Hotărâre nr.4 din 09.02.2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 24 alin.(1/1) lit.b) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (suspendarea de drept a judecătorului în cazul în care colegiul disciplinar a propus eliberarea sa din funcţie) (sesizarea nr.150g/2022)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 24 alin.(1¹)

lit.b)  din Legea nr. 544 din  20 iulie 1995  cu  privire  la statutul

judecătorului (suspendarea de  drept  a judecătorului în cazul

în care colegiul disciplinar a propus eliberarea sa din funcţie)

(sesizarea nr.150g/2022)

nr. 4  din  09.02.2023

 (în vigoare 09.02.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 57-60 art. 38 din 21.02.2023

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 22 septembrie 2022,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 24 alin.(1¹) lit.b) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ridicată de dl judecător Mihail Cojocaru, reclamant în dosarul nr.3-330/2022, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată de la Curtea de Apel Chişinău format din dl Anatolie Minciuna şi dnele Ecaterina Palanciuc şi Veronica Negru, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie

3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 12 ianuarie 2023, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului.

5. În şedinţa publică a Curţii au fost prezenţi autorul sesizării, dl judecător Mihail Cojocaru, reprezentantul autorului, dna avocat Doina Ioana Străisteanu, dl Radu Radu, reprezentantul Parlamentului, şi dl Eduard Serbenco, reprezentantul Guvernului.

ÎN FAPT

A. CIRCUMSTANŢELE LITIGIULUI PRINCIPAL

6. La 6 iulie 2022, dl judecător Mihail Cojocaru a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii privind constatarea ilegalităţii hotărârii Colegiului disciplinar din 22 aprilie 2022 şi anularea acestei hotărâri, precum şi constatarea persecutării, a discriminării pe criteriu de dizabilitate, a hărţuirii, a intimidării şi a răfuielii de către organele de autoadministrare judecătorească.

7. În cadrul procesului, la 1 august 2022, dl judecător Mihail Cojocaru a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 24 alin.(1¹) lit.b) din Legea cu privire la statutul judecătorului.

8. Printr-o încheiere din 14 septembrie 2022, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 116

Statutul judecătorilor

"(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

(2) Judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie, în condiţiile legii, până la atingerea plafonului de vârstă, de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Preşedintele Republicii Moldova poate respinge o singură dată candidatura propusă de către Consiliul Superior al Magistraturii.

[…]."

Articolul 123

Atribuţiile [Consiliului Superior al Magistraturii]

"(1) Consiliul Superior al Magistraturii asigură numirea, transferarea, detaşarea, promovarea în funcţie şi aplicarea de măsuri disciplinare faţă de judecători. Consiliul Superior al Magistraturii îşi exercită atribuţiile în mod direct sau prin intermediul organelor sale specializate.

(2) Modul de organizare şi funcţionare al Consiliului Superior al Magistraturii se stabileşte prin lege organică."

10. Prevederile relevante ale Legii nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului sunt următoarele:

Articolul 24

Suspendarea din funcţie

"[…]

(1¹) Judecătorul este suspendat de drept din funcţie până la eliberarea sa din funcţie dacă:

[…]

b) colegiul disciplinar a propus eliberarea sa din funcţie – din ziua adoptării hotărârii corespunzătoare a colegiului disciplinar;

[…]

(2) În cazul suspendării din funcţie a judecătorului, salariul acestuia se plăteşte în condiţiile legii.

(3) Suspendarea din funcţie a judecătorului din cauzele enumerate la alin.(1), cu excepţia lit.a), nu atrage anularea inviolabilităţii personale şi a garanţiilor materiale şi sociale.

(4) În cazul prevăzut la alin.(1) lit.a), dacă nu a fost probată vinovăţia judecătorului sau a fost pronunţată o hotărâre de achitare ori de încetare a procesului penal, sau în cazul anulării actelor care au servit drept temei pentru suspendarea sa din funcţie în baza alin.(1¹), suspendarea din funcţie încetează şi judecătorul este repus în toate drepturile avute anterior.

(5) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.c) şi d), la expirarea termenului pentru care judecătorul a fost suspendat din funcţie, acestuia i se acordă funcţia de judecător pe care a deţinut-o până la suspendare sau, cu consimţământul judecătorului, i se acordă o altă funcţie de judecător echivalentă.

(6) Hotărârea privind suspendarea din funcţie a judecătorului, adoptată în temeiul alin.(1), poate fi atacată în Curtea Supremă de Justiţie în condiţiile legii."

11. Prevederile relevante ale Legii nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor sunt următoarele:

Articolul 38

Transmiterea hotărârii cu privire la aplicarea

sancţiunii de eliberare din funcţie

"(1) Hotărârea colegiului disciplinar cu privire la aplicarea sancţiunii de eliberare din funcţia de judecător, preşedinte sau vicepreşedinte al instanţei se adoptă de către Consiliul Superior al Magistraturii după expirarea termenului de contestare.

(2) Dacă hotărârea colegiului disciplinar cu privire la aplicarea sancţiunii de eliberare din funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte al instanţei sau de eliberare din funcţia de judecător a fost contestată, această hotărâre devine irevocabilă doar după examinarea conform procedurii stabilite la art.39-40."

