Hotărâre nr.35 din 09.11.2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative şi din Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului (funcţiile de secretar de stat, de şef şi de şef-adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat) (sesizările nr.157g/2020, nr.225g/2020, nr.7g/2021, nr.8g/2021, nr.9g/2021, nr.27g/2021, nr.54g/2021, nr.104g/2021, nr.107g/2021, nr.125g/2021, nr.183g/2021, nr.184g/2021 şi nr.244g/2021)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr. 63 din 5 iulie 2019 pentru

modificarea unor acte legislative şi din Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019 cu privire

la modificarea unor hotărâri ale Guvernului

(funcţiile de secretar de stat, de şef şi de şef-adjunct

al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat)

(sesizările nr.157g/2020, nr.225g/2020, nr.7g/2021,

nr.8g/2021, nr.9g/2021, nr.27g/2021, nr.54g/2021,

nr.104g/2021, nr.107g/2021, nr.125g/2021,

nr.183g/2021, nr.184g/2021 şi nr.244g/2021)

nr. 35  din  09.11.2021

 (în vigoare 09.11.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 286-289 art. 207 din 26.11.2021

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate pe 8 octombrie 2020, pe 31 decembrie 2020, pe 19 ianuarie 2021, pe 12 februarie 2021, pe 10 martie 2021, pe 14 mai 2021, pe 17 mai 2021, pe 27 mai 2021, pe 29 iulie 2021, pe 2 august 2021 şi pe 5 noiembrie 2021,

Examinând sesizările menţionate în şedinţă publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative:

– articolul IV pct.1, în partea în care se referă la abrogarea textului "secretar de stat" din articolul (8) alin.(2) lit.c) din Legea nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public;

– articolul IV pct.2;

– articolul V, în partea în care se referă la introducerea poziţiei "secretar de stat" după poziţia "ministru" în Anexa la Legea nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică;

– articolul V, în partea în care se referă la introducerea poziţiei "şef, şef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, reprezentant al Guvernului în teritoriu" în Anexa la Legea nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică;

– articolul VI pct.1, care prevede "excluderea punctului 2 poziţia B01- textul "şef/şef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat" din Capitolul I Secţiunea I din Anexa la Legea nr.155 din 21 iulie 2011 pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcţiilor publice";

– articolul VI pct.1, care prevede "excluderea la poziţia A06 a textului "Secretar de stat" din Capitolul II Secţiunea I din Anexa la Legea nr.155 din 21 iulie 2011 pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcţiilor publice";

– articolul X pct.2, care prevede "completarea compartimentului "Alte funcţii de demnitate publică la nivel central" cu următorul cuprins: "A 1057 (codul funcţiei) Secretar de stat (denumirea funcţiei) 125 (clasa de salarizare) 13,37 (coeficientul de salarizare)" în Anexa nr.3 la Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar;

– articolul X pct.2, referitor la introducerea compartimentului "Funcţii de demnitate publică din oficiile teritoriale" în Anexa nr.3 la Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar;

– articolul X pct.2, care prevede "excluderea poziţiei A2005" din Anexa nr.3 la Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar;

– articolul XI alineatele (1) şi (2), în partea în care se referă la introducerea textelor "a şefilor şi şefilor adjuncţi" şi "şefii şi şefii adjuncţi" în articolul 10 alin.(2) din Legea bugetului de stat pentru anul 2019, nr.303 din 30 noiembrie 2018;

– textul "secretar de stat, şef şi şef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat" din articolul XII alin.(2);

– textul "secretar de stat, şef şi şef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat" din articolul XII alin.(3) lit.c);

– textul "secretar de stat, şef şi şef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat" din articolul XII alin.(3) lit.e).

2. De asemenea, se contestă unele prevederi din Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului:

– textul "secretar de stat, şef şi şef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat" din punctul 3);

– textul "secretar de stat, şef şi şef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat" din punctul 3) subpunctul 3);

– punctul 1 subpunctul 1) din Anexă, în partea în care se referă la excluderea textului "secretar de stat" din punctul 54 subpunctul 2) din Anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.201 din 11 martie 2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public;

– punctul 1 subpunctul 2) din Anexă, în partea în care se referă la excluderea textului "secretar de stat" din punctul 13 lit.c) din Anexa nr.5 la Hotărârea Guvernului nr.201 din 11 martie 2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public;

– punctul 3 subpunctele 1), 2) şi 3) din Anexă;

– textul "care deţin funcţie de demnitate publică" din punctul 5 subpunctul 2) din Anexă, care stabileşte o nouă redactare a punctului 10 din Structura-Tip a Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea ministerului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.595 din 26 iulie 2017;

– textul "care deţin funcţie de demnitate publică" din punctul 11 subpunctul 3) lit.b) din Anexă, care stabileşte o nouă redactare a punctului 10 din Anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.695 din 30 august 2017 cu privire la organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului.

3. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de către dl avocat Nicolae Frumosu în interesele reclamanţilor în dosarele nr.3a-546/20 (sesizarea nr.157g/2020), nr.3a-1011/20 (sesizarea nr.225g/2020), nr.3a-1066/20 (sesizarea nr.27g/2021), nr.3a-1010/20 (sesizarea nr.54g/2021), nr.3a-423/21 (sesizarea nr.104g/2021), nr.3a-1266/20 (sesizarea nr.107g/2021), nr.3a-265/21 (sesizarea nr.183g/2021), nr.3a-191/21 (sesizarea nr.184g/2021) şi nr.3a-1481/20 (sesizarea nr.244g/2021), pendinte la Curtea de Apel Chişinău; în dosarele nr.3-486/20 (sesizarea nr.7g/2021), nr.3-484/20 (sesizarea nr.8g/2021), nr.3-485/20 (sesizarea nr.9g/2021), pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

4. Sesizarea nr.125g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de dl Ghennadi Cazanji, reclamant în dosarul nr.3a-41/21, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

5. Sesizările au fost trimise la Curtea Constituţională de Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, şi de Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

6. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor menţionate mai sus, Curtea a decis conexarea acestora într-un singur dosar, în baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, fiindu-i atribuit numărul 157g/2020.

7. Printr-o decizie a Curţii Constituţionale, sesizările au fost declarate admisibile, fără a se prejudeca fondul cauzei.

8. La şedinţa Curţii, dl judecător Vladimir Ţurcan i-a prezentat plenului Curţii Constituţionale o cerere de abţinere de la judecarea cauzei. Analizând motivele invocate în cerere, Curtea Constituţională a decis admiterea ei.

9. Curtea a observat că, deşi prevederile contestate de autorii sesizărilor fac parte din legi de modificare şi din hotărâri de modificare a unor acte normative, care s-au încorporat, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, Curtea va opera pentru facilitarea lecturii prezentei hotărâri, cu prevederile actelor de modificare, i.e. Legea nr.63 din 5 iulie 2019 şi Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019 (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.27 din 14 septembrie 2021, § 18).

10. Curtea mai observă că deşi articolul VI pct.1 din Legea nr.63 din 5 iulie 2019 prevede excluderea textului "şef/şef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat" de la poziţia B01 din Capitolul I Secţiunea I din Anexa la Legea nr.155 din 21 iulie 2011, de fapt, aceste funcţii sunt reglementate la poziţia B02 din acelaşi capitol, prin urmare, Curtea va examina textul "şef/şef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat" din poziţia B02.

11. În procesul examinării sesizărilor, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului.

12. În şedinţa publică a Curţii au fost prezenţi dl avocat Nicolae Frumosu, reprezentantul autorilor sesizărilor, dl Radu Radu, reprezentantul Parlamentului, dl Iulian Rusu, reprezentantul Guvernului.

ÎN FAPT

A. CIRCUMSTANŢELE LITIGIILOR PRINCIPALE

1. Circumstanţele cauzei de contencios administrativ nr.3a-546/20 (sesizarea nr.157g/2020)

13. Pe 3 mai 2017, prin Hotărârea Guvernului nr.279, dl Eduard Vecvert a fost angajat în calitate de şef-adjunct al Oficiului teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat.

14. Prin Legea nr.63 din 5 iulie 2019 şi prin Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019, inter alia, a fost lichidată funcţia publică de şef-adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat.

15. Pe 26 iulie 2019, prin Dispoziţia nr.103-d, Guvernul a dispus preavizarea persoanelor care deţin funcţii publice de conducere de şef şi de şef-adjunct în cadrul oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat.

16. Pe 21 august 2019, Guvernul a emis Dispoziţia nr.153-d cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale dlui Eduard Vecvert din data de 28 august 2019.

17. Pe 19 septembrie 2019, dl avocat Nicolae Frumosu a depus, în interesele dlui Eduard Vecvert, la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, o cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova, având ca terţ Cancelaria de Stat, privind anularea dispoziţiilor Guvernului menţionate supra, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului mediu lunar pentru perioada absenţei forţate de la lucru, a prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată.

18. Prin hotărârea din 4 februarie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis parţial cererea de chemare în judecată formulată de dl Eduard Vecvert, a anulat Dispoziţia nr.103-d din 26 iulie 2019 în partea privind preavizarea dlui Eduard Vecvert şi Dispoziţia nr.153-d din 21 august 2019, a obligat Guvernul să-l restabilească pe dl Eduard Vecvert în funcţia deţinută anterior, a dispus încasarea salariului mediu lunar pentru perioada absenţei forţate de la lucru, a prejudiciului moral în sumă de 14 502,43 lei şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 lei.

19. Pe 12 februarie 2020, Guvernul a emis Dispoziţia nr.41-d, prin care a anulat Dispoziţia nr.153-d din 21 august 2019 şi Dispoziţia nr.103-d din 26 iulie 2019 în partea privind preavizarea dlui Eduard Vecvert şi l-a restabilit pe dl Eduard Vecvert în funcţia de şef-adjunct al Oficiului teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat.

20. Pe 13 februarie 2020, Guvernul Republicii Moldova şi Cancelaria de Stat au formulat un apel la Curtea de Apel Chişinău, prin care au solicitat casarea hotărârii din 4 februarie 2020, cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată depusă de reclamant.

21. În cadrul şedinţei de judecată din 30 septembrie 2020, dl avocat Nicolae Frumosu a ridicat, în interesele dlui Eduard Vecvert, excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative şi din Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului.

22. Printr-o Încheiere din aceeaşi dată, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

2. Circumstanţele cauzei de contencios administrativ nr.3a-1011/20 (sesizarea nr.225g/2020)

23. Prin Hotărârea Guvernului nr.45 din 1 februarie 2017, dl Fiodor Gaidarji a fost angajat în calitate de şef al Oficiului teritorial Comrat al Cancelariei de Stat.

24. Prin Legea nr.63 din 5 iulie 2019 şi prin Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019, inter alia, a fost lichidată funcţia publică de şef al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat.

25. Pe 26 iulie 2019, prin Dispoziţia nr.103-d, Guvernul a dispus preavizarea persoanelor care deţin funcţii publice de conducere de şef şi de şef-adjunct în cadrul oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat.

26. Pe 21 august 2019, Guvernul a emis Dispoziţia nr.156-d cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale dlui Fiodor Gaidarji din data de 28 august 2019.

27. Pe 19 septembrie 2019, dl Fiodor Gaidarji a depus la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, o cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova şi Cancelariei de Stat, având ca persoană terţă pe dl Piotr Manol, privind contestarea actului administrativ individual defavorabil, reîncadrarea în funcţia deţinută, repararea prejudiciului material şi moral, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

28. Prin hotărârea din 4 iulie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a respins cererea de chemare în judecată formulată de dl Fiodor Gaidarji.

