Ordin nr.116 din 23.06.2026 cu privire la aprobarea Procedurii pentru aprobarea planului de gestionare a deşeurilor extractive şi a normativului de conţinut al acestuia

MINISTERUL MEDIULUI

O R D I N

cu privire la aprobarea Procedurii pentru aprobarea planului de gestionare

a deşeurilor extractive şi a normativului de conţinut al acestuia

nr. 116  din  23.06.2026

 (în vigoare 30.07.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 284-287 art. 508 din 30.06.2026

* * *

 UE

În temeiul art.52 alin.(3) din Codul subsolului nr.246/2024 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2024, nr.498-500, art.678), precum şi pct.9 subpct. 9.10, pct.10 subpct. 10.12 din Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.305/2026, anexa nr.1,

ORDON:

Prezentul ordin transpune:

- Decizia 2009/359/CE a Comisiei din 30 aprilie 2009 de completare a definiţiei deşeurilor inerte, în aplicarea art.22 alin.(1) lit.(f) din Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive, CELEX:32009D0359, publicată în Jurnalul Oficial L 110 din 1 mai 2009.

- Decizia 2009/360/CE a Comisiei din 30 aprilie 2009 de completare a cerinţelor tehnice pentru caracterizarea deşeurilor stabilite de Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive, CELEX:32009D0360, publicată în Jurnalul Oficial L 110 din 1 mai 2009.

- Decizia 2009/337/CE a Comisiei din 20 aprilie 2009 privind definirea criteriilor de clasificare a instalaţiilor de gestionare a deşeurilor în conformitate cu anexa III la Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive, CELEX:32009D0337, publicată în Jurnalul Oficial L 102 din 22 aprilie 2009.

1. Se aprobă Procedura pentru aprobarea planului de gestionare a deşeurilor extractive şi a normativului de conţinut al acestuia (se anexează).

2. Autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului va asigura punerea în aplicare a Procedurii pentru aprobarea planului de gestionare a deşeurilor extractive şi a normativului de conţinut al acestuia.

3. Inspectoratul pentru Protecţia Mediului, autoritate administrativă din subordinea Ministerului Mediului, împuternicită să exercite controlul de stat asupra folosirii şi protecţiei subsolului, controlul geologic de stat şi supravegherea minieră de stat, planifică şi efectuează inspecţiile instalaţiilor de gestionare a deşeurilor extractive.

4. Ministerul Mediului va monitoriza activitatea autorităţii în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului privind Procedura pentru aprobarea planului de gestionare a deşeurilor extractive şi a normativului de conţinut al acestuia.

5. Secţia politici în domeniul protecţiei solului şi subsolului va asigura publicarea prezentului ordin pe pagina web oficială a Ministerului Mediului şi autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului.

6. Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

7. Controlul executării prezentului ordin se pune în sarcina dlui Grigore STRATULAT, secretar de stat al Ministerului Mediului.

Aprobată

prin Ordinul ministrului mediului

nr.116/2026

PROCEDURĂ

pentru aprobarea planului de gestionare a deşeurilor

extractive şi a normativului de conţinut al acestuia

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Prezenta Procedură pentru aprobarea planului de gestionare a deşeurilor extractive şi a normativului de conţinut al acestuia (în continuare - Procedură) stabileşte modul de elaborare, depunere, evaluare, aprobare, revizuire şi monitorizare a planului de gestionare a deşeurilor extractive, în conformitate cu Codul subsolului nr.246/2024.

2. Scopul procedurii este stabilirea etapelor şi criteriilor pentru aprobarea planului de gestionare a deşeurilor extractive, în vederea protecţiei mediului şi sănătăţii populaţiei.

3. Planul de gestionare a deşeurilor extractive se elaborează în conformitate cu prevederile capitolului VI din Codul subsolului nr.246/2024.

4. Obiectivele planului de gestionare a deşeurilor din industriile extractive sunt cele prevăzute în art.50 din Codul subsolului nr.246/2024.

5. Procedura se aplică titularilor autorizaţiilor de folosinţă a subsolului care desfăşoară activităţi de prospectare, extracţie, procesare sau exploatare a resurselor minerale şi care generează, gestionează sau depozitează deşeuri extractive.

6. Autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului (în continuare – autoritatea competentă), aprobă planul din perspectiva utilizării şi protecţiei subsolului, inclusiv sub aspectul stabilităţii geologice şi geotehnice a instalaţiilor de gestionare a deşeurilor.