Articolul 39

Contestarea hotărârii colegiului disciplinar

"(1) Hotărârile colegiului disciplinar pot fi contestate la Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul colegiului, de către persoanele care au depus sesizarea, inspecţia judiciară sau judecătorul vizat în hotărâre, în termen de 15 zile de la data primirii copiei hotărârii motivate. Termenul de 15 zile este un termen de decădere. La expirarea acestui termen, hotărârile necontestate ale colegiului disciplinar devin irevocabile.

(1¹) Dosarele disciplinare contestate se repartizează în mod aleatoriu membrilor Consiliului Superior al Magistraturi, cu excepţia membrilor din oficiu.

[…]

(4) După examinarea contestaţiilor, Consiliul Superior al Magistraturii decide:

a) menţinerea fără modificare a hotărârii colegiului disciplinar;

b) admiterea contestaţiei şi adoptarea unei noi hotărâri. În acest caz prevederile cu privire la procedura de examinare şi conţinutul hotărârii colegiului disciplinar privind rezultatul examinării cauzei disciplinare sunt aplicabile şi pentru Consiliul Superior al Magistraturii."

Articolul 40

Contestarea hotărârilor Consiliului Superior

al Magistraturii

"(1) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, adoptate în condiţiile art.39, pot fi contestate la Curtea de Apel Chişinău de persoanele care au depus sesizarea, de inspecţia judiciară sau de judecătorul vizat în hotărâre, în termen de 30 zile de la data recepţionării hotărârii motivate.

[…]."

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

12. Prin Decizia sa din 12 ianuarie 2023, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări, stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

13. Excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de reclamant într-un proces pendinte în faţa unei instanţe de drept comun, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă articolul 24 alin.(1¹) lit.b) din Legea cu privire la statutul judecătorului. Articolul contestat nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

16. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ care are ca obiect examinarea unei cereri de chemare în judecată privind anularea unei hotărâri a Colegiului disciplinar prin care a fost dispusă eliberarea din funcţie a autorului sesizării. Pentru că articolul 24 alin.(1¹) lit.b) din Legea cu privire la statutul judecătorului stabileşte suspendarea de drept din funcţie a judecătorului în privinţa căruia colegiul disciplinar a propus eliberarea din funcţie, Curtea a admis aplicarea prevederilor contestate la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

17. Curtea a reţinut că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să fie examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea a analizat, prin prisma argumentelor autorului excepţiei, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (DCC nr.83 din 17 iunie 2022, § 20).

18. Autorul excepţiei a susţinut că textul contestat contravine articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţie], 116 [statutul judecătorilor] şi 123 [atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii] din Constituţie.

19. Cu privire la incidenţa articolului 1 alin.(3) şi 16 din Constituţie, Curtea a reiterat că acestea au un caracter general şi pot fi invocate dacă se constată aplicabilitatea lor împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea DCC nr.72 din 16 iunie 2022, § 20). Principiul nediscriminării nu constituie o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (a se vedea HCC nr.12 din 16 iunie 2022, § 22).

20. Cu privire la incidenţa articolelor 116 şi 123 din Constituţie, autorul excepţiei a susţinut că, având în vedere considerentele din Hotărârea Curţii din 7 aprilie 2022, Colegiul disciplinar, ca organ specializat subordonat Consiliului Superior al Magistraturii, nu are competenţa de a aplica măsuri disciplinare faţă de judecători din data de 7 aprilie 2022.

21. În Hotărârea nr.9 din 7 aprilie 2022, invocată de autorul excepţiei, Curtea a examinat, inter alia, competenţa Consiliului Superior al Magistraturii de a adopta hotărâri care pun în aplicare atribuţiile stabilite de articolul 123 din Constituţie (i.e. numirea, transferarea, detaşarea, promovarea în funcţie şi aplicarea de măsuri disciplinare faţă de judecători), în conformitate cu dispoziţiile Codului administrativ care reglementează emiterea actelor administrative, până la data întrunirii legale a noii componenţe a Consiliului Superior al Magistraturii (articolul 15 alin.(12) din Legea nr.26 din 10 martie 2022). Curtea a observat că articolul 15 alin.(12) din Lege a fost adoptat în circumstanţele în care Consiliul Superior al Magistraturii activa într-o componenţă redusă şi are ca efect acordarea către Consiliul Superior al Magistraturii care funcţionează cu şapte membri (dintre care şase judecători aleşi), marea majoritate a acestora având mandatele expirate, a competenţei de a decide cu majoritate simplă de patru voturi chestiunile care pun în aplicare atribuţiile sale constituţionale (§ 84-85 din Hotărâre). În acel caz, Curtea a declarat neconstituţional textul de lege care îi permitea Consiliului să adopte hotărâri cu majoritate simplă, în realizarea atribuţiilor prevăzute de articolele 123 şi 136 alin.(2) din Constituţie. În acest sens, Curtea a reţinut că atribuţiile constituţionale în discuţie pot fi exercitate de Consiliu doar prin votul majorităţii membrilor săi. Curtea a stabilit că până la data întrunirii legale a noii componenţe, pe baza articolului 15 alin.(12) din Legea nr.26 din 10 martie 2022, Consiliul Superior al Magistraturi va putea adopta hotărâri care pun în aplicare atribuţiile prevăzute în Legea nr.26 din 10 martie 2022 sau care au ca obiect administrarea treburilor curente (§ 88-89 din Hotărâre).

