privind modernizarea Codului civil şi modificarea unor acte legislative — Articolele 9²–330⁴
Lege nr. 133 din 15.11.2018
PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA
L E G E
privind modernizarea Codului civil şi modificarea unor acte legislative
nr. 133 din 15.11.2018
* * *
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Prezenta lege transpune art.7 alin.(2), art.8, art.9 alin.(2) şi (3), art.89, 90, 106, art.108 alin.(1), art.136 alin.(1), art.137 alin.(2), art.146 alin.(3), art.151 alin.(3), art.152 şi 153 din Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăţilor comerciale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 169 din 30 iunie 2017; art.203 pct.7 din Acordul de Asociere între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 260 din 30 august 2014; pct.3.4 şi 3.5 din Recomandarea Comisiei 2009/385/CE din 30 aprilie 2009 de completare a Recomandărilor 2004/913/CE şi 2005/162/CE în ceea ce priveşte regimul de remunerare a directorilor societăţilor cotate, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 120 din 15 mai 2009; Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului şi a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului şi a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304 din 22 noiembrie 2011; Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95 din 21 aprilie 1993; Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vînzării de bunuri de consum şi garanţiile conexe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 171 din 7 iulie 1999; Directiva (UE) 2015/2302 a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind pachetele de servicii de călătorie şi serviciile de călătorie asociate, de modificare a Regulamentului (CE) nr.2006/2004 şi a Directivei 2011/83/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 90/314/CEE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 326 din 11 decembrie 2015; art.1–10 din Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecţia know-how-ului şi a informaţiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobîndirii, utilizării şi divulgării ilegale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 157 din 15 iunie 2016; art.1, 21–33, 35, 64–69, 71–73 din Regulamentul (UE) nr.650/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărîrilor judecătoreşti şi acceptarea şi executarea actelor autentice în materie de succesiuni şi privind crearea unui certificat european de moştenitor, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 201 din 27 iulie 2012; Regulamentul (CE) nr.593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (Roma I), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 177 din 4 iulie 2008; Regulamentul (CE) nr.864/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale (Roma II), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 199 din 31 iulie 2007.
Art.I. – Codul civil al Republicii Moldova nr.1107/2002 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.82–86, art.661), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 1:
în denumire, cuvîntul “Bazele” se substituie cu cuvîntul “Principiile”;
la alineatul (1), textul “inviolabilităţii proprietăţii, libertăţii contractuale,” se substituie cu textul “protecţia vieţii intime, private şi de familie, recunoaşterea inviolabilităţii proprietăţii, a libertăţii contractuale, protecţia bunei-credinţe, protecţia consumatorului, recunoaşterea”, iar cuvintele “judiciară a lor” se substituie cu cuvintele “a lor de către organele de jurisdicţie competente”;
alineatul (2) se abrogă.
2. Articolul 2:
la alineatul (1), cuvintele “conexe lor” se substituie cu cuvintele “dintre subiectele raporturilor juridice civile”;
alineatele (3) şi (4) vor avea următorul cuprins:
“(3) Raporturile privind realizarea şi apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a altor valori nepatrimoniale sînt reglementate de prezentul cod şi de alte legi în lumina dispoziţiilor şi principiilor stabilite de tratatele internaţionale în materie de drepturi ale omului şi libertăţi fundamentale.
(4) Subiecte ale raporturilor juridice civile sînt persoanele fizice şi juridice, cele care au calitate de profesionist, precum şi cele care nu au această calitate.”
3. Articolul 3 se completează cu alineatele (3) şi (4) cu următorul cuprins:
“(3) Legislaţia civilă se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Constituţia Republicii Moldova, Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
(4) La interpretarea şi aplicarea legislaţiei civile se ţine cont de nevoia de a promova aplicarea uniformă a dispoziţiilor legale, buna-credinţă, precum şi certitudinea juridică.”
4. La articolul 4:
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
“(1) Uzanţa este o regulă de conduită care, deşi neprevăzută de legislaţie, este larg recunoscută şi respectată în mod regulat într-un anumit domeniu al raporturilor civile.”
alineatul (2) se completează cu textul “ , precum şi actului juridic”.
5. La articolul 5, alineatul (2) va avea următorul cuprins:
“(2) Dacă aplicarea analogiei legii este imposibilă, drepturile şi obligaţiile părţilor se determină în funcţie de principiile legislaţiei civile şi de echitate (analogia dreptului).”
6. Articolul 6 se completează cu alineatele (6)–(8) cu următorul cuprins:
“(6) Dispoziţiile legii noi privitoare la termenele de prescripţie atît extinctivă, cît şi achizitivă (uzucapiune) se aplică termenului de prescripţie care a început să curgă înainte de data intrării ei în vigoare şi nu a expirat înainte de acea dată. În acest caz, termenul curs anterior se ia în cont. Începutul, suspendarea şi întreruperea termenului de prescripţie se determină, pentru perioada anterioară intrării în vigoare a legii noi, de legea veche.
(7) Dacă termenul de prescripţie prevăzut de legea nouă este mai scurt decît cel prevăzut de legea veche, atunci, începînd cu data intrării în vigoare a legii noi, începe să curgă un nou termen de prescripţie în condiţiile legii noi. În acest caz, termenul curs anterior nu se ia în cont. Dispoziţiile prezentului alineat se aplică şi în cazul în care legea nouă declară prescriptibil extinctiv dreptul la acţiune care conform legii vechi era imprescriptibil extinctiv.