II. DEPUNEREA, VERIFICAREA ŞI APROBAREA PLANULUI

DE GESTIONARE A DEŞEURILOR EXTRACTIVE

7. Planul de gestionare a deşeurilor extractive se elaborează având la bază principiul utilizării durabile a resurselor minerale şi aplicarea celor mai bune tehnici disponibile.

8. Planul de gestionare a deşeurilor extractive se elaborează concomitent cu procedura de evaluare a impactului asupra mediului, în condiţiile Legii nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.

9. Operatorul înaintează autorităţii competente planul de gestionare a deşeurilor extractive pentru aprobare, însoţit de cererea în care se indică forma juridică de organizare şi elementele de identificare, cu argumentarea necesităţii amplasării instalaţiei de gestionare a deşeurilor extractive.

10. În cazul în care planul nu întruneşte cerinţele tehnice şi metodologice, autoritatea competentă solicită completări sau modificări.

11. Autoritatea competentă reexaminează documentaţia şi aprobă sau respinge planul în termen de 30 de zile de la depunerea completărilor.

12. Planul de gestionare a deşeurilor extractive se revizuieşte la fiecare 5 ani şi/sau se modifică corespunzător în cazul în care sunt modificări substanţiale în exploatarea instalaţiei de gestionare a deşeurilor extractive sau ale caracteristicilor deşeurilor depozitate prevăzută la art.52 din Codul subsolului nr.246/2024.

III. CERINŢE TEHNICE ŞI METODOLOGICE PENTRU CARACTERIZAREA

DEŞEURILOR DIN INDUSTRIILE EXTRACTIVE

13. Scopul completării definiţiei deşeurilor inerte prevăzută în art.4 din Codul subsolului nr.246/2024, constă în stabilirea unor criterii şi condiţii precise în temeiul cărora deşeurile din industriile extractive pot fi considerate deşeuri inerte.

14. Deşeurile sunt considerate deşeuri inerte, în cazurile în care sunt îndeplinite toate criteriile de mai jos, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung:

a) deşeurile nu vor suferi nicio dezintegrare sau disoluţie semnificative sau orice altă modificare semnificativă care poate cauza negativ asupra mediului sau poate dăuna sănătăţii umane;

b) deşeurile au un conţinut maxim de sulf sub formă de sulfură de 0,1% sau deşeurile au conţinut maxim de sulf sub formă de sulfură de 1 % şi raportul potenţialului de neutralizare, definit ca raportul dintre potenţialul de neutralizare şi potenţialul acid şi stabilit în baza unei încercări statice SM EN 15875, este mai mare de 3;

c) deşeurile nu prezintă niciun risc de autoaprindere şi nu sunt inflamabile;

d) conţinutul substanţelor potenţial periculoase pentru mediu sau pentru sănătatea umană din deşeuri şi, mai ales As, Cd, Co, Cr, Cu, Hg, Mo, Ni, Pb, V şi Zn, inclusiv din orice particule fine separate de deşeuri, este suficient de redus pentru a reprezenta un risc nesemnificativ pentru oameni şi mediu atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. Pentru a fi considerat ca având un nivel suficient de scăzut pentru a reprezenta un risc nesemnificativ pentru oameni şi mediu, conţinutul acestor substanţe nu trebuie să depăşească valorile-limită la nivel naţional pentru locaţiile identificate ca necontaminate sau nivelurile de fond naturale pe plan naţional pertinentul;

e) deşeurile nu conţin niciun fel de produse utilizate în extracţie şi procesare care ar putea dăuna mediului sau sănătăţii umane.

15. Deşeurile pot fi considerate deşeuri inerte fără a fi supuse unor teste specifice dacă se poate demonstra, într-o măsură satisfăcătoare pentru autoritatea competentă, că criteriile stabilite la pct.14 au fost luate în considerare în mod adecvat şi sunt îndeplinite în baza informaţiilor existente sau a procedurilor sau schemelor valabile.

16. Evaluarea caracterului inert al deşeurilor se efectuează ca parte integrantă a procesului de caracterizare a acestora, fiind fundamentată pe informaţii privind originea şi natura deşeurilor, compoziţia şi proprietăţile acestora, comportamentul în condiţii de depozitare, precum şi pe rezultatele analizelor şi testelor relevante.

17. Caracterizarea deşeurilor acoperă următoarele categorii de informaţii, conform celor specificate în anexa nr.2:

a) informaţii privind contextul;

b) informaţii de natură geologică privind depozitul care urmează a fi exploatat;

c) natura deşeurilor şi manipularea preconizată;

d) comportamentul geotehnic al deşeurilor;

e) caracteristicele şi comportamentul geochimic al deşeurilor.

