Anexa nr.1 Lista categoriilor de clădiri comerciale care sunt scutite de obligaţia de a da curs solicitărilor de acces la clădirile respective din motive de siguranţă publică, apărare, securitate naţională, protecţie a mediului sau de sănătate publică

Anexa nr.2 Lista infrastructurilor fizice sau a categoriilor de infrastructură fizică deţinute ori controlate de organismele din sectorul public, pentru care se aplică excepţii de la obligaţiile de acces din motive de valoare arhitecturală, istorică, culturală, religioasă, de mediu, de securitate naţională sau de sănătate publică

Anexa nr.3 Tipurile de lucrări civile considerate ca având o amploare limitată, în ceea ce priveşte valoarea, dimensiunea ori durata, sau legate de infrastructura critică naţională, care sunt exceptate de la obligaţia de coordonare a lucrărilor civile

Anexa nr.4 Tipurile de lucrări civile considerate ca având o amploare limitată, în funcţie de valoare, dimensiune ori durată, sau legate de infrastructura critică naţională, precum şi situaţiile de urgenţă sau motivele de securitate naţională, pentru care nu se aplică obligaţia de furnizare a informaţiilor minime

Anexa nr.5 Tipurile de clădiri care sunt scutite de obligaţiile prevăzute la art.10 alin.(1)–(3) sau cărora aceste obligaţii li se aplică cu adaptările tehnice corespunzătoare

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Prezenta lege:

– transpune Regulamentul (UE) 2024/1309 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2024 privind măsurile de reducere a costului instalării reţelelor gigabit de comunicaţii electronice, de modificare a Regulamentului (UE) 2015/2120 şi de abrogare a Directivei 2014/61/UE (Regulamentul privind infrastructura gigabit), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 1309 din 8 mai 2024, CELEX: 32024R1309;

– transpune parţial Recomandarea (UE) 2020/1307 a Comisiei din 18 septembrie 2020 privind un set comun de instrumente al Uniunii pentru reducerea costului instalării reţelelor de foarte mare capacitate şi asigurarea accesului în timp util şi uşor pentru investiţii la spectrul de frecvenţe radio 5G, cu scopul de a încuraja conectivitatea în sprijinul redresării economice a Uniunii după criza provocată de pandemia de COVID-19, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 305 din 21 septembrie 2020, CELEX: 32020H1307.

Articolul 1. Obiectul şi domeniul de aplicare

(1) Obiectivul prezentei legi este să faciliteze şi să stimuleze dezvoltarea reţelelor de comunicaţii electronice, inclusiv a reţelelor de foarte mare capacitate, şi a facilităţilor asociate, prin măsuri care le asigură furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice accesul pe proprietăţi, promovează utilizarea în comun a infrastructurii fizice deja existente şi permit instalarea cu mai multă eficienţă a unor reţele noi, pentru a reduce timpul necesar şi costurile asociate dezvoltării acestor reţele, precum şi impactul acestora asupra mediului.

(2) Prezenta lege stabileşte condiţiile în care se exercită:

a) dreptul de acces al furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice pe proprietatea publică sau privată în scopul construirii, instalării, întreţinerii, înlocuirii, extinderii ori relocării reţelelor de comunicaţii electronice, inclusiv a reţelelor de foarte mare capacitate şi a facilităţilor asociate;

b) măsurile privind autorizarea şi coordonarea lucrărilor civile în scopul facilitării construirii şi a extinderii reţelelor de comunicaţii electronice, inclusiv a reţelelor de foarte mare capacitate, prin reducerea timpului necesar şi a costurilor aferente.

(3) În cazul în care oricare dintre dispoziţiile prezentei legi intră în contradicţie cu dispoziţiile Legii comunicaţiilor electronice nr.72/2025 sau ale Legii nr.48/2023 privind securitatea cibernetică, dispoziţiile relevante ale legilor respective prevalează.

(4) Prezenta lege stabileşte cerinţele minime pentru atingerea obiectivului stabilit la alin.(1), fără a aduce atingere actelor normative care menţin sau introduc măsuri mai stricte sau mai detaliate decât aceste cerinţe minime, în cazul în care aceste măsuri servesc la promovarea utilizării în comun a infrastructurii fizice deja existente sau la facilitarea instalării mai eficiente a unor infrastructuri fizice noi.

(5) Prin derogare de la alin.(4), măsurile menţionate nu se introduc sau nu se menţin în cazurile prevăzute la art.3 alin.(10) lit.a)–e), alin.(11) şi (14), art.4 alin.(10), art.5 alin.(3) şi (7)–(10), art.6 alin.(5)–(7) şi art.10 alin.(6)–(8).

(6) Prezenta lege nu aduce atingere responsabilităţii autorităţilor publice competente de a proteja securitatea naţională şi competenţei acestora de a proteja alte funcţii esenţiale ale statului, inclusiv asigurarea integrităţii teritoriale a statului şi menţinerea ordinii publice.

(7) Exercitarea dreptului de acces nu poate fi restricţionată prin acte normative sau administrative ale autorităţilor publice centrale sau locale, cu excepţia cazurilor justificate în mod obiectiv, proporţional şi nediscriminatoriu în temeiul prezentei legi sau al altor legi aplicabile.

(8) Operatorii de reţea, organismele din sectorul public, proprietarii de clădiri comerciale private care nu sunt proprietatea unui operator de reţea sau nu sunt controlate de acesta, precum şi titularii dreptului de administrare a proprietăţilor comune, inclusiv din condominii, nu pot stabili impozite, taxe, tarife, chirii sau alte plăţi suplimentare, altele decât cele rezultate din contractele încheiate în condiţiile prezentei legi, pentru exercitarea de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice a dreptului de acces pe proprietăţi.

(9) Dreptul de acces constituie un drept de uz (folosinţă), care se exercită în temeiul contractului încheiat cu proprietarul ori cu titularul dreptului de administrare sau de concesiune, după caz, în condiţiile prezentei legi, cu respectarea principiului minimei afectări a proprietăţii şi a drepturilor proprietarului şi ale titularului dreptului de administrare sau de concesiune a acesteia, după caz, şi subzistă pe întreaga durată de funcţionare a reţelelor respective.

Articolul 2. Noţiuni

(1) În sensul prezentei legi, se aplică noţiunile "acces", "drept exclusiv", "drept special", "facilităţi asociate", "furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice", "reţea de comunicaţii electronice", "reţea de foarte mare capacitate", "reţea publică de comunicaţii electronice", "punct terminal al reţelei", "securitatea reţelelor şi serviciilor" şi "utilizator final", definite prin Legea comunicaţiilor electronice nr.72/2025.

(2) În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:

1. autorizaţie – o decizie sau un set de decizii explicite sau implicite luate simultan ori succesiv de către una sau mai multe autorităţi competente, care sunt necesare în temeiul Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător, al Codului urbanismului şi construcţiilor nr.434/2023 şi al altor acte normative aplicabile pentru ca o întreprindere să efectueze lucrări civile necesare doar pentru instalarea reţelelor de comunicaţii electronice, inclusiv a reţelelor de foarte mare capacitate, şi a facilităţilor asociate;

2. cablaj de fibră optică interior – cabluri din fibră optică existente în spaţiul utilizatorului final, inclusiv elementele aflate în coproprietate, destinate să furnizeze servicii de comunicaţii electronice şi să conecteze punctul de acces în clădire cu punctul terminal al reţelei;

3. drept de acces – dreptul acordat unui furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice sau unei întreprinderi autorizate care furnizează o reţea de comunicaţii electronice, alta decât cea destinată publicului, de a avea acces pe, deasupra, în ori sub terenuri, alte imobile şi/sau elemente de infrastructură fizică, aflate în proprietate publică ori privată, după caz, în scopul folosirii acestora pentru construirea, instalarea, operarea (exploatarea), întreţinerea, înlocuirea, mutarea şi demontarea reţelelor de comunicaţii electronice, inclusiv a reţelelor de foarte mare capacitate, sau a facilităţilor asociate;

4. infrastructură fizică:

a) orice element al unei reţele care este menit să găzduiască alte elemente ale unei reţele fără a deveni în sine un element activ al reţelei, cum ar fi ţevile, pilonii, conductele, galeriile tehnico-edilitare, colectoarele, canalele, camerele de tragere sau de inspecţie, gurile de vizitare, cabinetele, instalaţiile de antenă, turnurile şi stâlpii, alte structuri verticale, inclusiv coşurile de fum dezafectate, în măsura în care acestea pot fi utilizate ca suport pasiv, precum şi clădirile, inclusiv acoperişurile acestora şi părţi ale faţadelor lor, sau intrările în clădiri şi orice alt bun, inclusiv mobilierul stradal, precum stâlpii de iluminat, semnele de circulaţie, semafoarele, panourile şi porţile de taxare, precum şi staţiile de autobuz/troleibuz şi staţiile de tren;

b) în cazul în care nu fac parte dintr-o reţea şi sunt deţinute sau controlate de organisme din sectorul public, clădirile, inclusiv acoperişurile acestora şi părţi ale faţadelor lor, sau intrările în clădiri şi orice alt bun, inclusiv mobilierul stradal precum stâlpii de iluminat, semnele de circulaţie, semafoarele, panourile şi porţile de taxare, precum şi staţiile de autobuz/troleibuz şi staţiile de tren.

