Hotărîre nr.67 din 02.12.99 despre controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.1153-XIII din 11 aprilie 1997 "Cu privire la notariat" (cu modificările şi completările ulterioare) şi din Legea nr.558-XIV din 29 iulie 1999 "Pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la notariat"

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE despre controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr. 1153-XIII din 11 aprilie 1997 "Cu privire la notariat" (cu modificările şi completările ulterioare) şi din Legea nr. 558-XIV din 29 iulie 1999 "Pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la notariat"* Nr.67 din 02.12.99 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.145-148/80 din 23.12.1999 * * * ----------------------------------------- * M.O., 1997, nr. 61, art. 520; 1998, nr. 16-17,art. 111; 1999, nr. 106-108, art. 514. În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Pavel BARBALAT - preşedinte Nicolae CHISEEV - judecător Mihai COTOROBAI - judecător-raportor Constantin LOZOVANU - judecător Gheorghe SUSARENCO - judecător Ion VASILATI - judecător-raportor cu participarea grefierului Aliona Balaban, avocatului parlamentar Constantin Lazari, autorul sesizării, reprezentantului Parlamentului Ion Creangă, şef al sectorului relaţii cu autorităţile publice în Direcţia juridică a Aparatului Parlamentului, în prezenţa Tatianei Ungureanu, preşedintele Uniunii Notarilor din Republica Moldova, călăuzindu-se de art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 16 alin. (1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din art. 32 şi 88 din Legea nr. 1153-XIII din 11 aprilie 1997 "Cu privire la notariat" cu modificările şi completările ulterioare (în continuare - Legea nr. 1153-XIII), art. I pct. 33 şi art. II lit. d) din Legea nr. 558-XIV din 29 iulie 1999 "Pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la notariat" (în continuare - Legea nr. 558-XIV). Temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea avocatului parlamentar Constantin Lazari, depusă la 5 octombrie 1999, în conformitate cu art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin decizia Curţii Constituţionale din 19 octombrie 1999 sesizarea a fost acceptată pentru examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi. În cadrul examinării preliminare a sesizării au fost solicitate puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui republicii, Guvernului, Ministerelor Justiţiei, Finanţelor, Economiei şi Reformelor, Uniunii Notarilor din Republica Moldova. Audiind informaţia judecătorilor-raportori, argumentele expuse de părţi în proces, studiind materialele dosarului, Curtea Constituţională a constatat: Ca urmare a modificărilor şi completărilor operate prin Legea nr. 558-XIV, art. 88 alin. (1) din Legea nr. 1153-XIII are următorul conţinut: "(1) Pentru efectuarea de acte notariale, pentru acordarea de consultaţii în probleme de drept, pentru redactarea proiectelor de documente, pentru prestarea de alte servicii de drept, notarul încasează plată în mărimea stabilită prin acord cu solicitantul, dar nu mai mult de tarifele maxime stabilite de Ministerul Justiţiei în comun cu Ministerul Economiei şi Reformelor. Pentru efectuarea de acte notariale al căror obiect îl constituie bunuri imobiliare, plata nu va depăşi tarifele maxime prevăzute în anexa la prezenta lege". Potrivit art. II lit. a) din Legea nr. 558-XIV, Guvernul, în termen de o lună, va reexamina tarifele maxime pentru serviciile notariale stabilite de Ministerul Justiţiei în comun cu Ministerul Finanţelor, ţinînd cont de tarifele prevăzute în anexa la Legea cu privire la notariat. Autorul sesizării consideră că prevederile privind stabilirea de către Parlament, Guvern şi ministerele respective a tarifelor maxime pentru activitatea notarială contravine Constituţiei, întrucît relaţiile economice de piaţă şi dezvoltarea lor sînt garantate printr-un şir de dispoziţii constituţionale. Stabilirea tarifelor maxime pentru activitatea notarială îngrădeşte libera iniţiativă a notarilor - persoane fizice licenţiate - şi concurenţa loială dintre ei, micşorează aportul lor la bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat. După părerea autorului sesizării, legislatorul nu este în drept să stabilească anumite reglementări tarifare notarilor, care exercită funcţii autonome şi