(8) În cazul menţionat la alin.(7), dacă termenul de prescripţie prevăzut de legea veche expiră înainte de termenul de prescripţie prevăzut de legea nouă, prescripţia se împlineşte la expirarea termenului stabilit de legea veche.”
7. Articolul 8:
la alineatul (1), cuvintele “generale şi de la sensul” se exclud;
alineatul (2):
la litera d), cuvîntul “patrimoniu” se substituie cu cuvîntul “bunuri”;
litera e) va avea următorul cuprins:
“e) în urma elaborării obiectelor de proprietate intelectuală;”
la litera h), cuvîntul “legislaţia” se substituie cu cuvîntul “legea”.
8. Codul se completează cu articolele 91–94 cu următorul cuprins:
“Articolul 91. Buna-credinţă
(1) Buna-credinţă este un standard de conduită a unei părţi, caracterizată prin corectitudine, onestitate, deschidere şi luarea în cont a intereselor celeilalte părţi la raportul juridic.
(2) În special, este contrar bunei-credinţe ca o parte să acţioneze în contradicţie cu declaraţiile pe care le-a făcut anterior sau cu comportamentul pe care l-a avut anterior în cazul în care cealaltă parte, în detrimentul său, s-a bazat în mod rezonabil pe acele declaraţii sau acel comportament.
Articolul 92. Caracterul rezonabil
Caracterul rezonabil, prevăzut într-o dispoziţie legală sau într-un act juridic, se apreciază în mod obiectiv, luînd în considerare natura şi scopul elementului supus aprecierii, circumstanţele cazului, precum şi uzanţele şi practicile pertinente.
Articolul 93. Abuzul de drept
(1) Niciun drept subiectiv nu poate fi exercitat predominant în scopul de a cauza altei persoane un prejudiciu sau a-i dăuna în alt mod (abuzul de drept).
(2) În cazul abuzului de drept, instanţa de judecată, ţinînd cont de natura şi consecinţele acestuia, refuză titularului în apărarea dreptului subiectiv exercitat abuziv sau, după caz, îl obligă la încetarea exercitării abuzive.
(3) Dacă abuzul de drept a dus la încălcarea dreptului subiectiv al unei alte persoane, aceasta poate cere repararea prejudiciului cauzat.
Articolul 94. Interdicţia invocării comportamentului propriu ilicit sau de rea-credinţă
(1) Nicio persoană nu poate invoca, la întemeierea pretenţiei sale, fapta ilicită sau de rea-credinţă pe care tot ea a săvîrşit-o sau la care a participat.
(2) Nicio persoană nu poate obţine un avantaj din comportamentul său ilicit sau de rea-credinţă.”
9. Articolul 10:
la alineatul (2), cuvîntul “aplanare” se substituie cu cuvîntul “soluţionare”;
articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
“(4) Referinţele din prezentul cod la un judecător sau la o instanţă de judecată sînt referinţe şi la alte organe de jurisdicţie competente în condiţiile legii, iar referinţele la dispoziţiile legale de procedură civilă sînt referinţe şi la regulile de procedură ale respectivelor organe de jurisdicţie competente.”
10. Articolul 11 va avea următorul cuprins:
“Articolul 11. Metodele de apărare a drepturilor civile
(1) Apărarea dreptului civil se face, în condiţiile legii, prin:
a) recunoaşterea dreptului;
b) restabilirea situaţiei anterioare încălcării dreptului şi suprimarea acţiunilor prin care se încalcă dreptul sau se creează pericolul încălcării lui;
c) constatarea sau, după caz, declararea nulităţii actului juridic;
d) declararea nulităţii actului emis de o autoritate publică;
e) impunerea la executarea obligaţiei în natură;
f) autoapărare;
g) repararea prejudiciului patrimonial şi, în cazurile prevăzute de lege, a celui nepatrimonial;
h) încasarea dobînzii de întîrziere sau, după caz, a penalităţii;
i) rezoluţiunea sau modificarea contractului;
j) neaplicarea de către instanţa de judecată a actului ce contravine legii emis de o autoritate publică;
k) alte căi prevăzute de lege.
(2) Metodele de apărare prevăzute la alin.(1) pot fi invocate dacă sînt întrunite condiţiile stabilite de lege şi, după caz, de actul juridic pentru aplicarea acestora.”
11. Articolul 14 va avea următorul cuprins:
“Articolul 14. Repararea prejudiciului
(1) În condiţiile legii, persoana lezată într-un drept al ei sau într-un interes recunoscut de lege poate cere repararea integrală a prejudiciului patrimonial şi nepatrimonial cauzat astfel.
(2) Se consideră prejudiciu patrimonial cheltuielile pe care persoana lezată le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului sau interesului recunoscut de lege încălcat, distrugerea sau deteriorarea bunurilor sale (daună reală), precum şi profitul ratat ca urmare a încălcării dreptului sau interesului recunoscut de lege (profit ratat).
(3) Se consideră prejudiciu nepatrimonial (prejudiciu moral) suferinţele fizice şi psihice, precum şi diminuarea calităţii vieţii. În cazul vătămării sănătăţii, prejudiciul nepatrimonial cuprinde, de asemenea, pierderea sau diminuarea unei capacităţi a corpului uman (prejudiciu biologic).
(4) Pierderea şansei se repară doar dacă ea constă în dispariţia actuală şi certă a unei eventualităţi favorabile. Mărimea acestui prejudiciu corespunde şansei pierdute şi nu poate fi egală cu avantajul care ar fi rezultat din şansă dacă ea se materializa.
(5) Repararea prejudiciului presupune repunerea persoanei lezate în situaţia în care s-ar fi aflat dacă prejudiciul nu se producea.