22. Colegiul disciplinar este un organ specializat care examinează cauzele disciplinare în privinţa judecătorilor, pentru faptele comise în timpul exercitării funcţiei de judecător, şi aplică sancţiuni disciplinare. În acest sens, nu poate opera prezumţia lipsei de competenţă a Colegiului disciplinar de a aplica sancţiuni pentru că, în prezent, Consiliul Superior al Magistraturii nu le poate confirma sau infirma. Dacă ar proceda de maniera sugerată de autorul sesizării, Curtea ar comite un non sequitur. Colegiului disciplinar nu i se pot reproşa carenţele pe care le prezintă, actualmente, organizarea Consiliului Superior al Magistraturii.

23. Curtea a observat că, potrivit articolului 24 alin.(1¹) lit.b) din Legea cu privire la statutul judecătorului, judecătorul este suspendat de drept din funcţie dacă Colegiul disciplinar a propus eliberarea sa din funcţie. Ulterior, hotărârea trebuie adoptată de către Consiliul Superior al Magistraturii, după expirarea termenului de contestare (articolul 38 alin.(1) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor). Un judecător în privinţa căruia colegiul disciplinar a emis o hotărâre de eliberare din funcţie nu are posibilitatea de a contesta imediat măsura suspendării sale în faţa unei instanţe de judecată. Hotărârea colegiului disciplinar trebuie contestată mai întâi în faţa Consiliului Superior al Magistraturii. În eventualitatea în care Consiliul menţine prin hotărârea sa soluţia colegiului disciplinar, judecătorul sancţionat poate contesta hotărârea Consiliului, potrivit articolului 40 alin.(1) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, la Curtea de Apel Chişinău. De la etapa adoptării hotărârii colegiului disciplinar şi până la judecarea procesului la Curtea de Apel, judecătorului sancţionat nu i se poate ridica suspendarea, de vreme ce articolul 24 alin.(1¹) lit.b) din Legea cu privire la statutul judecătorului stabileşte suspendarea de drept, fără nicio excepţie.

24. Curtea a notat că articolul 20 din Constituţie, care garantează accesul liber la justiţie, trebuie interpretat prin prisma articolului 6 din Convenţia Europeană şi a principiilor din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în această materie. Curtea Europeană a reţinut că garanţiile articolului 6 § 1 din Convenţie sunt aplicabile şi procedurii de suspendare temporară din funcţie a unui judecător (a se vedea Camelia Bogdan v. România, 20 octombrie 2020, § 70). În cauza Camelia Bogdan v. România, Curtea Europeană a observat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din România se limita doar la un control al legalităţii deciziei de suspendare din funcţie a judecătorilor, dar nu verifica necesitatea şi proporţionalitatea suspendării (§ 68). Curtea Europeană a reţinut că acest fapt a afectat chiar esenţa dreptului reclamantei de acces la un tribunal, contrar articolului 6 § 1 din Convenţie (§ 78 şi 79).

25. În Paluda v. Slovacia, 23 mai 2017, un caz în care a abordat imposibilitatea unui judecător de a avea parte de controlul judecătoresc al suspendării sale din funcţie în timp ce procedurile disciplinare împotriva sa erau pendinte, Curtea Europeană a reţinut că garanţia accesului la un tribunal era aplicabilă şi în cazul suspendării, nu doar în cazul procedurilor principale care vizau acuzaţiile de ordin disciplinar aduse reclamantului (§ 34). Tot în acest caz, reclamantul a contestat suspendarea sa din funcţie pe calea (i) a ceea ce el a catalogat un recurs în faţa Consiliului judiciar, (ii) a unei acţiuni în contencios administrativ şi (iii) a două plângeri în faţa Curţii Constituţionale. Consiliul judiciar şi tribunalele administrative au conchis că un asemenea recurs nu era disponibil, iar chestiunea exceda controlului judecătoresc. Curtea Constituţională nu i-a oferit niciun remediu (§ 37). Având în vedere că reclamantul a fost lipsit de dreptul de acces la un tribunal, Curtea Europeană a constatat existenţa unei violări a articolului 6 § 1 din Convenţie (§ 55).

26. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că atunci când are loc o ingerinţă într-un drept fundamental, persoana interesată trebuie să aibă la dispoziţie suficiente garanţii procedurale şi trebuie să aibă posibilitatea unui acces efectiv la un tribunal, care să se pronunţe cu privire la pretinsele ingerinţe în dreptul său (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.31 din 17 decembrie 2020, § 66). Prin urmare, Curtea a reţinut incidenţa articolelor 20 şi 116 din Constituţie. Totodată, Curtea a decis să examineze incidenţa articolului 16 din Constituţie odată cu fondul cauzei.