18. Criteriile pentru definirea deşeurilor inerte iau în considerare în scopul evaluării comportamentul geochimic al deşeurilor. În situaţia în care, în baza criteriilor respective, deşeurile sunt considerate "inerte", acestea se supun doar părţii relevante din testarea geochimică menţionată la pct.5 din anexa nr.2 din prezenta procedură.

19. Colectarea şi evaluarea informaţiei necesare pentru caracterizarea deşeurilor se foloseşte investigaţiile şi studiile existente, studiile geologice, inclusiv autorizaţii existente, locaţiile similare, listele de deşeuri inerte, schemele adecvate de certificare, standardele europene sau naţionale pentru materiale similare, care satisfac cerinţele tehnice stabilite în anexă nr.2 din prezenta procedură.

20. Se evaluează calitatea şi reprezentativitatea tuturor informaţiilor şi se identifică posibilele informaţii lipsă.

21. În cazul în care informaţiile necesare pentru caracterizarea deşeurilor lipsesc, se întocmeşte un plan de eşantionare în conformitate cu standardul SM SR EN 14899 şi se prelevează în conformitate cu planul de eşantionare respectiv. Planurile de eşantionare se bazează pe informaţiile identificate ca necesare, incluzând:

a) scopul colectării datelor;

b) programul de testare şi cerinţele privind prelevarea de probe;

c) situaţii de prelevare de probe din carote de foraj, din frontul de excavare, din banda transportoare, din haldă, iaz, sau alte situaţii relevante;

d) procedurile şi recomandările privind numărul, dimensiunea, masa, descrierea şi manipularea probelor.

22. Rezultatele procesului de caracterizare se evaluează. În cazurile în care este necesar, se colectează informaţii suplimentare, cu respectarea aceleiaşi metodologii. Rezultatul final se foloseşte în planul de gestionare a deşeurilor extractive.

IV. CRITERIILE DE CLASIFICARE A INSTALAŢIILOR DE GESTIONARE

A DEŞEURILOR DIN INDUSTRIILE EXTRACTIVE

23. O instalaţie de gestionarea a deşeurilor este clasificată ca făcând parte din categoria A în cazul în care consecinţele preconizate pe termen scurt sau lung ale unei defecţiuni datorate pierderii integrităţii structurate sau exploatării incorecte a instalaţiei de gestionare a deşeurilor ar putea genera:

a) un potenţial de pierdere de vieţi omeneşti care nu poate fi considerat neglijabil;

b) un pericol serios pentru sănătatea umană;

c) un pericol serios pentru mediu.

24. În sensul clasificării menţionate la pct.23, la evaluarea potenţialului de periculozitate a instalaţiei se ia în considerare întregul ciclu de viaţă al instalaţiei, inclusiv etapa postînchidere.

25. Integritatea structurală a instalaţiei de gestionare a deşeurilor înseamnă capacitatea acesteia de depozitare a deşeurilor în cadrul limitelor instalaţiei, în maniera pentru care aceasta a fost proiectată.

26. Pierderea integrităţii structurale acoperă toate posibilele mecanisme de defectare relevante pentru structurile instalaţiei respective de gestionare a deşeurilor.

27. O evaluare a consecinţelor pierderii integrităţii structurale cuprinde impactul imediat al oricăror materiale transportate din instalaţie în urma defectării şi efectele rezultate pe termen scurt şi lung.

28. Exploatarea incorectă a instalaţiilor de gestionare a deşeurilor înseamnă orice exploatare care ar putea da naştere unui accident major, inclusiv funcţionarea defectuoasă a măsurilor de protecţie a mediului şi deficienţe sau insuficienţe de proiectare.

29. O evaluare a eliberării de contaminaţi ca rezultat al exploatării incorecte cuprinde efectele eliberărilor de contaminanţi atât pe termen scurt (doze), cât şi pe termen lung. Evaluarea menţionată acoperă perioada de exploatare a instalaţiei, precum şi perioada pe termen lung de după închidere şi include o evaluare a pericolelor potenţiale reprezentate de instalaţiile care conţin deşeuri reactive, indiferent de clasificarea deşeurilor ca periculoase sau nepericuloase.

30. Autoritatea competentă evaluează consecinţele unei defectări datorate pierderii integrităţii structurale sau exploatării incorecte a instalaţiei de gestionare a deşeurilor în conformitate cu pct.30, 31 şi 32 din prezenta procedură.

