Prezenta lege transpune Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea şi repararea daunelor aduse mediului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 143 din 30 aprilie 2004, CELEX: 32004L0035, aşa cum a fost modificată prin Regulamentul (UE) 2019/1010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 iunie 2019 privind alinierea obligaţiilor de raportare în domeniul legislaţiei legate de mediu şi de modificare a Regulamentelor (CE) nr.166/2006 şi (UE) nr.995/2010 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 2002/49/CE, 2004/35/CE, 2007/2/CE, 2009/147/CE şi 2010/63/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr.338/97 şi (CE) nr.2173/2005 ale Consiliului şi a Directivei 86/278/CEE a Consiliului.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Scopul şi obiectul legii

(1) Scopul prezentei legi este instituirea unui cadru juridic de reglementare a răspunderii de mediu bazat pe principiul "poluatorul plăteşte", pentru a preveni şi a repara daunele aduse mediului.

(2) Obiectul prezentei legi sunt procedurile şi modalităţile aplicate în procesul de implementare a răspunderii de mediu în legătură cu prevenirea şi repararea daunei aduse mediului.

(3) Prezenta lege nu aduce atingere prevederilor legislaţiei speciale din domeniul mediului.

(4) Prezenta lege nu aduce atingere prevederilor legislaţiei privind recuperarea daunei cauzate proprietăţii sau persoanei.

Articolul 2. Domeniul de aplicare

(1) Prezenta lege se aplică:

a) daunei aduse mediului, cauzată de orice tip de activitate profesională prevăzută în anexa nr.2, şi oricărei ameninţări iminente de producere a unei astfel de daune determinată de oricare dintre aceste activităţi;

b) daunei aduse speciilor şi habitatelor naturale protejate şi oricărei ameninţări iminente de producere a unei astfel de daune cauzate de activitatea profesională, alta decât cele prevăzute în anexa nr.2, ori de câte ori operatorul acţionează cu intenţie sau din culpă;

c) daunei aduse mediului şi oricărei ameninţări iminente de producere a unei astfel de daune cauzate de poluarea cu caracter difuz, numai când se poate stabili o legătură de cauzalitate între daună şi activităţile operatorilor individuali.

(2) Prezenta lege se aplică fără a aduce atingere actelor normative care:

a) reglementează mai sever desfăşurarea oricăror activităţi ce cad sub incidenţa prezentei legi;

b) prevăd reguli în cazul conflictelor de norme.

(3) Prezenta lege nu acordă persoanelor fizice sau juridice de drept privat dreptul la compensaţie ca o consecinţă a daunei aduse mediului sau a ameninţării iminente de producere a unei astfel de daune. În aceste situaţii se aplică prevederile legislaţiei civile.

(4) Prezenta lege nu se aplică:

1) daunei aduse mediului şi nici ameninţării iminente de producere a unei astfel de daune cauzată de:

a) un conflict armat, ostilităţi, un război civil;

b) un fenomen natural cu caracter excepţional, inevitabil şi irezistibil;

2) daunelor aduse mediului şi nici ameninţării iminente de producere a unei astfel de daune determinate de un incident pentru care răspunderea sau despăgubirile cad sub incidenţa domeniului de aplicare a uneia dintre convenţiile internaţionale prevăzute în anexa nr.4, inclusiv orice modificare viitoare a acestor convenţii, la care Republica Moldova este parte;

3) activităţilor al căror scop principal este apărarea naţională sau securitatea internaţională ori celor al căror unic scop este apărarea împotriva calamităţilor naturale;

4) daunei cauzate de o emisie, eveniment sau incident care a avut loc înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi;

5) daunei produse în urma unei emisii, a unui eveniment sau a unui incident de la a cărui producere au trecut mai mult de 30 de ani.

(5) Metodologia de evaluare a daunelor aduse mediului este aprobată de Guvern.

[Art.2 alin.(5) modificat prin Legea nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 25.04.2026]

Articolul 3. Noţiuni

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:

1. activitate profesională activitate desfăşurată în cadrul unei activităţi economice, afaceri sau în cadrul unei întreprinderi, indiferent de caracterul său privat sau public, profit sau nonprofit;

2. ameninţare iminentă de producere a unei daune probabilitate suficientă de producere a unei daune aduse mediului în viitorul apropiat;

3. corp de apă ape de suprafaţă şi subterane, cu sensurile definite în Legea apelor nr.272/2011;

4. costuri  costuri justificate de necesitatea de a asigura o implementare corectă şi eficientă a prezentei legi, inclusiv costuri ale evaluării daunelor aduse mediului, a ameninţării iminente cu astfel de daune, ale opţiunilor de acţiune, precum şi costuri administrative, juridice şi de executare, de punere în aplicare a prezentei legi, costuri de colectare a datelor şi alte costuri generale, costuri de monitorizare şi supraveghere a implementării prezentei legi;

5. daună modificare negativă măsurabilă a unei resurse naturale sau deteriorare măsurabilă a unui serviciu privind resursele naturale, care poate surveni direct sau indirect;

6. daună adusă mediului înseamnă:

a) daună adusă speciilor şi habitatelor naturale protejate daună care are efecte negative semnificative asupra atingerii sau menţinerii unei stări favorabile de conservare a speciilor şi habitatelor naturale protejate. Caracterul semnificativ al acestor efecte se evaluează în raport cu starea iniţială, ţinând cont de criteriile prevăzute în anexa nr.1. Daunele aduse speciilor şi habitatelor naturale protejate nu includ efectele negative identificate anterior care rezultă din acţiunile operatorului;

b) daună adusă apelor prejudiciu care are efecte adverse semnificative asupra stării ecologice, chimice şi/sau cantitative şi/sau asupra potenţialului ecologic al apelor, aşa cum sunt definite în Legea apelor nr.272/2011;

c) daună adusă solului contaminare a solului care creează un risc semnificativ de consecinţe negative asupra sănătăţii umane prin introducerea directă sau indirectă în sol sau în subsol a unor substanţe, preparate, organisme sau microorganisme;

7. emisie  evacuare directă sau indirectă în aer, apă şi sol a unor substanţe, vibraţii, a căldurii sau a zgomotului din surse punctiforme sau difuze dintr-o instalaţie;