B. FONDUL CAUZEI

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

27. Autorul excepţiei menţionează că suspendarea sa de drept din funcţia de judecător afectează principiul independenţei şi inamovibilităţii judecătorului şi principiul proporţionalităţii. Autorul excepţiei afirmă că suspendarea de drept care operează concomitent cu propunerea de eliberare din funcţie şi fără posibilitatea de a contesta această măsură în mod separat încalcă dreptul de acces la justiţie.

B. Argumentele autorităţilor care şi-au prezentat opiniile

28. În opinia prezentată de Parlament se menţionează că, prin Legea nr.126 din 9 iunie 2016, articolul 24 din Legea cu privire la statutul judecătorului a fost completat cu alineatul (1¹) referitor la suspendarea de drept din funcţie a judecătorilor. Drept temei pentru adoptarea acestei modificări au servit situaţiile în care judecătorii care au eşuat evaluarea performanţelor, fiind recunoscuţi ca inapţi de a exercita funcţia de judecător, sau a căror eliberare din funcţie a fost propusă de colegiul disciplinar continuau să activeze până la adoptarea decretului de eliberare din funcţie. Astfel de situaţii diminuează încrederea societăţii în justiţie. De altfel, funcţionarea eficientă a justiţiei este un element important al societăţii democratice.

29. Principiile de bază ale Organizaţiei Naţiunilor Unite privind independenţa justiţiei stabilesc cadrul internaţional privind răspunderea disciplinară, suspendarea şi demiterea judecătorilor. Potrivit acestor principii, "judecătorii ar trebui să facă obiectul suspendării din funcţie sau destituirii numai din motive de incapacitate sau pentru comportamente care îi fac nedemni de a-şi exercita atribuţiile. [...] Toate procedurile disciplinare, de suspendare sau de destituire, ar trebui soluţionate în conformitate cu normele de conduită judiciară. Deciziile în cadrul procedurilor disciplinare, de suspendare sau de destituire, trebuie să poată fi supuse revizuirii de către un organism independent. Acest principiu poate să nu se aplice deciziilor pronunţate de către instanţa supremă şi celor pronunţate de către legislativ în cadrul procedurii de revocare sau al altor proceduri similare." Recomandarea Consiliului Europei cu privire la judecători prevede că procedura de răspundere disciplinară "ar trebui să fie efectuată de către o autoritate independentă sau o instanţă judecătorească, cu toate garanţiile unui proces echitabil şi care să îi asigure judecătorului dreptul de a contesta decizia şi sancţiunea." În acest context, Parlamentul subliniază că Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, la articolele 22 şi 25, oferă judecătorilor instrumente de contestare a deciziilor care îi vizează.

30. Referitor la argumentul autorului sesizării privitor la diferenţele de aplicare a suspendării din funcţie în cazul propunerii de eliberare din funcţie şi în cazul începerii urmăririi penale, legislatorul a considerat necesar de a delimita situaţiile descrise în legătură cu eventualul impact asupra actului justiţiei. Astfel, cazurile prevăzute la articolul 24 alin.(1¹) lit.a) şi b) din Lege rezultă direct din activitatea judecătorului şi afectează calitatea înfăptuirii justiţiei. Din contră, pornirea urmăririi penale în privinţa unui judecător nu este obligatoriu legată de activitatea acestuia. În ultimul caz, legislatorul a lăsat în competenţa Consiliului Superior al Magistraturii de a decide referitor la suspendarea din funcţie a judecătorului în dependenţă de circumstanţele fiecărui caz în parte şi impactul faptelor imputate asupra actului justiţiei.

31. În opinia prezentată de Guvern se menţionează că suspendarea de drept din funcţie a judecătorului, în cazul în care s-a propus eliberarea sa din funcţie, a fost instituită de legislator ca o măsură de prevenţie. Sancţiunea de eliberare din funcţie se aplică pentru cele mai grave abateri comise de un judecător. Drept urmare, ar fi riscant ca judecătorul acuzat de comiterea unor abateri disciplinare grave să poată pronunţa acte judecătoreşti până la adoptarea de către Consiliul Superior al Magistraturii a hotărârii privind eliberarea din funcţie a acestuia. În caz contrar, s-ar pune în pericol respectarea principiului securităţii raporturilor juridice şi ar avea de suferit imaginea justiţiei. Guvernul consideră că suspendarea din funcţie a judecătorului este indisolubil legată de aplicarea sancţiunii disciplinare a eliberării din funcţie. Guvernul conchide că suspendarea de drept din funcţie a judecătorului în privinţa căruia s-a decis aplicarea celei mai aspre sancţiuni disciplinare este justificată în raport cu valorile sociale care trebuie protejate.

