consumatorului, exprimat în procente, astfel cum este reglementat la capitolul V;

9) serviciul datoriei – valoarea costurilor lunare de deservire a datoriei totale a consumatorului, astfel cum este reglementat la capitolul V;

10) valoarea de piaţă – suma estimată şi indicată în cadrul unui raport de evaluare efectuat de către o întreprindere de evaluare a bunurilor imobile, a cărui dată de emitere nu depăşeşte 1 an;

11) venitul mediu al consumatorului – venitul net mediu lunar al consumatorului, utilizat la determinarea bonităţii acestuia la depunerea cererii pentru acordarea creditului, astfel cum este reglementat la capitolul V.

12) venituri confirmate – veniturile efectiv încasate, ce pot fi confirmate documentar din surse oficiale deţinute de autorităţi publice, bănci, societăţi financiare nonbancare şi/sau birouri ale istoriilor de credit, inclusiv remitenţele care pot fi confirmate documentar, precum şi veniturile confirmate în baza documentelor primare cu regim special, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr.294/1998 cu privire la executarea Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr.406-II/1997.

Capitolul III

PRINCIPIILE DE CREDITARE RESPONSABILĂ.

EVALUAREA BONITĂŢII CONSUMATORULUI

6. Creditarea responsabilă reprezintă activitatea de creditare, în cadrul căreia creditorul efectuează o evaluare a bonităţii consumatorului, nu îşi asumă un risc ridicat de credit, nu permite consumatorului să îşi asume, în temeiul contractelor de credit, obligaţii financiare care excedează capacitatea sa financiară de rambursare şi nu contribuie la acumularea rapidă a gradului de îndatorare a consumatorilor.

7. Anterior încheierii contractului de credit cu consumatorul, creditorul trebuie:

1) să evalueze bonitatea consumatorului, bazându-se pe informaţii din surse oficiale care să documenteze veniturile confirmate, obligaţiile de credit asumate şi pe alte informaţii disponibile creditorului care pot afecta bonitatea consumatorului, potrivit prezentului Regulament;

2) să se bazeze cu preponderenţă pe principiul rambursării creditului din venitul confirmat al consumatorului, şi nu pe recuperarea forţată din contul bunului gajat sau din contul modificării valorii bunului gajat, sau din contul altor active ale consumatorului;

3) să se asigure că capacitatea de a-şi îndeplini obligaţiile în temeiul contractului de credit a consumatorului nu se bazează pe aşteptări privind creşterea sursei de venit a acestuia;

4) să efectueze evaluările în mod obiectiv, bazându-se pe informaţiile utilizate pentru evaluarea bonităţii şi ţinând cont de sustenabilitatea veniturilor consumatorului, istoria de credit, factorii obiectivi privind diminuarea veniturilor şi toate obligaţiile financiare existente, cunoscute creditorului;

5) în cazul creditelor pentru investiţii imobiliare, să se bazeze pe limitarea raportului "raportul dintre credite şi garanţii" , în conformitate cu capitolul IV;

6) în activitatea de creditare, să fie respectate limitele aferente indicatorului "raportul dintre serviciul datoriei şi venituri", în conformitate cu capitolul V;

7) să respecte limitarea scadenţei maxime a creditului, în conformitate cu capitolul VI;

8) să asigure stabilirea graficului de rambursare a creditului în tranşe periodice şi relativ egale, în descreştere sau, după caz, în concordanţă cu periodicitatea obţinerii veniturilor de către consumator, fără amânarea plăţii principalului în apropierea scadenţei creditului, în vederea evitării concentrării plăţilor şi îndatorării excesive a consumatorului.

8. Evaluarea bonităţii unui consumator reprezintă evaluarea capacităţii consumatorului de a-şi asuma o anumită obligaţie în temeiul contractului de credit pe care consumatorul ar putea să o onoreze împreună cu obligaţiile de credit deja asumate.

9. Decizia creditorului de a acorda credit trebuie să se bazeze pe o evaluare prudentă a capacităţii consumatorului de a rambursa creditul pe durata contractului de credit.

10. În cazul în care creditul este acordat către două sau mai multe persoane (codebitori), venitul şi obligaţiile financiare ale acestora trebuie evaluate împreună.

11. Creditorul trebuie să se asigure că fidejusorul este informat cel puţin în privinţa prevederilor Codului civil privind obligaţiile fidejusorului.