8. măsuri de prevenire  măsuri luate pentru a răspunde la un eveniment, o acţiune sau lipsă de acţiune care a creat o ameninţare iminentă de producere a unei daune asupra mediului, pentru a preveni sau a limita această daună;

9. măsuri de reparare a daunei aduse mediului acţiune sau combinaţie de acţiuni, inclusiv măsuri de atenuare a daunei sau măsuri intermediare, menite să refacă, să reabiliteze sau să înlocuiască resursele naturale prejudiciate şi/sau serviciile deteriorate ori să furnizeze o alternativă echivalentă pentru aceste resurse sau servicii, în conformitate cu secţiunea a 2-a din cap. II;

10. operator persoană fizică sau juridică de drept public sau privat care desfăşoară sau deţine controlul unei activităţi profesionale ori, în cazul în care legislaţia naţională prevede acest lucru, care a fost investită cu putere economică decisivă asupra funcţionării tehnice a unei astfel de activităţi, inclusiv deţinătorul unui act permisiv pentru o astfel de activitate sau persoana care înregistrează sau notifică o astfel de activitate;

11. pierderi interimare pierderi care rezultă din faptul că resursele naturale şi/sau serviciile prejudiciate nu-şi pot îndeplini funcţiile ecologice sau nu pot furniza servicii altor resurse naturale sau publicului până când îşi fac efectul măsurile primare sau complementare;

12. prejudiciu efect cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat de poluanţi, activităţi dăunătoare sau dezastre;

13. regenerare/regenerare naturală readucere la starea iniţială a resurselor naturale prejudiciate şi/sau a serviciilor deteriorate (în cazul apelor, al speciilor şi al habitatelor naturale protejate) sau eliminare a oricărui risc semnificativ cu efect negativ asupra sănătăţii umane (în cazul prejudiciului adus solului);

14. reparare primară măsură de remediere care readuce resursele naturale prejudiciate şi/sau serviciile deteriorate la starea iniţială sau la o stare apropiată de aceasta;

15. reparare complementară măsură de remediere întreprinsă cu privire la resurse naturale şi/sau servicii, pentru a compensa faptul că repararea primară nu a condus la refacerea completă a resurselor naturale prejudiciate şi/sau a serviciilor deteriorate;

16. reparare compensatorie măsură întreprinsă pentru a compensa pierderile interimare de resurse naturale şi/sau de servicii care au loc între data producerii daunei şi momentul în care repararea primară îşi produce pe deplin efectul;

17. resurse naturale speciile şi habitatele naturale protejate, apele şi solul;

18. servicii/servicii privind resursele naturale funcţiile asigurate de o resursă naturală în beneficiul altei resurse naturale sau al publicului;

19. specii şi habitate naturale protejate:

a) speciile incluse la lit.d) din anexa nr.3 la Legea nr.1538/1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat;

b) habitatele speciilor de păsări migratoare sau a speciilor prevăzute de Legea nr.94/2007 privind reţeaua ecologică;

20. stare iniţială  stare a resurselor naturale şi a serviciilor, în momentul producerii daunei, care ar fi existat în cazul în care nu ar fi survenit dauna asupra mediului, estimată pe baza informaţiilor disponibile;

21. stare de conservare a unui habitat natural totalitate a factorilor ce acţionează asupra unui habitat natural, precum şi asupra speciilor caracteristice acestuia, şi care pot afecta, pe termen lung, distribuţia, structura şi funcţiile lui, precum şi supravieţuirea speciilor ce îi sunt caracteristice pe teritoriul naţional sau, după caz, în arealul natural al acestui habitat. Starea de conservare a unui habitat natural se consideră favorabilă în cazul în care:

a) arealul lui natural şi suprafeţele pe care le acoperă în interiorul acestui areal sunt stabile sau în creştere;

b) structura şi funcţiile specifice necesare menţinerii lui pe termen lung există şi este posibilă existenţa acestora în viitorul previzibil;

c) speciile lui caracteristice se află într-o stare de conservare favorabilă, în sensul pct.22;

22. stare de conservare a unei specii totalitatea factorilor care acţionează asupra unei specii şi care poate afecta pe termen lung distribuţia şi abundenţa populaţiilor ei pe teritoriul naţional sau, după caz, în arealul natural al speciei respective. Starea de conservare a unei specii se consideră favorabilă în cazul în care:

a) datele privind dinamica populaţiilor speciei respective indică faptul că aceasta se menţine şi are şanse să se menţină pe termen lung ca o componentă viabilă a habitatelor sale naturale;

b) arealul natural al speciei nu se reduce şi nu există riscul să se reducă în viitorul previzibil;

c) există şi probabil va continua să existe un habitat suficient de mare pentru ca populaţiile speciei să se menţină pe termen lung.

Articolul 4. Autorităţile competente

(1) Inspectoratul pentru Protecţia Mediului este autoritatea competentă pentru constatarea daunei aduse mediului, a unei ameninţări iminente de producere a unei astfel de daune, repararea daunei aduse mediului, precum şi pentru identificarea operatorului responsabil de cauzarea acestei daune.

(2) Agenţia de Mediu este autoritatea competentă pentru stabilirea şi luarea măsurilor de prevenire, precum şi pentru evaluarea caracterului semnificativ a daunei aduse mediului, conform anexei nr.1.

(3) La stabilirea măsurilor de prevenire, Agenţia de Mediu se consultă cu Inspectoratul pentru Protecţia Mediului. În funcţie de factorul de mediu potenţial afectat, Agenţia de Mediu se consultă şi cu alte autorităţi ale administraţie publice centrale şi locale interesate în sensul art.2 din Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.

(4) La evaluarea caracterului semnificativ al daunei aduse mediului şi la stabilirea măsurilor de reparare a daunei aduse mediului, Agenţia de Mediu consultă, pe lângă autorităţile prevăzute la alin.(3), şi, după caz, Ministerul Mediului.

(5) Autorităţile şi instituţiile consultate au următoarele obligaţii:

a) să analizeze informaţiile sau documentele transmise de către Agenţia de Mediu;

b) să transmită Agenţiei de Mediu opinia în termen de 24 de ore, în cazul măsurilor de prevenire, sau în termen de 5 zile, în cazul măsurilor de reparare a daunei aduse mediului, de la primirea informaţiilor sau a documentelor prevăzute la lit.a).