prestează servicii de utilitate publică în numele statului. În sesizare se contestă constituţionalitatea următoarelor prevederi: din Legea nr. 1153-XIII: - art. 32 lit. d), potrivit căruia Consiliul Uniunii Notarilor are atribuţia de a propune Ministerului Justiţiei şi Ministerului Economiei şi Reformelor mărimea onorariilor pentru serviciile prestate de notar; - sintagma "dar nu mai mult de tarifele maxime stabilite de Ministerul Justiţiei în comun cu Ministerul Economiei şi Reformelor. Pentru efectuarea de acte notariale al căror obiect îl constituie bunuri imobiliare, plata nu va depăşi tarifele maxime prevăzute în anexa la prezenta lege" din art. 88 alin. (1); din Legea nr. 558-XIV: - art. I pct. 33, prin care Legea nr. 1153-XIII se completează cu anexa "Tarifele maxime pentru efectuarea de acte notariale al căror obiect îl constituie bunuri imobiliare"; - art. II lit. a), conform căruia Guvernul, în termen de o lună, va reexamina tarifele maxime stabilite de Ministerul Justiţiei în comun cu Ministerul Finanţelor, ţinînd cont de tarifele prevăzute în anexa la Legea cu privire la notariat. Potrivit art. 1 din Legea nr. 1153-XIII în redacţia Legii nr. 558-XIV, notariatul reprezintă un ansamblu de persoane fizice care desfăşoară pe bază de licenţă, în numele statului şi în conformitate cu Constituţia şi legislaţia în vigoare, activitate notarială, care asigură persoanelor fizice şi juridice stabilirea de raporturi juridice, civile şi comerciale nelitigioase, precum şi exerciţiul drepturilor şi ocrotirea intereselor legitime. Activitatea notarială se realizează de către notari prin acte notariale şi consultaţii juridice notariale, în condiţiile Legii "Cu privire la notariat", se înfăptuieşte în mod legal pentru toate persoanele, respectîndu-se imparţialitatea, şi nu se află sub incidenţa Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi. Notarul este persoana fizică autorizată să îndeplinească un serviciu de interes public, are statutul unei funcţii autonome şi este inamovibil, cu excepţia încetării funcţiei în temeiul legii. Actul îndeplinit de notar, purtînd semnătura şi sigiliul acestuia, este de autoritate publică şi are forţa probantă prevăzută de lege. Actul notarial este prevăzut de lege sau solicitat de persoane particulare. Actele notariale în numele Republicii Moldova pe teritoriul altor state se efectuează de misiunile diplomatice şi de oficiile consulare ale Republicii Moldova (art. 2 din Legea nr. 1153-XIII). Legea cu privire la notariat reglementează organizarea activităţii notariale, drepturile, obligaţiunile şi responsabilitatea notarului, procedura efectuării actelor notariale, posibilitatea notarilor de a se constitui în uniuni ale notarilor, organizaţii profesionale necomerciale cu personalitate juridică etc. Asigurarea financiară a actelor notariale în Republica Moldova este prevăzută de capitolul XV din Legea nr.1153-XIII. Potrivit art. 88 alin. (1) din această Lege în redacţia Legii nr.558-XIV, pentru efectuarea de acte notariale, pentru acordarea de consultaţii în probleme de drept, pentru redactarea proiectelor de documente, pentru prestarea de alte servicii de drept, notarul încasează plată în mărimea stabilită prin acord cu solicitantul, dar nu mai mult de tarifele maxime stabilite de Ministerul Justiţiei în comun cu Ministerul Economiei şi Reformelor. Pentru efectuarea de acte notariale al căror obiect îl constituie bunuri imobiliare, plata nu va depăşi tarifele maxime prevăzute în anexa la această lege. Sursa finanţării activităţii notarului, potrivit art.89 alin. (1) din Legea nr.1153-XIII, o constituie sumele băneşti primite de el pentru efectuarea de acte notariale şi pentru prestarea de servicii juridice şi tehnice, alte venituri legitime. Curtea Constituţională reţine că prin prevederile menţionate este reglementată relaţia de bază în domeniul asigurării financiare a activităţii notariale, care constă în încasarea de către notar a unei plăţi pentru acte notariale şi alte servicii notariale în mărimea stabilită prin acord cu solicitantul în modul determinat de legislaţie. Parte componentă a acestei plăţi o constituie remunerarea muncii notarului. Totodată, mărimea plăţii încasate pentru serviciile notariale (prin urmare, şi mărimea plăţii muncii notarului) este condiţionată prin restricţia nedepăşirii tarifelor maxime stabilite de Ministerul