Hotărîre nr.11 din 28.02.2002 privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr. 233-XIV din 23 decembrie 1998 "Cu privire la proiectul individual de privatizare a întreprinderilor din sectorul electroenergetic"

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr. 233-XIV din 23 decembrie 1998 "Cu privire la proiectul individual de privatizare a întreprinderilor din sectorul electroenergetic"* Nr.11 din 28.02.2002 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.36-38/5 din 14.03.2002 * * * ------------------- * M.O., 1999, nr. 19-21, art. 76. În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Victor PUŞCAŞ - preşedinte Mihai COTOROBAI - judecător Mircea IUGA - judecător-raportor Constantin LOZOVANU - judecător-raportor Dumitru PULBERE - judecător Elena SAFALERU - judecător cu participarea grefierului Corina Popa, interpretului Lidia Popa, deputatului în Parlament Vladimir Panfilov şi reprezentantului său, avocatul Ghenadie Tatar, reprezentantului permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională Ion Creangă, în conformitate cu art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire ca Curtea Constituţională, art. 4 alin. (1) lit. a) şi art. 16 alin. (1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii art. 1 alin. (3), art. 3 alin. (3) şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 233-XIV din 23 decembrie 1998 "Cu privire la proiectul individual de privatizare a întreprinderilor din sectorul electroenergetic". Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlament Vladimir Panfilov, depusă la 2 octombrie 2001 în conformitate cu art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin decizia Curţii Constituţionale din 17 decembrie 2001 sesizarea a fost acceptată pentru examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi. În procesul examinării preliminare a sesizării Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Justiţiei, Procuraturii Generale, Departamentului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat, Ministerului Energeticii. Avînd în vedere materialele dosarului, informaţia prezentată de judecătorii-raportori, datele audiate în proces şi argumentele expuse de părţi, Curtea Constituţională a c o n s t a t a t: 1. La 23 decembrie 1998 Parlamentul a adoptat Legea ordinară nr. 233-XIV "Cu privire la proiectul individual de privatizare a întreprinderilor din sectorul electroenergetic" (în continuare - Legea nr. 233-XIV). Legea menţionată a fost adoptată întru executarea Legii nr. 1217-XIII din 25 iunie 1997 "Cu privire la Programul de privatizare pentru anii 1997-1998" şi Legii nr. 63-XIV din 25 iunie 1998 "Cu privire la Concepţia asupra privatizării întreprinderilor din sectorul electroenergetic". Legea nr. 233-XIV prevede în art. 1 alin. (3) că, în cazul apariţiei divergenţelor între prevederile prezentei legi şi prevederile altor acte legislative, se aplică prevederile prezentei legi; în art. 3 alin. (3) că participanţi la concursul investiţional pentru privatizarea întreprinderilor din sectorul electroenergetic pot fi numai întreprinderile sau uniunile lor (holdinguri, consorţii, asociaţii, în baza unui contract privind activitatea în comun etc.) atît din ţară, cît şi din străinătate; în art. 4 alin. (3) că, în cazul privatizării întreprinderilor de distribuţie a energiei electrice, pentru vînzare vor fi propuse 100% din acţiunile acestor întreprinderi. Autorul sesizării consideră că prevederile precitate ale Legii nr. 233-XIV intră în contradicţie cu normele constituţionale, şi anume cu art. 16, care statuează că cetăţenii sînt egali în faţa legii, şi cu art. 72, care prevede sferele de reglementare pentru fiecare tip de lege. Argumentul principal de drept, prin care autorul sesizării motivează cererea de exercitare a controlului de constituţionalitate asupra prevederilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 233-XIV, este că legea respectivă, fiind o lege ordinară, încalcă principiul ierarhiei constituţionale a actelor legislative, consfinţit în art. 72 din Constituţie. Argumentîndu-şi cererea pentru controlul constituţionalităţii prevederilor art. 3 alin. (3) şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 233-XIV, autorul sesizării apreciază că aceste norme contravin art. 2 şi art. 11 alin. (3) şi (4) din Legea cu privire la privatizare, care stabilesc principiile generale ale privatizării, în particular, egalitatea drepturilor cetăţenilor la primirea unei cote din bunurile statului supuse privatizării. 