Articolul 5. Atribuţiile autorităţilor competente şi ale operatorului

(1) Pentru realizarea prevederilor art.4 alin.(1), Inspectoratul pentru Protecţia Mediului:

a) îndeplineşte măsurile stabilite de reparare a daunei aduse mediului, direct sau prin încheierea de contracte cu persoane fizice sau juridice, în conformitate cu prevederile Legii nr.131/2015 privind achiziţiile publice şi ale Legii nr.74/2020 privind achiziţiile în sectoarele energeticii, apei, transporturilor şi serviciilor poştale;

b) întreprinde măsuri de constatare a daunei asupra mediului sau a unei ameninţări iminente de producere a unei astfel de daune;

c) identifică operatorul responsabil de cauzarea daunei asupra mediului;

d) efectuează evaluarea costurilor de prevenire şi de reparare a daunei aduse mediului.

(2) Pentru realizarea prevederilor art.4 alin.(2), Agenţia de Mediu:

a) stabileşte şi întreprinde măsuri de prevenire a daunei asupra mediului;

b) stabileşte măsurile de reparare a daunei aduse mediului;

c) dispune luarea măsurilor necesare de prevenire sau de reparare a daunelor aduse mediului pe proprietatea unei terţe părţi;

d) efectuează evaluarea caracterului semnificativ al daunei;

e) solicită operatorului realizarea unei evaluări proprii şi furnizarea oricăror informaţii şi date necesare.

(3) Operatorul, în termen de 3 zile de la primirea solicitării prevăzute la alin.(2) lit.e), transmite Agenţiei de Mediu rezultatele evaluărilor proprii, precum şi informaţiile şi datele solicitate.

(4) Terţii au obligaţia de a permite realizarea măsurilor de prevenire sau de reparare a daunei aduse mediului pe proprietăţile lor. Aceste măsuri nu trebuie să conducă la scăderea valorii proprietăţii.

Capitolul II

MĂSURILE DE PREVENIRE ŞI DE REPARARE A DAUNEI ADUSE MEDIULUI

Secţiunea 1

Măsurile de prevenire

Articolul 6. Măsurile de prevenire întreprinse de operator

(1) În cazul apariţiei unei ameninţări iminente de producere a unei daune mediului, operatorul este obligat să întreprindă măsuri de prevenire şi, în termen de 2 ore de la apariţia ameninţării, să informeze Agenţia de Mediu şi Inspectoratul pentru Protecţia Mediului.

(2) Operatorul este obligat să prezinte autorităţilor competente următoarele informaţii:

a) datele sale de identificare;

b) momentul şi locul apariţiei ameninţării iminente;

c) elementele de mediu posibil a fi afectate;

d) măsurile demarate pentru prevenirea daunei;

e) alte informaţii considerate relevante de operator.

(3) Măsurile de prevenire trebuie să fie proporţionale cu ameninţarea iminentă şi să conducă la evitarea producerii daunei, luând în considerare principiul precauţiei în luarea deciziilor.

(4) În termen de o oră de la finalizarea măsurilor de prevenire, operatorul informează Agenţia de Mediu şi Inspectoratul pentru Protecţia Mediului, prin intermediul mijloacelor electronice de comunicare şi prin telefon, despre măsurile întreprinse pentru prevenirea daunei şi eficienţa acestora.

(5) În cazul în care ameninţarea iminentă persistă, operatorul informează Agenţia de Mediu şi Inspectoratul pentru Protecţia Mediului, în termen de 6 ore de la momentul la care a constatat ineficienţa măsurilor luate, despre:

a) măsurile întreprinse pentru prevenirea daunei;

b) evoluţia situaţiei în urma aplicării măsurilor de prevenire;

c) alte măsuri suplimentare care se iau pentru prevenirea înrăutăţirii situaţiei, după caz.

Articolul 7. Atribuţiile Agenţiei de Mediu privind măsurile de prevenire

(1) Agenţia de Mediu are următoare atribuţii privind măsurile de prevenire:

a) să solicite de la operator informaţii despre orice ameninţare iminentă de producere a unei daune aduse mediului sau despre orice caz suspect de ameninţare iminentă;

b) să solicite operatorului luarea măsurilor de prevenire necesare;

c) să dea operatorului instrucţiuni privind măsurile de prevenire care trebuie luate;

d) să întreprindă măsurile de prevenire necesare;

e) să informeze Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică în cazul constatării daunelor aduse mediului care afectează corpurile de apă ce servesc ca surse de alimentare cu apă potabilă a populaţiei (prizele de apă potabilă) sau calitatea aerului atmosferic.

(2) Înainte de exercitarea atribuţiei prevăzute la alin.(1) lit.d), Agenţia de Mediu solicită operatorului să ia măsurile de prevenire.

(3) Prin derogare de la prevederile alin.(2), Agenţia de Mediu întreprinde măsuri de prevenire necesare în situaţia în care operatorul:

a) nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute la art.6 alin.(1) şi alin.(1) lit.b) sau c);

b) nu poate fi identificat;

c) nu are obligaţia de a suporta costurile prevăzute la art.19.

Secţiunea a 2-a

Măsurile de reparare a daunei aduse mediului

Articolul 8. Obligaţiile operatorului privind măsurile de reparare

(1) În cazul producerii unei daune asupra mediului, operatorul informează Agenţia de Mediu şi Inspectoratul pentru Protecţia Mediului, în maxim 2 ore de la producerea acesteia, prin intermediul mijloacelor electronice de comunicare şi prin telefon, despre:

a) datele sale de identificare;

b) momentul şi locul producerii daunei aduse mediului;

c) caracteristicile daunei aduse mediului;

d) cauzele care au generat dauna;

e) elementele de mediu afectate;

f) măsurile demarate pentru prevenirea extinderii sau agravării daunei aduse mediului;

g) alte informaţii considerate relevante de operator.

(2) Operatorul este obligat:

a) să acţioneze imediat pentru a controla, a izola, a elimina sau, în caz contrar, pentru a gestiona poluanţii respectivi şi/sau orice alţi factori contaminanţi, în scopul limitării ori prevenirii extinderii daunei asupra mediului şi a efectelor negative asupra sănătăţii umane sau agravării deteriorării serviciilor;

b) să întreprindă măsurile necesare de reparare a daunei aduse mediului, conform art.1113.

(3) Măsurile de reparare a daunei aduse mediului prevăzute la alin.(2) lit.b) trebuie să fie proporţionale cu dauna cauzată şi să conducă la îndepărtarea efectelor daunei, luând în considerare principiul precauţiei în luarea deciziilor.