Cablurile, inclusiv cablurile de fibră optică şi fibra neagră (fibra optică neechipată), precum şi elementele reţelelor utilizate pentru furnizarea apei potabile, în sensul definiţiei de la art.2 din Legea nr.182/2019 privind calitatea apei potabile, nu constituie infrastructuri fizice în sensul prezentei legi;

5. infrastructură fizică interioară – infrastructura fizică sau instalaţiile existente în spaţiul utilizatorului final, inclusiv elementele aflate în coproprietate, destinate să găzduiască reţele de acces cablate şi/sau fără fir, în cazurile în care aceste reţele de acces sunt capabile să furnizeze servicii de comunicaţii electronice şi să conecteze punctul de acces în clădire cu punctul terminal al reţelei;

6. infrastructură fizică interioară pregătită pentru reţele prin fibră optică – infrastructura fizică interioară, inclusiv conducte, tuburi, canale, spaţii de instalare şi alte elemente similare, destinată instalării elementelor de fibră optică;

7. lucrări civile – rezultatul unui ansamblu de lucrări de construcţii sau de inginerie civilă care este suficient ca atare pentru a îndeplini o funcţie economică sau tehnică, care presupune existenţa unuia sau mai multor elemente ale unei infrastructuri fizice care pot fi utilizate pentru instalarea reţelelor de comunicaţii electronice, inclusiv a reţelelor de foarte mare capacitate, şi a facilităţilor asociate;

8. lucrări de renovare majoră – lucrări civile executate în spaţiul utilizatorului final, care includ modificări structurale ale întregii infrastructuri fizice interioare sau ale unei părţi substanţiale a acesteia, inclusiv lucrările de renovare majoră a clădirii astfel cum aceasta este definită la art.4 din Legea nr.282/2023 privind performanţa energetică a clădirilor, şi care necesită, în conformitate cu Codul urbanismului şi construcţiilor nr.434/2023, o autorizaţie de construire;

9. operator de reţea:

a) furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice, astfel cum acesta este definit la art.2 pct.36 din Legea comunicaţiilor electronice nr.72/2025;

b) întreprindere în sensul definit la art.4 din Legea concurenţei nr.183/2012, înregistrată în Republica Moldova conform Legii nr.220/2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali, cu care interacţionează furnizorul de reţele publice de comunicaţii electronice şi care deţine în proprietate, în administrare sau în concesiune şi pune la dispoziţie o infrastructură fizică destinată să furnizeze:

(i) un serviciu de producere, de transport sau de distribuţie a:

– gazelor naturale;

– energiei electrice, inclusiv a reţelelor de iluminat public;

– energiei termice;

– apei, în vederea alimentării cu apă potabilă/tehnologică, inclusiv serviciul de canalizare, epurarea apelor uzate şi evacuarea în emisar, apei meteorice, inclusiv colectarea şi evacuarea apelor pluviale provenite din precipitaţii prin reţele de canalizare pluvială;

(ii) servicii de transport, inclusiv căi ferate, drumuri, inclusiv drumuri urbane, tuneluri, porturi şi aeroporturi;

10. organisme de drept public – organisme care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) sunt create pentru a răspunde nevoilor de interes general şi nu au un caracter industrial sau comercial;

b) au personalitate juridică;

c) îndeplinesc cel puţin una dintre următoarele condiţii:

(i) sunt finanţate majoritar de autorităţile publice centrale sau locale ori de alte organisme de drept public;

(ii) gestionarea lor este supravegheată de către autorităţile sau organismele menţionate la pct.(i);

(iii) au un consiliu administrativ, de conducere sau de supraveghere în care cel puţin o jumătate din membrii acestuia sunt numiţi de către autorităţile publice centrale sau locale ori de către alte organisme de drept public;

11. organism din sectorul public – o autoritate publică centrală sau locală, un organism de drept public sau o asociaţie formată din una sau mai multe astfel de autorităţi ori din unul sau mai multe astfel de organisme de drept public;

12. punct de acces – punctul fizic, situat în interiorul sau la exteriorul clădirii, accesibil pentru întreprinderile care furnizează ori sunt autorizate să furnizeze reţele publice de comunicaţii electronice, prin care este pusă la dispoziţie conexiunea cu infrastructura fizică interioară pregătită pentru reţele prin fibră optică.

Articolul 3. Accesul la terenuri şi la infrastructura fizică existentă

(1) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice au drept de acces pe proprietăţi în condiţiile prezentei legi şi ale Legii comunicaţiilor electronice nr.72/2025. Operatorii de reţea şi organismele din sectorul public care deţin sau controlează terenuri sau o infrastructură fizică au obligaţia de a da curs solicitărilor rezonabile de acces la terenurile respective sau la infrastructura fizică respectivă, formulate în scris de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice, în condiţii echitabile, rezonabile şi nediscriminatorii, inclusiv în ceea ce priveşte tariful, în vederea instalării unor elemente ale reţelelor de comunicaţii electronice, inclusiv ale reţelelor de foarte mare capacitate, sau a unor facilităţi asociate, precum şi de a negocia cu bună-credinţă cu aceşti furnizori contractele de acces la terenurile sau la infrastructura fizică pe care o deţin sau o controlează. Solicitările scrise trebuie să precizeze terenurile sau elementele infrastructurii fizice pentru care se solicită accesul, inclusiv intervalul de timp aferent.

(2) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii (în continuare – Agenţie) stabileşte prin act normativ cerinţele procedurale privind forma, conţinutul şi modalitatea de transmitere a solicitărilor de acces, precum şi forma şi conţinutul contractului-tip de acces.

(3) La cererea unui furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice, persoanele juridice care au calitatea de locatari (arendaşi) ai unor terenuri sau calitatea de titulari de drepturi asupra unor terenuri, altele decât drepturile de proprietate, pe care se preconizează că vor fi instalate sau au fost deja instalate infrastructuri în vederea introducerii unor elemente ale reţelelor de comunicaţii electronice, inclusiv ale celor de foarte mare capacitate, ori care gestionează contracte de locaţiune (arendă) în numele proprietarilor de terenuri, pe de o parte, şi furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice, pe de altă parte, negociază accesul la aceste terenuri cu bună-credinţă, ţinând cont de prevederile actelor normative, inclusiv cu privire la tarif, care respectă prevederile art.45 alin.(1)–(3) din Legea comunicaţiilor electronice nr.72/2025 şi, după caz, reflectă valoarea de piaţă, în conformitate cu prevederile Codului civil nr.1107/2002 şi ale altor acte normative aplicabile.

(4) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice au obligaţia de a informa Agenţia cu privire la contractele încheiate în temeiul alin.(1)–(3), inclusiv asupra tarifului convenit, în termen de 10 zile lucrătoare de la data încheierii unor astfel de contracte.

(5) Agenţia oferă orientări privind termenele şi condiţiile de acces, în vederea facilitării încheierii unor astfel de contracte.

(6) Proprietarii de clădiri comerciale private care nu sunt proprietatea unui operator de reţea sau nu sunt controlate de către acesta au obligaţia de a da curs solicitărilor rezonabile de acces, formulate în scris de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice, privind clădirile respective, inclusiv acoperişurile acestora, pentru instalarea unor elemente ale reţelelor de comunicaţii electronice, inclusiv ale reţelelor de foarte mare capacitate, sau a unor facilităţi asociate în condiţii echitabile şi rezonabile şi la un tarif care să reflecte condiţiile pieţei, în conformitate cu art.45 alin.(3) din Legea comunicaţiilor electronice nr.72/2025.

(7) Solicitarea menţionată la alin.(6) poate fi formulată numai în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) clădirea este situată într-o zonă rurală;

b) nu există, în zona vizată, nicio altă reţea de comunicaţii electronice sau nicio altă reţea de foarte mare capacitate de acelaşi tip – fixă sau mobilă – ca cea pe care solicitantul de acces intenţionează să o instaleze în zona pentru care este depusă solicitarea de acces şi niciun plan de instalare a unei astfel de reţele, potrivit informaţiilor disponibile prin intermediul punctului unic de informare digital, instituit în conformitate cu art.12 alin.(1), la data solicitării;

c) nu există, în zona vizată, o infrastructură fizică deţinută sau controlată de operatori de reţea sau de organisme din sectorul public, care să fie adecvată din punct de vedere tehnic pentru instalarea elementelor reţelelor de comunicaţii electronice, inclusiv ale reţelelor de foarte mare capacitate;

d) accesul solicitat nu afectează siguranţa funcţionării sistemului electroenergetic, a sistemului de transport sau de distribuţie a gazelor naturale ori a altor instalaţii energetice de importanţă strategică, în cazul infrastructurii energetice critice.

(8) Lista categoriilor de clădiri comerciale ce sunt scutite de obligaţia de a da curs solicitărilor de acces menţionate la alin.(6) din motive de siguranţă publică, apărare, securitate naţională, protecţie a mediului sau de sănătate publică este prevăzută în anexa nr.1. Lista respectivă şi criteriile aplicate pentru identificarea categoriilor respective de clădiri se publică prin intermediul punctului unic de informare.

(9) Atunci când stabilesc clauze şi condiţii echitabile şi rezonabile, inclusiv în materie de tarife, pentru acordarea accesului şi pentru a evita tarifele excesive, operatorii de reţea şi organismele din sectorul public care deţin sau controlează terenuri ori o infrastructură fizică iau în considerare, după caz, cel puţin următoarele:

1) contractele existente şi clauzele şi condiţiile comerciale convenite între furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice care solicită accesul şi operatorii de reţea sau organismele din sectorul public care acordă accesul la terenurile sau la infrastructura fizică respectivă;

2) necesitatea de a asigura posibilitatea echitabilă de recuperare a costurilor suportate de entitatea care acordă accesul la terenurile sale/infrastructura sa fizică, luând în considerare condiţiile naţionale specifice, modelele de afaceri şi orice structură de tarifare instituită pentru a oferi posibilitatea echitabilă de recuperare a costurilor. În cazul reţelelor de comunicaţii electronice trebuie luate în considerare măsurile corective impuse de Agenţie;

3) orice cost suplimentar de întreţinere şi adaptare care decurge din acordarea accesului la terenurile sau la infrastructura fizică respectivă;

4) impactul accesului solicitat asupra planului de afaceri al entităţii care acordă accesul, inclusiv investiţiile realizate în infrastructura fizică la care a fost solicitat accesul;

5) în cazul specific al accesului la infrastructura fizică a furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice, toate orientările relevante în temeiul alin.(17), în special:

a) viabilitatea economică a investiţiilor respective, în funcţie de profilul de risc al acestora;

b) necesitatea unui randament echitabil al investiţiilor şi a unui calendar pentru realizarea acestuia;

c) eventualul impact al accesului asupra concurenţei din aval şi, în consecinţă, asupra tarifelor şi asupra randamentului investiţiilor;

d) eventuala depreciere a activelor reţelei la momentul solicitării accesului;

e) eventualele argumente economice care au justificat investiţiile la momentul în care acestea au fost realizate, în special investiţiile în infrastructura fizică utilizată pentru asigurarea conectivităţii; şi

f) orice posibilitate oferită anterior solicitantului de acces de a coinvesti în instalarea infrastructurii fizice, în special în temeiul art.76 din Legea comunicaţiilor electronice nr.72/2025, sau de a o instala în comun;

6) diferitele modele de afaceri ale furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice, astfel încât să se asigure un randament echitabil al investiţiilor, care reflectă condiţiile relevante de pe piaţă, în special în cazul întreprinderilor care furnizează predominant facilităţi asociate şi oferă accesul fizic mai multor furnizori de reţele publice de comunicaţii electronice.