2. Raportînd prevederile contestate din Legea nr. 233-XIV la normele constituţionale, la legile nr. 627-XII din 4 iulie 1991 "Cu privire la privatizare"** , nr. 1217 din 25 iunie 1997 "Cu privire la Programul de privatizare pentru anii 1997-1998"***,nr. 63-XIV din 25 iunie 1998 "Cu privire la Concepţia asupra privatizării întreprinderilor din sectorul electroenergetic"**** (cu modificările şi completările ulterioare), la alte legi şi acte normative, Curtea Constituţională reţine următoarele. --------------- ** M.O., 1999, nr. 135-136, art. 674. *** M.O., 1997, nr. 59-60, art. 518. **** M.O., 1998, nr. 77-78, art. 523. Art. 72 alin. (1) din Constituţie stabileşte ierarhia actelor legislative adoptate de Parlament şi le clasifică în legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare. Art. 72 alin. (3) din Constituţie statuează sferele şi domeniile reglementate prin lege organică, litera i) a căruia stipulează că regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii se reglementează prin lege organică. Potrivit art. 72 alin. (4) din Constituţie, legile ordinare intervin în orice domeniu al relaţiilor sociale, cu excepţia celor rezervate legilor constituţionale şi legilor organice. Principiile generale ale proprietăţii sînt determinate prin Legea organică nr. 459-XIII din 22 ianuarie 1991 "Cu privire la proprietate"*****, iar principiile generale ale privatizării sînt definite prin legile organice nr. 627-XII din 4 iulie 1991 "Cu privire la privatizare" şi nr. 1217-XIII din 25 iunie 1997 "Cu privire la programul de privatizare pentru anii 1997-1998". ------------------ ***** Monitor, 1991, nr. 3-4-5-6, art. 22. Legea nr. 233-XIV, care face obiectul sesizării, este o lege ordinară (vezi preambulul) şi este elaborată în baza legilor nr.627-XII, nr. 1217-XIII, nr. 63-XIV, altor acte legislative, precum şi a Acordului Cartei Energiei* (art. 1 alin. (1). ----------------- * Ttatate internaţionale, vol. 11, pag. 120. Aşadar, dispunînd în art. 1 alin. (3) din Legea nr. 233-XIV că, în cazul apariţiei divergenţelor între prevederile prezentei legi şi prevederile altor acte legislative, se aplică prevederile prezentei legi, Parlamentul a încălcat dispoziţiile art. 72 din Constituţie şi ale legilor organice nr. 627-XII şi nr. 1217-XIII. În context, Curtea relevă că prin Hotărîrea nr. 42 din 27 iulie 1999** şi-a expus poziţia în problema subordonării legilor şi a stipulat că legile ordinare, reglementările cărora izvorăsc din legile ierarhic superioare, trebuie să corespundă cu acestea, după cum prevede principiul ierarhiei constituţionale a actelor legislative, stabilit de art. 72 din Constituţie. -------------------- ** M.O., 1999, nr. 87-89, art. 54. Pentru considerentele expuse, Curtea Constituţională apreciază drept neconstituţionale prevederile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 233-XIV. 3. Regimul general al privatizării proprietăţii de stat este reglementat prin Legea nr. 627-XII din 4 iulie 1991 "Cu privire la privatizare". Legea precitată, în art. 8, stipulează modul şi condiţiile de privatizare a obiectului patrimoniului de stat pe teritoriul Republicii Moldova. După cum dispune această lege, privatizarea acestuia se efectuează în conformitate cu legea cu privire la programul de privatizare pentru perioada respectivă, care, e necesar de remarcat, este o lege specială. Legea nr. 1217-XIII din 25 iunie 1997 "Cu privire la programul de privatizare pentru anii 1997-1998" (cu modificările şi completările ulterioare) este alcătuită din zece capitole, dintre care capitolele I-III şi VI-X conţin norme generale de drept, iar capitolele IV-V conţin norme speciale de drept privind privatizarea obiectelor proprietăţii de stat. Capitolul IV din legea menţionată, prin norme speciale de drept, reglementează particularităţile privatizării proprietăţii statului în unele ramuri, în particular, în infrastructură, specificînd, de exemplu, că privatizarea patrimoniului întreprinderilor din complexul energetic se efectuează în bază de proiecte individuale, aprobate de Parlament, la propunerea Guvernului. În baza legilor nr. 627-XII şi nr. 1217-XIII, la 23 decembrie 1998, Parlamentul, în conformitate cu principiul ierarhiei constituţionale a actelor legislative, statuat de art. 72 din Constituţie, a adoptat Legea specială nr. 233-XIV "Cu privire la proiectul