29. Pe 7 iulie 2020, dl avocat Nicolae Frumosu a formulat, în interesele dlui Fiodor Gaidarji, un apel la Curtea de Apel Chişinău, prin care a solicitat casarea hotărârii Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani.

30. Pe 18 noiembrie 2020, dl avocat Nicolae Frumosu a ridicat, în interesele dlui Fiodor Gaidarji, excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative şi din Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului.

31. Prin Încheierea din 16 decembrie 2020, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

3. Circumstanţele cauzei de contencios administrativ nr.3-486/20 (sesizarea nr.7g/2021)

32. Pe 2 iulie 2018, prin Hotărârea Guvernului nr.606, dl Oleg Tudosan a fost angajat în calitate de şef-adjunct al Oficiului teritorial Orhei al Cancelariei de Stat.

33. Prin Legea nr.63 din 5 iulie 2019 şi prin Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019, inter alia, a fost lichidată funcţia publică de şef-adjunct al oficiului teritorial ale Cancelariei de Stat.

34. Pe 26 iulie 2019, prin Dispoziţia nr.103-d, Guvernul a dispus preavizarea persoanelor care deţin funcţii publice de conducere de şef şi de şef-adjunct în cadrul oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat.

35. Pe 21 august 2019, Guvernul a emis Dispoziţia nr.162-d cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale dlui Oleg Tudosan din data de 28 august 2019.

36. Pe 24 februarie 2020, dl Oleg Tudosan a depus la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, o cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova, având ca terţi Cancelaria de Stat şi pe dna Silvia Badrajan, privind anularea actelor administrative individuale defavorabile, restabilirea la locul de muncă, repararea prejudiciului material şi moral, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

37. Pe 10 decembrie 2020, dl Oleg Tudosan a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative şi din Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului.

38. Prin Încheierea din 5 ianuarie 2021, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

4. Circumstanţele cauzei de contencios administrativ nr.3-484/20 (sesizarea nr.8g/2021)

39. Prin Dispoziţia Guvernului nr.147-d din 12 decembrie 2018, dl Victor Vlas a fost angajat în calitate de şef-adjunct al Oficiului teritorial Orhei al Cancelariei de Stat.

40. Prin Legea nr.63 din 5 iulie 2019 şi prin Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019, inter alia, a fost lichidată funcţia publică de şef-adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat.

41. Pe 26 iulie 2019, Guvernul a dispus, prin Dispoziţia nr.103-d, preavizarea persoanelor care deţin funcţii publice de conducere de şef şi de şef-adjunct în cadrul oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat.

42. Pe 21 august 2019, Guvernul a emis Dispoziţia nr.163-d cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale dlui Victor Vlas din data de 28 august 2019.

43. Pe 24 februarie 2020, dl Victor Vlas a depus la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, o cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova, având ca terţi Cancelaria de Stat şi pe dl Ruslan Socol, privind anularea actelor administrative individuale defavorabile, restabilirea la locul de muncă, repararea prejudiciului material şi moral, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

44. Pe 10 decembrie 2020, dl Victor Vlas a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative şi din Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului.

45. Prin Încheierea din 5 ianuarie 2021, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

5. Circumstanţele cauzei de contencios administrativ nr.3-485/20 (sesizarea nr.9g/2021)

46. Pe 29 mai 2019, prin Dispoziţia Guvernului nr.25-d, dna Victoria Prisacari a fost angajată în calitate de şef-adjunct al Oficiului teritorial Orhei al Cancelariei de Stat.

47. Prin Legea nr.63 din 5 iulie 2019 şi prin Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019, inter alia, a fost lichidată funcţia publică de şef-adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat.

48. Pe 26 iulie 2019, prin Dispoziţia nr.103-d, Guvernul a dispus preavizarea persoanelor care deţin funcţii publice de conducere de şef şi de şef-adjunct în cadrul oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat.

49. Pe 21 august 2019, Guvernul a emis Dispoziţia nr.161-d cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale dnei Victoria Prisacari din data de 28 august 2019.

50. Pe 24 februarie 2020, dna Victoria Prisacari a depus la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, o cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova, având ca terţi Cancelaria de Stat şi pe dna Lora Grosu, privind anularea actelor administrative individuale defavorabile, restabilirea la locul de muncă, repararea prejudiciului material şi moral, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

51. Pe 10 decembrie 2020, dna Victoria Prisacari a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative şi din Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului.

52. Prin Încheierea din 5 ianuarie 2021, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

6. Circumstanţele cauzei de contencios administrativ nr.3a-1066/20 (sesizarea nr.27g/2021)

53. Prin Hotărârea Guvernului nr.238 din 2 martie 2016, dl Ion Mereuţă a fost angajat în calitate de şef al Oficiului teritorial Hânceşti al Cancelariei de Stat.

54. Prin Legea nr.63 din 5 iulie 2019 şi prin Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019, inter alia, a fost lichidată funcţia publică de şef al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat.

55. Pe 26 iulie 2019, prin Dispoziţia nr.103-d, Guvernul a dispus preavizarea persoanelor care deţin funcţii publice de conducere de şef şi de şef adjunct în cadrul oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat.

56. Pe 25 septembrie 2019, Guvernul a emis Dispoziţia nr.213-d cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale dlui Ion Mereuţă din data de 27 septembrie 2019.

57. Pe 22 octombrie 2019, avocatul Nicolae Frumosu a formulat, în interesele dlui Ion Mereuţă, o cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova, având ca terţi Cancelaria de Stat şi pe dl Veaceslav Ursu privind anularea parţială a dispoziţiei nr.103-d şi anularea dispoziţiei nr.213-d, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la lucru şi a cheltuielilor de judecată.

58. Prin Hotărârea din 9 iulie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis parţial cererea de chemare în judecată formulată de dl Ion Mereuţă, a anulat Dispoziţia nr.103-d din 26 iulie 2019 în partea privind preavizarea dlui Ion Mereuţă şi Dispoziţia nr.213-d din 25 septembrie 2019, a obligat Guvernul să-l restabilească pe dl Ion Mereuţă în funcţia deţinută anterior, a dispus încasarea salariului mediu lunar pentru perioada absenţei forţate de la lucru şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 (cinci mii) lei.

59. Pe 24 iulie 2020, Guvernul şi Cancelaria de Stat a Republicii Moldova au declarat apel la Curtea de Apel Chişinău, prin care au solicitat casarea hotărârii Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, din 9 iulie 2020.

60. Pe 19 ianuarie 2020, dl avocat Nicolae Frumosu a ridicat, în interesele dlui Ion Mereuţă, excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative şi din Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului.

61. Prin Încheierea din 2 februarie 2021, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

7. Circumstanţele cauzei de contencios administrativ nr.3a-1010/20 (sesizarea nr.54g/2021)

62. Prin Ordinul ministrului de stat nr.168/P din 13 martie 2010, dl Cezar Frumosu a fost angajat în calitate de şef-adjunct al Oficiului teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, responsabil pentru raionul Criuleni.

63. Prin Legea nr.63 din 5 iulie 2019 şi prin Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019, inter alia, a fost lichidată funcţia publică de şef-adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat.

64. Pe 26 iulie 2019, prin Dispoziţia nr.103-d, Guvernul a dispus preavizarea persoanelor care deţin funcţii publice de conducere de şef şi de şef-adjunct în cadrul oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat.

65. Pe 21 august 2019, Guvernul a emis Dispoziţia nr.151-d cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale dlui Cezar Frumosu din data de 28 august 2019.

66. Pe 19 septembrie 2019, dl Cezar Frumosu a depus la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, o cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova, având ca terţ Cancelaria de Stat, privind anularea actului administrativ individual defavorabil, restabilirea la locul de muncă, repararea prejudiciului material şi moral, încasarea cheltuielilor de judecată.

67. Prin Hotărârea din 4 iulie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a respins cererea de chemare în judecată formulată de dl Cezar Frumosu.

68. Pe 25 noiembrie 2020, dl avocat Nicolae Frumosu a formulat, în interesele dlui Cezar Frumosu, un apel împotriva hotărârii menţionate anterior.

69. Pe 19 ianuarie 2021, dl avocat Nicolae Frumosu a ridicat, în interesele dlui Cezar Frumosu, excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative şi din Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului.

70. Prin Încheierea din 2 martie 2021, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

8. Circumstanţele cauzei de contencios administrativ nr.3a-423/21 (sesizarea nr.104g/2021)

71. Prin Ordinul ministrului de stat nr.168/P din 13 martie 2010, dl Valeriu Dodiţă a fost angajat în calitate de şef-adjunct al Oficiului teritorial Bălţi al Cancelariei de Stat.

72. Prin Legea nr.63 din 5 iulie 2019 şi prin Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019, inter alia, a fost lichidată funcţia publică de şef-adjunct al oficiului teritorial ale Cancelariei de Stat.

73. Pe 26 iulie 2019, prin Dispoziţia nr.103-d, Guvernul a dispus preavizarea persoanelor care deţin funcţii publice de conducere de şef şi de şef-adjunct în cadrul oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat.

74. Pe 11 septembrie 2019, Guvernul a emis Dispoziţia nr.197-d cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale dlui Valeriu Dodiţă din data de 16 septembrie 2019.

75. Pe 11 octombrie 2019, dl avocat Nicolae Frumosu a depus, în interesele dlui Valeriu Dodiţă, la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, o cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova, având ca terţi Cancelaria de Stat şi pe dl Valeriu Gîrlă, privind anularea dispoziţiilor Guvernului menţionate supra, restabilirea în funcţia deţinută anterior, repararea prejudiciului material în cuantum egal cu un salariu mediu lunar pentru perioada absenţei forţate de la serviciu şi încasarea cheltuielilor de judecată.

76. Prin Hotărârea din 1 august 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a respins cererea de chemare în judecată formulată de dl Nicolae Frumosu.

77. Pe 7 august 2020, dl avocat Nicolae Frumosu a formulat, în interesele dlui Valeriu Dodiţă, un apel împotriva hotărârii menţionate anterior.

78. Pe 22 martie 2021, dl avocat Nicolae Frumosu a ridicat, în interesele dlui Valeriu Dodiţă, excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative şi din Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului.

79. Prin Încheierea din 27 aprilie 2021, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

9. Circumstanţele cauzei de contencios administrativ nr.3a-1266/20 (sesizarea nr.107g/2021)

80. Prin Hotărârea Guvernului nr.930 din 7 noiembrie 2017, dl Dorin Andros a fost angajat la Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, în calitate de secretar de stat în domeniul dezvoltării regionale şi rurale.

81. Prin Legea nr.63 din 5 iulie 2019 şi prin Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019, inter alia, a fost lichidată funcţia publică de secretar de stat.

82. Pe 26 iulie 2019, prin Dispoziţia nr.103-d, Guvernul a dispus preavizarea persoanelor care deţin funcţii publice de conducere de nivel superior de secretar de stat.

83. Pe 21 august 2019, Guvernul a emis Dispoziţia nr.144-d cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale dlui Dorin Andros din data de 28 august 2019.

84. Pe 18 noiembrie 2019, dl avocat Nicolae Frumosu a formulat, în interesele dlui Dorin Andros, o cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova, având ca terţ Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, privind contestarea actelor administrative, restabilirea în funcţia deţinută anterior, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată.