(10) Operatorii de reţea şi organismele din sectorul public care deţin sau controlează infrastructuri fizice pot refuza accesul la o infrastructură fizică specifică în baza unuia sau mai multora dintre următoarele motive:

a) infrastructura fizică la care s-a solicitat accesul nu este adecvată din punct de vedere tehnic pentru găzduirea niciunuia dintre elementele reţelei de comunicaţii electronice, inclusiv ale reţelei de foarte mare capacitate menţionate la alin.(1);

b) lipsa spaţiului disponibil pentru găzduirea elementelor reţelelor de comunicaţii electronice, inclusiv ale reţelelor de foarte mare capacitate, sau a facilităţilor asociate menţionate la alin.(1), inclusiv după luarea în considerare a nevoilor viitoare de spaţiu ale operatorilor de reţea şi ale organismelor din sectorul public, în măsura în care aceste nevoi au fost demonstrate în mod suficient, inclusiv prin raportare la planurile de investiţii disponibile public sau prin rezervarea consecventă a unui procent din capacitatea totală a infrastructurii fizice pentru nevoile viitoare;

c) existenţa unor motive întemeiate privind siguranţa publică, securitatea naţională şi sănătatea publică, conform actelor normative care reglementează aceste domenii;

d) existenţa unor motive întemeiate privind integritatea şi securitatea oricărei reţele, în special a infrastructurii critice naţionale, conform actelor normative;

e) existenţa unui risc justificat în mod corespunzător de interferenţe grave între serviciile de comunicaţii electronice planificate şi celelalte servicii furnizate prin intermediul aceleiaşi infrastructuri fizice;

f) disponibilitatea altor mijloace viabile de furnizare cu ridicata a accesului fizic pasiv la reţelele de comunicaţii electronice, adecvate pentru furnizarea unor astfel de reţele, inclusiv a reţelelor de foarte mare capacitate, şi oferite în termene şi în condiţii echitabile şi rezonabile, furnizate de acelaşi operator de reţea sau, în cazul specific al zonelor rurale, unde o reţea este exploatată exclusiv cu ridicata şi este deţinută sau controlată de organisme din sectorul public, furnizate de operatorul unei astfel de reţele.

(11) În cazul refuzului de a acorda accesul astfel cum se prevede la alin.(10), operatorul de reţea sau organismul din sectorul public care deţine sau controlează terenurile sau infrastructura fizică vizată comunică solicitantului de acces, în scris, motivele specifice şi detaliate ale refuzului, nu mai târziu de o lună de la data primirii solicitării complete de acces, cu excepţia infrastructurii critice naţionale, astfel cum este definită prin Legea nr.223/2025 privind identificarea, desemnarea şi protecţia infrastructurilor critice naţionale, pentru care nu sunt necesare motive specifice şi detaliate în comunicarea refuzului către solicitantul de acces.

(12) Agenţia sprijină soluţionarea solicitărilor de acces la terenurile ori la infrastructura fizică deţinută sau controlată de organismele din sectorul public, oferă orientări juridice şi tehnice în limitele competenţelor sale şi facilitează furnizarea de informaţii prin intermediul punctului unic de informare menţionat la art.12.

(13) Infrastructura fizică care face deja obiectul obligaţiilor de acces impuse de Agenţie în temeiul Legii comunicaţiilor electronice nr.72/2025 sau care rezultă din aplicarea regulilor privind ajutorul de stat, reglementat de Legea nr.139/2012 cu privire la ajutorul de stat, nu face obiectul obligaţiilor prevăzute la alin.(1), (2), (9) şi (10) atât timp cât astfel de obligaţii sunt în vigoare.

(14) Organismele din sectorul public care deţin sau controlează terenuri sau o infrastructură fizică ori anumite categorii de infrastructură fizică pot să nu aplice alin.(1), (9) şi (10) acestei infrastructuri fizice sau acestor categorii de infrastructură fizică din motive de valoare arhitecturală, istorică, culturală (artă), religioasă sau de mediu ori din motive de securitate naţională, de apărare, de siguranţă şi de sănătate publică, în conformitate cu cerinţele legislaţiei care reglementează domeniile respective, pe baza unor motive întemeiate şi proporţionale. Lista infrastructurilor fizice sau a categoriilor de infrastructură fizică deţinute ori controlate de organismele din sectorul public, care cad sub incidenţa prezentului alineat, este prevăzută în anexa nr.2. Lista respectivă şi criteriile aplicate pentru identificarea categoriilor respective de infrastructură fizică se pun la dispoziţie prin intermediul punctului unic de informare.

(15) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice au dreptul de a oferi acces la infrastructura lor fizică în scopul instalării de reţele altele decât reţelele de comunicaţii electronice sau facilităţile asociate.

(16) Prin derogare de la alin.(6), prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dreptului de proprietate al proprietarului terenului sau infrastructurii fizice în cazurile în care operatorul de reţea sau organismul din sectorul public nu este proprietarul, nici dreptului de proprietate al oricărei alte părţi terţe, cum ar fi proprietarii de terenuri private şi deţinătorii de proprietăţi private, sau, după caz, drepturilor locatarilor (arendaşilor) acestora.

(17) La aplicarea prezentului articol se va ţine cont, în cea mai mare măsură, de orientările Comisiei Europene şi/sau ale Organismului Autorităţilor Europene de Reglementare în Domeniul Comunicaţiilor Electronice (OAREC).

(18) Nu se permite executarea oricăror lucrări civile, precum şi accesul, instalarea, amplasarea, exploatarea oricăror elemente de reţea sau facilităţi asociate, conform prezentei legi, pe/în infrastructurile fizice, inclusiv clădirile deţinute, administrate sau controlate sub orice formă de Serviciul de Informaţii şi Securitate, indiferent de regimul juridic al acestora.

(19) Furnizorul de reţele publice de comunicaţii electronice are obligaţia de a readuce în starea iniţială proprietatea afectată de efectuarea lucrărilor de acces pe proprietăţi sau, prin acordul părţilor, poate compensa operatorilor de reţea sau organismelor din sectorul public care deţin ori controlează infrastructura fizică, sau proprietarilor de clădiri comerciale private care nu sunt proprietatea unui operator de reţea ori nu sunt controlate de acesta cheltuielile necesare pentru aducerea în starea iniţială a proprietăţii afectate.

(20) În cazul accesului la infrastructura fizică aferentă sistemelor electroenergetice şi sistemelor de gaze naturale, condiţiile tehnice şi de siguranţă aplicabile se stabilesc în conformitate cu actele normative din domeniul energiei, iar respectarea acestora este obligatorie pentru furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice.

(21) În cazul accesului la infrastructura fizică a drumurilor şi al efectuării lucrărilor civile în zona unui drum, în zonele de protecţie ale acestuia, precum şi în zona străzilor, condiţiile tehnice aplicabile se stabilesc în conformitate cu actele normative din domeniul drumurilor, iar respectarea acestora este obligatorie pentru furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice.

(22) Contractul încheiat în condiţiile prezentului articol, în baza căruia se exercită dreptul de acces într-un imobil, este opozabil oricărui titular al unui drept real asupra imobilului respectiv, deţinătorului cu orice alt titlu, precum şi dobânditorilor imobilului.

(23) Persoanele fizice sau juridice care furnizează reţele de comunicaţii electronice exclusiv pentru necesităţi proprii, cu respectarea condiţiilor prevăzute de Legea comunicaţiilor electronice nr.72/2025, au drept de acces pe proprietăţile publice în condiţiile prezentei legi.

(24) Acordarea sau menţinerea unor drepturi exclusive ori a unor drepturi speciale pentru construirea (instalarea) reţelelor publice de comunicaţii electronice, inclusiv a reţelelor de foarte mare capacitate, sau a facilităţilor asociate pe, deasupra, în ori sub proprietatea publică sau privată, precum şi pentru furnizarea reţelelor publice de comunicaţii electronice, inclusiv a reţelelor de foarte mare capacitate, ori a facilităţilor asociate este interzisă. Clauzele incluse în contractele încheiate, care interzic accesul pe proprietăţi sau utilizarea partajată (utilizarea în comun) a terenurilor ori a infrastructurii sau care prevăd drepturi exclusive ori speciale privind instalarea sau furnizarea reţelelor publice de comunicaţii electronice, sunt nule de drept.

(25) Tarifele pentru accesul la terenurile sau la infrastructura fizică aflate în proprietate publică sau comună, inclusiv din condominii, nu pot depăşi tarifele aprobate de Guvern în temeiul art.45 alin.(1)–(3) din Legea comunicaţiilor electronice nr.72/2025, iar tariful pentru accesul la terenurile sau la infrastructura fizică aflate în proprietate privată trebuie să fie orientat spre tarifele respective, luând în calcul prevederile art.45 alin.(2) din Legea comunicaţiilor electronice nr.72/2025.

Articolul 4. Transparenţa în ceea ce priveşte terenurile sau infrastructura fizică

(1) Pentru a putea solicita accesul la terenuri sau la o infrastructură fizică în conformitate cu art.3, un furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice are dreptul de a accesa, la cerere, următoarele informaţii minime privind infrastructura fizică vizată, în format electronic, prin intermediul punctului unic de informare:

a) localizarea georeferenţiată şi/sau traseul;

b) tipul şi utilizarea actuală a infrastructurii vizate;

c) tariful pentru accesul la terenurile sau la infrastructura fizică vizate, în cazul în care este aplicabil;

d) un punct de contact.

(2) Informaţiile minime menţionate la alin.(1) sunt accesibile în condiţii proporţionale, nediscriminatorii şi transparente şi, în orice caz, nu mai târziu de 10 zile lucrătoare de la data depunerii solicitării de acces la informaţii. În cazurile justificate corespunzător, acest termen poate fi prelungit o singură dată cu 5 zile lucrătoare. Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice care solicită accesul sunt informaţi cu privire la prelungirea termenului respectiv prin intermediul punctului unic de informare.

(3) Orice furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice care solicită acces la informaţii în temeiul prezentului articol precizează zona geografică în care intenţionează să instaleze elemente ale reţelelor de comunicaţii electronice, inclusiv ale reţelelor de foarte mare capacitate, sau facilităţi asociate.

(4) Accesul la informaţiile minime menţionate la alin.(1) poate fi limitat sau refuzat atunci când acest lucru este necesar pentru a asigura securitatea anumitor clădiri deţinute sau controlate de organisme din sectorul public, securitatea reţelelor şi integritatea acestora, securitatea naţională, securitatea infrastructurii critice naţionale, sănătatea sau siguranţa publică ori din motive de confidenţialitate sau legate de secrete de exploatare şi comerciale, conform actelor normative care reglementează aceste domenii.

(5) În plus faţă de informaţiile minime menţionate la alin.(1), Agenţia poate solicita alte informaţii privind infrastructura fizică existentă, cum ar fi informaţiile privind nivelul de ocupare a infrastructurii fizice vizate.

(6) Operatorii de reţea şi organismele din sectorul public au obligaţia de a pune la dispoziţie, în format electronic şi prin intermediul punctului unic de informare, cel puţin informaţiile minime menţionate la alin.(1) şi, după caz, informaţiile suplimentare menţionate la alin.(5), precum şi orice actualizare a acestora, fără întârziere. În cazul nerespectării prezentului alineat, Agenţia solicită furnizarea informaţiilor lipsă prevăzute la alin.(1), în format electronic şi prin intermediul punctului unic de informare, în termen de 10 zile lucrătoare de la data solicitării, fără a aduce atingere dreptului Agenţiei de a aplica sancţiunile prevăzute de lege pentru nerespectarea acestei obligaţii.