31. Potenţialul de pierderi de vieţi omeneşti sau de pericol pentru sănătatea umană are o importanţă neglijabilă sau nu este serios în cazul în care nu se preconizează prezenţa permanentă sau pentru perioade lungi de timp în zonele potenţial afectate a altor oameni care ar putea fi afectaţi în afara personalului care exploatează instalaţia. Se consideră că vătămările care produc un handicap sau stări prelungite de sănătate precară reprezintă pericole grave pentru sănătatea umană.

32. Se consideră că potenţialul pericol pentru mediu nu este serios, în cazul în care:

a) intensitatea puterii sursei potenţiale de contaminare descreşte în mod semnificativ în decursul unei perioade scurte de timp;

b) defectarea nu conduce la daune permanente sau pe termen lung asupra mediului;

c) mediul afectat poate fi restabilit cu ajutorul unor eforturi minore de curăţare şi de restaurare.

33. În vederea stabilirii potenţialului de pierdere de vieţi omeneşti sau de pericol pentru sănătatea umană sau pentru mediu, se ia în considerare evaluările specifice privind amploarea impactului potenţial, în contextul lanţului sursă-cale de transmitere-receptor. În cazul în care nu există nicio cale de transmitere între sursă şi receptor, instalaţia respectivă nu se clasifică în categoria A pe baza unei defectări datorate pierderii integrităţii structurale sau exploatării incorecte.

34. În cazul pierderii integrităţii structurale a digurilor iazurilor miniere, se consideră că vieţile omeneşti sunt în pericol dacă nivelul apei sau al şlamului este la cel puţin 0,7 metri deasupra nivelului solului sau dacă viteza apei sau a şlamului depăşeşte 0,5 m/s.

35. Evaluarea potenţialului de pierdere de vieţi omeneşti şi de pericol pentru sănătatea umană cuprinde cel puţin următorii factori:

a) dimensiunea şi proprietăţile instalaţiei, inclusiv alcătuirea acesteia;

b) cantitatea şi calitatea, inclusiv proprietăţile fizico-chimice, ale deşeurilor din instalaţie;

c) topografia locaţiei instalaţiei, inclusiv caracteristicile de etanşeizare;

d) timpul în care o potenţială undă de viitură poate ajunge în zonele populate de oameni;

e) viteza de propagare a undei de viitură;

f) nivelul previzionat al apei sau al şlamului;

g) ritmul de creştere a apei sau a şlamului;

h) orice alţi factori specifici locaţiei care pot influenţa potenţialul de pierdere de vieţi omeneşti sau de pericol pentru sănătatea umană.

36. În cazul unor alunecări de haldă de deşeuri, se consideră că orice masă de deşeuri aflată în mişcare poate periclita vieţile omeneşti în cazul în care există oameni în apropierea masei de deşeuri respective.

37. Evaluarea potenţialului de pierdere de vieţi omeneşti şi de pericol pentru sănătate umană include cel puţin următorii factori:

a) dimensiunea şi proprietăţile instalaţiei, inclusiv alcătuirea acesteia;

b) cantitatea şi calitatea, inclusiv proprietăţile fizico-chimice, ale deşeurilor din instalaţie;

c) unghiul de înclinare a haldei;

d) potenţialul de acumulare a apelor subterane în interiorul haldei;

e) stabilitatea subterană;

f) topografia;

g) proximitatea faţă de cursuri de apă, construcţii, clădiri;

h) lucrările miniere;

i) orice alţi factori specifici locaţiei care pot contribui în mod semnificativ la riscul reprezentat de structură.

38. Instalaţiile de deşeuri periculoase, conform Hotărârea Guvernului nr.99/2018 pentru aprobarea Listei deşeurilor, generate în mod neprevăzut se stabileşte ca raportul dintre greutatea ca materie uscată:

a) a tuturor deşeurilor clasificate ca periculoase, care se preconizează că se vor afla în instalaţie la sfârşitul perioadei planificate de exploatare; şi

b) deşeurile care se preconizează că se vor afla în instalaţie la sfârşitul perioadei planificate de exploatare;

c) în cazul în care raportul dintre greutatea ca materie uscată este mai mare de 50%, instalaţia se clasifică în categoria A;

d) în cazul în care raportul dintre greutatea ca materie uscată se situează între 5% şi 50%, instalaţi se clasifică în categoria A. Totuşi, instalaţia respectivă poate să nu fie clasificată în categoria A în cazurile în care acest lucru este justificat în baza unei evaluări specifice a riscurilor aferente locaţiei, axată în special asupra efectelor deşeurilor periculoase, care este efectuată în cadrul clasificării bazate pe consecinţele defectării datorate pierderii integrităţii sau exploatării incorecte şi care demonstrează faptul că instalaţia nu ar trebui clasificată în categoria A pe baza conţinutului de deşeuri periculoase;

e) în cazul în care raportul dintre greutatea ca materie uscată se situează sub 5%, atunci instalaţia nu se clasifică în categoria A pe baza conţinutului de deşeuri periculoase.