85. Prin Dispoziţia Guvernului nr.314-d din 27 noiembrie 2019, dl Dorin Andros a fost numit în funcţia de demnitate publică de secretar de stat al Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului din data de 28 noiembrie 2019.

86. Ulterior, dl avocat Nicolae Frumosu a formulat, în interesele dlui Dorin Andros, o cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care nu mai solicita reîncadrarea în funcţie.

87. Prin Încheierea din 1 august 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a declarat inadmisibilă cererea de chemare în judecată în partea restabilirii în funcţia deţinută anterior. Totodată, prin Hotărârea din 1 august 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis cererea de chemare în judecată formulată de dl Nicolae Frumosu în interesele dlui Dorin Andros.

88. Pe 7 august 2020, dl avocat Nicolae Frumosu a formulat, în interesele dlui Dorin Andros, un recurs împotriva încheierii din 1 august 2020.

89. Pe 14 august 2020, Guvernul şi persoana terţă Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului au formulat un apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, din 1 august 2020.

90. Prin Încheierea din 26 ianuarie 2021, Curtea de Apel Chişinău a declarat apelul formulat de Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului ca fiind inadmisibil.

91. Pe 14 aprilie 2021, dl avocat Nicolae Frumosu a ridicat, în interesele dlui Dorin Andros, excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative şi din Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului.

92. Prin Încheierea din 20 aprilie 2021, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

10. Circumstanţele cauzei de contencios administrativ nr.3a-41/21 (sesizarea nr.125g/2021)

93. Prin Ordinul Cancelariei de Stat nr.103-P din 1 noiembrie 2011, dl Ghennadi Cazanji a fost angajat în calitate de şef-adjunct al Oficiului teritorial Comrat al Cancelariei de Stat.

94. Prin Hotărârea Guvernului nr.18 din 12 ianuarie 2018, s-a dispus eliberarea dlui Ghennadi Cazanji din funcţia de şef-adjunct al Oficiului teritorial Comrat al Cancelariei de Stat. Totodată, prin Hotărârea nr.34 din 12 ianuarie 2018, Guvernul l-a numit pe dl Ghennadi Cazanji şef-adjunct al Oficiului teritorial Comrat al Cancelariei de Stat.

95. Prin Legea nr.63 din 5 iulie 2019 şi prin Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019, inter alia, a fost lichidată funcţia publică de şef-adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat.

96. Pe 26 iulie 2019, prin Dispoziţia nr.103-d, Guvernul a dispus preavizarea persoanelor care deţin, inter alia, funcţii publice de conducere de şef adjunct în cadrul oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat.

97. Pe 21 august 2019, Guvernul a emis Dispoziţia nr.155-d cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale dlui Ghennadi Cazanji din data de 28 august 2019.

98. Pe 20 septembrie 2019, dl Ghennadi Cazanji a depus la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, o cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova şi Cancelariei de Stat privind anularea actului administrativ individual defavorabil, restabilirea în funcţia deţinută, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la lucru şi a dobânzii de întârziere.

99. Prin Hotărârea din 20 octombrie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a respins cererea de chemare în judecată formulată de dl Ghennadi Cazanji.

100. Pe 19 noiembrie 2020, dl Ghennadi Cazanji a formulat un apel împotriva hotărârii din 20 octombrie 2020.

101. Pe 18 mai 2021, dl Ghennadi Cazanji a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative şi din Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului.

102. Prin Încheierea din 18 mai 2021, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

11. Circumstanţele cauzei de contencios administrativ nr.3a-265/21 (sesizarea nr.183g/2021)

103. Prin Hotărârea Guvernului nr.20 din 12 ianuarie 2018, dl Roman Emilianov a fost angajat în calitate de şef-adjunct al Oficiului teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat.

104. Prin Legea nr.63 din 5 iulie 2019 şi prin Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019, inter alia, a fost lichidată funcţia publică de şef-adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat.

105. Pe 26 iulie 2019, prin Dispoziţia nr.103-d, Guvernul a dispus preavizarea persoanelor care deţin funcţii publice de conducere de şef şi de şef adjunct în cadrul oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat.

106. Pe 21 august 2019, Guvernul a emis Dispoziţia nr.152-d cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale dlui Roman Emilianov din 30 august 2019.

107. Pe 23 septembrie 2019, dl Roman Emilianov a depus la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, o cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova, având ca terţ Cancelaria de Stat, privind anularea actului administrativ individual defavorabil, restabilirea în funcţia deţinută, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la lucru şi a cheltuielilor de judecată. Pe 10 martie 2020, dl avocat Nicolae Frumosu a formulat, în interesele dlui Roman Emilianov, o cerere de concretizare a pretenţiilor.

108. Prin Hotărârea din 26 noiembrie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis parţial cererea de chemare în judecată formulată de dl Roman Emilianov, a anulat Dispoziţia nr.103-d din 26 iulie 2019 în partea privind preavizarea dlui Roman Emilianov şi Dispoziţia nr.152-d din 21 august 2019, a obligat Guvernul să-l restabilească pe dl Roman Emilianov în funcţia deţinută anterior, a dispus încasarea salariului mediu lunar pentru perioada absenţei forţate de la lucru şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 lei.

109. Prin Dispoziţia Guvernului nr.155-d din 9 decembrie 2020, Roman Emilianov a fost restabilit în funcţia de şef adjunct al Oficiului teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat din data de 11 decembrie 2020.

110. Pe 10 decembrie 2020, Guvernul şi Cancelaria de Stat au formulat un apel împotriva hotărârii din 26 noiembrie 2020.

111. Pe 16 aprilie 2021, dl avocat Nicolae Frumosu a ridicat, în interesele dlui Roman Emilianov, excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative şi din Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului.

112. Prin Încheierea din 19 mai 2021, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

12. Circumstanţele cauzei de contencios administrativ nr.3a-91/21 (sesizarea nr.184g/2021)

113. Prin Hotărârea Guvernului nr.128 din 7 februarie 2018, dl Vasile Costin a fost angajat în calitate de şef al Oficiului teritorial Orhei al Cancelariei de Stat.

114. Prin Legea nr.63 din 5 iulie 2019 şi prin Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019, inter alia, a fost lichidată funcţia publică de şef al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat.

115. Pe 26 iulie 2019, prin Dispoziţia nr.103-d, Guvernul a dispus preavizarea persoanelor care deţin funcţii publice de conducere de şef şi de şef adjunct în cadrul oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat.

116. Pe 1 noiembrie 2019, Guvernul a emis Dispoziţia nr.245-d cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale dlui Vasile Costin din data de 4 noiembrie 2019.

117. Pe 23 septembrie 2019, dl avocat Nicolae Frumosu a formulat, în interesele dlui Vasile Costin, o cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova, având ca terţi Cancelaria de Stat, pe dna Ana Puşneac şi pe dl Ion Chicu, privind contestarea actelor administrative, restabilirea în funcţia deţinută anterior, repararea prejudiciului cauzat şi încasarea cheltuielilor de judecată.

118. Prin Hotărârea din 1 decembrie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a respins cererea de chemare în judecată formulată de dl avocat Nicolae Frumosu în interesele dlui Vasile Costin.

119. Pe 10 decembrie 2020, dl avocat Nicolae Frumosu a formulat, în interesele dlui Vasile Costin, un apel împotriva hotărârii menţionate supra.

120. Pe 2 februarie 2021, dl avocat Nicolae Frumosu a ridicat, în interesele dlui Vasile Costin, excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative şi din Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului.

121. Prin Încheierea din 22 iulie 2021, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

13. Circumstanţele cauzei de contencios administrativ nr.3a-1481/20 (sesizarea nr.244g/2021)

122. Pe 2 martie 2016, prin Hotărârea Guvernului nr.236, dl Ghenadie Iurco a fost angajat în calitate de şef al Oficiului teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat.

123. Prin Legea nr.63 din 5 iulie 2019 şi prin Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019, inter alia, a fost lichidată funcţia publică de şef al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat.

124. Pe 26 iulie 2019, prin Dispoziţia nr.103-d, Guvernul a dispus preavizarea persoanelor care deţin funcţii publice de conducere de şef şi de şef-adjunct în cadrul oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat.

125. Pe 21 august 2019, Guvernul a emis Dispoziţia nr.150-d cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale dlui Ghenadie Iurco din data de 28 august 2019.

126. Pe 19 septembrie 2019, dl Ghenadie Iurco a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova, având ca terţi Cancelaria de Stat şi pe dna Cristina Tîşcul, privind anularea dispoziţiilor Guvernului menţionate supra, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului mediu lunar pentru perioada absenţei forţate de la lucru, a prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată.

127. Prin hotărârea din 23 octombrie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a respins cererea de chemare în judecată formulată de dl Ghenadie Iurco.

128. Pe 11 noiembrie 2020, dl avocat Nicolae Frumosu a formulat, în interesele dlui Ghenadie Iurco, un apel împotriva hotărârii menţionate supra.

129. Pe 18 martie 2021, dl avocat Nicolae Frumosu a ridicat, în interesele dlui Ghenadie Iurco, excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative şi din Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului.

130. Prin Încheierea din 2 noiembrie 2021, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

131. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[…]".

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

[…]

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii".

132. Prevederile relevante ale Legii nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public sunt următoarele:

Articolul 8

Funcţionarii publici de conducere de nivel superior

"[…]

(2) Categoria funcţionarilor publici de conducere de nivel superior include persoanele care sunt numite în una din următoarele funcţii publice de conducere de nivel superior:

c) secretar general al Guvernului, secretar general adjunct al Guvernului, secretar general de stat şi secretar de stat al ministerului, adjunct al conducătorului autorităţii administrative;

[textul "secretar de stat" exclus prin Legea nr.63 din 5 iulie 2019, în vigoare din 12 iulie 2019]

[…]".

Articolul 9

Funcţionarii publici de conducere

"(1) Categoria funcţionarilor publici de conducere include persoanele numite, în condiţiile prezentei legi, în una din următoarele funcţii publice de conducere:

[…]

c¹) şef şi şef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat;

[lit. c¹) abrogată prin Legea nr.63 din 5 iulie 2019, în vigoare din 12 iulie 2019]

[…]".

133. Prevederile relevante din Anexa la Legea nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţie de demnitate publică sunt următoarele:

Funcţii de demnitate publică

"[…]

Secretar de stat

[…]

Şef, şef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, reprezentant al Guvernului în teritoriu".

[Anexa completată prin Legea nr.63 din 5 iulie 2019, în vigoare din 12 iulie 2019]

134. Prevederile relevante din Anexa la Legea nr.155 din 21 iulie 2011 cu privire la aprobarea Clasificatorului unic al funcţiilor publice sunt următoarele:

[Textul "şef/şef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat" exclus prin Legea nr.63 din 5 iulie 2019, în vigoare din 12 iulie 2019]

[Textul "Secretar de stat" exclus prin Legea nr.63 din 5 iulie 2019, în vigoare din 12 din iulie 2019]

135. Prevederile relevante din Anexa nr.3 la Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar sunt următoarele:

[Tabelul 1 completat cu poziţiile A1057, A1058 şi A1059 prin Legea nr.63 din 5 iulie 2019, în vigoare din 12 iulie 2019]

[Poziţia A2005 exclusă prin Legea nr.63 din 5 iulie 2019, în vigoare din 12 iulie 2019]

136. Prevederile relevante ale Legii bugetului de stat pentru anul 2019, nr.303 din 30 noiembrie 2018, sunt următoarele:

Articolul 10

"(1) Pentru calcularea, începând cu 1 ianuarie 2019, a salariilor angajaţilor din sectorul bugetar, în conformitate cu prevederile Legii nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, se stabileşte valoarea de referinţă în mărime de 1500 de lei.