C. Aprecierea Curţii

32. Curtea notează că în litigiile din categoria din care face parte prezenta cauză operează principiul accesului la justiţie în vederea exercitării unui drept cu caracter civil, principiu garantat de articolul 20 din Constituţie. Dreptul persoanei de a-şi exercita funcţia de judecător, odată ce a fost admisă în această profesie, este protejat de articolul 116 alin.(2) din Constituţie, care stabileşte că judecătorii se numesc în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă, în coroborare cu articolul 1 din Legea cu privire la statutul judecătorului, care îi califică pe judecători drept "purtători ai puterii judecătoreşti". Regula este că, până la atingerea plafonului de vârstă, judecătorii îşi pot exercita funcţia de înfăptuire a justiţiei.

33. Dreptul de acces la justiţie – în prezenta cauză, dreptul de a sesiza un tribunal în materie civilă lato sensu – se înscrie în garanţiile aplicabile dreptului la un proces echitabil, care este protejat de articolul 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

34. Dreptul de acces la justiţie nu este un drept absolut. Exerciţiul său poate fi supus unor limitări, cu condiţia ca limitările să nu restrângă accesul justiţiabililor la un judecător de o manieră în care să fie afectată chiar esenţa dreptului. Limitările în discuţie sunt compatibile cu articolul 20 din Constituţie dacă urmăresc un scop legitim şi dacă există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul legitim urmărit.

35. Curtea observă că articolul 24 alin.(1¹) lit.b) din Legea cu privire la statutul judecătorului prevede, fără nicio excepţie, suspendarea de drept din funcţie a judecătorului, dacă colegiul disciplinar a propus eliberarea sa din funcţie. Suspendarea începe din momentul emiterii hotărârii colegiului disciplinar şi poate dura o perioadă îndelungată de timp, aşa cum este cazul autorului sesizării, care a fost suspendat din funcţia de judecător în data de 22 aprilie 2022. Suspendarea de drept a judecătorului încetează în cazul în care autoritatea competentă anulează hotărârea colegiului disciplinar prin care s-a propus eliberarea din funcţie a judecătorului. Astfel, judecătorii aflaţi în asemenea situaţii nu beneficiază, în interiorul perioadei cuprinse între emiterea hotărârii colegiului disciplinar şi pronunţarea hotărârii autorităţii competente de anulare a hotărârii colegiului disciplinar, de vreo formă de protecţie judiciară împotriva măsurii suspendării din funcţie.

36. Măsura suspendării este determinantă pentru dreptul cu caracter civil al judecătorilor de a-şi exercita funcţia (a se vedea, referitor la chestiunea măsurilor provizorii luate în cadrul procedurilor disciplinare, Paluda v. Slovacia, § 33-34, şi Camelia Bogdan v. România, § 70). Deşi judecătorii suspendaţi din funcţie continuă să-şi primească salariile, potrivit articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la statutul judecătorului, acest aspect are importanţă prin raportare la redresarea efectelor suspendării lor. Primirea salariilor nu are vreo legătură directă cu faptul că judecătorii suspendaţi nu au acces la justiţie pentru a contesta măsura suspendării lor (a se vedea Paluda v. Slovacia, § 51). Judecătorilor suspendaţi din funcţie continuă să li se aplice regimul incompatibilităţilor şi al interdicţiilor stabilit de articolul 8 din Legea cu privire la statutul judecătorului, ei fiind obligaţi, la modul practic, să stagneze din punct de vedere profesional, uneori cu consecinţe grave pentru reputaţia lor şi pentru viaţa lor privată, în general.

37. Aşa cum a subliniat şi Curtea Europeană în cauza Paluda v. Slovacia, § 54, este important să se traseze o linie de demarcaţie clară între motivele imperioase justificate pentru suspendarea unui judecător căruia i se reproşează încălcarea normelor disciplinare şi motivele care nu-i permit accesul la un tribunal pentru a contesta suspendarea.

38. În concluzie, Curtea observă că situaţia pe care o impune articolul 24 alin.(1¹) lit.b) din Legea cu privire la statutul judecătorului prin suspendarea de drept a judecătorului în privinţa căruia colegiul disciplinar a propus eliberarea din funcţie, fără a prevedea posibilitatea de a contesta în mod separat această măsură preventivă, afectează însăşi esenţa dreptului de acces la justiţie şi încalcă articolele 20 şi 116 din Constituţie. Măsura suspendării de drept din funcţie a judecătorului este disproporţionată şi, aşadar, neconstituţională, pentru că nu oferă posibilitatea beneficierii de garanţiile inerente acestor articole.

39. Această concluzie scuteşte Curtea de necesitatea efectuării unei analize suplimentare prin prisma principiului nediscriminării garantat de articolul 16 din Constituţie, invocat de autorul excepţiei.

40. Deşi declară neconstituţională măsura suspendării de drept impusă de articolul 24 alin.(1¹) lit.b) din Legea cu privire la statutul judecătorului, Curtea nu exclude posibilitatea dispunerii suspendării din funcţie a judecătorului de către colegiul disciplinar în situaţia în care colegiul disciplinar a propus eliberarea sa din funcţie, dacă această măsură este proporţională cu situaţia care a stat la baza ei.

41. Până la modificarea legislaţiei relevante în sensul considerentelor hotărârii Curţii, judecătorii în privinţa cărora s-a dispus măsura suspendării din funcţie o vor putea contesta în mod separat, potrivit procedurii instituite de articolul 24 alin.(6) din Legea cu privire la statutul judecătorului.