(6) În locul reparării prejudiciului patrimonial conform alin.(2) şi (5), persoana lezată poate cere de la cel care răspunde de prejudiciu recuperarea întregului profit pe care acesta l-a obţinut în legătură cu cauzarea prejudiciului. Această regulă se aplică doar dacă legea ori contractul prevede o asemenea formă de determinare a prejudiciului patrimonial sau dacă aplicarea unei asemenea forme de determinare a prejudiciului patrimonial este rezonabilă în împrejurările cazului.”
12. Codul se completează cu articolul 141 cu următorul cuprins:
“Articolul 141. Vinovăţia
(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, persoana răspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa săvîrşită cu vinovăţie sub forma intenţiei sau imprudenţei.
(2) Fapta este săvîrşită cu intenţie dacă persoana care a săvîrşit-o îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, le-a dorit sau a admis, în mod conştient, survenirea acestor urmări.
(3) Fapta este săvîrşită din imprudenţă (din culpă) dacă persoana care a săvîrşit-o fie îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, dar a considerat în mod uşuratic că ele pot fi evitate, fie nu îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deşi trebuia şi putea să le prevadă.
(4) Fapta este săvîrşită din culpă gravă dacă persoana a săvîrşit-o cu o profundă lipsă de prudenţă de care, în împrejurările cazului, era evident că trebuia să dea dovadă.
(5) Atunci cînd legea condiţionează efectele juridice ale unei fapte de săvîrşirea ei din culpă, condiţia este îndeplinită şi dacă fapta a fost săvîrşită cu intenţie.”
13. Articolul 16 va avea următorul cuprins:
“Articolul 16. Notificările
(1) Se consideră notificare comunicarea unui act juridic sau a unei informaţii într-un scop juridic.
(2) Notificarea poate fi făcută prin orice mijloace adecvate circumstanţelor dacă legea sau actul juridic nu impune o anumită cerinţă de formă.
(3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu excepţia cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat.
(4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar:
a) cînd este predată destinatarului;
b) cînd este predată la adresa poştală indicată de destinatar în acest scop ori, în lipsa acesteia, la sediul destinatarului persoană juridică sau la domiciliul destinatarului persoană fizică;
c) în cazul unei notificări transmise prin poştă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; sau
d) cînd este pusă în orice alt fel la dispoziţia destinatarului într-un loc şi într-un mod care fac posibil în mod rezonabil accesul destinatarului, fără întîrziere.
(5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerinţele prevăzute la alin.(4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi.
(6) Notificarea nu produce efecte dacă revocarea acesteia ajunge la destinatar înaintea notificării sau în acelaşi timp cu aceasta.
(7) Notificarea transmisă de către un reprezentant sau ajunsă la el se consideră făcută sau, după caz, ajunsă la persoana reprezentată dacă reprezentantul era împuternicit să transmită sau, după caz, să primească notificările de acest fel.
(8) Orice clauză contrară dispoziţiilor prezentului articol în detrimentul consumatorului este nulă.
(9) Dispoziţiile legale speciale în materie de comunicări judiciare rămîn aplicabile.”
14. La articolul 20 alineatul (3), cuvîntul “acordul” se substituie, în ambele cazuri, cu cuvîntul “încuviinţarea”, iar cuvintele “unui astfel de acord” – cu cuvintele “unei astfel de încuviinţări”.
15. Articolul 21:
la alineatul (1), textul “părinţilor, adoptatorilor” se substituie cu textul “părintelui, adoptatorului”;
alineatul (2):
în partea introductivă, textul “consimţămîntul părinţilor, adoptatorilor” se substituie cu textul “încuviinţarea părintelui, adoptatorului”;
la litera b), cuvîntul “apărate” se substituie cu cuvîntul “protejate”;
alineatul (4) va avea următorul cuprins:
“(4) Din motive întemeiate şi dacă aceasta o cer interesele minorului, instanţa de judecată instituie o măsură de ocrotire judiciară asupra minorului care a împlinit vîrsta de 14 ani şi desemnează ocrotitorul provizoriu, curatorul sau, după caz, tutorele minorului. Măsura de ocrotire judiciară astfel instituită nu poate depăşi data atingerii majoratului minorului. Dispoziţiile legale privind măsurile de ocrotire a persoanelor fizice adulte se aplică în mod corespunzător măsurii de ocrotire judiciare asupra minorului.”
16. La articolul 22 alineatul (1), textul “părinţi, adoptatori” se substituie cu textul “părinte, adoptator”.
17. La articolul 25 alineatul (1), textul “ori a instanţei de judecată, necesare potrivit legii” se substituie cu textul “ , autorităţii tutelare ori a instanţei de judecată, necesare potrivit legii sau hotărîrii judecătoreşti”, iar în final se introduce textul: “Încuviinţarea sau autorizarea necesară poate fi emisă atît înainte, cît şi după încheierea actului juridic respectiv.”
18. Articolul 26 va avea următorul cuprins:
“Articolul 26. Activitatea de întreprinzător şi profesională a persoanei fizice
(1) Persoana fizică are dreptul să practice activitate de întreprinzător din nume şi pe cont propriu din momentul înregistrării de stat în calitate de întreprinzător individual sau în alt mod prevăzut de lege.
(2) Persoana fizică are dreptul să practice activitate profesională din nume şi pe cont propriu din momentul întrunirii condiţiilor stabilite de lege pentru aceasta.