(2) Prin derogare de la prevederile alin.(1), se stabilesc următoarele valori de referinţă:

[…]

- în mărime de 1300 de lei – pentru persoanele cu funcţii de demnitate publică din cadrul autorităţilor/instituţiilor finanţate de la bugetul de stat, cu excepţia persoanelor cu funcţii de demnitate publică din cadrul Parlamentului, a judecătorilor, a procurorilor, a inspectorilor-judecători, a secretarului general al Guvernului, a secretarilor de stat, a şefilor şi şefilor adjuncţi ai oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat;

[…]

– în mărime de 1500 de lei – pentru secretarul general al Guvernului, secretarii de stat, şefii şi şefii adjuncţi ai oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat;

[Articolul 10 modificat prin Legea nr.63 din 5 iulie 2019, în vigoare din 12 iulie 2019]

[…]."

137. Prevederile relevante ale Legii nr.63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative sunt următoarele:

Articolul XII

"(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Persoanelor care deţin funcţiile publice de secretar general al Guvernului, secretar general de stat, secretar de stat, şef şi şef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat li se păstrează condiţiile de salarizare, existente până la data intrării în vigoare a prezentei legi, până în momentul eliberării acestora din funcţiile publice deţinute.

(3) Guvernul, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi:

a) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;

b) va asigura aducerea în concordanţă cu prezenta lege a actelor normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale;

c) pentru asigurarea punerii în aplicare a prevederilor prezentei legi, în legătură cu lichidarea funcţiilor publice de secretar general al Guvernului, secretar general de stat, secretar de stat, şef şi şef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, va întreprinde măsurile necesare conform legii, inclusiv desfăşurarea procedurilor legale ce vizează eliberarea din funcţie a persoanelor respective;

d) va întreprinde măsurile necesare, conform legislaţiei, pentru a asigura ocuparea funcţiilor publice de secretar general al ministerului;

e) va întreprinde măsurile necesare, conform legislaţiei, pentru a asigura numirea în funcţiile de demnitate publică de secretar general al Guvernului, secretar de stat, şef şi şef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat."

138. Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului sunt următoarele:

"1. Se aprobă modificările ce se operează în unele hotărâri ale Guvernului (se anexează).

2. În termen de 5 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri:

1) ministerele vor prezenta Cancelariei de Stat pentru avizare şi înregistrare statul de personal;

2) Cancelaria de Stat va asigura completarea şi înregistrarea statului de personal al oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat.

3. Cancelaria de Stat, în legătură cu lichidarea funcţiilor publice de secretar general al Guvernului, secretar general de stat, secretar de stat, şef şi şef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat şi instituirea funcţiilor de demnitate publică de secretar general al Guvernului, secretar de stat, şef şi şef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat şi a funcţiei publice de secretar general al ministerului:

1) va elabora dispoziţiile/hotărârile Guvernului corespunzătoare asigurării procedurii de preavizare şi eliberare din funcţie a persoanelor ce ocupă aceste funcţii, în corespundere cu normele art.63 din Legea nr.158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public;

2) va acorda suport comisiei de concurs la organizarea concursurilor privind ocuparea funcţiilor publice de secretar general al ministerului;

3) va acorda suport la elaborarea dispoziţiilor Guvernului privind numirea, în condiţiile legii, în funcţiile de demnitate publică de secretar general al Guvernului, secretar de stat, şef şi şef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, precum şi a celor privind numirea în funcţie publică de secretar general al ministerului.

4. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării.

[…]."

139. Prevederile relevante ale Regulamentului cu privire la ocuparea funcţiei publice prin concurs (Anexa nr.1), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.201 din 11 martie 2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, sunt următoarele:

"54. Pentru desfăşurarea concursurilor pentru ocuparea funcţiilor publice, se constituie comisii de concurs:

[…]

2) comisia de concurs pentru funcţiile publice de conducere de nivel superior de secretar general adjunct al Guvernului, secretar general al ministerului, adjunct al conducătorului autorităţii administrative formată din 7 membri, reprezentanţi ai societăţii civile şi specialişti cu activitate şi experienţă remarcabile în administraţia publică, desemnaţi de către Guvern, dintre care unul este delegat de către conducătorul autorităţii publice pentru funcţia căreia se organizează concursul;

[Modificat prin Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019, în vigoare din 19 iulie 2019]

2) comisia de concurs pentru funcţia publică de conducere de nivel superior de secretar general al Guvernului, comisia de concurs pentru funcţiile publice de conducere de nivel superior de secretar general adjunct al Guvernului, de secretar general de stat şi de secretar de stat al ministerului, adjunct al conducătorului autorităţii administrative compuse din 7 membri cu activitate şi experienţă remarcabilă în administraţia publică, desemnaţi de Guvern, din care unul este delegat de către conducătorul autorităţii publice pentru funcţia căreia se organizează concursul

[Anterior modificării introduse prin Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019, în vigoare din 19 iulie 2019]

[…]"

140. Prevederile relevante din Anexa nr.5 la Hotărârea Guvernului nr.201 din 11 martie 2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, sunt următoarele:

"13. În categoria de "funcţie publică de conducere de nivel superior" se includ funcţiile publice de:

[…]

c) secretar general adjunct al Guvernului, secretar general al ministerului, adjunct al conducătorului autorităţii administrative;

[Modificat prin Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019, în vigoare din 19 iulie 2019]

c) secretar general al Guvernului, secretar general adjunct al Guvernului, secretar general de stat şi secretar de stat al ministerului, adjunct al conducătorului autorităţii administrative;

[Anterior modificării introduse prin Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019, în vigoare din 19 iulie 2019]

[…]."

141. Prevederile relevante din Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.845 din 18 decembrie 2009 cu privire la oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat sunt următoarele:

5. Conducerea generală a Oficiului este asigurată de şeful Oficiului, care este reprezentantul Guvernului în teritoriu şi deţine funcţie de demnitate publică.

Şeful Oficiului este numit în şi eliberat din funcţie prin hotărâre de Guvern.

[Textul "care deţin funcţie de demnitate publică" introdus prin Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019, în vigoare din 19 iulie 2019]

15. În activitatea sa şeful Oficiului este asistat de şefii adjuncţi ai Oficiului, care deţin funcţie de demnitate publică şi sunt numiţi în funcţie şi eliberaţi din funcţie prin hotărâre de Guvern. În lipsa şefului Oficiului, precum şi în situaţii de conflict de interese atribuţiile şi obligaţiile ce-i revin, conform legislaţiei în vigoare, le exercită unul dintre şefii adjuncţi ai Oficiului, desemnat prin ordinul secretarului general al Guvernului.

[Textul "care deţin funcţie de demnitate publică şi sunt" introdus prin Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019, în vigoare din 19 iulie 2019]

18. Persoanele angajate în oficiu au statut de funcţionar public, cu excepţia personalului tehnic auxiliar.

[Pct. 18 abrogat prin Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019, în vigoare din 19 iulie 2019]

[…]".

142. Prevederile relevante din Structura-Tip a Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea ministerului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.595 din 26 iulie 2017, sunt următoarele:

"10. În cadrul ministerului activează unul sau mai mulţi secretari de stat, care deţin funcţie de demnitate publică, precum şi un secretar general al ministerului, care este funcţionar public de conducere de nivel superior, numit în funcţie pe criterii de profesionalism, în conformitate cu Legea nr.158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.

[Textul "care deţin funcţie de demnitate publică" introdus prin Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019, în vigoare din 19 iulie 2019]

[…]".

143. Prevederile relevante ale Regulamentului cu privire la organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului (Anexa nr.1), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.695 din 30 august 2017, sunt următoarele:

"10. În cadrul Ministerului activează patru secretari de stat, care deţin funcţie de demnitate publică, precum şi un secretar general al ministerului, care este funcţionar public de conducere de nivel superior, numit în funcţie pe criterii de profesionalism în conformitate cu Legea nr.158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public."

[Textul "care deţin funcţie de demnitate publică" introdus prin Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019, în vigoare din 19 iulie 2019]

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

144. Prin decizia de admisibilitate, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

145. Curtea a observat că sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate ridicate de către dl avocat Nicolae Frumosu, în interesele unor reclamanţi, şi de dl reclamant Ghennadi Cazanji, în dosare pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, şi, respectiv, la Curtea de Apel Chişinău, sunt formulate de subiecţii cărora li s-a acordat acest drept în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta în Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

146. Curtea a reţinut că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă unele prevederi din Legea nr.63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative şi din Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

147. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor Parlamentului şi a hotărârilor de Guvern, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative şi din Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

148. Curtea a reiterat că o condiţie care trebuie îndeplinită pentru admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate este faptul că prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, pct.1 din Dispozitiv). Curtea a observat că sesizările nr.157g/2020, nr.225g/2020, nr.27g/2021, nr.54g/2021, nr.104g/2021, nr.107g/2021, 125g/2021, nr.183g/2021, nr.184g/2021 şi nr.244g/2021 au la origine cauze de contencios administrativ ce au ca obiect examinarea unor cereri de apel împotriva hotărârilor instanţei de judecată în care au fost aplicate dispoziţiile referitoare la lichidarea funcţiilor publice, după caz, de secretar de stat, de şef şi şef-adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat. De asemenea, sesizările nr.7g/2020, nr.8g/2020 şi nr.9g/2020 au la origine cauze de contencios administrativ care au ca obiect examinarea unor cereri de chemare în judecată privind anularea actelor administrative individuale defavorabile (emise în temeiul lichidării funcţiei publice), restabilirea la locul de muncă şi încasarea salariului pentru perioada de absenţă forţată de la serviciu. Astfel, Curtea a admis că, în cauzele pe care le examinează, instanţele de judecată vor aplica prevederile contestate care reglementează lichidarea funcţiilor publice de secretar de stat, de şef şi şef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat.

149. Curtea a reţinut că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa a cel puţin unui drept garantat de Constituţie. Astfel, Curtea a analizat, prin prisma argumentelor autorilor sesizărilor, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.3 din 14 ianuarie 2021, § 20).

150. Autorii sesizărilor au susţinut că prevederile contestate contravin articolelor 16 [egalitatea], 41 [libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice], 43 alin.(1) [dreptul la muncă şi protecţia acesteia], 46 alin.(1) [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia] şi 54 alin.(2) [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

151. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că articolele 16 şi 54 alin.(2) din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 16; HCC nr.3 din 14 ianuarie 2021, § 22).

152. Curtea a reamintit că egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice presupune lipsa oricărei discriminări directe sau indirecte. Discriminarea are loc atunci când persoanele care se află în situaţii asemănătoare sunt tratate în mod diferit (discriminare directă) sau atunci când persoanele care se află în situaţii diferite sunt tratate în acelaşi mod (discriminare indirectă), cu excepţia cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv şi rezonabil (a se vedea, în acest sens, HCC nr.6 din 10 martie 2020, § 29; HCC nr.16 din 9 iunie 2020, § 32; HCC nr.29 din 26 noiembrie 2020, § 18; HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 21). Curtea a subliniat că o condiţie primordială pentru existenţa tratamentului diferenţiat o reprezintă caracterul comparabil al situaţiilor (HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 39).