12. La evaluarea bonităţii unui consumator, creditorul asigură colectarea şi evaluarea informaţiilor cu privire la:

1) veniturile confirmate ale consumatorului, diversitatea, sustenabilitatea, dinamica posibilă a venitului în viitor în baza factorilor obiectiv cunoscuţi;

2) obligaţiile consumatorului în temeiul contractelor de credit în curs de executare cumulate cu obligaţiile de plată care derivă din contractul de credit solicitat, precum şi alte obligaţii financiare ale acestuia pe baza unui volum suficient de informaţii obţinute inclusiv de la consumator şi, după caz, pe baza consultării bazei de date relevante;

3) istoria de credit a consumatorului, obligaţiile de credit restante şi alte informaţii despre îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor financiare curente sau anterioare de către consumator, inclusiv a obligaţiilor sub formă de sancţiuni pecuniare (contravenţionale, penale etc.);

4) impactul circumstanţelor confirmate de consumator sau cunoscute de creditor asupra situaţiei financiare a consumatorului, precum şi al altor factori, care pot afecta capacitatea consumatorului de a-şi îndeplini obligaţiile financiare, care pot provoca probleme financiare sau îndatorarea excesivă a consumatorului.

13. Informaţia specificată la pct.12 se va verifica de către creditor cu datele din sursele oficiale accesibile relevante pentru evaluarea bonităţii consumatorului sau alte surse relevante care confirmă veniturile/obligaţiile consumatorului.

14. În cazul constatării divergenţelor dintre datoriile declarate de consumator şi cele preluate din birourile istoriilor de credite şi/sau din alte surse oficiale disponibile, se va considera valoarea mai mare dintre cele două.

15. În cazurile în care consumatorul este angajat într-o activitate individuală, desfăşoară activitate în baza patentei de întreprinzător, efectuează lucrări sezoniere şi primeşte venituri neregulate, creditorul va recunoaşte caracterul regulat al venitului în situaţia în care se vor confirma cel puţin 3 încasări în 6 luni consecutive efectuate pe parcursul ultimelor 12 luni până la depunerea cererii pentru credit. În cazul în care consumatorul primeşte venituri sub formă de dividende, creditorul va recunoaşte caracterul regulat al venitului, luând în calcul dividendele încasate pe parcursul ultimelor 12 luni până la depunerea cererii pentru credit.

16. În cazul în care părţile unui contract de credit convin să majoreze suma totală a creditului, creditorul va actualiza informaţiile disponibile despre consumator, bunul gajat şi, în baza informaţiilor actualizate, va efectua o evaluare repetată a bonităţii consumatorului.

17. În cazul în care contractul de credit este ataşat la cursul unei valute, iar consumatorul primeşte venituri în monedă naţională, creditorul trebuie să ţină cont de riscul valutar şi să aplice limita RSDV de 30 la sută.

Capitolul IV

RAPORTUL DINTRE CREDITE ŞI GARANŢII

18. Raportul dintre credite şi garanţii (RCG) se aplică numai creditelor pentru investiţii imobiliare acordate consumatorilor şi nu poate depăşi valoarea de 80 la sută, ţinând cont de excepţiile prevăzute la pct.23 şi pct.25.

19. La determinarea mărimii RCG, creditorul urmează să excludă ipoteza majorării valorii imobilului în viitor (datorită creşterii preţurilor imobiliare, schimbării destinaţiei imobilului etc.).

20. RCG se calculează în conformitate cu următoarea formulă:

unde:

Valoarea totală a creditului reprezintă suma creditului, contractată în cadrul unui contract de credit;

Valoarea imobilelor gajate nu va depăşi suma dintre valoarea de piaţă sau preţul imobilului gajat, oricare dintre cele două este mai mică, pentru toate imobilele gajate aferente creditului respectiv.

21. În cazul în care valoarea imobilului care este gajat s-a majorat faţă de preţul specificat în contractul de vânzare-cumpărare, urmare a investiţiilor capitale efectuate după procurarea acestuia, în valoarea imobilelor gajate se va include valoarea de piaţă a imobilului gajat.

22. În cazul în care imobilul este gajat pentru două sau mai multe credite, valoarea imobilului se divizează proporţional pe aceste credite, în funcţie de soldul creditelor.