(7) Pentru ca perioada de tranziţie să fie cât mai scurtă şi să nu depăşească 12 luni, autorităţile publice locale din unităţile administrativ-teritoriale de nivelul întâi cu mai puţin de 3 500 de locuitori se scutesc de obligaţia menţionată la alin.(6) până în data de 30 iunie 2028. În cursul acestei perioade de tranziţie, autorităţile publice locale respective pregătesc informaţiile minime menţionate la alin.(1) pentru a fi puse la dispoziţie, în format electronic, prin intermediul punctului unic de informare, după data de 30 iunie 2028. În cursul acestei perioade de tranziţie, autorităţile publice locale se asigură că informaţiile disponibile sunt accesibile, la cerere, furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice.

(8) Operatorii de reţea şi organismele din sectorul public au obligaţia de a da curs solicitărilor rezonabile de efectuare a unor inspecţii la faţa locului cu privire la terenuri sau elemente specifice ale infrastructurii lor fizice, la cererea scrisă expresă a unui furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice. Astfel de solicitări specifică terenurile sau elementele infrastructurii fizice în cauză vizate pentru instalarea unor elemente ale reţelelor de comunicaţii electronice, inclusiv ale reţelelor de foarte mare capacitate, sau a facilităţilor asociate. Acceptul de efectuare a inspecţiilor la faţa locului cu privire la terenuri sau elemente specifice ale infrastructurii fizice se acordă în condiţii proporţionale, nediscriminatorii şi transparente, în termen de o lună de la data solicitării, sub rezerva limitărilor prevăzute la alin.(4). Agenţia stabileşte, prin act normativ, cerinţele procedurale privind forma, conţinutul şi modalitatea de transmitere a solicitărilor de efectuare a inspecţiilor menţionate.

(9) Guvernul desemnează infrastructura critică naţională sau părţi ale acesteia care nu fac obiectul obligaţiilor prevăzute la alin.(1), (6) şi (8), în condiţiile Legii nr.223/2025 privind identificarea, desemnarea şi protecţia infrastructurilor critice naţionale.

(10) Prevederile alin.(1), (6) şi (8) nu se aplică:

a) infrastructurii fizice care nu este adecvată din punct de vedere tehnic pentru instalarea reţelelor de comunicaţii electronice, inclusiv a reţelelor de foarte mare capacitate, sau a facilităţilor asociate;

b) în cazul în care obligaţia de a furniza informaţii cu privire la anumite tipuri de infrastructuri fizice, existentă în temeiul alin.(1), ar fi disproporţionată conform deciziei motivate a entităţii care deţine sau controlează infrastructura respectivă, susceptibilă de contestare în condiţiile legii, adoptată în urma unei analize cost-beneficiu supuse consultării publice şi publicate prin intermediul punctului unic de informare; sau

c) în cazul în care infrastructura fizică nu face obiectul obligaţiilor de acces în conformitate cu art.3 alin.(10).

Criteriile şi condiţiile de aplicare a oricăror astfel de excepţii se publică de Agenţie prin intermediul punctului unic de informare şi se comunică Comisiei Europene.

(11) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice care obţin acces la informaţii în temeiul prezentului articol iau măsurile corespunzătoare pentru a asigura respectarea confidenţialităţii şi a secretelor comerciale în conformitate cu Legea nr.384/2023 privind protecţia secretelor comerciale. În acest scop, furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice asigură confidenţialitatea informaţiilor şi le utilizează numai în scopul instalării reţelelor proprii.

Articolul 5. Coordonarea lucrărilor civile

(1) Organismele din sectorul public care deţin sau controlează o infrastructură fizică şi operatorii de reţea au dreptul de a negocia acorduri privind coordonarea lucrărilor civile, inclusiv privind repartizarea costurilor, cu furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice în vederea instalării unor elemente ale reţelelor de comunicaţii electronice, inclusiv ale reţelelor de foarte mare capacitate, sau a facilităţilor asociate.

(2) Atunci când execută sau intenţionează să execute, direct sau indirect, lucrări civile care sunt finanţate integral sau parţial din fonduri publice, organismele din sectorul public care deţin sau controlează o infrastructură fizică şi operatorii de reţea au obligaţia de a da curs, în condiţii transparente şi nediscriminatorii, oricărei solicitări rezonabile de coordonare a lucrărilor civile respective, formulate în scris de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice, în vederea instalării unor elemente ale reţelelor de comunicaţii electronice, inclusiv ale reţelelor de foarte mare capacitate, sau a facilităţilor asociate. Agenţia stabileşte, prin act normativ, cerinţele procedurale privind forma, conţinutul şi modalitatea de transmitere a solicitării de coordonare a lucrărilor civile.

(3) Solicitările de coordonare a lucrărilor civile sunt satisfăcute cu condiţia îndeplinirii cumulative a următoarelor condiţii:

a) coordonarea lucrărilor civile nu implică costuri suplimentare nerecuperabile, inclusiv costuri generate de întârzieri suplimentare, pentru operatorul de reţea sau pentru organismul din sectorul public care deţine sau controlează infrastructura fizică vizată şi care a avut iniţial în vedere lucrările civile în cauză, fără a aduce atingere posibilităţii părţilor în cauză de a conveni asupra repartizării costurilor;

b) operatorul de reţea sau organismul din sectorul public care deţine sau controlează infrastructura fizică vizată şi care a avut iniţial în vedere lucrările civile în cauză deţine în continuare controlul asupra coordonării lucrărilor;

c) solicitarea este depusă cât mai curând posibil şi, atunci când este necesară inclusiv o autorizaţie pentru efectuarea lucrărilor civile, cu cel puţin o lună înainte de transmiterea proiectului de execuţie verificat către autorităţile care acordă autorizaţiile.

(4) Solicitările de coordonare a lucrărilor civile formulate de un furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice unei întreprinderi deţinute sau controlate de un organism din sectorul public şi care furnizează sau este autorizată să furnizeze reţele publice de comunicaţii electronice pot fi considerate nerezonabile în cazul în care lucrările civile contribuie la instalarea reţelelor de comunicaţii electronice, inclusiv a celor de foarte mare capacitate, cu condiţia ca respectivele reţele să fie situate în zone rurale, să fie deţinute sau controlate de organisme din sectorul public şi să fie exploatate exclusiv cu ridicata.

(5) Solicitarea de coordonare a lucrărilor civile formulată de un furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice către un alt furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice poate fi considerată nerezonabilă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

1) solicitarea se referă la o zonă care a făcut obiectul:

a) unei previziuni privind acoperirea reţelelor în bandă largă, inclusiv a reţelelor de foarte mare capacitate, în temeiul art.27 alin.(1)–(6) din Legea comunicaţiilor electronice nr.72/2025; sau

b) unei invitaţii de a declara intenţia de a instala reţele de foarte mare capacitate în temeiul art.27 alin.(8)–(10) din Legea comunicaţiilor electronice nr.72/2025; sau

c) unei consultări publice privind aplicarea actelor normative privind ajutoarele de stat;

2) furnizorul de reţele publice de comunicaţii electronice solicitant nu şi-a exprimat intenţia de a instala reţele de foarte mare capacitate în zona menţionată la pct.1) în cadrul niciuneia dintre cele mai recente proceduri prevăzute la pct.1), aplicabile la data formulării solicitării de coordonare.

(6) În cazul în care o solicitare de coordonare este considerată nerezonabilă în temeiul alin.(5), furnizorul de reţele publice de comunicaţii electronice care a refuzat coordonarea lucrărilor civile instalează o infrastructură fizică cu o capacitate suficientă pentru a răspunde unor eventuale nevoi rezonabile viitoare de acces al părţilor terţe.

(7) Tipurile de lucrări civile considerate ca având o amploare limitată, în ceea ce priveşte valoarea, dimensiunea ori durata, sau legate de infrastructura critică naţională, care sunt exceptate de la obligaţia de coordonare a lucrărilor civile în temeiul alin.(2) sunt specificate în anexa nr.3.

(8) Criteriile şi condiţiile de aplicare a unor derogări pentru tipurile de lucrări civile menţionate la alin.(7) se publică de Agenţie prin intermediul punctului unic de informare.

(9) Organismele din sectorul public care deţin sau controlează o infrastructură fizică şi operatorii de reţea nu aplică prevederile alin.(2), (3), (5) şi (6) în cazul lucrărilor civile care vizează infrastructura critică naţională sau care sunt exceptate din motive de securitate naţională, în temeiul alin.(7).

(10) Organismele din sectorul public care deţin sau controlează o infrastructură fizică şi operatorii de reţea pot decide să nu aplice prevederile alin.(2), (3), (5) şi (6) în cazul lucrărilor civile considerate ca având o amploare limitată în temeiul alin.(7).

(11) La aplicarea prezentului articol se va ţine cont în cea mai mare măsură de orientările Comisiei Europene şi/sau ale OAREC.

Articolul 6. Transparenţa în ceea ce priveşte lucrările civile planificate

(1) Pentru a facilita negocierea acordurilor privind coordonarea lucrărilor civile menţionate la art.5, orice operator de reţea şi orice organism din sectorul public care deţine sau controlează o infrastructură fizică pune la dispoziţie, în format electronic, prin intermediul punctului unic de informare, următoarele informaţii minime:

a) localizarea georeferenţiată şi tipul lucrărilor;

b) elementele de infrastructură fizică vizate;

c) data estimată de începere a lucrărilor şi durata acestora;

d) data estimată pentru transmiterea proiectului final de execuţie către autorităţile competente pentru acordarea autorizaţiilor, după caz;

e) un punct de contact.

(2) Operatorul de reţea şi organismul din sectorul public care deţin sau controlează o infrastructură fizică se asigură că informaţiile minime menţionate la alin.(1) pentru lucrările civile planificate legate de infrastructura lor fizică sunt corecte, actualizate şi sunt puse la dispoziţie cu promptitudine, prin intermediul punctului unic de informare, de îndată ce informaţiile sunt disponibile operatorului de reţea pentru lucrările civile pe care preconizează să le întreprindă în următoarele 6 luni şi, întotdeauna atunci când se are în vedere o autorizaţie, cu cel puţin două luni înainte de prima depunere a cererii de autorizare către autoritatea competentă.