(3) Persoana care practică activitate de întreprinzător sau profesională fără a întruni condiţiile stabilite de lege pentru aceasta nu poate invoca lipsa calităţii de profesionist.
(4) Asupra activităţii de întreprinzător desfăşurate fără constituirea de persoană juridică se aplică regulile care reglementează activitatea persoanelor juridice cu scop lucrativ dacă din lege sau din esenţa raporturilor juridice nu rezultă altfel.”
19. Articolul 30 va avea următorul cuprins:
“Articolul 30. Domiciliul şi reşedinţa temporară
(1) Domiciliul persoanei fizice este locul unde aceasta îşi are reşedinţa obişnuită. Se consideră că persoana îşi păstrează domiciliul atît timp cît nu şi-a stabilit un altul.
(2) Reşedinţa obişnuită demonstrează o legătură apropiată şi stabilă a persoanei fizice cu locul vizat. La determinarea reşedinţei obişnuite se iau în considerare toate elementele de fapt relevante, în special durata şi regularitatea prezenţei persoanei în locul vizat, precum şi condiţiile şi motivele acestei prezenţe.
(3) Reşedinţa temporară a persoanei fizice este locul unde îşi are locuinţa temporară sau secundară.
(4) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decît atunci cînd cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo reşedinţa obişnuită. Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la autorităţile competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt.
(5) Persoana al cărei domiciliu nu poate fi stabilit cu certitudine se consideră domiciliată la locul reşedinţei sale temporare.
(6) În lipsă de reşedinţă temporară, persoana este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaşte, la locul unde acea persoană se găseşte.”
20. Codul se completează cu articolul 301 cu următorul cuprins:
“Articolul 301. Dovada domiciliului sau a reşedinţei temporare
(1) Pînă la proba contrară, domiciliul sau reşedinţa temporară a persoanei fizice se prezumă că se află la locul menţionat ca atare în buletinul de identitate sau, după caz, în alt act de identitate prevăzut de lege.
(2) În lipsa acestor menţiuni ori atunci cînd acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei temporare nu va putea fi opusă altor persoane.
(3) Dispoziţiile alin.(2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa temporară a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.”
21. La articolul 31, alineatul (6) se abrogă.
22. Secţiunea 1 din capitolul I se completează cu articolele 311 şi 312 cu următorul cuprins:
“Articolul 311. Sediul profesional
Persoana fizică care practică o activitate de întreprinzător sau profesională îşi are domiciliul, în tot ceea ce priveşte acea activitate, şi la sediul formei de exercitare a activităţii.
Articolul 312. Domiciliul ales
(1) Partea unui act juridic poate să-şi aleagă un domiciliu în vederea exercitării drepturilor sau a executării obligaţiilor născute din acel act.
(2) Alegerea domiciliului nu se prezumă, ci trebuie făcută în scris sub sancţiunea nulităţii.”
23. Capitolul I din titlul II se completează cu secţiunea 11 cu următorul cuprins:
“Secţiunea 11
Respectul datorat fiinţei umane şi drepturilor ei inerente
Articolul 313. Drepturi ale personalităţii
(1) În condiţiile legii, orice persoană fizică are dreptul la viaţă, la sănătate, la integritate fizică şi psihică, la libera exprimare, la nume, la onoare, demnitate şi reputaţie profesională, la propria imagine, la respectarea vieţii intime, familiale şi private, la protecţia datelor cu caracter personal, la respectarea memoriei şi corpului său după deces, precum şi la alte asemenea drepturi recunoscute de lege.
(2) Aceste drepturi sînt insesizabile şi inalienabile.
Articolul 314. Interzicerea unor acte patrimoniale
Orice acte juridice care au ca obiect conferirea unei valori patrimoniale corpului uman, elementelor sau produselor sale sînt lovite de nulitate absolută, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege.
Articolul 315. Dreptul la propria imagine
(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, în exercitarea dreptului la propria imagine, persoana poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispoziţiile art.317 rămîn aplicabile.
(2) Dacă o persoană consimte ca imaginea sa să fie captată în circumstanţe din care rezultă în mod evident că imaginea va fi difuzată, se prezumă că ea de asemenea consimte la reproducerea şi difuzarea acesteia pe cale obişnuită, aşa cum se putea aştepta în mod rezonabil în aceste circumstanţe.
Articolul 316. Atingeri aduse vieţii private
Sub rezerva aplicării dispoziţiilor art.317, pot fi considerate ca atingeri aduse vieţii private:
a) intrarea sau rămînerea fără drept în locuinţă ori luarea din aceasta a oricărui obiect fără consimţămîntul celui care o ocupă în mod legal;
b) interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvîrşită prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoştinţă de cauză, a unei asemenea interceptări;
c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spaţiu privat, fără consimţămîntul acesteia;
d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spaţiu privat, fără consimţămîntul celui care îl ocupă în mod legal;
e) ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege;
f) difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viaţa intimă, personală sau de familie, fără consimţămîntul persoanei în cauză;
g) difuzarea de materiale conţinînd imagini privind o persoană aflată la tratament în unităţile de asistentă medicală, precum şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără consimţămîntul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără consimţămîntul familiei sau al persoanelor îndreptăţite;
h) utilizarea, cu rea-credinţă, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană;
i) difuzarea sau utilizarea corespondenţei, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reşedinţa temporară, precum şi numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără consimţămîntul persoanei căreia acestea îi aparţin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele.
Articolul 317. Limitele dreptului la viaţă privată
(1) Nu constituie o încălcare a dreptului la viaţă privată atingerile care sînt permise de lege sau de tratatele internaţionale privitoare la drepturile omului la care Republica Moldova este parte.