23. RCG nu se aplică contractelor de credit care vizează refinanţarea creditelor acordate consumatorului, cu condiţia îndeplinirii tuturor cerinţelor de mai jos:

1) soldul curent al sumei creditului nu creşte urmare a refinanţării;

2) imobilul gajat rămâne acelaşi imobil care asigură creditul refinanţat şi valoarea de piaţă a acestuia nu s-a diminuat comparativ cu valoarea de piaţă, indicată în contractul de ipotecă, încheiat în scopul garantării creditului refinanţat, sau în gaj se propune alt imobil, astfel ca valoarea de piaţă a imobilelor gajate să nu fie mai mică decât valoarea de piaţă a imobilului, indicată în contractul de ipotecă, încheiat în scopul garantării creditului refinanţat.

24. În cazul în care creditul este garantat parţial printr-o garanţie reală sub forma unor depozite în numerar, constituite de către consumator la bancă şi a căror scadenţă depăşeşte scadenţa creditului garantat, limita RCG se va calcula reieşind din valoarea negajată a creditului după cum urmează:

25. RCG poate fi mai mare decât valoarea indicată la pct.18, în cazul în care consumatorul va încheia un contract de credit pentru achiziţia sau construirea altei locuinţe (spre exemplu, apartament, casă de locuit ori vilă) prin care se angajează, într-un termen rezonabil stabilit în contractul de credit, să reducă obligaţiile asumate în temeiul contractului de credit cu mijloacele băneşti primite din vânzarea locuinţei, care este confirmată documentar ca locuinţă de bază la momentul încheierii contractului de credit. Dispoziţiile prezentului punct pot fi aplicate numai atunci când creditorul are dovezi rezonabile şi suficiente conform cărora consumatorul, după ce va vinde locuinţa de bază, în cadrul termenului rezonabil stabilit în contractul de credit, va avea mijloace băneşti suficiente pentru a reduce obligaţiile asumate în temeiul contractului de credit într-o asemenea măsură încât RCG să nu depăşească valoarea indicată la pct.18.

26. În sensul pct.25, un termen rezonabil reprezintă un termen de:

1) cel mult 12 luni de la data încheierii contractului de credit, în cazul unui contract de credit pentru construirea bunului imobil, şi

2) cel mult 3 luni de la data încheierii contractului de credit, în cazul unui contract de credit pentru achiziţia bunului imobil.

27. Ponderea sumei creditelor acordate conform cerinţelor pct.25 în cuantumul total al creditelor noi pentru procurarea sau construcţia imobilului acordate persoanelor fizice de creditor, pe parcursul ultimelor 3 luni anterioare acordării, nu trebuie să fie mai mare decât 15 la sută.

Capitolul V

RAPORTUL DINTRE SERVICIUL DATORIEI ŞI VENITURI

28. Indicatorul RSDV se aplică tuturor creditelor acordate consumatorilor, care intră în domeniul de reglementare al prezentului Regulament.

29. Înainte de a calcula RSDV pentru creditul solicitat de către consumator, creditorul va verifica, din sursele oficiale accesibile, informaţia privind veniturile confirmate ale consumatorului şi informaţia privind costul deservirii tuturor creditelor/împrumuturilor valabile la momentul aprobării creditului.

30. Creditorul este obligat să obţină rapoartele de credit aferente consumatorului respectiv, care să conţină informaţia necesară în vederea calculării RSDV, de la toate birourile istoriilor de credit funcţionale, inclusiv prin intermediul schimbului de informaţii între acestea. Creditorul nu poartă răspundere de calitatea datelor oferite de birourile istoriilor de credit.

31. RSDV nu trebuie să depăşească 40 la sută, cu excepţia cazurilor specificate la pct.36-38.

32. În cazul refinanţării unui credit debursat anterior, valoarea deservirii acestuia va fi substituită, în calcul, cu valoarea deservirii creditului nou.

33. RSDV se calculează conform formulei:

unde:

Serviciul datoriei – valoarea medie lunară a costurilor de deservire a datoriei totale cunoscute creditorului la etapa evaluării bonităţii consumatorului, calculată ca sumă a plăţilor medii lunare calculate pentru toate creditele/împrumuturile consumatorului la momentul eliberării creditului împreună cu plata medie lunară a creditului nou. Plata medie lunară aferentă unui credit/împrumut se calculează ca raport al valorii creditului/împrumutului, a dobânzii şi a altor plăţi aferente, la scadenţa reziduală a creditului/împrumutului în luni.

Venitul mediu lunar – venitul mediu lunar al consumatorului, care deţine un caracter regulat în cazul în care consumatorul l-a realizat în cel puţin ultimele şase luni disponibile pentru evaluare, dar nu mai mult de 12 luni până la depunerea cererii pentru credit, calculat după deducerea obligaţiilor fiscale specificate în legislaţia în vigoare (net). În calculul venitului mediu lunar se vor include doar veniturile confirmate regulate, pe care creditorul le recunoaşte drept sustenabile, ţinând cont de prevederile pct.12, iar sustenabilitatea pe termen lung a venitului va fi, de asemenea, evaluată de creditor.