Articolul 9. Atribuţiile autorităţilor competente privind măsurile de reparare a daunei aduse mediului

(1) Agenţia de Mediu exercită următoarelor atribuţii privind măsurile de reparare a daunei aduse mediului:

a) solicită de la operator informaţii suplimentare despre orice daună care s-a produs şi despre măsurile luate conform prevederilor art.8 alin.(1);

b) solicită operatorului să acţioneze sau dă operatorului instrucţiuni pentru a controla, a izola, a elimina imediat sau pentru a gestiona poluanţii respectivi şi/sau alţi factori contaminanţi, în scopul limitării ori prevenirii extinderii daunei aduse mediului şi a efectelor adverse asupra sănătăţii umane sau agravării deteriorării serviciilor;

c) solicită operatorului să ia măsurile necesare de reparare a daunei aduse mediului;

d) indică operatorului sau dă instrucţiuni despre măsurile necesare de reparare a daunei aduse mediului;

e) solicită Inspectoratului pentru Protecţia Mediului să întreprindă măsurile necesare de reparare a daunei aduse mediului.

(2) Înainte de exercitarea atribuţiei prevăzute la alin.(1) lit.e), Agenţia de Mediu solicită operatorului să întreprindă măsurile necesare de reparare a daunei aduse mediului.

(3) Inspectoratul pentru Protecţia Mediului întreprinde măsurile necesare de reparare a daunei aduse mediului dacă operatorul:

a) nu îndeplineşte obligaţiile prevăzute la art.8 alin.(1) şi (2) sau nu s-a conformat prevederilor alin.(1) lit.b)d);

b) nu poate fi identificat;

c) nu este obligat să suporte costurile măsurilor de prevenire şi de reparare a daunei conform art.10.

Articolul 10. Tipurile de măsuri de reparare a daunei aduse componentelor de mediu

(1) Scopul reparării primare este de a readuce resursele naturale şi/sau serviciile prejudiciate la starea iniţială sau la o stare apropiată de aceasta.

(2) Repararea complementară are scopul de a furniza un nivel al resurselor naturale şi/sau al serviciilor, inclusiv, după caz, într-un sit alternativ, similar cu cel care ar fi fost furnizat dacă situl prejudiciat ar fi revenit la starea sa iniţială. În cazul în care este posibil şi oportun, situl alternativ trebuie să fie legat geografic de situl prejudiciat, luând în considerare interesele populaţiei afectate.

(3) Repararea compensatorie se realizează pentru a compensa pierderile interimare de resurse naturale şi de servicii până la refacerea acestora. Compensarea constă în îmbunătăţiri suplimentare aduse speciilor şi habitatelor naturale protejate sau apelor, fie în situl prejudiciat, fie într-un alt sit alternativ.

Articolul 11. Identificarea măsurilor de reparare a daunei aduse mediului

(1) Operatorul identifică măsurile de reparare a daunei aduse mediului şi le transmite Agenţiei de Mediu spre aprobare, în termen de 15 zile de la data producerii daunei, cu excepţia cazului în care Inspectoratul pentru Protecţia Mediului a luat măsurile reparatorii respective conform prevederilor art.9 alin.(3).

(2) Agenţia de Mediu decide asupra măsurilor de reparare a daunei aduse mediului care trebuie implementate. În luarea deciziei Agenţia de Mediu se consultă cu operatorul implicat.

(3) La repararea primară se iau în considerare opţiunile de acţiune menite să readucă direct resursele naturale şi serviciile la starea lor iniţială în ritm accelerat ori cele de recuperare pe cale naturală.

(4) La determinarea complexităţii măsurilor de reparare complementare şi compensatorii se utilizează abordarea vizând o echivalenţă "resursă la resursă" sau "serviciu la serviciu". Prioritate au acţiunile care furnizează resurse naturale şi/sau servicii de acelaşi tip, calitate şi cantitate cu cele dăunate. Când acest lucru nu este posibil, se furnizează resurse naturale şi/sau servicii alternative.

(5) În cazul în care nu se poate utiliza variantă de abordare "resursă la resursă" sau "serviciu la serviciu", se folosesc tehnicile alternative de evaluare.

(6) Agenţia de Mediu stabileşte metoda care trebuie folosită pentru a determina amploarea măsurilor de reparare complementare şi compensatorii necesare (evaluarea monetară).

(7) În cazul în care se poate face o evaluare a pierderilor de resurse naturale şi/sau de servicii, însă evaluarea înlocuirii resurselor naturale şi/sau a serviciilor nu se poate realiza într-un timp util sau la un cost rezonabil, Agenţia de Mediu alege măsurile de reparare a daunei aduse mediului al căror cost este echivalent cu valoarea monetară estimată a resurselor naturale şi/sau a serviciilor pierdute.

(8) Măsurile de reparare complementare şi compensatorii se stabilesc astfel încât să furnizeze resurse naturale şi/sau servicii suplimentare ţinând cont de perioada de timp necesară şi de cerinţele de planificare a măsurilor de reparare a daunei aduse mediului. Cu cât este mai lungă perioada de revenire la starea iniţială, cu atât va fi mai mare numărul măsurilor de reparare compensatorii care vor fi luate, toate celelalte rămânând egale.

Articolul 12. Aprobarea măsurilor de reparare a daunei aduse mediului

(1) În termen de 5 zile de la expirarea termenului prevăzut la art.11 alin.(1) sau de la data luării la cunoştinţă, prin orice mijloace de informare, despre dauna adusă mediului, Agenţia de Mediu transmite, în scris, persoanelor prevăzute la art.17 alin.(1) şi celor pe al căror teren urmează a se realiza măsurile de reparare a daunei aduse mediului opinia asupra acestor măsuri.

(2) Persoanele prevăzute la art.17 alin.(1) pot transmite opiniile lor asupra măsurilor de reparare a daunei aduse mediului considerate necesare în termen de 15 zile de la recepţionarea opiniei.

(3) Agenţia de Mediu, la luarea deciziei de aprobare a măsurilor de reparare a daunei aduse mediului, ia în considerare opiniile primite de la persoanele prevăzute la art.17 alin.(1).