(3) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice au dreptul de a accesa, în format electronic, informaţiile minime menţionate la alin.(1), la cerere motivată, prin intermediul punctului unic de informare, precizând zona geografică în care intenţionează să instaleze elemente ale reţelelor de comunicaţii electronice, inclusiv ale reţelelor de foarte mare capacitate, sau facilităţile asociate. În termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii solicitării de acces la informaţii, informaţiile solicitate sunt puse la dispoziţie în condiţii proporţionale, nediscriminatorii şi transparente. În cazurile justificate corespunzător, acest termen poate fi prelungit o singură dată cu 5 zile lucrătoare.

(4) Accesul la informaţiile minime menţionate la alin.(1) poate fi limitat sau refuzat numai în cazul în care acest lucru este necesar pentru a asigura securitatea reţelelor şi integritatea acestora, securitatea naţională, securitatea infrastructurii critice naţionale, sănătatea sau siguranţa publică ori din motive de confidenţialitate sau legate de secrete de exploatare şi comerciale.

(5) Tipurile de lucrări civile considerate ca având o amploare limitată, determinată în funcţie de valoare, dimensiune sau durată, ori cele legate de infrastructura critică naţională, precum şi situaţiile de urgenţă sau motivele de securitate naţională care justifică exceptarea de la obligaţia prevăzută la alin.(1) şi (2) sunt specificate în anexa nr.4. Criteriile şi condiţiile de aplicare a unor derogări pentru aceste tipuri de lucrări civile se publică de Agenţie prin intermediul punctului unic de informare.

(6) Organismele din sectorul public care deţin sau controlează o infrastructură fizică şi operatorii de reţea nu aplică alin.(1) în cazul lucrărilor civile care vizează infrastructura critică naţională sau în situaţiile în care există motive de securitate naţională, identificate conform alin.(5).

(7) Organismele din sectorul public care deţin sau controlează o infrastructură fizică şi operatorii de reţea pot decide să nu aplice alin.(1) în ceea ce priveşte informaţiile referitoare la tipurile de lucrări civile care au o amploare limitată, precum şi în cazurile de urgenţă identificate conform alin.(5).

(8) Infrastructurile fizice deţinute, administrate sau controlate sub orice formă de către Serviciul de Informaţii şi Securitate sunt excluse din procesul de digitalizare, cartografiere, publicare sau partajare în cadrul punctului unic de informare.

Articolul 7. Procedura de acordare a autorizaţiilor

(1) Autorităţile competente nu restricţionează sau nu împiedică în mod nejustificat instalarea niciunui element al reţelelor de comunicaţii electronice, inclusiv al reţelelor de foarte mare capacitate, sau a facilităţilor asociate.

(2) Autorităţile competente au obligaţia de a pune la dispoziţie, prin intermediul punctului unic de informare, toate informaţiile privind condiţiile şi procedurile aplicabile pentru acordarea autorizaţiilor prin intermediul procedurilor administrative şi a drepturilor de acces, inclusiv orice informaţii referitoare la derogările vizând unele sau toate autorizaţiile ori drepturile de acces impuse de actele normative, precum şi privind modalităţile de depunere a cererilor în format electronic şi de obţinere a informaţiilor privind statutul cererii.

(3) Orice furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice are dreptul de a depune, în format electronic, prin intermediul punctului unic de informare interconectat cu ghişeul unic pentru eliberarea actelor permisive, în conformitate cu prevederile Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător, cereri de acordare a tuturor autorizaţiilor necesare ori de reînnoire a acestora sau cereri de acordare a drepturilor de acces necesare, precum şi de a obţine informaţii cu privire la statutul cererii sale.

(4) Procedura de autorizare şi condiţiile de emitere a actelor permisive se realizează în conformitate cu Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător, Codul urbanismului şi construcţiilor nr.434/2023 şi cu alte acte normative speciale aplicabile.

(5) În termen de 15 zile lucrătoare de la primirea acestora sau în termenul stabilit conform actelor normative, prevalând termenul cel mai scurt, autorităţile competente pot respinge cererile de acordare a autorizaţiilor pentru care nu au fost puse la dispoziţie informaţii minime prin intermediul punctului unic de informare, în temeiul art.6 alin.(1), de către furnizorul de reţele publice de comunicaţii electronice care solicită autorizaţia respectivă.

(6) Autorităţile competente acordă sau refuză autorizaţiile în termen de 4 luni sau în termenul stabilit conform actelor normative care reglementează domeniul respectiv, prevalând termenul cel mai scurt, de la data primirii unei cereri complete de acordare a unei autorizaţii.

(7) În termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea cererii menţionate la alin.(6), în cazul în care actele normative nu stabilesc un termen mai scurt, autorităţile competente stabilesc dacă cererea de acordare a unei autorizaţii este completă. În cazul în care cererea este incompletă, autorităţile competente solicită, în acelaşi termen de 20 de zile, completarea acesteia, indicând informaţiile sau documentele lipsă. Stabilirea de către autoritatea competentă a faptului că cererea de acordare a unei autorizaţii este completă nu conduce la suspendarea sau întreruperea perioadei totale de 4 luni sau a altei perioade stabilite conform actelor normative, prevalând termenul cel mai scurt, prevăzute pentru examinarea cererii de autorizare, perioadă care se calculează începând de la data primirii cererii complete.

(8) Termenele menţionate la alin.(6) şi (7) nu aduc atingere altor termene-limită sau obligaţii specifice prevăzute pentru buna desfăşurare a procedurii, care sunt aplicabile procedurii de acordare a autorizaţiilor, inclusiv procedurilor de exercitare a căilor de atac, în conformitate cu actele normative, şi nu aduc atingere dispoziţiilor care acordă solicitantului drepturi suplimentare sau care urmăresc să asigure acordarea cât mai rapidă a autorizaţiilor.

(9) Autoritatea competentă publică în prealabil, prin intermediul punctului unic de informare, motivele pentru care autoritatea competentă poate, în cazuri excepţionale şi justificate în mod corespunzător, acţionând din oficiu, să prelungească termenele menţionate la alin.(6).

(10) Orice prelungire de termen menţionată la alin.(9) trebuie să fie cât mai scurtă posibilă şi să nu depăşească 4 luni sau un termen mai scurt prevăzut de actele normative, cu excepţia situaţiei în care aceasta este necesară pentru respectarea altor termene-limită sau obligaţii specifice prevăzute pentru buna desfăşurare a procedurii, care sunt aplicabile procedurii de acordare a autorizaţiilor, inclusiv procedurilor de exercitare a căilor de atac, în conformitate cu actele normative. Nu se solicită o prelungire de termen pentru a obţine informaţiile lipsă pe care autoritatea competentă a omis să le ceară solicitantului în temeiul alin.(7).

(11) Orice refuz de acordare a unei autorizaţii se justifică în mod corespunzător, în baza unor criterii obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale, stabilite de prezenta lege şi de Codul urbanismului şi construcţiilor nr.434/2023.

(12) Autorităţile competente pot reînnoi autorizaţia acordată unui furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice pentru lucrări civile necesare instalării unor elemente ale reţelelor de comunicaţii electronice, inclusiv ale reţelelor de foarte mare capacitate, sau a facilităţilor asociate în cazurile în care, din motive întemeiate în mod obiectiv, lucrările civile nu au putut începe sau nu au putut fi finalizate înainte de expirarea valabilităţii autorizaţiei. Reînnoirea autorizaţiei se acordă fără cerinţe procedurale suplimentare impuse furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice.

(13) Autorităţile competente pot solicita autorizaţii pentru instalarea unor elemente ale reţelelor de comunicaţii electronice, inclusiv ale reţelelor de foarte mare capacitate, sau a facilităţilor asociate pe clădiri sau în situri cu valoare arhitecturală, istorică, culturală (artă), religioasă sau de mediu, protejate în temeiul unor acte normative, sau în cazul în care acest lucru este necesar din motive de siguranţă publică, de securitate a infrastructurilor critice naţionale sau de mediu, dacă obţinerea autorizaţiilor respective este necesară în conformitate cu Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.

(14) Autorizaţiile necesare pentru instalarea unor elemente ale reţelelor de comunicaţii electronice, inclusiv ale reţelelor de foarte mare capacitate, sau a facilităţilor asociate nu fac obiectul niciunei taxe sau redevenţe în plus faţă de costurile administrative prevăzute, în mod corespunzător, la art.21 din Legea comunicaţiilor electronice nr.72/2025, de Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător sau de Codul urbanismului şi construcţiilor nr.434/2023.

(15) Agenţia informează Comisia Europeană, o dată la 3 ani, cu privire la stadiul punerii în aplicare a prezentului articol şi cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de acesta.

(16) Procedura stabilită de prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor art.58 din Legea comunicaţiilor electronice nr.72/2025.

(17) Prezentul articol nu aduce atingere actelor normative care introduc măsuri suplimentare pentru ca autorităţile competente să accelereze procedura de acordare a autorizaţiilor.

(18) În cadrul documentaţiilor de urbanism şi de amenajare a teritoriului, inclusiv al planurilor urbanistice ale municipiilor şi oraşelor, precum şi în proiectele de construire, reabilitare sau de reconstruire a străzilor municipale şi orăşeneşti ori a drumurilor publice naţionale, inclusiv la realizarea unor tronsoane noi, este prevăzută realizarea unei infrastructuri fizice subterane adecvate instalării reţelelor publice de comunicaţii electronice, inclusiv a reţelelor de foarte mare capacitate.

Articolul 8. Absenţa unei decizii cu privire la cererea de autorizare

(1) În absenţa unei decizii din partea autorităţii competente, în termenul aplicabil stabilit la art.7 alin.(6), autorizaţia se consideră acordată la expirarea termenului respectiv, cu excepţiile prevăzute la art.6² alin.(2) din Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător. La cerere, furnizorul de reţele publice de comunicaţii electronice sau orice parte afectată are dreptul de a primi o confirmare scrisă din partea autorităţii competente că autorizaţia a fost acordată implicit, după caz. Orice parte terţă afectată are dreptul de a interveni în procedura administrativă şi de a contesta decizia de acordare a autorizaţiei.

(2) Alin.(1) nu se aplică dacă este disponibilă cel puţin una dintre următoarele căi de atac pentru procedura relevantă de acordare a autorizaţiilor:

a) furnizorul de reţele publice de comunicaţii electronice care a suferit prejudicii ca urmare a nerespectării de către autoritatea competentă a termenului stabilit conform art.7 alin.(6) are dreptul de a solicita despăgubiri pentru prejudicii, în conformitate cu actele normative;

b) furnizorul de reţele publice de comunicaţii electronice poate sesiza o instanţă de judecată sau o autoritate de supraveghere.