(2) Exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă şi cu respectarea tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte nu constituie o încălcare a dreptului la viaţă privată.
Articolul 318. Prezumţia de consimţămînt
(1) Cînd însuşi cel la care se referă o informaţie sau un material le pune la dispoziţia unei persoane fizice ori persoane juridice despre care are cunoştinţă că îşi desfăşoară activitatea în domeniul informării publicului, consimţămîntul pentru utilizarea acestora este prezumat, nefiind necesară exprimarea lui în formă scrisă.
(2) O persoană care a consimţit la utilizarea documentelor personale, imaginii sau înregistrărilor audio sau video privitoare la o persoană ori opiniilor personale poate retrage consimţămîntul, chiar şi în cazul în care acesta a fost acordat pentru o perioadă determinată.
(3) În cazul în care consimţămîntul acordat pentru o perioadă determinată este retras fără ca justificarea să fie fundamentată pe modificări substanţiale ale circumstanţelor sau orice alt motiv întemeiat, persoana care retrage consimţămîntul trebuie să repare prejudiciul cauzat persoanei căreia i-a acordat consimţămîntul.
(4) Consimţămîntul nu este necesar în cazul în care imaginea, documentul personal, înregistrarea audio sau video privitoare la o persoană este făcută sau folosită pentru a exercita sau a proteja alte drepturi sau alte interese protejate de lege.
(5) De asemenea, consimţămîntul nu este necesar în cazul în care o imagine, un document personal sau o înregistrare audio sau video privitoare la o persoană se face sau este folosită în baza legii în scopuri oficiale ori în cazul în care cineva execută un act public în interes public.
(6) Consimţămîntul persoanei vizate nu este necesar pentru înregistrarea imaginii sau vocii şi pentru utilizarea acestei înregistrări atunci cînd aceasta este făcută în mulţime sau în timpul unui eveniment public.
(7) Prin lege se pot prevedea alte cazuri în care consimţămîntul persoanei este prezumat sau nu este necesar pentru utilizarea documentelor personale, imaginii sau înregistrărilor audio sau video privitoare la o persoană ori a opiniilor personale.
Articolul 319. Respectul datorat persoanei decedate
(1) Persoanei decedate i se datorează respect cu privire la memoria sa, precum şi cu privire la corpul său.
(2) Orice persoană poate determina felul propriilor funeralii şi poate dispune cu privire la corpul său după moarte.
(3) În lipsa opţiunii exprese a persoanei decedate, va fi respectată, în ordine, voinţa soţului, părinţilor, descendenţilor, rudelor în linie colaterală pînă la al patrulea grad inclusiv, moştenitorilor ori dispoziţia primarului satului (comunei), oraşului sau municipiului în a cărui rază teritorială a avut loc decesul. În toate cazurile se va ţine seama de apartenenţa confesională sau de faptul că nu a avut apartenenţă confesională.”
24. Articolul 485:
la alineatul (1), după cuvintele “patrimoniului său” se introduc cuvintele “sau a persoanei sale”, iar după cuvintele “persoanele însărcinate cu ocrotirea” – textul “ , de autoritatea tutelară”;
la alineatul (4), cuvintele “morală a acestuia” se substituie cu cuvintele “morală a copilului adult”;
la alineatul (7), după cuvintele “Instanţa de judecată” se introduce textul “sau, după caz, autoritatea tutelară”;
la alineatul (9), după cuvintele “instanţa de judecată” se introduce textul “sau, după caz, autoritatea tutelară”.
25. La articolul 486 alineatul (1), după cuvîntul “reşedinţă” se introduce cuvîntul “temporară”.
26. La articolul 4825:
alineatul (1) se completează în final cu textul: “Mandatul poate stipula anumite limite ale împuternicirilor mandatarului.”
alineatul (2) se completează în final cu textul “ , cu excepţia donaţiilor neînsemnate pentru îndeplinirea unor obligaţii morale”.
27. Articolul 4832 se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:
“(5) Absenţa notării prevăzute la art.28327 alin.(2) pct.15) nu înlătură opozabilitatea faţă de terţi dacă au fost îndeplinite formalităţile de publicitate prevăzute în prezentul articol.”
28. La articolul 4855 alineatul (1), cuvintele “reşedinţa sa” se substituie cu cuvintele “domiciliul sau reşedinţa sa temporară”.
29. Articolul 4861 se completează în final cu textul: “Dispoziţiile art.4863 alin.(3) se aplică în mod corespunzător.”
30. Articolul 4863 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:
“(3) În special, în hotărîrea judecătorească privind instituirea tutelei pot fi scutite de la cerinţa autorizării actele juridice prevăzute la art.4875 alin.(1) care au ca obiect bunuri mobile a căror valoare individuală nu depăşeşte 10000 de lei.”
31. La articolul 4875 alineatul (1), cuvîntul “Următoarele” se substituie cu textul “Dacă hotărîrea judecătorească prin care se instituie sau se modifică măsura de ocrotire sau legea nu prevede altfel, următoarele”.
32. La articolul 4882 alineatul (2), după cuvîntul “reşedinţa” se introduc cuvintele “temporară a”.
33. La articolul 4884 alineatul (2), după cuvîntul “reşedinţa” se introduc cuvintele “temporară a”.
34. La articolul 53 alineatul (3), după cuvintele “dobîndirii lor ştia” se introduc cuvintele “sau trebuia să ştie”.
35. După denumirea secţiunii 1 din capitolul II se introduce textul:
“§1. Dispoziţii comune”.