42. Curtea îi va trimite Parlamentului o adresă pentru a modifica legislaţia relevantă în conformitate cu considerentele prezentei hotărâri.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 24 alin.(1¹) lit.b) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ridicată de dl judecător Mihail Cojocaru, reclamant în dosarul nr.3-330/2022, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Se declară neconstituţional articolul 24 alin.(1¹) lit.b) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

3. Până la modificarea legislaţiei relevante în sensul considerentelor prezentei hotărâri, suspendarea din funcţie a judecătorului în situaţia în care colegiul disciplinar a propus eliberarea sa din funcţie poate fi dispusă dacă această măsură este proporţională cu situaţia care a stat la baza ei. Judecătorii în privinţa cărora s-a dispus măsura suspendării din funcţie o vor putea contesta în mod separat, potrivit procedurii instituite de articolul 24 alin.(6) din Legea cu privire la statutul judecătorului.

4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

ADRESĂ

Prin Hotărârea nr.4 din 9 februarie 2023, Curtea Constituţională a declarat neconstituţional articolul 24 alin.(1¹) lit.b) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

Curtea a stabilit o soluţie provizorie, potrivit căreia până la modificarea legislaţiei relevante în sensul considerentelor acestei hotărâri, suspendarea din funcţie a judecătorului în situaţia în care colegiul disciplinar a propus eliberarea sa din funcţie poate fi dispusă dacă această măsură este proporţională cu situaţia care a stat la baza ei. Judecătorii în privinţa cărora s-a dispus măsura suspendării din funcţie o vor putea contesta în mod separat, potrivit procedurii instituite de articolul 24 alin.(6) din Legea cu privire la statutul judecătorului.

În acest context, Curtea îi solicită Parlamentului să modifice legislaţia relevantă în conformitate cu raţionamentele hotărârii Curţii Constituţionale.

Aşadar, potrivit prevederilor articolelor 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 79 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea îi solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenul prevăzut de lege.

OPINIE SEPARATĂ,

expusă în temeiul articolelor 27 alineatul (5) din Legea

cu privire la Curtea Constituţională şi 67

din Codul jurisdicţiei constituţionale

În Hotărârea nr.4 din 9 februarie 2023, Curtea Constituţională a admis sesizarea nr.150g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 24 alin.(1¹) lit.b) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, a declarat neconstituţional textul "colegiul disciplinar a propus eliberarea sa din funcţie – din ziua adoptării hotărârii corespunzătoare a colegiului disciplinar" şi a dispus că judecătorul în privinţa căruia a fost aplicată măsura suspendării din funcţie este în drept să o conteste în instanţa de judecată.

Curtea Constituţională a examinat prevederile contestate din perspectiva articolului 20 din Constituţie, care este corespondentul articolului 6 § 1 din Convenţie, şi din perspectiva principiilor jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului [Camelia Bogdan v. România, 20 octombrie 2020; Paluda v. Slovacia, 23 mai 2017].

1. Pentru a-şi consolida constatările privind neconstituţionalitatea suspendării de drept a judecătorului din funcţie, Curtea a invocat considerente enunţate în hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului pe cauzele Paluda v. Slovacia din 23 mai 2017 şi Camelia Bogdan v. România din 20 octombrie 2020.

2. În cauza Paluda v. Slovacia din 23 mai 2017, Consiliul judiciar din Slovacia într-o singură zi a adoptat două decizii: (i) de a porni urmărirea disciplinară a reclamantului pentru o eventuală abatere gravă; şi (ii) de a suspenda temporar judecătorul din funcţie (§ 8) până la intrarea în vigoare a hotărârii pe cauza disciplinară. Judecătorul respectiv a fost înlăturat de la activitatea de înfăptuire a justiţiei până la formularea acuzaţiilor disciplinare, fără posibilitatea de a-şi prezenta cauza în faţa unei autorităţi, precum şi fără posibilitatea de a contesta actul de suspendare emis de Consiliul judiciar. Având în vedere cele menţionate, dar şi alte argumente reţinute la § 44-54 din Hotărâre, Curtea Europeană a considerat că legislaţia care nu permitea judecătorului să conteste măsura de suspendare temporară adoptată anterior aplicării sancţiunii disciplinare nu este proporţională, nu are un scop legitim şi este contrară articolului 6 § 1 din Convenţie.

3. În cauza Camelia Bogdan v. România din 20 octombrie 2020, Consiliul Superior al Magistraturii din România a dispus excluderea din magistratură a reclamantei fără a-i asigura un proces echitabil (§ 9), iar la o data ulterioară a dispus suspendarea acesteia din funcţia de judecător cu efect imediat. Hotărârea de suspendare din funcţie a avut ca motiv faptul că reclamanta a atacat hotărârea de aplicare a sancţiunii disciplinare (§ 12). Curtea Europeană a considerat că Guvernul nu a furnizat argumente convingătoare pentru a justifica lipsa protecţiei judiciare contra hotărârii de suspendare (§ 76), iar simplul fapt că suspendarea judecătorului din funcţie se datora exercitării de către acesta a dreptului său de recurs nu poate justifica lipsa controlului judiciar.