(3) În cazul unei derogări în temeiul alin.(2), la expirarea termenului stabilit conform art.7 alin.(6) şi fără a aduce atingere dreptului furnizorului de reţele publice de comunicaţii electronice de a solicita imediat măsuri reparatorii potrivit alin.(2), Agenţia, la cererea furnizorului vizat, convoacă, fără întârzieri nejustificate, o şedinţă cu părţile implicate pentru facilitarea soluţionării cererii de autorizare. Şedinţa este convocată în termen de cel mult două luni de la data sesizării Agenţiei. Fără întârziere, imediat după şedinţă, Agenţia întocmeşte un proces-verbal al şedinţei, care reflectă poziţiile părţilor implicate şi poate stabili, prin decizie, măsuri sau termene pentru asigurarea examinării cererii de autorizare de către autoritatea competentă, în conformitate cu legislaţia în domeniu.

Articolul 9. Derogări de la procedurile de acordare a autorizaţiilor

(1) Lucrările civile specificate la art.150 alin.(1) din Codul urbanismului şi construcţiilor nr.434/2023 sau care se încadrează la oricare dintre următoarele categorii nu sunt supuse niciunei proceduri de acordare a autorizaţiilor în sensul art.7, cu excepţia cazului în care o astfel de autorizaţie este necesară în conformitate cu art.150 alin.(4) din Codul urbanismului şi construcţiilor nr.434/2023 sau cu alte acte normative:

a) lucrări de reparare şi întreţinere care au o amploare limitată în ceea ce priveşte valoarea, dimensiunea, impactul şi durata lor, dar fără a se limita la aceste aspecte;

b) modernizări tehnice limitate ale lucrărilor sau ale instalaţiilor existente, cu impact limitat; ori

c) lucrări civile la scară mică, necesare pentru instalarea reţelelor de comunicaţii electronice, inclusiv a reţelelor de foarte mare capacitate, având o amploare limitată în ceea ce priveşte valoarea, dimensiunea, impactul sau durata lor, dar fără a se limita la aceste aspecte.

(2) Informaţiile privind tipurile de lucrări civile care cad sub incidenţa prevederilor alin.(1) se publică de autoritatea competentă prin intermediul punctului unic de informare.

(3) Prin derogare de la alin.(1), obţinerea autorizaţiei pentru instalarea unor elemente ale reţelelor de comunicaţii electronice, inclusiv ale reţelelor de foarte mare capacitate, sau a facilităţilor asociate poate fi impusă prin Codul urbanismului şi construcţiilor nr.434/2023 sau prin alte acte normative, în următoarele situaţii:

a) pentru instalarea pe o infrastructură fizică sau pe anumite categorii de infrastructură fizică protejate, în conformitate cu actele normative, din motive de valoare arhitecturală, istorică, culturală (artă), religioasă sau de mediu ori din alte motive; sau

b) în cazul în care acest lucru este necesar din motive de siguranţă publică, de apărare, de securitate naţională, de mediu sau de sănătate publică ori pentru a proteja securitatea infrastructurii critice naţionale.

(4) Exercitarea dreptului de acces în vederea instalării, modificării, extinderii, retehnologizării, demontării sau relocării reţelelor de comunicaţii electronice, inclusiv a reţelelor de foarte mare capacitate, şi a facilităţilor asociate pe sau în blocurile de locuit se face în baza unui contract încheiat între furnizorul de reţele publice de comunicaţii electronice şi asociaţia de proprietari, reprezentată de administrator, fără a fi necesară o împuternicire specială din partea adunării generale a asociaţiei, potrivit Legii nr.187/2022 cu privire la condominiu.

Articolul 10. Infrastructura fizică şi cablajele de fibră optică interioare

(1) Toate clădirile nou-construite şi clădirile supuse unor lucrări de renovare majoră, inclusiv elementele aflate în proprietate comună, pentru care au fost depuse cereri de acordare a autorizaţiilor de construire după data de 1 ianuarie 2028, sunt echipate cu o infrastructură fizică interioară pregătită pentru reţele prin fibră optică şi cu un cablaj de fibră optică interior, inclusiv cu conexiuni până la punctul fizic în care utilizatorul final se conectează la reţeaua publică.

(2) Toate blocurile de locuit nou-construite şi blocurile de locuit supuse unor lucrări de renovare majoră, pentru care au fost depuse cereri de acordare a autorizaţiilor de construire după data de 1 ianuarie 2028, sunt echipate cu un punct de acces.

(3) Până în data de 1 ianuarie 2028, toate clădirile, inclusiv elementele acestora aflate în proprietate comună, care sunt supuse unor renovări majore, astfel cum acestea sunt definite prin Legea nr.282/2023 privind performanţa energetică a clădirilor, sunt echipate cu o infrastructură fizică interioară pregătită pentru reţele prin fibră optică şi cu un cablaj de fibră optică interior, inclusiv cu conexiuni până la punctul fizic în care utilizatorul final se conectează la reţeaua publică, dacă acest lucru nu sporeşte în mod disproporţionat costurile lucrărilor de renovare şi este fezabil din punct de vedere tehnic. Toate blocurile de locuit supuse unor astfel de renovări majore sunt, de asemenea, echipate cu un punct de acces.

(4) Până în data de 1 ianuarie 2028, organismul naţional de standardizare, la propunerea organului central de specialitate care elaborează, promovează şi realizează politica Guvernului în domeniul comunicaţiilor electronice, adoptă ca standarde naţionale, în consultare cu părţile interesate şi bazându-se pe cele mai bune practici din sector, standardele sau specificaţiile tehnice relevante care sunt necesare pentru punerea în aplicare a alin.(1)–(3). Aceste standarde sau specificaţii tehnice permit desfăşurarea activităţilor obişnuite de întreţinere a cablajelor individuale de fibră optică utilizate de fiecare furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice pentru a furniza servicii prin intermediul reţelelor de comunicaţii electronice, inclusiv prin reţelele de foarte mare capacitate, şi stabilesc cel puţin:

a) specificaţiile punctului de acces în clădire şi specificaţiile interfeţei de fibră optică;

b) specificaţiile cablurilor;

c) specificaţiile prizelor;

d) specificaţiile ţevilor sau microconductelor;

e) specificaţiile tehnice necesare pentru a preveni interferenţele electromagnetice şi a asigura compatibilitatea cu instalaţiile electrice interioare;

f) raza minimă de îndoire;

g) specificaţiile tehnice pentru instalaţia de cablare.

(5) Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică asigură respectarea standardelor moldoveneşti sau a specificaţiilor tehnice menţionate la alin.(4) prin intermediul controlului general de stat al calităţii în construcţii, potrivit Codului urbanismului şi construcţiilor nr.434/2023.

(6) Alin.(1)–(3) nu se aplică anumitor categorii de clădiri, în cazul în care respectarea acestora ar fi disproporţionată în ceea ce priveşte costurile pentru proprietarii individuali sau coproprietari, în baza următoarelor criterii obiective:

a) costul estimat numai al lucrărilor de echipare cu un punct de acces şi cu o infrastructură fizică interioară pregătită pentru reţele prin fibră optică şi cu un cablaj de fibră optică interior, inclusiv cu conexiuni până la punctul fizic în care utilizatorul final se conectează la reţeaua publică, este mai mare decât costul estimat al tuturor lucrărilor de renovare majoră a clădirii fără echiparea cu infrastructura menţionată, cu excepţia cazului în care există acordul scris al proprietarului sau al asociaţiei de proprietari prin care se acceptă suportarea acestor costuri suplimentare;

b) echiparea cu un punct de acces şi cu o infrastructură fizică interioară pregătită pentru reţele prin fibră optică şi cu un cablaj de fibră optică interior, inclusiv cu conexiuni până la punctul fizic în care utilizatorul final se conectează la reţeaua publică, nu este posibilă din cauza cerinţelor normelor tehnice în construcţii.

(7) Tipurile de clădiri, cum ar fi categoriile specifice de monumente, clădiri istorice, clădiri militare şi clădiri utilizate în scopuri de securitate naţională, astfel cum acestea sunt definite în actele normative din domeniu, care sunt scutite de obligaţiile prevăzute la alin.(1)–(3) sau cărora aceste obligaţii li se aplică cu adaptările tehnice corespunzătoare sunt specificate în anexa nr.5.

(8) Informaţiile privind categoriile de clădiri menţionate la alin.(7) se publică prin intermediul punctului unic de informare.

Articolul 11. Accesul la infrastructura fizică interioară

(1) Sub rezerva alin.(3) şi fără a aduce atingere drepturilor de proprietate, orice furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice are dreptul de a-şi instala reţeaua pe cheltuială proprie, până la punctul de acces.

(2) Sub rezerva alin.(3), orice furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice are dreptul de a accesa orice infrastructură fizică interioară existentă în vederea instalării unor elemente ale reţelelor de comunicaţii electronice, inclusiv ale reţelelor de foarte mare capacitate, în cazul în care duplicarea este imposibilă din punct de vedere tehnic sau neviabilă din punct de vedere economic.

(3) Orice deţinător al unui drept de a utiliza punctul de acces şi infrastructura fizică interioară are obligaţia de a da curs, în condiţii echitabile, rezonabile şi nediscriminatorii, inclusiv în ceea ce priveşte tariful, după caz, tuturor solicitărilor rezonabile de acces, formulate în scris de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice, precum şi de a negocia cu bună-credinţă cu aceşti furnizori contracte de acces la infrastructura fizică pe care o deţin sau controlează. Agenţia stabileşte, prin act normativ, procedurile privind forma, conţinutul şi modalitatea de transmitere a solicitărilor de acces, precum şi forma şi conţinutul contractului-tip de acces.

(4) În cazul refuzului de a acorda accesul, deţinătorul dreptului de a utiliza punctul de acces şi infrastructura fizică interioară comunică solicitantului de acces, în scris, nu mai târziu de o lună de la data primirii solicitării complete de acces, motivele specifice şi detaliate ale refuzului.

(5) Contractul încheiat în condiţiile prezentului articol, în baza căruia se exercită dreptul de acces la infrastructura fizică interioară, este opozabil oricărui titular al unui drept real asupra imobilului respectiv, deţinătorului cu orice alt titlu, precum şi dobânditorilor imobilului.

(6) În absenţa unei infrastructuri fizice interioare pregătite pentru reţele prin fibră optică, orice furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice are dreptul de a amplasa punctul terminal al propriei reţele în spaţiul abonatului, sub rezerva acordului proprietarului şi/sau al respectivului abonat, în conformitate cu actele normative aplicabile în domeniu, utilizând infrastructura fizică interioară existentă, în măsura în care aceasta este disponibilă şi accesibilă în conformitate cu prevederile alin.(3)–(5), cu condiţia reducerii la minimum a impactului asupra proprietăţii private a părţilor terţe.

(7) Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dreptului de proprietate al proprietarului punctului de acces ori al infrastructurii fizice interioare, în cazurile în care titularul unui drept de utilizare a infrastructurii respective sau a punctului de acces nu este proprietarul acestora, nici dreptului de proprietate al părţilor terţe, cum ar fi proprietarii de terenuri şi de clădiri.