36. La articolul 55:
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
“(1) Persoana juridică este subiectul de drept constituit în condiţiile legii, avînd o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu şi distinct, afectat realizării unui anumit scop conform cu legea, ordinea publică şi bunele moravuri.”
articolul se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
“(11) Persoană juridică poate să dobîndească şi să exercite în nume propriu drepturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale, să-şi asume obligaţii, poate fi reclamant şi pîrît în instanţă de judecată.”
37. Articolul 60:
la alineatul (1), cuvintele “registrul de stat” se substituie cu cuvintele “registrul de publicitate prevăzut de lege”;
la alineatul (5), după cuvîntul “expirarea” se introduce textul “ , suspendarea sau retragerea”.
38. Articolul 61 va avea următorul cuprins:
“Articolul 61. Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice
(1) Persoana juridică îşi exercită, de la data constituirii, drepturile şi îşi execută obligaţiile prin administrator. Persoana juridică poate avea unul sau mai mulţi administratori.
(2) Are calitatea de administrator persoana fizică sau, în cazurile expres prevăzute de lege, persoana juridică care, în condiţiile legii şi ale actului de constituire, este desemnată să acţioneze, în raporturile cu terţii, individual sau colectiv, în numele şi pe contul persoanei juridice. Persoana juridică cu scop lucrativ poate avea în calitate de administrator o altă persoană juridică.
(3) În raporturile cu terţii, persoana juridică este angajată prin actele juridice ale organelor sale competente, cu excepţia cazului cînd actele astfel încheiate depăşesc limitele împuternicirilor sale prevăzute de lege. Dispoziţiile actului de constituire ori hotărîrile organelor persoanei juridice care limitează împuternicirile conferite de lege administratorului sînt inopozabile terţilor, chiar dacă au fost îndeplinite formalităţile de publicitate.
(4) Înregistrarea administratorului sau altei persoane cu drept de reprezentare a persoanei juridice în registrul de publicitate prevăzut de lege face inopozabilă terţilor orice încălcare cu privire la desemnarea acestora, cu excepţia cazului în care persoana juridică demonstrează că terţii în cauză cunoşteau încălcarea.
(5) În cazul în care persoana juridică are mai mulţi administratori, fiecare dintre ei poate acţiona în mod individual în numele şi pe contul persoanei juridice, cu excepţia cazului cînd obligativitatea consimţămîntului suplimentar al altui administrator sau al tuturor administratorilor rezultă expres din lege sau din actul de constituire. O asemenea excepţie este opozabilă terţilor doar dacă este notată în registrul de publicitate în care este înregistrată persoana juridică respectivă. În orice caz, oricare dintre administratori are împuternicirea de a recepţiona în mod individual acte juridice sau alte notificări.
(6) Raporturilor juridice dintre persoana juridică şi administrator li se aplică dispoziţiile legale cu privire la reprezentare şi mandat dacă legea sau actul de constituire nu prevede altfel.
(7) Persoana juridică trebuie să aibă cel puţin un administrator. În cazul în care administratorul nu este desemnat, membrii sau creditorii persoanei juridice pot cere instanţei de judecată desemnarea acestuia. Administratorul desemnat de instanţa de judecată este revocat de aceasta în cazul în care organul competent al persoanei juridice decide desemnarea organului executiv. Pînă la desemnarea administratorului, persoana juridică este reprezentată de către oricare dintre membrii săi în scopul recepţionării actelor juridice sau altor notificări. Membrul va transmite de îndată administratorului desemnat toate actele juridice şi alte notificări primite.”
39. La articolul 63:
alineatul (1) se completează în final cu textul “dacă legea nu prevede altfel”;
alineatul (2) va avea următorul cuprins :
“(2) Persoana juridică de drept public se consideră constituită la data intrării în vigoare a actului prin care se dispune constituirea sa, dacă acesta nu prevede o altă dată.”
la alineatul (3), cuvintele “registrul de stat” se substituie cu cuvintele “registrul de publicitate prevăzut de lege”;
articolul se completează cu alineatul (6) cu următorul cuprins:
“(6) Dacă s-a acţionat în numele unei persoane juridice în curs de constituire înainte ca aceasta să fi dobîndit personalitate juridică şi dacă persoana juridică nu îşi asumă ulterior obligaţiile ce rezultă din acţiunile în cauză ori dacă persoana juridică nu se mai constituie, persoanele care au acţionat răspund solidar pentru acţiunile în cauză, în absenţa unei clauze contractuale contrare.”
40. Articolul 64 va avea următorul cuprins:
“Articolul 64. Registrele de publicitate privind persoanele juridice
(1) Pînă în momentul în care faptul nu a fost înregistrat în registrul de publicitate prevăzut de lege, persoana în al cărei interes faptul trebuia înregistrat nu poate să-l opună terţilor, cu excepţia cazului cînd demonstrează că terţul cunoştea sau trebuia să cunoască faptul.
(2) Dacă faptul este înregistrat în registrul de publicitate prevăzut de lege, terţul trebuie să-l recunoască în raport cu sine. Această prevedere nu se aplică pentru actele juridice săvîrşite în decursul a 15 zile din momentul cînd faptul a fost făcut public, în măsura în care terţul demonstrează că nu a ştiut şi nici nu trebuia să ştie despre acest fapt.
(3) În cazul în care faptul care trebuia înregistrat a fost înregistrat în mod greşit ori comunicat terţului în mod greşit, terţul poate opune faptul făcut public persoanei în al cărei interes trebuia înregistrat, cu excepţia cazului cînd terţul ştia despre neveridicitate.”