34. Pentru contractele de credit prin care consumatorului i se acordă dreptul de a trage mijloace, fără a depăşi limita de credit stabilită, plata lunară medie se calculează prin adăugarea valorii limitei de credit şi a costului creditului împărţit la scadenţa reziduală a creditului în luni.

35. Pentru creditele cu rata flotantă a dobânzii (care poate fi modificată în mod regulat sau în conformitate cu termenele şi condiţiile specificate în contractul de credit pe durata de valabilitate a acestuia), creditorul trebuie să efectueze un test de sensibilitate la rata dobânzii şi să se asigure că consumatorul va putea onora obligaţiile aferente creditului dacă rata dobânzii creşte. În cadrul testului de sensibilitate, la calcularea RSDV, creditorul trebuie să utilizeze rata aplicabilă dobânzii pentru credit nu mai mică decât cea prevăzută în contract, plus 4 puncte procentuale. Valoarea RSDV obţinută urmare a testului de sensibilitate al ratei dobânzii la credit nu trebuie să depăşească nivelul de 55 la sută, cu excepţia cazului specificat la pct.37, pentru care se va aplica nivelul de 70 la sută.

36. Prin derogare de la prevederile prezentului Regulament, în cazul imposibilităţii demonstrării venitului confirmat al consumatorului, mărimea maximă cumulativă a serviciului datoriei lunare a consumatorului nu va depăşi:

1) 40 la sută din cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real, stabilit de Guvernul Republicii Moldova, sau

2) 40 la sută din valoarea medie lunară a costurilor de deservire a creditelor, achitată de consumator cel puţin în 3 luni din ultimele 6 luni până la depunerea cererii pentru credit. Prevederea nu se aplică în cazul în care consumatorul, pe parcursul ultimelor 12 luni până la depunerea cererii pentru credit, a înregistrat cel puţin o plată expirată mai mare de 30 de zile la deservirea oricărui credit.

37. RSDV al consumatorului poate fi mai mare cu până la 15 puncte procentuale decât valoarea specificată la pct.17 şi pct.31, atunci când venitul mediu lunar al consumatorului, descris la pct.33, depăşeşte cel puţin de două ori mărimea salariului mediu lunar pe economie, aprobată de Guvernul Republicii Moldova pentru anul în care se ia decizia de creditare.

38. În cazul şi în condiţiile specificate la pct.25, RSDV al consumatorului poate depăşi temporar valoarea stabilită la pct.31, cu condiţia ca creditorul să se asigure că consumatorul va putea onora toate obligaţiile de plată asumate.

Capitolul VI

SCADENŢA CONTRACTULUI DE CREDIT

39. Scadenţa maximă a unui credit pentru investiţii imobiliare nu poate depăşi perioada de 30 de ani, cu excepţia cazului specificat la pct.41.

40. Scadenţa maximă a unui credit de consum nu poate depăşi perioada de 5 ani, cu excepţia cazurilor specificate la pct.41.

41. Scadenţa maximă a unui credit care vizează refinanţarea creditului acordat consumatorului poate depăşi perioada stabilită la pct.39 şi pct.40, cu condiţia îndeplinirii concomitente a următoarelor cerinţe:

1) soldul rămas al creditului refinanţat nu creşte urmare a refinanţării;

2) bunul gajat rămâne neschimbat sau bunurile suplimentare sunt gajate, în cazul contractelor de credit cu gaj;

3) scadenţa stabilită în contractul de credit nu depăşeşte scadenţa rămasă a contractului de credit supus refinanţării.

Capitolul VII

DISPOZIŢII FINALE

42. În cazul încălcării prevederilor privind nivelul maxim admis al RSDV stabilit potrivit prezentului Regulament, creditorul are dreptul să solicite doar restituirea sumei iniţiale, debursate conform contractului de credit, fără revendicarea altor plăţi prevăzute în contract (inclusiv dobânda, comisioanele, taxele, penalităţile, dobânzile de întârziere şi orice alt tip de plăţi).

43. În cazul în care organizaţiile de creditare nebancară acordă credite, utilizând serviciile intermediarului/rilor de credit, responsabilitatea pentru respectarea prezentului Regulament revine în totalitate organizaţiei de creditare nebancară.