(8) La aplicarea prezentului articol se va ţine cont în cea mai mare măsură de orientările Comisiei Europene şi/sau ale OAREC.

(9) Proprietarul sau gestionarul infrastructurii fizice interioare a unei clădiri existente ori nou-construite are obligaţia de a acorda, la cererea altor furnizori de reţele publice de comunicaţii electronice, dreptul de acces şi utilizare partajată a infrastructurii respective, în condiţii echivalente, transparente şi nediscriminatorii, cu respectarea principiului proporţionalităţii, în vederea furnizării de servicii de comunicaţii electronice utilizatorilor finali.

Articolul 12. Instituirea punctului unic de informare digital

(1) Se instituie un punct unic de informare digital la nivel naţional, constând într-o interfaţă comună pentru utilizatori, care asigură accesul integrat la punctele unice de informare digitalizate ale autorităţilor competente, inclusiv la ghişeul unic instituit în conformitate cu Legea nr.161/2011 privind implementarea ghişeului unic în desfăşurarea activităţii de întreprinzător.

(2) Punctul unic de informare pune la dispoziţie instrumente digitale adecvate, cum ar fi portaluri web, baze de date, platforme digitale sau aplicaţii digitale, pentru a permite exercitarea online a tuturor drepturilor şi respectarea tuturor obligaţiilor prevăzute de prezenta lege.

(3) Instrumentele digitale puse la dispoziţie în conformitate cu alin.(2) pot fi interconectate ori integrate total sau parţial cu alte instrumente digitale deja existente sau în curs de dezvoltare, care să sprijine punctul unic de informare menţionat la alin.(1), după caz, pentru a evita suprapunerea instrumentelor digitale.

(4) Organul central de specialitate care elaborează, promovează şi realizează politica Guvernului în domeniul comunicaţiilor electronice, în colaborare cu Agenţia Geodezie, Cartografie şi Cadastru, asigură crearea Sistemului informaţional "Sistemul de cartografiere a acoperirii cu internet în bandă largă şi Punctul unic de informare".

(5) Agenţiei i se atribuie calitatea de posesor şi de deţinător al Sistemului informaţional "Sistemul de cartografiere a acoperirii cu internet în bandă largă şi Punctul unic de informare".

Articolul 13. Reducerea amprentei de mediu a reţelelor şi evaluarea impactului asupra mediului

(1) Organul central de specialitate care elaborează, promovează şi realizează politica Guvernului în domeniul comunicaţiilor electronice, în colaborare cu Ministerul Mediului, elaborează un ghid cu cele mai bune practici pentru stimularea instalării reţelelor de comunicaţii electronice cu amprentă de mediu redusă, în special în ceea ce priveşte consumul de energie şi emisiile de gaze cu efect de seră aferente, care conţine inclusiv:

a) informaţii privind criteriile de evaluare a sustenabilităţii viitoarelor reţele de comunicaţii electronice din punctul de vedere al mediului;

b) informaţii privind stimulentele oferite furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice pentru instalarea unor reţele sustenabile din punctul de vedere al mediului.

(2) În cazul în care legislaţia din domeniul mediului impune o evaluare a impactului reţelelor de comunicaţii electronice asupra mediului şi, în special, atunci când autorităţile elaborează cadrul pentru aprobarea dezvoltării viitoare a proiectelor, Ministerul Mediului, în colaborare cu organul central de specialitate care elaborează, promovează şi realizează politica Guvernului în domeniul comunicaţiilor electronice, face schimb de bune practici cu autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene privind modul în care se efectuează evaluarea de mediu şi se iau în considerare rezultatele acesteia în etapa în care efectele asupra mediului pot fi identificate şi evaluate, cum ar fi etapa în care furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice prezintă planurile generale pentru proiectele care implică instalarea concretă a reţelelor.

Articolul 14. Soluţionarea litigiilor

(1) Fără a aduce atingere posibilităţii de a sesiza o instanţă de judecată, orice parte are dreptul de a sesiza Agenţia cu privire la litigiile care pot apărea:

a) în cazul în care se refuză acordarea accesului la terenuri sau la infrastructura fizică existentă ori nu s-a ajuns la un acord privind termenele şi condiţiile specifice, inclusiv în materie de tarif, în termen de o lună de la data primirii solicitării de acces în temeiul art.3;

b) în legătură cu drepturile şi obligaţiile prevăzute la art.4 şi 6, inclusiv în cazul în care informaţiile solicitate nu sunt furnizate în termenele aplicabile;

c) în cazul în care nu s-a ajuns la un acord privind coordonarea lucrărilor civile în temeiul art.5 alin.(2) şi (3) în termen de o lună de la data primirii solicitării oficiale de coordonare a lucrărilor civile; sau

d) în cazul în care nu s-a ajuns la un acord privind accesul la infrastructura fizică interioară, menţionat la art.11 alin.(2) sau (3), în termen de o lună de la data primirii solicitării oficiale de acces.

(2) Ţinând seama pe deplin de principiul proporţionalităţii şi de principiile stabilite în orientările relevante ale Comisiei Europene şi ale OAREC, Agenţia emite o decizie cu caracter obligatoriu şi executoriu pentru soluţionarea litigiului:

a) în termen de 4 luni de la data primirii solicitării de soluţionare a litigiului, în ceea ce priveşte litigiile menţionate la alin.(1) lit.a);

b) în termen de o lună de la data primirii solicitării de soluţionare a litigiului, în ceea ce priveşte litigiile menţionate la alin.(1) lit.b)–d).

(3) Termenele menţionate la alin.(2) pot fi prelungite numai în circumstanţe excepţionale, justificate în mod corespunzător.

(4) În ceea ce priveşte litigiile menţionate la alin.(1) lit.a), c) şi d), decizia Agenţiei poate consta în stabilirea unor clauze şi condiţii echitabile şi rezonabile, inclusiv în materie de tarif, după caz.

(5) Agenţia îşi publică deciziile adoptate pe marginea litigiilor respectând principiile confidenţialităţii şi protecţiei secretelor comerciale. Punctul unic de informare asigură accesul la deciziile publicate de Agenţie.

(6) În cazul în care litigiul se referă la accesul la infrastructura unui furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice, se iau în considerare, după caz, obiectivele prevăzute la art.5 din Legea comunicaţiilor electronice nr.72/2025.

(7) Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului persoanelor de a se adresa direct instanţelor de judecată competente, în condiţiile legii.

(8) Prezentul articol completează căile de atac specificate la art.31 din Legea comunicaţiilor electronice nr.72/2025, precum şi căile de atac din procedura administrativă şi procedurile judiciare reglementate de Codul administrativ nr.116/2018 şi nu aduce atingere acestora.

Articolul 15. Autorităţile competente

(1) Autoritatea competentă care îndeplineşte sarcinile atribuite organismului naţional de soluţionare a litigiilor, în conformitate cu art.14 alin.(1), este Agenţia.

(2) Agenţia este distinctă din punct de vedere juridic şi independentă din punct de vedere funcţional de orice operator de reţea şi de orice organism din sectorul public care deţine sau controlează terenuri sau o infrastructură fizică, de proprietarii de clădiri comerciale private ori de deţinătorii dreptului de a utiliza punctul de acces şi infrastructura fizică interioară implicaţi în litigiu.

(3) Agenţia acţionează independent şi obiectiv la examinarea şi soluţionarea litigiilor care îi sunt prezentate, fără a solicita sau accepta instrucţiuni din partea altor autorităţi sau organisme. Acest lucru nu exclude supravegherea în conformitate cu actele normative aplicabile din domeniu. Deciziile Agenţiei pot fi suspendate, revocate sau anulate doar de Agenţie sau de instanţa de judecată, în conformitate cu Codul administrativ nr.116/2018. Deciziile Agenţiei nu se supun controlului de oportunitate.

(4) În cazul insuficienţei mijloacelor financiare din bugetul său, Agenţia poate percepe plăţi pentru acoperirea costurilor efective legate de îndeplinirea sarcinilor de autoritate competentă de soluţionare a litigiilor, prevăzute de prezenta lege, în cuantumul stabilit printr-un regulament aprobat de Consiliul de administraţie al Agenţiei.

(5) Părţile implicate într-un litigiu sunt obligate să coopereze pe deplin cu Agenţia.

(6) Funcţiile punctului unic de informare menţionate la art.3–7, 9, 10, 12 şi 14 sunt îndeplinite de Agenţie, care asigură funcţionarea Sistemului informaţional "Sistemul de cartografiere a acoperirii cu internet în bandă largă şi Punctul unic de informare". Pentru a acoperi costurile efective aferente exercitării acestor funcţii, în cazul insuficienţei mijloacelor financiare din bugetul său, Agenţia percepe plăţi pentru utilizarea punctului unic de informare în cuantumul stabilit printr-un regulament aprobat de Consiliul de administraţie al Agenţiei.

(7) Prevederile alin.(2) se aplică în mod corespunzător autorităţii competente care îndeplineşte funcţiile punctului unic de informare.

(8) Agenţia îşi exercită competenţele în mod imparţial, transparent şi în timp util. Agenţia se asigură că deţine resurse tehnice, financiare şi umane adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor care îi sunt atribuite.

(9) Agenţia asigură publicarea informaţiei privind sarcinile îndeplinite de fiecare autoritate competentă prin intermediul punctului unic de informare, în special atunci când aceste sarcini sunt atribuite mai multor autorităţi competente sau atunci când sarcinile atribuite sunt modificate.

(10) Agenţia informează Comisia Europeană privind desemnarea tuturor autorităţilor competente însărcinate, în conformitate cu prezentul articol, să exercite funcţii în temeiul prezentei legi, precum şi privind responsabilităţile ce le revin şi orice modificare a acestora, înainte ca desemnarea autorităţilor respective sau modificarea survenită să producă efecte.

(11) Orice decizie luată de o autoritate competentă poate face obiectul unei căi de atac în conformitate cu Codul administrativ nr.116/2018.

(12) Orice decizie emisă de Agenţie este document executoriu în conformitate cu prevederile prezentei legi, ale Codului administrativ nr.116/2018 şi ale Codului de executare nr.443/2004.

(13) Prevederile art.31 din Legea comunicaţiilor electronice nr.72/2025 se aplică în mod corespunzător oricărei căi de atac introduse în temeiul alin.(11).

(14) Dreptul la o cale de atac în conformitate cu alin.(11) nu aduce atingere dreptului părţilor de a sesiza instanţa naţională competentă cu privire la litigiu.