41. Articolul 66:
la alineatul (4), cuvîntul “participanţilor” se substituie cu cuvîntul “membrilor”;
la alineatele (7) şi (8), cuvintele “daune-interese” se substituie cu cuvîntul “despăgubiri”.
42. La articolul 67 alineatul (5), cuvintele “daune-interese” se substituie cu cuvîntul “despăgubiri”.
43. La articolul 68 alineatul (2), textele “Fondatorul (membrul)” şi “fondatorului (membrului)” se substituie cu cuvîntul “Membrul” şi, respectiv, cu cuvîntul “membrului”.
44. După articolul 68 se introduce următorul text:
“§ 2. Dispoziţii comune privind funcţionarea persoanelor juridice de drept privat
Articolul 681. Obligaţia de a respecta limitele împuternicirilor
Administratorul trebuie să acţioneze în conformitate cu dispoziţiile actului de constituire al persoanei juridice şi ale hotărîrilor organelor cărora acesta se subordonează.
Articolul 682. Obligaţia de a urmări scopul persoanei juridice
(1) Administratorul trebuie să acţioneze alegînd calea pe care o consideră, cu bună-credinţă, cea mai bună pentru a atinge scopurile persoanei juridice, ţinînd cont în special de:
a) consecinţele probabile pe termen lung ale modului în care acţionează;
b) interesele salariaţilor persoanei juridice;
c) necesitatea de a încuraja raporturile persoanei juridice cu furnizorii, clienţii şi cu alţi cocontractanţi;
d) impactul activităţii persoanei juridice asupra comunităţii şi mediului înconjurător;
e) dezideratul de a menţine o reputaţie că persoana juridică activează conform unor standarde înalte în domeniul său de activitate;
f) necesitatea de a trata în mod echitabil membrii persoanei juridice.
(2) Cu toate acestea, în cazurile expres prevăzute de lege, administratorul trebuie să acţioneze pentru a proteja interesele creditorilor persoanei juridice.
Articolul 683. Obligaţia de a acţiona cu competenţă şi diligenţă
(1) Administratorul trebuie să acţioneze conform nivelului de competenţă şi diligenţă corespunzătoare cunoştinţelor, competenţei şi experienţei pe care le deţine, precum şi celor care se pot aştepta de la un bun administrator.
(2) Se consideră că administratorul nu încalcă obligaţia prevăzută la alin.(1) dacă, în momentul cînd acţionează, este în mod rezonabil îndreptăţit să considere că acţionează în interesul persoanei juridice şi că deţine informaţii adecvate.
Articolul 684. Obligaţia de a evita conflictul de interese
(1) Administratorul trebuie să evite situaţia în care are sau poate avea un interes direct ori indirect care intră în conflict ori ar putea intra în conflict cu interesele persoanei juridice. Administratorul trebuie să informeze organul competent despre această situaţie.
(2) Administratorul aflat în conflict de interese trebuie să se abţină de la negocierea şi luarea deciziei persoanei juridice referitoare la actul juridic sau operaţiunea la care se referă conflictul.
(3) Administratorul trebuie să se abţină de la utilizarea în folos propriu ori al persoanelor sale afiliate a bunurilor persoanei juridice, a denumirii persoanei juridice sau a calităţii sale de administrator al persoanei juridice în cazurile în care desfăşoară activităţi proprii sau prin persoanele sale afiliate.
(4) Administratorul trebuie să se abţină de la valorificarea în folos propriu sau al persoanelor sale afiliate a oportunităţilor de a efectua investiţii sau de a desfăşura activităţi pe care le-a cunoscut pe durata exercitării funcţiei dacă investiţia sau activitatea a fost propusă persoanei juridice sau persoana juridică avea în ea un interes economic ori alt interes conform cu scopul urmărit, cu excepţia cazului cînd persoana juridică a refuzat oportunitatea fără influenţa administratorului.
(5) Administratorul trebuie să se abţină de la implicarea, în nume propriu sau prin persoanele sale afiliate, în activităţi identice, similare sau complementare cu cele desfăşurate de persoana juridică (obligaţia de neconcurenţă).
(6) Obligaţiile prevăzute de prezentul articol nu se aplică dacă administratorul a obţinut aprobarea corespunzătoare de la organul competent al persoanei juridice.
Articolul 685. Obligaţia de a nu accepta beneficii de la terţi
(1) Administratorul trebuie să refuze orice beneficiu de la un terţ acordat în considerarea faptului că el este administrator sau că el săvîrşeşte o acţiune sau inacţiune în calitate de administrator.
(2) Obligaţia prevăzută la alin.(1) nu se consideră încălcată dacă acceptarea beneficiului nu poate, în mod rezonabil, să ducă la apariţia unui conflict de interese.
Articolul 686. Obligaţia de a declara interesul într-un act juridic sau operaţiune care se propune persoanei juridice
(1) Dacă administratorul persoanei juridice are un interes direct sau indirect într-un act juridic sau o operaţiune care se propune persoanei juridice, acesta trebuie să declare în prealabil natura şi măsura acelui interes în modul determinat în actul de constituire şi în lege.
(2) În special, administratorul trebuie să comunice interesul direct sau indirect în privinţa unui terţ care desfăşoară o activitate identică, similară sau complementară cu cea a persoanei juridice.
(3) Administratorul nu poartă răspundere pentru nedeclararea unui interes dacă nu cunoştea şi nici nu trebuia, în mod rezonabil, să cunoască existenţa interesului ori a împrejurării că se propune încheierea acelui act juridic sau acelei operaţiuni.