153. Curtea a trebuit să analizeze dacă sesizările respectă o condiţie referitoare la incidenţa articolului 16 din Constituţie, în special dacă prevederile contestate instituie un tratament preferenţial (discriminatoriu) al persoanelor care se află în situaţii similare sau, cel puţin, comparabile. Sub acest aspect, Curtea a observat că prevederile contestate au fost aplicate în egală măsură tuturor persoanelor aflate în situaţii identice, respectiv celor care se încadrau în ipoteza normei juridice, i. e., care activau în funcţiile publice lichidate.

154. Potrivit libertăţii partidelor şi a altor organizaţii social-politice protejate de articolul 41 din Constituţie, cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice, care contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor şi, în condiţiile legii, participă la alegeri. Cu privire la incidenţa articolului 41 din Constituţie, Curtea a observat că autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu au demonstrat că, prin prevederile contestate, a fost limitată libertatea de asociere într-un partid politic a persoanelor în discuţie. Curtea nu a dedus, din materialele cauzelor, că persoanele în discuţie ar avea calitatea de membri ai vreunui partid politic. Prin urmare, Curtea nu a reţinut incidenţa articolului 41 din Constituţie.

155. Curtea mai observă că autorii sesizărilor invocă incidenţa articolului 16 din Constituţie, sub aspectul instituirii unui tratament discriminatoriu faţă de funcţionarii publici eventual afiliaţi unui partid politic. Având în vedere că articolul 41 din Constituţie nu este incident în prezenta cauză, Curtea nu reţine nici incidenţa articolului 16 din Constituţie.

156. Cu privire la incidenţa articolului 46 alin.(1) din Constituţie, Curtea a subliniat că acest articol nu presupune dreptul de a ocupa o funcţie publică şi, respectiv, dreptul de a obţine salarii în viitor. Prin urmare, o persoană poate pretinde la drepturile sale salariale doar dacă acestea au fost "dobândite", fiind raportate la perioada efectivă în care a desfăşurat o anumită activitate. Încetarea raporturilor de muncă are drept consecinţă stingerea drepturilor la plăţile salariale (HCC nr.8 din 11 mai 2015, § 99). În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană face o distincţie esenţială între dreptul de a continua să primeşti în viitor un salariu şi dreptul de a primi efectiv salariul câştigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată. De altfel, nu se poate considera că veniturile viitoare constituie "bunuri" atât timp cât nu au fost câştigate deja sau cât timp nu urmează să fie plătite în mod definitiv (Denisov v. Ucraina [MC], 25 septembrie 2018, § 137). Aşadar, articolul 46 alin.(1) din Constituţie nu este incident în prezenta cauză.

157. Potrivit articolului 43 alin.(1) din Constituţie, orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului. Curtea a reţinut incidenţa acestui drept, subliniind aplicabilitatea sa în toate cazurile în care o persoană este concediată (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.3 din 4 februarie 2020, § 27).

158. Curtea notează că dreptul la muncă nu este un drept absolut şi, prin urmare, exercitarea acestuia poate fi supusă unor restrângeri, în condiţiile articolului 54 alin.(2) din Constituţie. În acest sens, Curtea are de analizat dacă ingerinţa în discuţie este prevăzută de lege, dacă ingerinţa prevăzută de prevederile contestate urmăreşte unul sau mai multe dintre scopurile legitime prevăzute în Constituţie, dacă realizează, odată implementată, unul din aceste scopuri, dacă este necesară şi proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.

B. FONDUL CAUZEI

A. Argumentele autorilor sesizărilor

159. Autorii sesizărilor susţin că prevederile contestate au schimbat statutul funcţiilor de secretar de stat, de şef şi de şef-adjunct al oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat din funcţie publică de conducere în funcţie de demnitate publică. Astfel, în vederea executării Legii, Guvernul a emis Hotărârea nr.347/2019, potrivit căreia a dispus Cancelariei de Stat să elaboreze dispoziţii şi hotărâri de Guvern privind preavizarea şi eliberarea persoanelor care deţineau funcţiile lichidate şi, respectiv, privind numirea persoanelor în funcţiile de demnitate publică create. Astfel, prin eliberarea persoanelor din funcţiile deţinute s-a încălcat dreptul la muncă, garantat de articolul 43 alin.(1) din Constituţie.

160. Autorii sesizărilor au afirmat că motivul adoptării măsurii contestate a fost eliberarea din funcţie a persoanelor care aveau ca opţiune politică Partidul Democrat, fapt dedus din Nota informativă la Lege. Aşadar, asocierea prezumtivă a funcţionarilor la un partid politic a determinat încetarea activităţii lor profesionale, i.e. au fost sancţionaţi prin eliberarea din funcţie.

161. În acest context, autorii sesizărilor consideră că restrângerea dreptului la muncă nu urmăreşte vreun scop legitim prevăzut de articolul 54 alin.(2) din Constituţie şi că, prin urmare, este nejustificată. Scopul menţionat în Nota informativă la Lege nu este unul legitim. Prin urmare, autorii sesizărilor susţin că prevederile atacate sunt contrare articolelor 43 alin.(1) şi 54 din Constituţie.

B. Argumentele autorităţilor şi ale organizaţiilor care şi-au prezentat opiniile

162. În opinia prezentată Curţii, Preşedintele Republicii Moldova menţionează că Cancelaria de Stat este o autoritate publică care asigură organizarea activităţii Guvernului în vederea realizării de către acesta a politicii interne şi externe a statului. Aşadar, statutul funcţionarilor din cadrul organelor centrale de specialitate este de demnitate publică şi au responsabilitate politică alături de Guvern, iar oficiul teritorial al Cancelariei de Stat contribuie la realizarea, în teritoriul în care îşi desfăşoară activitatea, a strategiei şi obiectivelor cuprinse în Programul de activitate al Guvernului. În acest context, este relevantă problema statutului conducătorilor organelor centrale de specialitate. Indiferent că sunt sau nu membri ai Guvernului, statutul acestora este de demnitate publică, care au responsabilitate politică alături de Guvern, ceea ce înseamnă că atunci când a încetat mandatul Guvernului, în principiu, se impune şi încetarea mandatului lor. O altă interpretare ar fi incompatibilă cu spiritul Constituţiei, deoarece prin activitatea acestor organe ale administraţiei publice centrale de specialitate se pune în aplicare programul politic de guvernare. Astfel, statul este în drept să pretindă funcţionarilor săi loialitate faţă de principiile constituţionale care stau la baza organizării şi activităţii sale. Parlamentul dispune de o marjă largă de apreciere şi poate adopta măsuri speciale derogatorii, cum ar fi condiţii şi proceduri de accedere în funcţii şi revocare a persoanelor din funcţii. Aşadar, prin adoptarea Legii nr.63 din 5 iulie 2019, Parlamentul a lichidat funcţiile publice de secretar de stat, şef şi şef-adjunct în oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat şi a instituit funcţii de demnitate publică. Cu privire la incidenţa articolului 54 din Constituţie, Preşedintele subliniază că dreptul la muncă nu este un drept absolut. Legea nr.199 din 16 iulie 2010 stabileşte cazuri de încetare a mandatului şi garanţiile sociale în legătură cu încetarea acestui mandat. Prevederile contestate nu vizează structura organizatorică a unor instituţii ale statului de rang constituţional, nu afectează capacitatea administrativă şi funcţionarea acestora. Prevederile contestate creează un cadru legal care asigură Guvernului şi organelor centrale de specialitate să aibă funcţionari a căror calificare şi loialitate să determine atingerea obiectivelor strategice cuprinse în Programul de activitate al Guvernului.

163. În opinia prezentată Curţii, Parlamentul Republicii Moldova menţionează că prevederile contestate au fost adoptate într-o situaţie deosebită, în special dată fiind imposibilitatea implementării Programului de activitate al Guvernului atunci învestit la 8 iunie 2019 şi riscului blocării activităţii ministerelor. Aceste circumstanţe au fost descrise în nota informativă la proiectul de lege. Sub acest aspect, Parlamentul consideră că măsurile întreprinse sunt justificate. De asemenea, Parlamentul subliniază că la acel moment era deja adoptată Hotărârea nr.39 din 8 iunie 2019 pentru adoptarea Declaraţiei cu privire la recunoaşterea caracterului captiv al statului Republica Moldova. Potrivit acestei Hotărâri, Parlamentul a constatat existenţa unei situaţii de criză socială, economică şi politică gravă, acutizată de corupţia generalizată şi agravată prin uzurparea puterii de stat, care constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului Republicii Moldova în conformitate cu prevederile articolului 2 alin.(2) din Constituţie. Deputaţii, fiind conştienţi de gravitatea situaţiei şi ghidaţi de responsabilitatea în faţa poporului, au trasat în Hotărârea menţionată constatările de bază, precum şi deciziile ce urmau a fi luate pentru restabilirea supremaţiei legii şi pentru respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Prin urmare, Parlamentul a trebuit să adopte o serie de măsuri pentru restabilirea supremaţiei legii şi pentru respectarea drepturilor cetăţenilor în stat. Parlamentul subliniază că articolul 43 alin.(1) din Constituţie nu stabileşte obligaţia statului de a garanta accesul tuturor persoanelor la toate profesiile. Persoanele eliberate din funcţiile publice de şef şi şef-adjunct în oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat, din cauza lichidării acestor funcţii, au avut dreptul de a participa la un nou concurs pentru ocuparea prin numire a unor funcţii, inclusiv a celor instituite de demnitate publică. Cu privire la incidenţa articolului 54 din Constituţie, Parlamentul subliniază că, având în vedere circumstanţele descrise în nota informativă la proiectul de lege cu privire la imposibilitatea implementării Programului de activitate al Guvernului învestit la 8 iunie 2019, existând riscul ca activitatea ministerelor să fie blocată, legislatorul, în conformitate cu atribuţiile stabilite prin Constituţie, are competenţa să adopte diverse soluţii de natură politică şi socială pentru realizarea scopurilor propuse, inclusiv să lichideze şi/sau să instituie unele funcţii. Prin urmare, Parlamentul susţine că a existat o situaţie deosebită care pretindea reglementări speciale, iar măsurile regulatorii întreprinse sunt justificate.