(4) Agenţia de Mediu emite, în termen de 5 zile de la primirea opiniilor prevăzute la alin.(2), decizia privind măsurile de reparare şi/sau de prioritizare a reparării daunelor aduse mediului.

Articolul 13. Prioritizarea reparării daunelor aduse mediului

(1) În situaţia în care s-au produs mai multe daune asupra mediului, iar Inspectoratul pentru Protecţia Mediului nu poate asigura luarea, în acelaşi timp, a măsurilor de reparare, Agenţia de Mediu decide care dintre daune trebuie reparată cu prioritate.

(2) În luarea deciziei menţionate la alin.(1), Agenţia de Mediu ia în considerare atât natura, dimensiunea şi gravitatea diferitelor daune produse, cât şi posibilitatea regenerării naturale, acordând atenţie riscurilor pe care dauna le reprezintă pentru sănătatea umană.

Articolul 14. Repararea daunei aduse apelor sau speciilor şi habitatelor naturale protejate

(1) Repararea daunei aduse apelor sau speciilor şi habitatelor naturale protejate se realizează prin readucerea acestora la starea iniţială, printr-o reparare primară, complementară şi compensatorie.

(2) În cazul în care repararea primară nu conduce la readucerea mediului la starea iniţială, se iau măsuri de reparare complementară.

(3) Pentru a compensa pierderile interimare suferite se recurge la repararea compensatorie.

(4) Repararea daunei aduse apelor sau speciilor şi habitatelor naturale protejate implică, de asemenea, îndepărtarea oricărui risc semnificativ cu impact negativ asupra sănătăţii umane.

(5) Repararea daunei nu constă în compensarea financiară acordată populaţiei.

Articolul 15. Opţiunile de reparare a daunei aduse mediului

(1) Opţiunile de reparare a daunei aduse mediului se evaluează folosind cele mai bune tehnologii disponibile pe baza următoarelor criterii:

a) efectul fiecărei opţiuni asupra sănătăţii şi securităţii populaţiei;

b) costul punerii în aplicare a opţiunii;

c) şansele de reuşită a fiecărei opţiuni;

d) măsura în care fiecare opţiune va preveni în viitor dauna şi va evita dauna colaterală care s-ar putea produce ca rezultat al punerii în aplicare a acestei opţiuni;

e) măsura în care fiecare opţiune are efecte favorabile asupra fiecărei componente a resursei naturale şi/sau a serviciului;

f) măsura în care fiecare opţiune ţine cont de aspectele sociale, economice, culturale şi de alţi factori relevanţi specifici locului;

g) termenul necesar pentru ca refacerea prejudiciului adus mediului să fie efectivă;

h) măsura în care fiecare opţiune conduce la refacerea zonei prejudiciate;

i) legătura geografică cu zona prejudiciată.

(2) La evaluarea diferitelor opţiuni identificate de reparare a daunei aduse mediului pot fi alese măsuri de reparare primare care nu restabilesc în întregime starea iniţială a apelor sau a speciilor şi habitatelor naturale protejate care au fost prejudiciate sau măsuri care produc o refacere mai lentă.

(3) Măsurile de reparare a daunei aduse mediului prevăzute la alin.(2) pot fi luate numai dacă resursele naturale şi/sau serviciile existente ale sitului primar sunt compensate prin intensificarea acţiunilor complementare sau compensatorii în scopul furnizării unui nivel al resurselor naturale şi/sau al serviciilor similar celui de până la impact. Acest lucru se întâmplă, de exemplu, în cazul în care resursele naturale şi/sau serviciile echivalente pot fi furnizate altundeva cu costuri mai mici.

(4) Măsurile suplimentare de reparare a daunei aduse mediului se stabilesc în conformitate cu prevederile art.11 alin.(4).

(5) Agenţia de Mediu decide că nu este necesar a se lua măsuri suplimentare de reparare a daunei aduse mediului în cazul în care:

a) măsurile de reparare deja luate garantează că nu mai există niciun risc semnificativ care să afecteze în mod negativ sănătatea umană, apele sau speciile şi habitatele naturale protejate;

b) costul măsurilor de reparare care trebuie luate pentru atingerea stării iniţiale sau a unui nivel similar ar fi disproporţionat în raport cu beneficiile de mediu aşteptate.

Articolul 16. Repararea daunei aduse solului

(1) La repararea daunei aduse solului se iau măsuri necesare pentru a asigura eliminarea, controlul, izolarea sau diminuarea poluanţilor relevanţi, astfel încât solul contaminat, ţinând cont de utilizarea lui actuală sau viitoare la momentul producerii daunei, să nu mai prezinte vreun risc semnificativ cu impact negativ asupra sănătăţii umane.

(2) Prezenţa riscurilor menţionate la alin.(1) se evaluează prin proceduri de evaluare a riscului, având în vedere caracteristicile şi destinaţia terenurilor, tipul şi concentraţia substanţelor, a preparatelor, a organismelor sau a microorganismelor periculoase, gradul de risc pe care acestea îl reprezintă şi posibilitatea de dispersie.

(3) Categoria de destinaţie a terenurilor se stabileşte potrivit Codului funciar la data producerii daunei.

(4) În cazul în care se schimbă categoria de destinaţie a terenurilor, se iau toate măsurile necesare pentru a preveni orice efecte negative asupra sănătăţii umane.

(5) În cazul în care nu există reglementări privind folosinţa terenului sau alte reglementări relevante, categoria de destinaţie a zonei respective se determină în funcţie de caracteristica suprafeţei unde s-a produs dauna, luând în considerare dezvoltarea sa previzionată.

(6) Opţiunea de regenerare pe cale naturală se aplică ca opţiune în care nu are loc nicio intervenţie umană directă în procesul de regenerare.

Secţiunea a 3-a

Dreptul la acţiune

Articolul 17. Înaintarea acţiunii

(1) Orice persoană fizică sau juridică care este afectată sau posibil să fie afectată de o daună adusă mediului ori care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim are dreptul:

a) să transmită Inspectoratului pentru Protecţia Mediului orice observaţii referitoare la producerea unei daune aduse mediului sau referitoare la ameninţarea iminentă de producere a unei astfel de daune;

b) să solicite Agenţiei de Mediu, în scris sau prin intermediul mijloacelor electronice de comunicare, să ia măsurile prevăzute de prezenta lege.