Justiţiei în comun cu Ministerul Economiei şi Reformelor, iar în cazul actelor notariale al căror obiect îl constituie bunurile imobiliare - a tarifelor maxime prevăzute în anexa la Legea cu privire la notariat. Curtea Constituţională constată că prevederile cuprinse în art. 88 alin. (1) din Legea nr.1153-XIII privind plata care nu va depăşi tarifele maxime stabilite de organele administraţiei publice centrale de specialitate ale statului sau prevăzute expres de lege contrazice stipulările din acelaşi articol, conform cărora mărimea acestei plăţi se stabileşte prin acord cu solicitantul. În cazul de faţă cadrul acordului, inclusiv mărimea onorariului notariului, se limitează prin tarife maxime stabilite de organele administraţiei publice centrale de specialitate, pe cînd dreptul constituţional la muncă şi la protecţia muncii, proclamat de Constituţie prin art.43, prevede că orice persoană are dreptul la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă; salariaţii au dreptul la protecţia muncii; măsurile de protecţie privesc instituirea unui salariu minim pe economie, precum şi alte situaţii specifice. Onorariul încasat de notar pentru actele perfectate reprezintă, conform art.23 alin.(3) lit.a) din Legea nr.1153-XIII, plata prin care este remunerată prestaţia notarului, în condiţiile în care această prestaţie este activitatea de bază a notarului (art.25 din Legea nr.1153-XIII). Notarul, avînd statutul de subiect privat, care, în temeiul condiţiilor legale specifice, exercită activitate notarială, are dreptul la remunerarea întregului volum de servicii prestate. Prin urmare, cuantumul acestei plăţi nu poate fi impus de către organele autorităţilor publice, deoarece în acest caz se neglijează principiul autonomiei financiare a notarului şi se încălcă art.9 alin.(2) şi art.43 alin.(1) şi (2) din Constituţie. În art.32 lit.d) din Legea nr.1153-XIII în redacţia Legii nr.558-XIV sînt enumerate atribuţiile Consiliului Uniunii Notarilor, inclusiv atribuţia de a "propune Ministerului Justiţiei şi Ministerului Economiei şi Reformelor mărimea onorariilor pentru serviciile prestate de notar", însă acest drept poate fi exercitat numai atunci cînd Consiliul decide asupra necesităţii unor modificări, adoptînd în acest sens o hotărîre, conform statutului Uniunii Notarilor. Pentru motivele arătate, în temeiul art.7, 140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.62 lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E : 1. Declară neconstituţionale următoarele prevederi din Legea nr.1153-XIII din 11 aprilie 1997 "Cu privire la notariat": - sintagma "propune Ministerului Justiţiei şi Ministerului Economiei şi Reformelor mărimea onorariilor pentru serviciile prestate de notar" din art.32 lit.d); - sintagma "dar nu mai mult de tarifele maxime stabilite de Ministerul Justiţiei în comun cu Ministerul Economiei şi Reformelor. Pentru efectuarea de acte notariale al căror obiect îl constituie bunuri imobiliare, plata nu va depăşi tarifele maxime prevăzute în anexa la prezenta lege" din art.88 alin.(1). 2. Declară neconstituţionale următoarele prevederi din Legea nr.558-XIV din 29 iulie 1999 "Pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la notariat": - art. I pct.33. "Legea se completează cu următoarea anexă: "Tarifele maxime pentru efectuarea de acte notariale al căror obiect îl constituie bunuri imobiliare". - art.II lit.a). "va reexamina tarifele maxime pentru serviciile notariale stabilite de Ministerul Justiţiei în comun cu Ministerul Finanţelor, ţinînd cont de tarifele prevăzute în anexa la Legea cu privire la notariat, introdusă prinart. I pct. 33 din prezenta lege". 3. Prezenta Hotărîre este definitivă, intră în vigoare la data adoptării, nu poate fi supusă nici unei căi de atac şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT Chişinău, 2 decembrie 1999. Nr. 67. OPINIE SEPARATĂ Prin Hotărîrea Curţii Constituţionale din 2 decembrie 1999 au fost recunoscute neconstituţionale unele prevederi din Legea nr. 1153-XIII din 11 aprilie 1997 "Cu privire la notariat" (în redacţia Legii nr. 558-XIV din 29 iunie 1999 "Pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la notariat". Nu sînt de acord în fond cu argumentele şi concluziile expuse în hotărîre şi, în baza art. 27 alin. (5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, consider necesar să-mi expun opinia separată asupra chestiunii în cauză. 