164. În opinia prezentată Curţii, Guvernul susţine că în nota informativă la proiectul de lege sunt menţionate argumente clare şi convingătoare referitoare la necesitatea schimbării statutului funcţiilor de secretar de stat, de şef şi de şef-adjunct în oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat din funcţii publice în funcţii de demnitate publică. Printre argumentele invocate este şi necesitatea de a abilita secretarul de stat cu prerogativa de a acorda asistenţă ministrului în activitatea de conducere a ministerului în procesul de realizare a programului de guvernare. Cu referire la activitatea de legiferare, Guvernul menţionează că stabilirea funcţiilor de demnitate publică constituie o chestiune de oportunitate, dar nu de legalitate. Aceasta chestiune intră în marja de discreţie a legislatorului, care este unica autoritate decizională în crearea cadrului legal corespunzător. Aşadar, în baza Legii contestate, legislatorul a stabilit în cadrul ministerelor şi a Cancelariei de Stat două nivele de statut al funcţionarilor cu funcţii de demnitate publică şi cu funcţii publice. Acest fapt asigură promovarea programului de guvernare, care derivă din considerentele politice, şi continuitatea funcţionării administraţiei publice şi a memoriei instituţionale. Aşadar, legea contestată a conferit funcţionarilor statutul de demnitate publică în contextul exercitării prerogativelor de către Guvern, inclusiv al proceselor de organizare şi funcţionare a autorităţilor administraţiei publice centrale – ministere, Cancelaria de Stat şi oficiile teritoriale ale acesteia. De asemenea, stabilirea unor noi condiţii pentru funcţiile de secretar de stat, de şef şi de şef-adjunct în oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat reprezintă o condiţie legală aplicabilă tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie, fără discriminare. Astfel, prevederile contestate nu au afectat principiul constituţional al libertăţii de alegere a profesiei şi dreptul la muncă, precum şi nu au instituit un tratament discriminatoriu. De altfel, încălcarea principiului egalităţii şi un eventual tratament discriminatoriu constituie obiectul de examinare al instanţelor de drept comun. Cu privire la incidenţa articolului 54 alin.(2) din Constituţie, Guvernul menţionează că interesul privat al funcţionarilor (dreptul la muncă al acestora) este contrabalansat de interesul public privind organizarea procesului de administrare a activităţii Guvernului. Totuşi, interesul privat al funcţionarilor nu a fost depăşit de interesul public.

C. Aprecierea Curţii

165. Cu titlu preliminar, Curtea reţine că funcţiile de secretar de stat, de şef şi de şef-adjunct în oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat sunt funcţii reglementate prin acte infraconstituţionale. Niciuna din funcţiile publice menţionate nu este de rang constituţional (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.22 din 22 iulie 2016, § 63). Curtea observă că secretarii de stat, şefii şi şefii-adjuncţi ai oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat a Guvernului asigură realizarea strategiei şi a obiectivelor cuprinse în Programul de activitate al Guvernului. Organizarea şi funcţionarea Guvernului, a ministerelor, a structurilor din componenţa lor, precum şi instituirea de funcţii pentru aceste autorităţi, se reglementează prin lege organică, aşa cum este prevăzut în articolul 72 alin.(3) lit.d) din Constituţie. Mai mult, în jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că este clar conturată posibilitatea (şi chiar obligaţia Parlamentului) de a interveni în organizarea activităţii Guvernului, prin adoptarea actelor legislative în vederea dezvoltării normelor constituţionale privind organizarea şi funcţionarea Guvernului (a se vedea HCC nr.25 din 8 decembrie 2011, § 23).

a) Cu privire la respectarea standardului calităţii legii (dacă ingerinţa este "prevăzută de lege")

166. Potrivit articolului 54 alin.(2) din Constituţie, exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor "prevăzute de lege". Standardul în discuţie impune ca adoptarea legilor să corespundă celor patru criterii de calitate: accesibilitate, previzibilitate, claritate şi existenţa unor garanţii adecvate împotriva ingerinţelor arbitrare.

167. Curtea subliniază că condiţia accesibilităţii presupune ca textele de lege să poată fi cunoscute de către destinatari. În acest sens, Curtea reţine că normele contestate sunt accesibile destinatarilor, deoarece au fost publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.223-229 din 12 iulie 2019 (Legea nr.63/2019) şi, respectiv, nr.238 din 19 iulie 2019 (Hotărârea Guvernului nr.347/2019).

168. Cu privire la previzibilitatea şi la claritatea normelor contestate, Curtea reţine că actele normative contestate au desfiinţat funcţiile publice de secretar de stat, de şef şi de şef-adjunct ale oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat şi au creat funcţii de demnitate publică de secretar de stat, de şef şi de şef-adjunct ale oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat. De asemenea, având în vedere modificarea în discuţie, au fost operate schimbări în clasificatorul unic al funcţiilor publice şi sistemul de salarizare a funcţiilor respective. La rândul său, Guvernul a adoptat, pentru a asigura punerea în aplicare a prevederilor legii, Hotărârea nr.347 din 18 iulie 2019. Curtea reţine că, în baza Hotărârii Guvernului, Cancelaria de Stat a preavizat şi a eliberat persoanele vizate din funcţiile publice lichidate.

169. Curtea reţine că actele de preavizare şi de eliberare din funcţie pot fi atacate în contenciosul administrativ. Dat fiind acest fapt, Curtea stabileşte că este îndeplinită condiţia garanţiilor împotriva arbitrariului. Prin urmare, Curtea reţine că ingerinţa în dreptul la muncă este "prevăzută de lege", în sensul articolului 54 alin.(2) din Constituţie.

b) Cu privire la legitimitatea scopului urmărit

170. În sesizările lor, autorii au pretins că ingerinţa în dreptul la muncă nu urmăreşte niciun scop legitim prevăzut la articolul 54 din Constituţie. Autorii au afirmat că măsura contestată urmăreşte, în realitate, scopul eliberării din funcţie a persoanelor care aveau o anumită opţiune politică. Mai mult, autorii au pretins că lichidarea funcţiilor şi eliberarea lor din serviciu reprezintă sancţiuni pentru o presupusă asociere la un partid politic. Curtea precizează că aceste argumente pretind un control în detaliu privind scopurile legitime urmărite de către legislator. În acest sens, Curtea reiterează că o condiţie obligatorie pe care trebuie să o respecte ingerinţa în dreptul la muncă, garantat de articolul 43 din Constituţie, este raportarea la cel puţin un scop legitim prevăzut la articolul 54 din Constituţie.

171. Curtea constată că în nota informativă la proiectul de lege este precizat că amendarea legii a fost determinată de "deblocarea activităţii ministerelor şi implementarea Programului de activitate al Guvernului învestit pe 8 iunie 2019". Totodată, nota informativă menţionează că acest scop nu poate fi atins de secretarii generali şi de secretarii de stat de la acea dată, deoarece exista riscul blocării activităţii ministerelor, iar implementarea măsurilor Programului de guvernare să fie sabotată […]. Ulterior, având în vedere realităţile descrise în nota informativă, legislatorul precizează faptul că sunt necesare măsuri legislative care să asigure realizarea programului de guvernare şi că riscurile identificate pot fi contracarate prin perfecţionarea sistemului administrativ de conducere al autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate.

172. Din nota menţionată, Curtea deduce că scopurile măsurii legislative constau în facilitarea implementării Programului de activitate al Guvernului învestit pe 8 iunie 2019, în deblocarea activităţii ministerelor, în reorganizarea funcţiilor publice de conducere, în combaterea corupţiei, în stabilirea unui climat de siguranţă şi bunăstare. Aceste obiective pot fi subsumate, prima facie, cel puţin următoarelor scopuri legitime de la articolul 54 alin.(2) din Constituţie, i.e. securitatea naţională, bunăstarea economică, ordinea publică, prevenirea infracţiunilor şi protejarea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane.

173. Totuşi, Curtea precizează că testul legitimităţii scopului urmărit nu reprezintă un test formal. El nu implică doar parcurgerea notei informative la lege şi identificarea unui scop care ar putea fi încadrat în lista obiectivelor legitime care admit limitarea drepturilor şi libertăţilor omului. Dimpotrivă, Curtea trebuie să verifice dacă măsura urmăreşte scopurile declarate şi dacă, prin efectele sale, ea nu urmăreşte scopuri ascunse. Curtea aplică în acest sens o analiză care este limitată la controlul motivelor din nota informativă. Curtea stabileşte, aplicând standardul unui observator independent, dacă în contextul concret în care legea a fost adoptată, motivele notei informative sunt suficiente pentru a susţine scopurile invocate. Sfera limitată de analiză este determinată de faptul că Curtea nu posedă instrumentarul necesar care i-ar permite să verifice, cu exactitate, caracterul şi intensitatea riscurilor care au stat la baza adoptării actelor contestate. Mult mai important este însă, din această perspectivă, dacă măsura respectă caracterul necesar şi proporţionalitatea în sens restrâns.

174. Curtea menţionează că măsura contestată nu a urmărit, în realitate, scopul pedepsirii persoanelor, aşa cum susţin autorii excepţiilor. De altfel, atât timp cât persoanelor le-a fost păstrat dreptul de a ocupa, în viitor, funcţii publice şi li s-au oferit garanţii sociale cu ocazia eliberării din funcţie, nu poate fi acceptat argumentul potrivit căruia eliberarea din funcţie reprezintă o pedeapsă. Dacă s-ar fi urmărit, într-adevăr, scopul sancţionării, legea ar fi produs astfel de efecte (de exemplu excluderea oricăror garanţii sociale la eliberare, interdicţia de a accede la o funcţie publică etc.). Însă Curtea reţine că legea nu produce aceste efecte (a contrario, Polyakh v. Ucraina, 17 octombrie 2019, în care a fost pusă în aplicare o "lustraţie" care a avut ca efect concedierea unor funcţionari publici ai regimului (2010-2014) şi ai regimului comunist, aceştia pierzându-şi întreaga remunerare cu efect imediat, fiind excluşi de la orice proces de angajare într-o funcţie publică, sferă în care au activat mulţi ani).

175. De altfel, dacă s-ar accepta că legea urmăreşte acest obiectiv, atunci ea ar fi o lege ineficientă, pentru că ar permite unor persoane în raport cu care se pretinde că s-a aplicat o sancţiune, i.e. eliberarea din funcţie, să-şi continue cariera publică în mod nestingherit într-o funcţie publică. Totuşi, Curtea nu deduce un asemenea efect din textele normative contestate. Chiar dacă nota informativă se referă la existenţa unor riscuri venite din partea unor persoane loiale unui regim/partid, Curtea reţine că legea în sine nu oferă remedii care ar putea fi catalogate ca fiind destinate să combată aceste "pretinse riscuri". Unicul efect al legii, i.e. lichidarea funcţiilor publice şi eliberarea din serviciu a persoanelor care le deţin, nu reprezintă altceva decât punerea în operă a scopurilor declarate ale legii. De altfel, Curtea reţine că reorganizarea sistemului funcţiilor publice, combaterea corupţiei, stabilirea climatului de siguranţă şi bunăstare pot să se manifeste inclusiv în acest mod. Prin urmare, de vreme ce măsura contestată nu implică nicio consecinţă juridică care ar putea fi raportată la pretinsa sancţionare pentru o anumită opţiune politică, Curtea reţine că nu acesta este scopul legii.

176. Cu privire la celelalte obiective declarate în nota informativă, Curtea menţionează că măsura contestată se înscrie într-un context mai larg de acţiuni privind consolidarea legalităţii şi a bunei-funcţionări a Guvernului, având în vedere circumstanţele care s-au derulat în iunie 2019. Curtea reţine că evenimentele şi contextul din acea perioadă sunt reflectate în Hotărârea sa nr.16 din 15 iunie 2019, la § 4-10 şi 20-24. Astfel, Curtea relevă că, imediat după data de 9 iunie 2019, în Republica Moldova au funcţionat, în paralel, un guvern de jure, care a acţionat în baza hotărârilor Curţii Constituţionale, şi un guvern de facto, care a acţionat în baza unei hotărâri a Parlamentului şi a unui decret prezidenţial declarate neconstituţionale. Astfel, realitatea la acea zi implica existenţa concomitentă a două Guverne. În acest context, Curtea reţine că o măsură care are ca obiectiv lichidarea unor funcţii publice din cadrul Guvernului nu este, cel puţin la prima vedere, un obiectiv arbitrar.