(2) Orice organizaţie neguvernamentală care promovează protecţia mediului, dacă se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, se poate adresa Inspectoratului pentru Protecţia Mediului şi, respectiv, Agenţiei de Mediu, în sensul prevederilor alin.(1).

(3) Solicitarea prevăzută la alin.(1) lit.b) este însoţită de informaţiile şi datele relevante care susţin observaţiile transmise în legătură cu respectiva daună adusă mediului.

(4) Dacă solicitarea prevăzută la alin.(1) lit.b) şi informaţiile care o însoţesc arată că există o daună adusă mediului, Agenţia de Mediu solicită în scris, în termen de 5 zile de la primirea solicitării, opinia operatorului care a cauzat dauna.

(5) Operatorul, în termen de 5 zile de la primirea solicitării, transmite în scris opinia sa Agenţiei de Mediu.

(6) În termen de 15 zile de la transmiterea solicitării către operator, Agenţia de Mediu informează persoanele prevăzute la alin.(1) care au transmis observaţii despre decizia luată.

(7) Decizia prevăzută la alin.(6) se motivează în fapt şi în drept şi conţine informaţii asupra termenelor şi procedurii de contencios administrativ prevăzute de Codul administrativ.

(8) În cazul unei ameninţări iminente de producere a unei daune, Agenţia de Mediu informează persoanele prevăzute la alin.(1), care au transmis observaţii, numai după luarea măsurilor necesare conform prezentei legi.

Articolul 18. Contestarea actului administrativ

(1) Decizia prevăzută la art.17 alin.(7) se comunică operatorului în termen de 24 de ore.

(2) Persoanele prevăzute la art.17 alin.(1) şi (2) se pot adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru a ataca, din punct de vedere procedural sau substanţial, actele, deciziile sau omisiunile autorităţilor competente prevăzute de prezenta lege.

(3) Soluţionarea cererii prevăzute la alin.(2) se realizează conform prevederilor Codului administrativ.

Capitolul III

COSTURILE DE PREVENIRE ŞI REPARARE

A DAUNEI ADUSE MEDIULUI

Articolul 19. Costurile măsurilor de prevenire şi de reparare a daunei aduse mediului

(1) Operatorul suportă costurile măsurilor de prevenire şi de reparare a daunei aduse mediului, inclusiv acoperă costurile suportate de către Agenţia de Mediu şi Inspectoratul pentru Protecţia Mediului.

(2) Operatorul nu este obligat să suporte costul măsurilor luate de prevenire sau de reparare a daunei aduse mediului dacă dovedeşte că dauna adusă mediului sau ameninţarea iminentă de producere a acesteia:

a) a fost cauzată de o terţă parte şi s-a produs chiar dacă au fost luate măsurile de siguranţă corespunzătoare;

b) s-a produs ca urmare a conformării cu o dispoziţie sau instrucţiune obligatorie emisă de o autoritate publică, alta decât un ordin sau o decizie eliberată ca urmare a unei emisii sau incident cauzat de activităţile operatorului.

(3) În cazurile prevăzute la alin.(2), statul, prin intermediul Agenţiei de Mediu şi Inspectoratului pentru Protecţia Mediului, ia măsuri pentru a permite operatorului să recupereze costurile suportate.

Articolul 20. Recuperarea costurilor şi excepţia de recuperare

(1) Cu excepţia situaţiilor prevăzute la art.19 alin.(2) şi (3), Agenţia de Mediu recuperează costurile acţiunilor de prevenire şi de reparare a daunei aduse mediului, realizate conform prevederilor prezentei legi, de la operatorul care a cauzat dauna sau ameninţarea iminentă de producere a acesteia.

(2) Prin derogare de la prevederile art.19 alin.(1), operatorul nu suportă costul măsurilor luate de reparare a daunei aduse mediului dacă dovedeşte că nu a acţionat cu intenţie sau a acţionat din culpă şi că dauna adusă mediului a fost provocată de:

a) o emisie de poluanţi sau un eveniment autorizat în mod special şi în deplină concordanţă cu condiţiile prevăzute de actul de reglementare eliberat conform normelor care implementează măsurile prevăzute în anexa nr.2;

b) o emisie de poluanţi, o activitate sau orice modalitate de utilizare a unui produs în decursul unei activităţi pentru care operatorul demonstrează că nu era posibil, conform stadiului cunoştinţelor tehnice şi ştiinţifice existente la data când emisia a fost eliberată sau când a avut loc activitatea, să producă o daună asupra mediului.

Articolul 21. Termenul de prescripţie

(1) Agenţia de Mediu are dreptul să iniţieze împotriva operatorului sau, după caz, împotriva persoanei terţe care a cauzat dauna sau ameninţarea iminentă de producere a acesteia proceduri de recuperare a costurilor măsurilor de prevenire sau de reparare a daunei aduse mediului, aprobate conform prezentei legi.

(2) Dreptul Agenţiei de Mediu de a acţiona împotriva operatorului pentru recuperarea costurilor se prescrie în termen de 10 ani de la data realizării măsurilor respective sau de la data când operatorul responsabil sau terţa persoană a fost identificată.

Capitolul IV

INSTRUMENTELE FINANCIARE ŞI COOPERAREA

Articolul 22. Alocarea surselor financiare şi garanţia financiară

(1) Formele de garanţie financiară şi măsurile pentru dezvoltarea ofertei de instrumente financiare privind răspunderea în domeniul mediului care să permită operatorilor utilizarea acestora în scopul garantării obligaţiilor ce le revin conform prezentei legi se stabilesc prin hotărâre de Guvern.

(2) La definirea formelor de garanţie financiară se iau în considerare următoarele:

a) stabilirea garanţiei financiare se face în funcţie de gradul de periculozitate a activităţii profesionale desfăşurate sau propuse a fi desfăşurată;

b) gradul de periculozitate a activităţii profesionale se stabileşte în funcţie de potenţialele daune asupra mediului;

c) potenţialele daune se determină pe baza evaluărilor impactului asupra mediului şi/sau a evaluărilor de risc ecologic prezentate de operatori.

(3) Prevederile alin.(1) şi (2) se aplică activităţilor industriale şi economice cu risc semnificativ asupra mediului prevăzute în anexa nr.1 la Legea nr.227/2022 privind emisiile industriale.