39. În ceea ce priveşte iazurile miniere planificate, se foloseşte metodologia de mai jos:

a) se efectuează un inventar al substanţelor şi preparatelor care sunt folosite la procesare şi care ulterior sunt deversate cu şlamurile de steril de procesare în iazurile miniere;

b) pentru fiecare substanţă şi preparat, se estimează cantităţile anuale utilizate în cadrul procesului, pentru fiecare an al perioadei planificate de exploatare;

c) pentru fiecare substanţă şi preparat, se stabileşte dacă este o substanţă sau un preparat periculos;

d) pentru fiecare an de exploatare planificată, creşterea anuală a apei stocate (ΔQi) în iazurile miniere se calculează în condiţii constante în conformitate cu formula stabilită în anexa nr.1 din prezenta procedură;

e) pentru fiecare substanţă sau preparat periculos identificat în conformitate cu prevederile de la litera (c), concentraţia maximă anuală (C max) în faza apoasă se estimează în conformitate cu formula stabilită în anexa nr.1 din prezenta procedură. În cazul în care, în baza estimării concentraţiilor maxime anuale (C max), faza apoasă este considerată a fi "periculoasă", instalaţia se clasifică în categoria A.

40. În ceea ce priveşte iazurile miniere în exploatare, clasificarea instalaţiei se bazează pe metodologia stabilite la pct.39 sau pe analiza chimică directă a apei şi a materiilor solide conţinute în instalaţie. În cazul în care faza apoasă şi conţinutul acestea trebuie considerate drept preparat periculos, instalaţia se clasifică în categoria A.

41. În ceea ce priveşte instalaţiile de levigare în haldă, în care metalele sunt extrase din halde de minereu prin percolarea cu soluţii de levigare, autoritatea competentă efectuează o examinare pentru depistarea substanţelor periculoase la închidere, în baza unui inventar al produselor chimice de levigare folosite şi a concentraţiilor reziduale ale acestor produse chimice de levigare în scurgeri după terminarea spălării. În cazul în care aceste levigate trebuie considerate preparate periculoase, instalaţia se clasifică în categoria A.

42. Punctele 38 şi 39 nu se aplică instalaţiilor de gestionare a deşeurilor care conţin exclusiv deşeuri inerte sau sol nepoluat şi care nu includ deşeuri periculoase. Clasificarea instalaţiei se revizuieşte de autoritatea competentă în cazul modificării semnificative a autorizaţiei sau a condiţiilor de exploatare şi, în orice caz, cel târziu la sfârşitul perioadei de exploatare.

V. MONITORIZARE ŞI CONTROL AL PLANULUI

DE GESTIONARE A DEŞEURILOR EXTRACTIVE.

43. Monitorizarea şi controlul implementării planului de gestionare a deşeurilor extractive se realizează de către autoritatea competentă, în cadrul controlului de stat asupra folosirii şi protecţiei subsolului, în conformitate cu art.49–60 din Codul subsolului nr.246/2024.

44. Autoritatea competentă, prin intermediul Inspectoratului pentru Protecţia Mediului, monitorizează implementarea planului conform art.88 alin.(4) din Codul subsolului.

45. Planul se revizuieşte ori de câte ori intervin modificări semnificative ale activităţilor extractive, instalaţiilor sau caracteristicilor deşeurilor.

46. Amplasarea instalaţiilor de gestionare a deşeurilor extractive şi depozitarea acestora se realizează în perimetrul de exploatare, cu respectarea regimului juridic al terenurilor, conform Codului funciar nr.22/2024.

Anexa nr.1

Formula pentru calcularea creşterii medii anuale a apei stocate

în iazurile miniere ΔQ, menţionate la pct.39 lit.d) din prezenta procedură

ΔQi = (ΔMi/D) * P ,

unde:

ΔQi =creşterea anuală a apei stocate în iazul minier (m³/an) pe parcursul anului "i"

ΔMi = masa anuală de sterile de procesare deversate în iaz (tone greutate uscată/an) pe parcursul anului "i"

D = densitatea medie vrac uscat a sterilelor de procesare depozitate (tone/m³)

P = porozitatea medie vrac uscat a sterilelor de procesare sedimente (m³/m³) definite ca raportul dintre volumul golurilor şi volumul total de sterile de procesare sedimentate.