177. În continuare, Curtea are în vedere că măsura contestată a vizat, inter alia, trei categorii de funcţionarii publici ai Guvernului: secretarii de stat, şefii şi şefii-adjuncţii ai oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat a Guvernului. În ierarhia administrativă şi în angrenajul instituţiei executivului funcţiile în discuţie au o pondere mare. Cu o putere de decizie substanţială, buna lor organizare şi integritatea acestora influenţează realizarea agendei şi a programului de activitate al Guvernului. Din acest motiv, buna-funcţionare a Guvernului constituie, în circumstanţele concrete, un scop legitim care justifică ingerinţe în drepturile fundamentale. Mai mult, buna-funcţionare a Guvernului nu constituie un domeniu izolat, separat de alte domenii ale vieţii publice, ci se intercalează cu acestea. Astfel, o deficienţă majoră la nivelul executivului poate să provoace repercusiuni în lanţ la nivelul administrării treburilor publice. Prin urmare, fiind un domeniu foarte vast şi având conexiuni cu celelalte puteri în stat, Curtea reţine că scopurile care urmăresc implementarea programului Guvernului, deblocarea activităţii ministerelor, reorganizarea sistemului funcţiilor publice respectă cerinţa de legitimitate.

178. De altfel, realizarea tuturor scopurilor indicate la articolul 54 alin.(2) din Constituţie ar fi iluzorie şi periclitată atât timp cât nu este asigurat scopul bunei-funcţionări a puterilor în stat, în lista cărora intră şi Guvernul. Cu privire la scopul implementării programului de activitate al Guvernului învestit pe data de 8 iunie 2019, Curtea reţine că, în funcţie de cât de bine este organizată instituţia executivului, cu atât mai bine va reuşi un Guvern să-şi implementeze obiectivele şi să traducă în viaţă programul său de guvernare.

179. Deşi, în mod formal, lichidarea funcţiilor şi eliberarea din serviciu ar putea fi încadrată atât la scopurile sancţionării, cât şi la celelalte scopuri menţionate în nota informativă, în privinţa cărora autorii nu au ridicat obiecţii de legitimitate, Curtea nu poate trece cu vederea faptul că măsura contestată tinde să limiteze, pe cât este posibil, efectele negative pe care măsura lichidării funcţiilor le produce în exerciţiul drepturilor persoanelor vizate. În concret, măsura în discuţie nu instituie nicio interdicţie de ocupare a funcţiei publice şi nici nu decade persoanele din dreptul de a participa la concursurile pentru ocuparea unor funcţii publice sau de a fi numite în funcţii de demnitate publică (a se vedea, cu titlu de exemplu, § 85 supra). Curtea subliniază că, prin forţa lucrurilor, aspectele în discuţie reprezintă, per se, motive care pledează în favoarea concluziei potrivit căreia măsura atacată nu a urmărit, dincolo de scopurile declarate, alte scopuri ascunse sau camuflate. Totodată, riscurile de care se vorbeşte în nota informativă la lege trebuie analizate în contextul mai larg în care a fost votată legea. Curtea consideră că era firesc ca imediat ce au luat sfârşit evenimentele din iunie 2019 să existe o doză de reticenţă şi de rezervă privind şansele de succes ale agendei noului executiv, precum şi să existe unele temeri privind obstacolele administrative în calea implementării ei. De altfel, în condiţiile concrete de la acel moment, Curtea constată că nu poate fi negată, la modul absolut, existenţa unei probleme. Aşadar, Curtea reţine că implementarea programului de activitate al Guvernului, votat în data de 8 iunie 2019, reprezintă un scop legitim, în sensul articolului 54 alin.(2) din Constituţie (a se vedea § 172 supra).

180. Totodată, şi Curtea Europeană a subliniat că reprezintă un scop legitim în vederea restrângerii dreptului la respectarea vieţii private măsura revocării din funcţie a unui funcţionar public, în cazul în care aceasta este aplicată ca răspuns la nevoia urgentă de combatere a nivelului alarmant al corupţiei (a se vedea, mutatis mutandis, Xhoxhaj v. Albania, 9 februarie 2021, § 391-393, § 404). Aşadar, având în vedere cele menţionate supra, Curtea reţine că lichidarea unor funcţii publice şi eliberarea din serviciu a persoanelor care sunt vizate prin actele normative contestate respectă testul legitimităţii scopurilor urmărite prin restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

c) Cu privire la legătura raţională dintre măsură prevăzută de dispoziţiile legale contestate şi scopurile legitime urmărite de acestea

181. La această etapă, Curtea trebuie să analizeze dacă măsurile prevăzute de dispoziţiile contestate şi care sunt supuse controlului de constituţionalitate au o legătură raţională cu cel puţin unul dintre scopurile legitime ale bunăstării economice a ţării, ordinii publice şi protejării drepturilor altor persoane. Aici nu este necesar să se constate că lichidarea funcţiilor publice de secretar de stat, de şef şi de şef-adjunct ale oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat şi crearea funcţiilor de demnitate publică de secretar de stat, de şef şi de şef-adjunct ale oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat reprezintă singura măsura aptă să realizeze scopurile legitime amintite, ci dacă este o măsură aptă să realizeze unul din aceste scopuri. Pentru a fi îndeplinită cerinţa legăturii raţionale, este suficientă chiar o realizare parţială a unuia dintre scopuri (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.6 din 10 aprilie 2018, § 75; HCC nr.5 din 25 februarie 2020, § 108).

182. Lichidarea funcţiilor publice şi crearea funcţiilor de demnitate publică reprezintă, aşadar, un element care contribuie la implementarea Programului de activitate al Guvernului învestit şi la deblocarea activităţii ministerelor din cadrul Guvernului şi, prin urmare, la realizarea unuia dintre scopurile legitime mai vaste menţionate supra.

183. Curtea conchide că există o legătură raţională între măsurile legale contestate şi scopurile legitime permise de Constituţie. Capacitatea măsurii presupune existenţa unei legături directe între obligaţia impusă şi obiectivul invocat.

d) Cu privire la caracterul necesar al mijloacelor utilizate pentru realizarea scopurilor urmărite

184. Curtea verifică, la această etapă, dacă măsura lichidării funcţiilor publice respectă testul ingerinţei mai puţin intruzive în dreptul la muncă al autorilor sesizărilor. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a precizat că respectul datorat drepturilor şi libertăţilor omului îi impune legislatorului obligaţia de a limita restrângerea drepturilor doar la ceea ce este absolut necesar în vederea realizării scopului urmărit (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.6 din 10 aprilie 2018, § 80; HCC nr.26 din 30 octombrie 2018, § 55; HCC nr.5 din 25 februarie 2020, § 111, 122).

185. În excepţiile lor, autorii au menţionat caracterul disproporţionat al măsurii lichidării funcţiilor şi eliberării lor din serviciu, susţinând că ea ar depăşi nivelul necesar pentru atingerea obiectivului urmărit, pentru că s-ar aplica şi în raport cu funcţionarii în privinţa cărora nu ar exista vreun indiciu privind implicarea lor în activităţi care au compromis statutul funcţiei publice şi ar fi făcut imposibilă activitatea lor de mai departe. Curtea precizează că acest argument necesită o analiza sub aspectul consecinţelor pe care măsura contestată le produce în privinţa carierei persoanelor vizate. Mai mult, trebuie să se compare costurile măsurii atacate şi ale alternativelor, în vederea stabilirii eficienţei lor.

186. În acest caz, o măsură mai puţin constrângătoare ar fi de o analiză care ar ţine cont de situaţia persoanelor vizate. La modul concret, acest control ar putea să verifice corespunderea condiţiilor necesare pentru exercitarea funcţiei publice de către subiectele vizate. Pentru că măsura în discuţie implică analize individualizate, ea este mai puţin intruzivă, iar din acest motiv, mai potrivită decât măsura generală şi nediscriminatorie a eliberării tuturor funcţionarilor publici vizaţi. Totuşi, pentru a conchide în privinţa caracterului necesar al măsurii, Curtea trebuie să stabilească dacă o analiză individualizată este aptă să asigure realizarea scopurilor legitime la fel de eficient şi cu aceleaşi costuri sau cu costuri mai mici decât măsura contestată (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.6 din 10 aprilie 2018, § 80; HCC nr.5 din 25 februarie 2020, § 111).

187. Curtea reţine că măsura contestată reprezintă o măsură generală, adică o prevedere aplicabilă în cazul tuturor persoanelor vizate, indiferent de deosebirile bazate pe vreun criteriu şi fără nicio excepţie. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că măsurile generale, insensibile la circumstanţe, au avantajul de a asigura realizarea scopurilor în termene restrânse. La fel, în privinţa unor prevederi normative cu caracter general, Curtea Europeană a stabilit că acestea constituie o modalitate mai practică de a atinge un scop legitim decât prevederile care permit o examinare de la caz la caz. Acest ultim sistem poate genera un risc semnificativ de incertitudine, de litigii, de costuri şi de întârzieri (a se vedea James şi alţii v. Regatul Unit şi Irlanda de Nord, 21 februarie 1986, § 68), precum şi de discriminare şi arbitrariu (Murphy v. Irlanda, 10 iulie 2003, § 76-77) [a se vedea HCC nr.16 din 4 iunie 2018, § 64]. Acestea sunt avantajele măsurilor generale. Curtea trebuie să verifice, în continuare, dacă ele pot fi obţinute, în prezentul caz, printr-o măsură care implică analize de la caz la caz.

188. Curtea reţine că măsura generală are avantajul incontestabil de a asigura realizarea scopului urmărit într-un termen relativ restrâns, i.e. data publicării legii în Monitorul Oficial şi parcurgerea procedurii de preavizare şi de lichidare a funcţiilor. Mai mult, spre deosebire de o măsură generală, un control de la caz la caz implică o doză de risc privind atingerea obiectivelor avute în vedere de legislator prin măsura intruzivă, risc care este evitat în cazul măsurilor generale. De altfel, în cazul măsurilor individualizate există riscul ca persoanele, în raport cu care persistă suspiciuni de integritate, să rămână în executiv o perioadă mai mare de timp sau, dimpotrivă, să nu fie eliberate în cazul unei analize individualizate, fiind compromise, prin urmare, scopurile legitime urmărite.

189. Totodată, Curtea reţine că în ierarhia administrativă a executivului funcţiile lichidate urmează după funcţia de ministru. Astfel, având în vedere importanţa lor în angrenajul general al autorităţii, Curtea reţine că o măsură imediată este preferată uneia care implică timp. De altfel, în eventualitatea în care ar trena rezolvarea problemei identificate de Parlament, Guvernul învestit pe 8 iunie 2019 ar fi fost pus în situaţia de a nu-şi putea realiza programul său de activitate. Aşa cum a stabilit Curtea mai sus, în lipsa demersurilor care ar fi avut ca obiect remedierea situaţiei, ar fi ameninţată buna funcţionare a altor domenii, ceea ce ar fi putut să conducă la un blocaj instituţional. Mai mult, Curtea constată că funcţiile lichidate contribuiau în mod direct la realizarea şi la traducerea în viaţă a programului de activitate al Guvernului, fapt care confirmă, eo ipso, atât urgenţa măsurii, cât şi prioritatea măsurilor generale în faţa celor individualizate, având în vedere în special eficienţa lor sporită în raport cu analizele individualizate, atât în termeni de timp, cât şi de costuri.