Articolul 23. Cooperarea transfrontalieră

(1) În situaţia în care dauna adusă mediului afectează sau este posibil să afecteze alte state, Agenţia de Mediu, prin intermediul Ministerului Mediului, cooperează cu autorităţile competente pentru protecţia mediului din statele afectate sau potenţial afectate, inclusiv printr-un schimb de informaţii, în scopul luării măsurilor de prevenire şi, după caz, a măsurilor de reparare a unei astfel de daune.

(2) Cooperarea între autorităţile competente pentru protecţia mediului din Republica Moldova şi cele ale statelor afectate sau potenţial afectate se realizează şi în baza tratatelor bilaterale încheiate în domeniul protecţiei mediului.

Articolul 24. Informarea statului afectat sau potenţial afectat

(1) În situaţia în care dauna adusă mediului s-a produs pe teritoriul Republicii Moldova, Agenţia de Mediu, prin intermediul Ministerului Mediului, furnizează informaţii prin canalele diplomatice, în termen de 24 de ore de la luarea la cunoştinţă despre dauna adusă mediului, autorităţilor competente pentru protecţia mediului din statele potenţial afectate.

(2) Informaţiile prevăzute la alin.(1) se referă la:

a) momentul şi locul producerii daunei aduse mediului;

b) caracteristicile daunei aduse mediului;

c) elementele de mediu afectate;

d) măsurile luate pentru prevenirea extinderii sau agravării daunei aduse mediului;

e) alte informaţii considerate relevante.

Articolul 25. Dauna produsă în context transfrontalier

(1) În cazul în care constată o daună a cărei origine nu este pe teritoriul Republicii Moldova, Inspectoratul pentru Protecţia Mediului informează Ministerul Mediului despre dauna adusă mediului.

(2) Ministerul Mediului transmite, prin intermediul canalelor diplomatice, informaţia menţionată la alin.(1) autorităţii competente a părţii afectate sau posibil afectate.

(3) Ministerul Mediului poate face:

a) recomandări privind adoptarea măsurilor de prevenire sau de reparare a daunei aduse mediului;

b) demersurile necesare pentru recuperarea costurilor suportate în legătură cu aprobarea măsurilor de prevenire sau de reparare a daunei aduse mediului.

Capitolul V

RĂSPUNDEREA

Articolul 26. Răspunderea operatorului

(1) Măsurile luate de Agenţia de Mediu conform art.7 şi 9 nu afectează răspunderea operatorilor responsabili conform prevederilor prezentei legi.

(2) În cazul în care dauna adusă mediului sau ameninţarea iminentă de producere a unei astfel de daune a fost cauzată de mai mulţi operatori, aceştia sunt obligaţi să suporte în mod solidar costurile măsurilor de prevenire sau de reparare a daunei aduse mediului.

(3) Efectele răspunderii solidare, inclusiv alocarea costurilor între codebitori, se realizează conform prevederilor legale, luându-se în considerare dispoziţiile referitoare la divizarea răspunderii între producătorul şi utilizatorul unui produs.

(4) În cazul în care operatorul care a produs o daună mediului sau o ameninţare iminentă de producere a unei astfel de daune face parte dintr-un consorţiu sau o companie multinaţională, acesta răspunde în mod solidar şi indivizibil cu respectivul consorţiu sau respectiva companie.

(5) Este interzisă recuperarea dublă a costurilor în situaţia acţiunii concurente a autorităţilor competente şi a persoanei a cărei proprietate a fost afectată de dauna adusă mediului.

Capitolul VI

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 27. Dispoziţii finale

(1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 30 mai 2026.

(2) Guvernul, până la data intrării în vigoare a prezentei legi:

a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;

b) va elabora şi va aproba Metodologia de evaluare a daunelor aduse mediului;

c) va elabora şi va aproba Regulamentul privind stabilirea şi aplicarea formelor de garanţie financiară în cazul daunelor de mediu.

(3) Agenţia de Mediu va elabora şi va prezenta Ministerului Mediului anual, până la 31 ianuarie, raportul privind implementarea prezentei legi, care va cuprinde informaţiile şi datele prevăzute în anexa nr.3.

[Art.27 alin.(1) în redacţie nouă, alin.(2) modificat prin Legea nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 25.04.2026]

VICEPREŞEDINTA PARLAMENTULUI	Doina GHERMAN
Nr.107. Chişinău, 22 mai 2025.

Anexa nr.1

Criteriile pentru stabilirea caracterului semnificativ al efectelor

unei daune aduse speciilor şi habitatelor naturale protejate

Caracterul semnificativ al oricărei daune care are efecte negative asupra atingerii sau menţinerii stării favorabile de conservare a speciilor sau a habitatelor trebuie evaluat în raport cu stadiul de conservare la momentul producerii daunei, cu serviciile furnizate de atractivitatea şi utilitatea pe care ele o oferă şi capacitatea lor de regenerare naturală.

Schimbările semnificative negative ale stării iniţiale se determină cu ajutorul datelor măsurabile, precum:

1) numărul de indivizi, densitatea lor sau suprafaţa pe care o ocupă;

2) rolul specific al indivizilor sau al suprafeţei prejudiciate în legătură cu conservarea speciilor sau a habitatelor, raritatea speciilor sau a habitatelor evaluată la nivel local, regional şi naţional, inclusiv la nivel comunitar;

3) capacitatea de răspândire a speciilor, conform dinamicii specifice speciei sau populaţiei respective, viabilitatea lor sau capacitatea de regenerare naturală a habitatului în funcţie de dinamica specifică a speciilor caracteristice sau a populaţiilor lor;

4) capacitatea speciilor sau a habitatelor de a se reface, într-un timp scurt după producerea daunei, fără nicio intervenţie, cu excepţia unor măsuri de protecţie crescută, la o stare care tinde, exclusiv datorită dinamicii speciilor sau a habitatelor, să fie considerată echivalentă sau superioară stării iniţiale.

Dauna care are un efect dovedit asupra sănătăţii umane este considerată ca fiind daună semnificativă.

Nu se consideră daună semnificativă:

a) variaţiile negative mai mici decât fluctuaţiile naturale considerate normale în cazul speciilor sau al habitatului respectiv;

b) variaţiile negative datorate unor cauze naturale sau rezultate dintr-o intervenţie legată de managementul normal al siturilor, astfel cum sunt specificate în bazele de date ale habitatelor, în documentele specifice sau aşa cum au fost realizate anterior de către proprietari sau operatori;

c) dauna adusă speciilor sau habitatelor pentru care s-a stabilit că se vor reface, într-o perioadă scurtă de timp şi fără intervenţie, fie la starea iniţială, fie la o stare care tinde, exclusiv datorită dinamicii speciilor sau a habitatelor, să fie considerată echivalentă sau superioară stării iniţiale.