În cazul în care nu sunt disponibile date exacte, se folosesc valorile implicite de 1,4 tone/m³ pentru densitatea vrac uscat şi 0,5 m³/m³ pentru porozitate.

Estimarea concentraţiei maxime în faza apoasă C max

menţionate la pct.39 lit.e) din prezenta procedură

C max = maximul valorii următoare: Si/ΔQi ,

unde:

Si = masa anuală din fiecare substanţă şi preparat identificat în conformitate cu litera (c), deversat în iaz pe durata anului "i".

Anexa nr.2

Cerinţele tehnice pentru caracterizarea deşeurilor

1. Informaţii privind contextul

Analizarea şi înţelegerea contextului general şi a obiectivelor generale ale operaţiunilor extractive.

Colectarea de informaţii generale privind:

- activitatea de prospectare, de extracţie sau de procesare;

- tipul şi descrierea metodei de extracţie şi procesul aplicat;

- natura produsului vizat.

2. Informaţii de natura geologică privind depozitul care urmează a fi exploatat.

Identificarea unităţilor de deşeuri care urmează a fi expuse prin extracţie şi procesare, prin furnizarea de informaţii relevante privind:

- natura rocilor din jur, caracteristicile chimice şi mineralogice ale acestora, inclusiv alterarea hidrotermală a rocilor mineralizate şi a rocilor sterile;

- natura depozitului, inclusiv rocile mineralizate sau mineralizarea de filoane;

- tipologia de mineralizare, caracteristicile sale chimice şi mineralogice, inclusiv proprietăţi fizice precum densitatea, porozitatea, distribuţia granulometrică, conţinutul de apă, referitoare la mineralele exploatate, mineralele de gangă, mineralele hidrotermale nou formate;

- mărimea şi geometria depozitului;

- meteorizare şi alterarea supergenă din punct de vedere chimic şi mineralogic.

3. Natura deşeurilor şi manipularea preconizată

Descrierea naturii tuturor deşeurilor care se produc la fiecare operaţiune de prospectare, de extracţie şi de procesare, inclusiv materialul de descopertă, deşeuri de steril şi reziduurile de procesare, prin furnizarea de informaţii privind următoarele elemente:

- originea deşeurilor din locaţia de extracţie şi procesul care generează deşeurile respective, precum prospectarea, extracţia, sfărâmarea, concentrarea;

- cantitatea de deşeuri;

- descrierea sistemului de transport al deşeurilor;

- descrierea substanţelor chimice folosite pe durata tratării;

- clasificarea deşeurilor în conformitate cu Hotărârea de Guvern nr.99/2018 pentru aprobarea Listei deşeurilor, incluzând proprietăţile de periculozitate;

- tipul de instalaţie de gestionare a deşeurilor vizată, forma finală de expunere şi metoda de depozitare a deşeurilor în instalaţie.

4. Compartimentul geotehnic al deşeurilor

Identificarea parametrilor potriviţi pentru evaluarea caracteristicilor fizice intrinsece ale deşeurilor, ţinând cont de tipul instalaţiei de gestionare a deşeurilor.

Parametrii relevanţi de luat în considerare sunt: granulometria, plasticitatea, densitatea şi conţinutul de apă, gradul de compactare, rezistenţa la forfecare şi unghiul de frecare, permeabilitatea şi gradul de porozitate, compresibilitatea şi consolidarea.

5. Caracteristicile şi comportamentul geochimic al deşeurilor.

Specificarea caracteristicilor chimice şi mineralogice ale deşeurilor şi oricăror aditivi sau reziduuri care rămân în deşeuri. Previzionarea în timp a compoziţiei chimice a scurgerilor pentru fiecare tip de deşeuri, ţinându-se cont de manipularea preconizată, mai ales:

- evaluarea levigabilităţii în timp a metalelor, a oxianionilor şi a sărurilor prin testul de levigare pe bază de pH şi/sau testul de percolare şi/sau eliberarea în funcţie de timp şi/sau alte teste adecvate;

- în ceea ce priveşte deşeurile cu conţinut de sulfură, se execută teste statice sau kinetice pentru a determina scurgerile din roci acide şi levigarea metalului în timp.