190. În plus, Curtea are în vedere caracterul foarte sensibil al activităţii executive şi importanţa realizării ei cât mai eficiente. Aceste motive îi impun Curţii să-i recunoască o mai mare libertate de acţiune legislatorului în acest domeniu, inclusiv o marjă discreţionară largă în alegerea măsurilor apte să asigure realizarea scopurilor. Un alt element avut în vedere de Curte la etapa testului caracterului necesar al măsurii ţine cont de faptul că prin lichidarea funcţiilor publice nu s-a urmărit sancţionarea persoanelor pentru comiterea unor fapte concrete sau prezumate de care s-ar face vinovate, ci reformarea instituţiei funcţiilor publice de conducere antrenate în realizarea activităţii executive. De altfel, realitatea la acea dată impunea adoptarea, cât mai rapid, a unor măsuri apte să restaureze ordinea, legalitatea şi buna-funcţionare a Guvernului. Rezultatele în discuţie pot fi atinse doar prin măsuri generale.

191. Prin urmare, Curtea constată că prin măsura atacată legislatorul nu a depăşit nivelul necesar în vederea atingerii obiectivelor urmărite. De altfel, măsura se înscrie în limitele marjei discreţionare a legislatorului, iar alternativele la măsura contestată, deşi sunt mai puţin intruzive, nu sunt la fel de eficiente în acest caz. Curtea are în vedere în special faptul că alternativele care pot fi identificate la măsura contestată nu sunt apte să asigure realizarea scopurilor legitime menţionate cu aceeaşi eficienţă ca măsura atacată.

e) Cu privire la existenţa unui echilibru corect între principiile concurente

192. Curtea observă că măsura atacată a restrâns exerciţiul dreptului la muncă al autorilor excepţiilor. Din perspectiva Constituţiei, dreptul la muncă, garantat de articolul 43, reprezintă un principiu care poate fi pus în balanţă cu principiile constituţionale concurente. În acest caz, principiile concurente sunt reprezentate de necesitatea garantării bunăstării economice a ţării, instaurării ordinii publice şi protejării drepturilor altor persoane.

193. Curtea observă că toate principiile concurente au un caracter relativ. Cu alte cuvinte, niciunul din aceste principii nu are, la modul abstract, o prioritate absolută. Nu se poate afirma existenţa unor poziţii avantajate. Constituţia nu stabileşte o ierarhie a priori între aceste principii concurente. Ca o chestiune de principiu, ele merită un respect egal (a se vedea, mutatis mutandis, Timciuc v. România, 12 octombrie 2010, § 144; Von Hannover v. Germania (nr.2) [MC], 7 februarie 2012, § 106; Bédat v. Elveţia, 29 martie 2016, § 52; OOO Regnum v. Rusia, 8 septembrie 2020, § 63).

194. În continuare, Curtea va analiza şi compara intensitatea ingerinţei în primul principiu şi intensitatea ingerinţei în cel de-al doilea principiu, în cazul neîndeplinirii lor, certitudinea premiselor empirice în situaţia nerealizării primului principiu şi a nerealizării celui de-al doilea, precum şi greutăţile abstracte ale acestor principii concurente (HCC nr.6 din 10 aprilie 2018, § 85). Curtea reţine că legislatorul se bucură de o marjă amplă de discreţie în materie de politică socială şi de ocupare a forţei de muncă, precum şi în materie de definire a măsurilor susceptibile să realizeze acest obiectiv. Această marjă de discreţie cuprinde inclusiv libertatea organizării instituţiilor statului şi a serviciilor sale publice (a se vedea HCC nr.21 din 3 octombrie 2019, § 39).

195. De asemenea şi Comisia de la Veneţia a menţionat că fiecare stat democratic este liber să ceară un minim de loialitate din partea funcţionarilor săi şi că poate ţine cont de acţiunile lor actuale sau trecute pentru a-i elibera de sarcini sau pentru a refuza să-i angajeze (Opinia cu privire la Legea referitoare la condiţiile de limitare a exerciţiului funcţiei publice, la acces la documente şi la publicarea numelor persoanelor care au cooperat cu organe de securitate de stat (Ex-Republica Iugoslavă Macedonia), adoptată la cea de-a 93-a sesiune plenară (14-15 decembrie 2012), CDL-AD(2012)028, § 17).

196. Aşadar, în scopul asigurării implementării Programului de activitate al Guvernului învestit, al deblocării activităţii ministerelor din cadrul Guvernului, al perfecţionării sistemului administrativ de conducere al autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate, o autoritate poate fi desfiinţată sau funcţiile ei pot fi redistribuite altor autorităţi noi. Astfel, modul de stabilire a statutului funcţiilor de secretar de stat, de şef şi de şef-adjunct în oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat (fie funcţii publice de conducere, fie funcţii de demnitate publică) reprezintă o opţiune a legislatorului, acesta fiind liber nu doar să stabilească statutul funcţiilor, dar şi să lichideze aceste funcţii şi/sau să instituie alte funcţii. Un raţionament contrar ar împiedica statul să creeze circumstanţe favorabile pentru executarea Programului de activitate al Guvernului, fapt care ar putea zădărnici orice efort al statului de a adapta necesităţilor timpului sistemul autorităţilor/funcţiilor publice şi de a face reforme în timp util.

197. Curtea subliniază că funcţiile de secretar de stat, de şef şi de şef-adjunct ale oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat nu sunt consfinţite la nivel constituţional. Astfel, persoanele respective sunt antrenate în raporturi speciale de muncă reglementate prin acte infraconstituţionale. Ca urmare, deşi sunt numite şi revocate din funcţie prin Hotărâre de Guvern, ele beneficiază de drepturi şi garanţii speciale de muncă, ce decurg din normele generale ale legislaţiei muncii şi ţinând cont de particularităţile contractelor administrative (a se vedea HCC nr.22 din 22 iulie 2016, § 62-63).

198. Sub acest aspect, Curtea observă că funcţionarul public trebuie să fie preavizat despre eliberarea sa. În perioada de preaviz, persoana/organul care are competenţa legală de numire în funcţie acordă funcţionarului public în cauză reducerea programului de muncă, cu până la două ore zilnic, fără reducerea salariului cuvenit. Persoana/organul care are competenţa legală de numire în funcţie va dispune eliberarea din funcţia publică printr-un act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de cinci zile lucrătoare de la emitere, însă anterior datei eliberării din funcţia publică, în cazul în care autoritatea publică îşi reduce efectivul de personal sau lichidează funcţia publică, ca urmare a intrării în vigoare a statului de personal în care nu se mai regăseşte funcţia ocupată de funcţionarul public respectiv (articolul 63 alineatele (1)-(3) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public). Totodată, funcţionarul public poate contesta actul de eliberare din funcţie în instanţa de contencios administrativ (articolul 68 din Legea menţionată supra).

199. De asemenea, Curtea subliniază că funcţionarul public eliberat din motivul lichidării funcţiei în care activa beneficiază de garanţii sociale, i.e. de plata unei indemnizaţii de şomer în mărime de un salariu mediu lunar şi a unei indemnizaţii de eliberare din serviciu calculate în corespundere cu vechimea în serviciul public (articolul 42 alin.(6) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public). Aşadar, Curtea reţine că funcţionarii publici (secretar de stat, şef sau şef-adjunct ai oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat) în cazul eliberării din funcţie din motivul lichidării acesteia beneficiază de suficiente garanţii materiale (plata salariului pentru perioada de activitate şi a indemnizaţiei de şomaj) şi procedurale. Totodată, Curtea notează că eliberarea funcţionarilor publici din motivul lichidării funcţiei nu interzice acestora de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică.

200. În baza celor menţionate supra, Curtea nu are motive să considere că ingerinţa în dreptul la muncă al funcţionarilor publici în discuţie are o pondere mai mare decât scopurile legitime urmărite de legislator în cazul lichidării funcţiilor publice de secretar de stat, de şef şi de şef-adjunct ale oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat şi creării funcţiilor de demnitate publică de secretar de stat, de şef şi de şef-adjunct ale oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat. Această ingerinţă în dreptul la muncă al funcţionarilor publici nu este una disproporţionată şi, prin urmare, nu a existat o încălcare a articolului 43 din Constituţie.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se resping sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative şi din Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului.

2. Se recunosc constituţionale următoarele prevederi din Legea nr.63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative:

– articolul IV pct.1, în partea în care se referă la abrogarea textului "secretar de stat" din articolul (8) alin.(2) lit.c) din Legea nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public;

– articolul IV pct.2;

– articolul V, în partea în care se referă la introducerea poziţiei "secretar de stat" după poziţia "Ministru" în Anexa la Legea nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică;

– articolul V, în partea în care se referă la introducerea poziţiei "şef, şef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, reprezentant al Guvernului în teritoriu" în Anexa la Legea nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică;

– articolul VI pct.1, care prevede "excluderea punctului 2 poziţia B01- textul "şef/şef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat" din Capitolul I Secţiunea I din Anexa la Legea nr.155 din 21 iulie 2011 pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcţiilor publice";

– articolul VI pct.1, care prevede "excluderea la poziţia A06 a textului "Secretar de stat" din Capitolul II Secţiunea I din Anexa la Legea nr.155 din 21 iulie 2011 pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcţiilor publice";

– articolul X pct.2, care prevede "completarea compartimentului "Alte funcţii de demnitate publică la nivel central" cu următorul cuprins: "A 1057 (codul funcţiei) Secretar de stat (denumirea funcţiei) 125 (clasa de salarizare) 13,37 (coeficientul de salarizare)" în Anexa nr.3 la Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar;

– articolul X pct.2 referitor la introducerea compartimentului "Funcţii de demnitate publică din oficiile teritoriale" în Anexa nr.3 la Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar;

– articolul X pct.2, care prevede "excluderea poziţiei A2005" din Anexa nr.3 la Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar;

– articolul XI alineatele (1) şi (2), în partea în care se referă la introducerea textelor "a şefilor şi şefilor adjuncţi" şi "şefii şi şefii adjuncţi" în articolul 10 alin.(2) din Legea bugetului de stat pentru anul 2019, nr.303 din 30 noiembrie 2018;

– textul " secretar de stat, şef şi şef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat" din articolul XII alin.(2);

– textul "secretar de stat, şef şi şef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat" din articolul XII alin.(3) lit.c);

– textul "secretar de stat, şef şi şef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat" din articolul XII alin.(3) lit.e).

3. Se recunosc constituţionale următoarele prevederi din Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului:

– textul "secretar de stat, şef şi şef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat" din punctul 3;

– textul "secretar de stat, şef şi şef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat" din punctul 3 subpunctul 3);

– punctul 1 subpunctul 1) din Anexă, în partea în care se referă la excluderea textului "secretar de stat" din punctul 54 subpunctul 2) din Anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.201 din 11 martie 2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public;

– punctul 1 subpunctul 2) din Anexă, în partea în care se referă la excluderea textului "secretar de stat" din punctul 13) lit.c) din Anexa nr.5 la Hotărârea Guvernului nr.201 din 11 martie 2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public;

– punctul 3 subpunctele 1), 2) şi 3) din Anexă;

– textul "care deţin funcţie de demnitate publică" din punctul 5 subpunctul 2) din Anexă, care stabileşte o nouă redactare a punctului 10 din Structura-Tip a Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea ministerului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.595 din 26 iulie 2017;

– textul "care deţin funcţie de demnitate publică" din punctul 11 subpunctul 3) lit.b) din Anexă, care stabileşte o nouă redactare a punctului 10 din Anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.695 din 30 august 2017 cu privire la organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului.

4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.