4. Susţinem că situaţia examinată de Curtea Constituţională în Hotărârea nr.4 din 9 februarie 2023 este diferită de cele examinate de Curtea Europeană în cauzele precitate. Prin urmare, în cauza Paluda v. Slovacia, suspendarea din funcţie a judecătorului a fost adoptată în aceeaşi zi, când a fost intentată procedura disciplinară fără un proces echitabil; în cauza Camelia Bogdan v. România suspendarea judecătorului s-a făcut ca o măsură pentru că aceasta a contestat hotărârea pe cauza disciplinară. De asemenea, în prima cauză, măsura suspendării a fost dispusă de autorităţi care nu întruneau exigenţele unui tribunal în sensul articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană. În legislaţia Republicii Moldova suspendarea operează de drept după ce cauza judecătorului a fost examinată de un organ independent şi specializat în materie disciplinară, potrivit unei proceduri echitabile, care a finalizat cu aplicarea celei mai severe sancţiuni disciplinare - "eliberarea din funcţie".

5. Legislatorul naţional, în respectarea standardelor europene¹, precum şi a altor standarde internaţionale² în materia răspunderii disciplinare a judecătorilor, a pus în vigoare o lege specială – Legea nr.178/2014 privind răspunderea disciplinară a judecătorilor.

________________________

¹ A se vedea în special: Recomandarea nr.(2010) 12 referitoare la judecători: independenţa, eficienţa şi responsabilitatea, adoptată de Comitetul Miniştrilor la 17 noiembrie 2010 (responsabilitatea şi procedurile disciplinare § 69); Carta Europeană a Judecătorului, aprobată de Asociaţia Europeană a Judecătorilor la data de 4 noiembrie 1997 (§ 9); Carta Europeană privind Statutul Judecătorilor, adoptată la 8-10 iulie 1998, la Strasbourg (§ 5); Opinia nr.3 privind principiile şi regulile care guvernează conduita profesională a judecătorilor, şi în mod deosebit etica, comportamentele incompatibile şi imparţialitatea, adoptată la Strasbourg la 19 noiembrie 2002 de către Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (§ 77); Recomandările de la Kiev cu privire la independenţa judiciară în Europa de Est, Caucazul de Sud şi Asia Centrală, adoptate sub auspiciile Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa la întâlnirea experţilor de la Kiev din 23-25 iunie 2010 (proceduri disciplinare, §§ 25-26); Declaraţia cu privire la Principiile de Independenţă a Justiţiei, adoptată de Conferinţa Preşedinţilor de Instanţe Supreme din Europa Centrală şi de Est pe 14 octombrie 2015 (§§ 22, 24); Standarde minime judiciare V: Proceduri disciplinare şi răspunderea judecătorilor, aprobate de către Adunarea Generală a Reţelei Europene a Consiliilor Judiciare în iunie 2015.

² A se vedea în special: Declaraţia Universală privind Independenţa Justiţiei din 10 iunie 1983 [Declaraţia de la Montreal], § 2.32-2.38; Principiile de Bază ale Independenţei Justiţiei, adoptate de Adunarea Generală a ONU prin rezoluţiile nr.40/32 din 29 noiembrie 1985 şi nr.40/146 din 13 decembrie 1985 (§§ 16-20); Statutul Universal al Judecătorilor, aprobat de către Uniunea Internaţională a Judecătorilor la 17 noiembrie 1999 (art.17); Raport asupra corupţiei globale pe anul 2007, publicat de asociaţia mondială Transparency International (responsabilitatea şi disciplina, § 11-13); Standardele Internaţionale de la Mount Scopus privind Independenţa Justiţiei, adoptate în anul 2008 şi actualizate în anul 2015 (articolul 5, excluderea din funcţie şi din domeniul judiciar); Măsuri pentru implementarea eficace a Principiilor de la Bangalore privind Conduita Judiciară, adoptate de Grupul pentru Integritate Judiciară, din 21-22 ianuarie 2010 (articolul 15, Disciplina judecătorilor).

6. În spiritul actelor internaţionale indicate supra, Legea nr.178/2014, inter alia, defineşte abaterile disciplinare (articolul 4), sancţiunile disciplinare (art.6), stabileşte organul care verifică sesizarea în care s-a semnalat comiterea abaterilor disciplinare de către judecător (art.23), reglementează procedura de cercetare disciplinară a judecătorului (art.23 şi 26), drepturile judecătorului în privinţa căruia a fost iniţiată o cercetare disciplinară (art.25 şi 31), statutul Colegiului disciplinar (art.8-17), procedura de examinare a cauzelor disciplinare în faţa Colegiului disciplinar (art.30-37), precum şi modul de contestare a hotărârilor de aplicare a sancţiunilor disciplinare (art.39-40).