Anexa nr.2

Activităţile pentru care răspunderea de mediu este obligatorie

1. Exploatarea instalaţiilor care fac obiectul procedurii de autorizare integrată de mediu sau autorizare de mediu conform prevederilor Legii nr.227/2022 privind emisiile industriale, adică activităţile prevăzute în anexa nr.1 şi nr.2 la Legea nr.227/2022, cu excepţia instalaţiilor sau a părţilor instalaţiilor utilizate pentru cercetare, dezvoltare şi testare de produse şi procese noi.

2. Activităţile de gestionare a deşeurilor, inclusiv colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea deşeurilor şi a deşeurilor periculoase, precum şi inspecţia şi controlul acestor operaţiuni şi monitorizarea postînchidere a depozitelor de deşeuri care fac obiectul autorizării sau înregistrării potrivit prevederilor Legii nr.209/2016 privind deşeurile. Activităţile de gestionare a deşeurilor presupun operarea depozitelor de deşeuri conform Regulamentului privind depozitarea deşeurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.939/2023, precum şi operarea instalaţiilor de incinerare conform Regulamentului privind incinerarea şi coincinerarea deşeurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.205/2023.

3. Evacuările în apele interioare de suprafaţă care necesită o autorizare conform Regulamentului privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisare pentru localităţile urbane şi rurale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.950/2013.

4. Evacuarea sau emisia unor poluanţi în apele de suprafaţă sau subterane care necesită un aviz, o autorizaţie sau o înregistrare conform Legii apelor nr.272/2011.

5. Captările de apă şi acumulările de apă de suprafaţă care fac obiectul unei autorizări conform Legii apelor nr.272/2011.

6. Fabricarea, utilizarea, depozitarea, prelucrarea, umplerea, eliberarea în mediu şi transportul la faţa locului:

a) a substanţelor şi a preparatelor periculoase, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr.277/2018 privind substanţele chimice;

b) a produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor, astfel cum este prevăzut în Legea nr.119/2004 cu privire la produsele de uz fitosanitar şi la fertilizanţi;

c) a produselor biocide, astfel cum este prevăzut în Regulamentul sanitar privind punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea produselor biocide, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.344/2020.

7. Transporturile rutiere de mărfuri periculoase, conform Regulamentului privind transportul interior de mărfuri periculoase, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.143/2016.

8. Orice utilizare în condiţii de izolare, inclusiv transportul microorganismelor modificate genetic conform prevederilor legislaţiei în domeniu privind utilizarea în condiţii de izolare a organismelor modificate genetic.

9. Orice introducere deliberată în mediu, orice transport sau orice introducere pe piaţă a organismelor modificate genetic, conform legislaţiei în domeniu privind introducerea deliberată în mediu şi pe piaţă a organismelor modificate genetic.

10. Transferurile de deşeuri, potrivit Regulamentului privind transferurile de deşeuri, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.411/2022.

11. Gestionarea deşeurilor extractive în conformitate cu prevederile Codului subsolului.

Anexa nr.3

Informaţii şi date pentru raportare

Raportul prevăzut la art.27 alin.(3) include o listă a cazurilor de daune aduse mediului şi a cazurilor de răspundere conform prezentei legi.

Raportul va conţine următoarele informaţii şi date relevante pentru fiecare caz în parte:

1. Tipul de daună adusă mediului, data la care aceasta s-a produs sau a fost identificată şi data la care au fost iniţiate procedurile prevăzute de prezenta lege.

2. Genul de activitate potrivit actului permisiv şi valabilitatea acestuia.

3. Iniţierea, după caz, a procedurii de contencios administrativ, fie de către părţile responsabile, fie de către persoanele care au calitate procesuală activă conform prevederilor prezentei legi. Se va specifica categoria reclamanţilor şi rezultatele procedurii.

4. Rezultatele procesului de reparare.

5. Data încheierii procedurii de contencios administrativ prevăzută la art.18 alin.(1), (3) şi (4) şi a procedurii de recuperare a costurilor prevăzută la art.21.

Ministerul Mediului poate solicita Agenţiei de Mediu includerea în raportul prevăzut la art.27 a oricăror alte informaţii şi date pe care le consideră utile pentru a permite evaluarea corectă a aplicării prezentei legi. De exemplu:

a) costurile suportate pentru realizarea măsurilor de prevenire şi de reparare, conform prezentei legi:

(i) plătite direct de către părţile responsabile, în cazul în care aceste informaţii sunt disponibile;

(ii) recuperate de la părţile responsabile;

(iii) nerecuperate de la părţile responsabile, cu indicarea motivelor pentru care aceste costuri nu au fost recuperate;

b) rezultatele acţiunilor de promovare şi de punere în aplicare a instrumentelor financiare utilizate în conformitate cu prezenta lege;

c) o evaluare a costurilor administrative anuale suplimentare suportate de autorităţile publice pentru crearea şi punerea în funcţiune a structurilor administrative necesare pentru implementarea şi controlul aplicării prezentei legi.

Anexa nr.4

Convenţii internaţionale menţionate la art.3 alin.(4) pct.2)

1. Convenţia internaţională din 27 noiembrie 1992 privind răspunderea civilă pentru daune cauzate de poluarea cu hidrocarburi.

2. Convenţia internaţională din 27 noiembrie 1992 privind înfiinţarea unui fond internaţional pentru acordarea de despăgubiri pentru daunele cauzate de poluarea cu hidrocarburi.

3. Convenţia internaţională din 23 martie 2001 privind răspunderea civilă pentru daunele cauzate de poluarea cu hidrocarburi utilizate pentru propulsia navei.

4. Convenţia internaţională din 3 mai 1996 privind răspunderea şi acordarea de despăgubiri pentru daunele legate de transportul pe mare al substanţelor periculoase şi nocive.

5. Convenţia din 10 octombrie 1989 privind răspunderea civilă pentru daunele cauzate în timpul transportului rutier, feroviar şi pe cale de navigaţie interioară a mărfurilor periculoase.