1. În conformitate cu art. 135 alin. (2) din Constituţie, Curtea Constituţională îşi desfăşoară activitatea din iniţiativa subiecţilor prevăzuţi de Legea cu privire la Curtea Constituţională. Art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională prevăd categoria de subiecţi cu drept de sesizare a Curţii Constituţionale, precum şi exigenţele înaintate faţă de forma şi conţinutul sesizării. Subiecţii cu drept de sesizare pot face sesizări în probleme ce ţin de competenţa lor (art. 38 alin. (2) din Codul jurisdicţiei constituţionale). În sesizarea depusă la Curtea Constituţională avocatul parlamentar Constantin Lazari contestă constituţionalitatea următoarelor prevederi ale Legii nr.1153-XIII: - art. 32 lit. d), conform căruia Consiliul Uniuniii Notarilor propune Ministerului Justiţiei şi Ministerului Economiei şi Reformelor mărimea onorariilor pentru serviciile prestate de notar; - art. 88 alin. (1), care prevede asigurarea financiară a actelor notariale şi a altor servicii prestate de notar; - anexei "Tarifele maxime pentru efectuarea de acte notariale al căror obiect îl constituie bunuri imobiliare", ce completează legea în cauză. Din conţinutul sesizării rezultă că sînt contestate chestiuni privitoare la asigurarea financiară a actelor notariale şi a altor servicii prestate de notari, ţinînd cont de modificările şi completările operate în Legea cu privire la notariat, de stabilirea unei noi grile tarifare pentru efectuarea actelor notariale al căror obiect îl constituie bunurile imobiliare. Autorul sesizării şi preşedintele Consiliului Uniunii Notarilor Tatiana Ungureanu, în şedinţa Curţii Constituţionale, au subliniat în repetate rînduri că modificările şi completările operate în Legea cu privire la notariat au înrăutăţit condiţiile economice de activitate a notarilor şi au condus la diminuarea veniturilor în bugetul de stat. Ei au menţionat de asemenea că pentru efectuarea de acte notariale în valoare de milioane de lei, potrivit tarifelor maxime stabilite, se percepe o plată de cel mult zece salarii minime, ceea ce nu compensează gradul de risc şi nu asigură responsabilitatea materială a notarului. Avînd în vedere cele expuse, consider că obiectul sesizării avocatului parlamentar Constantin Lazari l-au constituit modificările şi completările operate în Legea cu privire la notariat, care, după părerea lui, au condus la înrăutăţirea asigurării financiare a activităţii notarilor. Totodată, potrivit art. 31 din Legea nr. 1349-XIII din 17 octombrie 1997 "Cu privire la avocaţii parlamentari", avocaţii parlamentari au dreptul să sesizeze Curtea Constituţională în vederea controlului constituţionalităţii legilor şi hotărîrilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului, asupra corespunderii lor principiilor general acceptate şi actelor juridice internaţionale privind drepturile omului. Pornind de la norma menţionată, consider că obiectul sesizării avocatului parlamentar putea fi doar controlul constituţionalităţii corespunderii normelor Legii nr. 1153-XIII principiilor general acceptate şi actelor juridice internaţionale privind drepturile omului. Chestiunile abordate în sesizare nu aduc atingere drepturilor omului şi de aceea nu ţin de competenţa avocatului parlamentar. De aceea, potrivitart. 60 lit. d) din Codul jurisdicţiei constituţionale, procesul asupra dosarului în cauză urma să fie sistat, lucru pe care, cu regret, Curtea Constituţională nu l-a făcut. Mai mult decît atît, pronunţînd această hotărîre, Curtea Constituţională a creat o situaţie de incertitudine privind competenţa avocatului parlamentar de a sesiza Curtea Constituţională, extinzînd totodată limitele competenţei acestuia. 2. Conform art. 