7. De asemenea, legislatorul a stabilit că "Colegiul disciplinar este un organ independent care examinează cauzele disciplinare în privinţa judecătorilor pentru faptele comise în timpul exercitării funcţiei de judecător şi aplică sancţiunile disciplinare" (art.8 alin.(1)), independenţa Colegiului fiind asigurată de 7 membri, dintre care patru – aleşi din rândul judecătorilor la Adunarea generală a judecătorilor, iar trei – selectaţi prin concurs public şi numiţi de către Ministrul Justiţiei. Legea nr.178/2014 garantează judecătorului cercetat aplicarea unei proceduri disciplinare transparente şi echitabile, oferindu-i acces la materialele cauzei, dreptul de a recuza membrii colegiului disciplinar, de a aduce probe şi de a pleda în faţa acestuia atât personal, cât şi fiind reprezentat de un avocat. Hotărârea Colegiului, inter alia, trebuie să cuprindă şi descrierea faptei care constituie abatere disciplinară şi încadrarea juridică a acesteia, temeiul de drept al aplicării sancţiunii, sancţiunea aplicată şi motivele care au stat la baza aplicării acesteia şi se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi în şedinţă (acest fapt reprezintă un aspect esenţial din perspectiva articolului 20 din Constituţie). Şi în final, judecătorul are dreptul de a ataca hotărârea Colegiului disciplinar la Consiliul Superior al Magistraturii, iar decizia acestuia din urmă – în instanţa de judecată competentă.

8. Curtea a reţinut argumentele autorului sesizării formulate împotriva suspendării de drept a judecătorului din funcţie ca fiind un act izolat, făcând abstracţie de la gravitatea abaterii constatate şi sancţiunea disciplinară aplicată de Colegiu, pretinzând că actul de suspendare ar trebui să aibă propriile motive (a se vedea § 37 din Hotărâre). Totuşi, analiza sistemică a legislaţiei permite a trage concluzia că între sancţiunea disciplinară "eliberarea din funcţia de judecător" (art.6-7 din Legea nr.178/2014) şi măsura "suspendarea din funcţie a judecătorului" (art.24 alin.(1¹) lit.b) din Legea nr.544/1995) există o legătură motivaţională indispensabilă. Legislatorul a sincronizat aceste două situaţii juridice în aşa fel încât suspendarea de drept să fie efectul imediat al sancţiunii de "eliberare din funcţie" şi judecătorul sancţionat să fie înlăturat de la înfăptuirea actului de justiţie.

9. Aplicarea sancţiunii disciplinare de "eliberare din funcţia de judecător" de către un organ independent [Colegiul disciplinar] într-o procedură echitabilă justifică suspendarea de drept a judecătorului sancţionat pentru cel puţin două scopuri legitime: (i) împiedicarea de a mai comite fapte de natura celor pentru care a fost sancţionat; (ii) înlăturarea de la înfăptuirea justiţiei pentru comiterea unor abateri disciplinare incompatibile cu funcţia de judecător, asigurând prin aceasta o imagine mai bună a justiţiei.

10. În pofida suspendării din funcţie şi înlăturării judecătorului de la înfăptuirea justiţiei, legislatorul a prevăzut că acestuia i se plăteşte salariul (art.24 alin.(2) din Legea nr.544/1995) şi i se acordă dreptul de a contesta hotărârea Colegiului disciplinar de aplicare a sancţiunii disciplinare (art.39-40 din Legea nr.178/2014). În special, judecătorul sancţionat cu eliberarea din funcţie şi instantaneu suspendat din această funcţie are posibilitatea de a contesta hotărârea Colegiului disciplinar la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile (articolul 39 alin.(1) din Legea nr.178/2014). Consiliul Superior al Magistraturii în termen de cel mult 30 de zile (articolul 39 alin.(2)) va examina contestaţia şi, după caz, va respinge contestaţia şi va menţine hotărârea contestată a Colegiului disciplinar, sau va satisface contestaţia, va anula hotărârea şi va adopta o altă hotărâre (articolul 39 alin.(4)), prin care fie va aplica o sancţiune mai blândă, fie, din motive întemeiate, va înceta procedura disciplinară. Eventuala anulare a sancţiunii de "eliberare din funcţia de judecător" are efect direct asupra măsurii de suspendare şi aceasta va înceta de drept.

11. Totodată, în cazul în care Consiliul Superior al Magistraturii a respins contestaţia şi a menţinut hotărârea Colegiului disciplinar, judecătorul suspendat este îndreptăţit să atace hotărârea la Curtea de Apel (articolul 40), a cărei decizie este definitivă şi executorie.

12. Prin urmare, dreptul judecătorului sancţionat de a contesta hotărârea de aplicare a sancţiunii disciplinare are efect direct şi asupra măsurii de suspendare. Eventuala anulare a sancţiunii disciplinare de eliberare din funcţia de judecător de către Consiliul Superior al Magistraturii, fie de către instanţa de judecată lipseşte de efect şi măsura de suspendare din funcţie a judecătorului.

13. Din considerentele menţionate supra, conchidem că norma contestată [articolul 24 alin.(1¹) lit.b) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului] nu reprezintă o ingerinţă în dreptul judecătorului de acces liber la justiţie, garantat de articolul 20 din Constituţie şi articolul 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.