individual de privatizare a întreprinderilor din sectorul electroenergetic". Conform teoriei generale a dreptului, legea specială posedă o reglementare diferită, particulară faţă de reglementarea legii generale, şi în caz de concurs cu legea generală, se aplică principiul "lex specialis derogat generali". Legea nr. 627-XII din 4 iulie 1991 "Cu privire la privatizare" (cu modificările şi completările ulterioare), în art. 8, prevede că la adoptarea hotărîrii de privatizare a obiectului trebuie să se ţină cont de specificul zonal şi ramural al privatizării, iar Legea nr. 1217-XIII din 25 iunie 1997 "Cu privire la programul de privatizare pentru anii 1997-1998", în art. 18, prevede că faţă de participanţii la concurs pot fi stabilite anumite cerinţe în funcţie de specificul activităţii întreprinderilor supuse privatizării. Curtea relevă că, întrucît legile precitate nu stipulează că la privatizarea unor întreprinderi nu pot fi stabilite anumite cerinţe în funcţie de specificul activităţii acestora, argumentele autorului sesizării sînt nefondate. În vederea executării Legii cu privire la programul de privatizare pentru anii 1997-1998, Concepţia asupra privatizării întreprinderilor din sectorul electroenergetic, aprobată prin Legea nr. 63-XIV, în capitolul II, indică imperativ că privatizarea întreprinderilor din sectorul electroenergetic va fi efectuată pe bază de concurs investiţional internaţional public, într-o singură rundă, şi că investitorilor strategici, în funcţie de starea financiară şi tehnică a întreprinderii, li se vor oferi diverse proporţii de participare în capitalul social, stipulate în proiectele individuale de privatizare. Acestor prevederi precedă dispoziţiile Legii nr. 1217-XIII, care stipulează în art. 3 pct. c) că unul din principalele obiective ale Programului de privatizate este atragerea şi încurajarea participării investitorilor strategici la privatizarea şi restructurarea unor astfel de întreprinderi şi, în art. 45, că privatizarea întreprinderilor din domeniile de infrastructură care au o importanţă naţională (complexul electroenergetic şi de combustibil, transporturile şi telecomunicaţiile...) se efectuează în bază de proiecte individuale, aprobate de Parlament, la propunerea Guvernului. Aşadar, stabilind în art. 3 alin. (3) din Legea nr. 233-XIV că la concursul investiţional pentru privatizarea întreprinderilor din sectorul electroenergetic participă numai întreprinderile sau uniunile lor atît din ţară, cît şi din străinătate, iar în art. 4 alin. (3) că, în cazul privatizării întreprinderilor de distribuţie a energiei electrice, pentru vînzare vor fi propuse 100% din acţiunile acestor întreprinderi, Parlamentul nu a încălcat dispoziţiile constituţionale. Afirmaţiile autorului sesizării că prin restricţiile cuprinse în prevederile contestate se încalcă dispoziţiile art. 127 din Constituţie şi art. 11 alin. 4 din Legea nr. 627-XII sînt nefondate, deoarece Legea nr. 233-XIV nu stipulează interdicţii pentru colectivul întreprinderii supuse privatizării de a înfiinţa o altă întreprindere, care să participe la concursul investiţional pentru privatizarea unor întreprinderi concrete din sectorul electroenergetic. În plus, Legea organică nr. 1217-XIII, ca urmare a modificărilor şi completărilor operate ulterior, nu mai conţine prevederea expresă despre procurarea de către angajaţii întreprinderilor supuse privatizării a 20 la sută din acţiunile acestora la preţ nominal. Se va lua în seamă şi faptul că termenul de valabilitate al bonurilor patrimoniale a expirat. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 140 din Constituţie, art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 6 alin. (2), art. 61 alin. (1) şi (2), art. 62 lit. a) şi art. 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E: 1. Recunoaşte constituţionale prevederile art. 3 alin. (3) şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 233-XIV din 23 decembrie 1998 "Cu privire la programul individual de privatizare a întreprinderilor din sistemul electroenergetic". 2. Declară neconstituţionale prevederile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 233-XIV din 23 decembrie 1998 "Cu privire la proiectul individual de privatizare a întreprinderilor din sectorul electroenergetic". 3. Prezenta hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". Preşedintele Curţii Constituţionale Victor PUŞCAŞ Chişinău, 28 februarie 2002. Nr. 11.