(15) Agenţia, în limita competenţelor stabilite prin prezenta lege şi prin Legea comunicaţiilor electronice nr.72/2025, asigură respectarea prezentei legi de către:

a) operatorii de reţea şi organismele din sectorul public care deţin sau controlează terenuri sau o infrastructură fizică;

b) proprietarii de clădiri comerciale private care nu sunt proprietatea unui operator de reţea sau nu sunt controlate de acesta, deţinătorii dreptului de a utiliza punctul de acces şi infrastructura fizică interioară;

c) furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice.

Dispoziţiile Legii comunicaţiilor electronice nr.72/2025 referitoare la misiunea, funcţiile de bază, atribuţiile principale, drepturile şi organizarea activităţii Agenţiei se aplică în mod corespunzător şi în domeniile reglementate prin prezenta lege.

(16) Agenţia colaborează cu alte instituţii relevante, inclusiv cu autorităţile de reglementare sectorială, în vederea asigurării accesului pe proprietăţi şi a utilizării partajate a infrastructurii fizice.

Articolul 16. Sancţiuni

Pentru orice încălcare a dispoziţiilor prezentei legi sau a hotărârilor şi deciziilor obligatorii emise de Agenţie în temeiul acesteia, Agenţia aplică sancţiuni, măsuri sau prescripţii, după caz, prevăzute de Codul contravenţional nr.218/2008, de Codul administrativ nr.116/2018 şi de Legea comunicaţiilor electronice nr.72/2025.

Articolul 17. Raportare şi monitorizare

Agenţia furnizează informaţiile solicitate de Comisia Europeană cu privire la aplicarea prezentei legi în termenele stabilite de către aceasta.

Articolul 18. Dispoziţii finale şi tranzitorii

(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepţia art.3–9, art.10 alin.(1), (2), (5)–(8), art.11, 13, 14, 16 şi 17, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2028.

(2) Guvernul, până la data de 1 ianuarie 2028:

a) va prezenta Parlamentului propuneri privind modificarea legislaţiei în conformitate cu prezenta lege;

b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege, va asigura elaborarea şi va adopta actele normative necesare punerii în aplicare a prevederilor prezentei legi.

(3) Agenţia, până la data de 1 ianuarie 2028, va aduce actele sale de reglementare în conformitate cu prezenta lege.

(4) Prevederile legilor bugetare anuale ce ţin de determinarea cuantumului minim al chiriei bunurilor proprietate publică nu se aplică raporturilor juridice reglementate de prezenta lege.

(5) Contractele de acces încheiate până la data de 1 ianuarie 2028 rămân valabile până la data expirării acestora, iar părţile au obligaţia de a respecta drepturile şi obligaţiile prevăzute atât de contractele respective, cât şi de prezenta lege şi alte acte normative aplicabile. Furnizorul de reţele publice de comunicaţii electronice nu poate fi obligat la niciun acord de natură contractuală care, în defavoarea sa, exclude aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, derogă de la acestea sau le modifică efectele.

(6) Prezenta lege se aplică inclusiv contractelor aflate în derulare la data de 1 ianuarie 2028. În acest scop:

a) pentru contractele (sau orice act juridic similar) aflate în derulare, operatorii de reţea, organismele din sectorul public care deţin sau controlează terenuri sau o infrastructură fizică, proprietarii de clădiri comerciale private care nu sunt proprietatea unui operator de reţea sau nu sunt controlate de acesta ori deţinătorii dreptului de a utiliza punctul de acces şi infrastructura fizică interioară au obligaţia ca, la solicitarea scrisă a furnizorului de reţele publice de comunicaţii electronice, să modifice, în termen de 90 de zile de la primirea solicitării, contractele respective în vederea conformării acestora cu dispoziţiile prezentei legi. În cazul în care, în termenul respectiv, părţile nu ajung la un acord, oricare dintre părţi poate sesiza Agenţia în vederea soluţionării litigiului;

b) modificarea contractelor aflate în derulare se realizează prin încheierea unui contract nou sau prin acorduri adiţionale, cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile.

(7) Dispoziţiile prezentei legi nu afectează dreptul de acces obţinut până la data intrării în vigoare a acesteia.

(8) La data de 1 ianuarie 2028 se abrogă Legea nr.28/2016 privind accesul pe proprietăţi şi utilizarea partajată a infrastructurii asociate reţelelor publice de comunicaţii electronice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.100–105, art.194), cu modificările ulterioare.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Igor GROSU
Nr.106. Chişinău, 11 iunie 2026.

Anexa nr.1

LISTA

categoriilor de clădiri comerciale care sunt scutite de obligaţia de a da curs

solicitărilor de acces la clădirile respective din motive de siguranţă publică,

apărare, securitate naţională, protecţie a mediului sau de sănătate publică

1. Clădirile obiectivelor industriale potenţial periculoase de clasele I şi II de pericol, conform Legii nr.151/2022 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a obiectivelor industriale şi a instalaţiilor tehnice potenţial periculoase.

2. Clădirile utilizate pentru depozitarea sau păstrarea produselor chimice periculoase, conform Legii nr.277/2018 privind substanţele chimice, şi a substanţelor periculoase, conform Legii nr.108/2020 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanţe periculoase.

3. Clădirile utilizate pentru depozitarea sau comercializarea explozivilor de uz civil, conform Legii nr.67/2024 privind regimul explozivilor de uz civil.

4. Clădirile utilizate pentru depozitarea sau comercializarea articolelor pirotehnice, conform Legii nr.143/2014 privind regimul articolelor pirotehnice.

5. Clădirile utilizate pentru depozitarea sau comercializarea armelor şi/sau a muniţiilor, conform Legii nr.130/2012 privind regimul armelor şi al muniţiilor cu destinaţie civilă.

Anexa nr.2

LISTA

infrastructurilor fizice sau a categoriilor de infrastructură fizică deţinute ori controlate de

organismele din sectorul public, pentru care se aplică excepţii de la obligaţiile de acces

din motive de valoare arhitecturală, istorică, culturală, religioasă, de mediu,

de securitate naţională sau de sănătate publică

1. Infrastructurile fizice cu caracter militar sau secret ori cele aferente domeniului ordinii şi siguranţei publice, stabilite prin ordine ale ministrului apărării, ministrului afacerilor interne şi ale directorului Serviciului de Informaţii şi Securitate.

2. Infrastructurile fizice ale misiunilor diplomatice ale statelor străine în Republica Moldova, stabilite prin ordine ale ministrului afacerilor externe.

3. Infrastructurile fizice ale sistemului administraţiei penitenciare, conform Legii nr.300/2017 cu privire la sistemul administraţiei penitenciare.

4. Infrastructurile fizice ale obiectivelor industriale potenţial periculoase de clasele I şi II de pericol, conform Legii nr.151/2022 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a obiectivelor industriale şi a instalaţiilor tehnice potenţial periculoase.

5. Infrastructurile fizice care reprezintă monumente istorice, de artă sau de arhitectură, conform Legii nr.1530/1993 privind ocrotirea monumentelor.

6. Infrastructurile fizice cu pericol biologic sporit, stabilite prin ordine ale ministrului sănătăţii, ministrului mediului şi ale ministrului agriculturii şi industriei alimentare.

Anexa nr.3

TIPURILE DE LUCRĂRI CIVILE

considerate ca având o amploare limitată, în ceea ce priveşte valoarea,

dimensiunea ori durata, sau legate de infrastructura critică naţională,

care sunt exceptate de la obligaţia de coordonare a lucrărilor civile

1. Lucrările civile specificate la art.150 din Codul urbanismului şi construcţiilor nr.434/2023.

2. Lucrările civile de intervenţie urgentă menţionate la art.148 alin.(12) din Codul urbanismului şi construcţiilor nr.434/2023.

3. Lucrările civile pentru înlăturarea consecinţelor avariilor la obiectivele industriale şi instalaţiile tehnice potenţial periculoase, stabilite prin Legea nr.151/2022 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a obiectivelor industriale şi a instalaţiilor tehnice potenţial periculoase.

4. Lucrările civile pentru înlăturarea consecinţelor avariilor la infrastructurile fizice ale operatorilor reţelelor de energie termică, conform Legii nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării.

5. Lucrările civile pentru înlăturarea consecinţelor avariilor la infrastructurile fizice ale operatorilor reţelelor de gaze naturale, conform Legii nr.108/2016 cu privire la gazele naturale.

6. Lucrările civile pentru construcţia sau reconstrucţia infrastructurilor critice naţionale, stabilite prin ordine ale ministrului apărării şi ministrului afacerilor interne în condiţiile Legii nr.223/2025 privind identificarea, desemnarea şi protecţia infrastructurilor critice naţionale.

7. Lucrările civile de înlăturare a avariilor şi cele executate în limitele zonelor de protecţie sanitară a obiectelor sistemului public de alimentare cu apă şi de canalizare, conform Legii nr.303/2013 privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare.

8. Lucrările civile pentru înlăturarea consecinţelor avariilor la infrastructurile fizice din gestiunea operatorilor de sistem, conform Legii nr.164/2025 cu privire la energia electrică.

Anexa nr.4

TIPURILE DE LUCRĂRI CIVILE

considerate ca având o amploare limitată, în funcţie de valoare, dimensiune ori durată,

sau legate de infrastructura critică naţională, precum şi situaţiile de urgenţă sau

motivele de securitate naţională, pentru care nu se aplică obligaţia

de furnizare a informaţiilor minime

1. Lucrările civile specificate la art.150 din Codul urbanismului şi construcţiilor nr.434/2023.

2. Lucrările civile de intervenţie urgentă menţionate la art.148 alin.(12) din Codul urbanismului şi construcţiilor nr.434/2023.

5. Lucrările civile pentru înlăturarea consecinţelor avariilor la infrastructurile fizice ale operatorilor reţelelor de gaze naturale, conform Legii nr.108/2016 cu privire la gazele naturale.

Anexa nr.5

TIPURILE DE CLĂDIRI

care sunt scutite de obligaţiile prevăzute la art.10 alin.(1)–(3) sau cărora

aceste obligaţii li se aplică cu adaptările tehnice corespunzătoare

1. Clădirile istorice şi clădirile militare specificate în Codul urbanismului şi construcţiilor nr.434/2023.

2. Clădirile care reprezintă monumente istorice, de artă sau de arhitectură, conform Legii nr.1530/1993 privind ocrotirea monumentelor.

3. Clădirile utilizate pentru depozitarea sau comercializarea armelor şi/sau a muniţiilor, conform Legii nr.130/2012 privind regimul armelor şi al muniţiilor cu destinaţie civilă.

4. Clădirile utilizate pentru depozitarea sau comercializarea explozivilor de uz civil, conform Legii nr.67/2024 privind regimul explozivilor de uz civil.

5. Clădirile militare şi clădirile utilizate în scopuri de securitate naţională, stabilite prin ordine ale ministrului apărării şi ministrului afacerilor interne.