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, autorul sesizării trebuie să formuleze în sesizare propriul punct de vedere asupra chestiunii contestate şi să-l argumenteze, făcînd trimitere la normele corespunzătoare ale Constituţiei. Din acest punct de vedere, conţinutul sesizării examinate nu răspunde exigenţelor înaintate, deoarece este întemeiat în ansamblu pe argumente economice şi de alt ordin. Cît priveşte fundamentarea juridică, este de reţinut caracterul contradictoriu al argumentelor din sesizare. Astfel, autorul sesizării apreciază că prevederile privind instituirea de către Parlament, Guvern şi ministerele de resort a tarifelor maxime pentru efectuarea actelor notariale sînt apriori greşite şi contravin Constituţiei, întrucît relaţiile economice şi dezvoltarea lor sînt garantate printr-o serie de dispoziţii constituţionale, fapt pentru care el consideră că au fost încălcate art. 9 alin. (3) şi art. 126 alin. (1) din Constituţie. Aceste norme constituţionale, care stabilesc că piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sînt factorii de bază ai economiei, că economia ţării este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă, nu pot fi raportate, în opinia mea, la problema examinată şi nici nu pot servi drept argument de fundamentare a ei. Autorul sesizării consideră de asemenea că stabilirea tarifelor maxime pentru activitatea notarială limitează libera iniţiativă a notarilor - persoane fizice licenţiate şi antrenate în concurenţă, reduce contribuţia lor la bugetul de stat şi la bugetul asigurărilor sociale de stat. După părerea mea, o astfel de argumentare juridică a sesizării privind recunoaşterea neconstituţionalităţii prevederilor contestate din Legea cu privire la notariat (în redacţia Legii nr. 558-XIV) este neconvingătoare. În baza argumentelor expuse, în conformitate cu art. 40 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională ar fi trebuit să respingă cererea în cauză. 3. Potrivit concluziilor cuprinse în hotărîrea Curţii Constituţionale, notarul, avînd statutul de subiect privat, care în temeiul condiţiilor legale specifice, exercită activitate notarială, are dreptul la remunerarea întregului volum de servicii prestate. Prin urmare, cuantumul acestei remunerări nu poate fi limitat de către organele administraţiei publice, deoarece, în acest caz, se neglijează principiul autonomiei financiare a notarului şi se încalcă prevederile art. 9 alin. (2) şi art. 43 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Curtea Constituţională a stabilit că limitarea mărimii plăţii încasate pentru serviciile notarului constituie o încălcare a dreptului la muncă şi la protecţia muncii notarului. Or, art. 43 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu conţine dispoziţii despre criteriile a căror respectare este obligatorie la stabilirea mărimii retribuţiei muncii cetăţenilor şi, implicit, a notarilor. Stabilirea unor asemenea criterii pentru toate categoriile de cetăţeni ţine, în viziunea mea, de competenţa legiuitorului. Potrivit art. 1 din Legea nr. 1153-XIII, notariatul reprezintă un ansamblu de persoane fizice, care desfăşoară pe bază de licenţă, în numele statului şi în conformitate cu Constituţia şi legislaţia în vigoare, activitate notarială. Acordînd notarilor dreptul de a înfăptui acte notariale în numele statului şi împuternicindu-i să presteze servicii de interes public, legiuitorul a stabilit, de fapt, statutul juridico-public al notarilor, ceea ce impune necesitatea exercitării unui control eficient din partea statului asupra activităţii lor. Prevederea în cauză este în consens şi cu practica internaţională. Astfel, Rezoluţia Parlamentului European din 18 ianuarie 1994 defineşte profesia de notar drept serviciu public supus controlului din partea statului sau a organului ce activează în conformitate cu statutul şi împuternicirile corespunzătoare pe care i le-a atribuit statul. Nici aceste circumstanţe nu au fost luate în calcul de către Curtea Constituţională. Afirmaţia autorului sesizării, potrivit căreia modificările şi completările operate în Legea cu privire la notariat, inclusiv stabilirea noilor tarife, au condus în realitate la încălcarea drepturilor persoanelor interesate în desfăşurarea activităţii notariale, la un deficit de servicii notariale şi la alte consecinţe negative, merită toată atenţia. Argumentele aduse nu constituie însă un temei pentru declararea prevederilor contestate din Legea nr. 1135-XIII drept neconstituţionale. Problemele contestate în sesizare, inclusiv stabilirea reglementărilor tarifare, sînt de competenţa legiuitorului, fapt de care Curtea Constituţională nu a ţinut cont. De aceea, consider că argumentele cuprinse în hotărîrea Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea unor dispoziţii din Legea nr. 1153-XIII au un caracter general şi nu sînt în consens cu dispoziţiile contestate în sesizare. JUDECĂTOR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE Nicolae CHISEEV