(4) Administratorul nu este obligat să declare interesul:
a) care, în mod rezonabil, nu poate să ducă la apariţia unui conflict de interese;
b) dacă organul competent al persoanei juridice deja cunoaşte existenţa interesului.
Articolul 687. Obligaţia de confidenţialitate
(1) Administratorul trebuie să păstreze confidenţialitatea informaţiilor deţinute în virtutea exercitării funcţiei a căror dezvăluire ar putea prejudicia interesele persoanei juridice ori ar angaja răspunderea persoanei juridice faţă de terţi.
(2) Obligaţia prevăzută la alin.(1) nu se aplică:
a) dacă o dispoziţie legală permite comunicarea sau dezvăluirea informaţiilor către terţi;
b) dacă informaţiile trebuie transmise, în temeiul legii, unei autorităţi şi transmiterea se efectuează în condiţiile prevăzute de lege;
c) dacă informaţiile au devenit cunoscute publicului pe altă cale decît prin încălcarea de către administrator a obligaţiei prevăzute la alin.(1).
Articolul 688. Derogări, limitări şi excluderi de la obligaţiile şi răspunderea administratorului
(1) Este lovită de nulitate absolută orice prevedere din actul de constituire, alt act al persoanei juridice sau contract cu administratorul prin care:
a) se limitează sau se exclud obligaţiile prevăzute de lege ale administratorului;
b) în mod anticipat se limitează sau se exclude răspunderea pe care administratorul o poartă conform legii faţă de persoana juridică.
(2) Cu condiţia informării suficiente despre cazul respectiv şi a respectării regulilor privind conflictul de interese, organul care are competenţa de a desemna administratorul ori alt organ competent conform actului de constituire poate hotărî:
a) să aprobe derogări de la obligaţiile care revin administratorului faţă de persoana juridică, pentru fiecare caz în parte;
b) să elibereze de răspundere administratorul, să încheie contract de tranzacţie sau să renunţe la acţiune pentru încălcările obligaţiilor faţă de persoana juridică, săvîrşite de către administrator, pentru fiecare caz în parte.
(3) Hotărîrea organului competent al persoanei juridice privind chestiunile prevăzute la alin.(2) nu poate fi invocată faţă de creditorii persoanei juridice sau terţii prejudiciaţi direct de către administrator, chiar dacă administratorul a acţionat în baza hotărîrii organului competent al persoanei juridice.
Articolul 689. Condiţiile acţiunii de tragere la răspundere a administratorului
(1) În cazul încălcării uneia dintre obligaţiile prevăzute la art.681–688, persoana juridică poate înainta faţă de administrator acţiune de încetare a încălcării şi plată a despăgubirilor conform art.14.
(2) Dacă persoana juridică contractează o asigurare care acoperă riscurile administratorului legate de exercitarea funcţiei, asigurarea trebuie să prevadă o franşiză de cel puţin 10% din prejudiciu.
(3) Aprobarea situaţiilor financiare sau a rapoartelor anuale nu afectează dreptul persoanei juridice de tragere la răspundere a administratorului.
(4) Administratorului îi revine sarcina să demonstreze că a acţionat cu competenţă şi diligenţă.
Articolul 6810. Răspunderea administratorului pentru fapta altora
(1) În cazul în care persoana juridică are mai mulţi administratori, toţi administratorii răspund solidar, cu excepţia administratorului care demonstrează că:
a) nu a participat la aprobarea sau săvîrşirea încălcării;
b) nu cunoştea şi nu era obligat să cunoască existenţa încălcării ori, dacă cunoştea existenţa ei, a luat toate măsurile necesare pentru a preveni prejudiciul sau, cel puţin, s-a opus în mod expres încălcării şi a comunicat acest fapt organului competent al persoanei juridice.
(2) Administratorul răspunde faţă de persoana juridică pentru prejudiciul cauzat prin actele îndeplinite de salariaţi cînd prejudiciul nu s-ar fi produs dacă el ar fi exercitat supravegherea impusă de obligaţiile funcţiei sale.
(3) Administratorul este solidar răspunzător cu predecesorul său imediat dacă, avînd cunoştinţă de încălcările săvîrşite de acesta din urmă, nu le comunică cenzorului sau, după caz, auditorului intern.
Articolul 6811. Dreptul membrului de a înainta acţiunea pe cale oblică
(1) Membrul persoanei juridice are dreptul să înainteze acţiunea de tragere la răspundere a administratorului faţă de persoana juridică dacă persoana juridică nu a înaintat-o în termen de 3 luni de la data cînd membrul a depus la persoana juridică o cerere de tragere la răspundere a administratorului.
(2) În caz de admitere totală sau parţială a acţiunii, persoana juridică este obligată să ramburseze membrului reclamant toate cheltuielile necesare şi rezonabile suportate, în partea în care ele nu au fost rambursate din contul administratorului prin hotărîrea instanţei de judecată.
Articolul 6812. Acţiunea directă faţă de administrator şi/sau faţă de persoana juridică
Prevederile art.688–6811 nu afectează dispoziţiile legale conform cărora un membru al persoanei juridice sau un terţ poate înainta o acţiune faţă de administrator şi/sau faţă de persoana juridică în cazul în care i-a fost cauzat un prejudiciu.
Articolul 6813. Administratorul de fapt şi administratorul aparent
(1) Persoana care nu este indicată în registrul de publicitate prevăzut de lege în calitate de administrator al unei persoane juridice se consideră administrator de fapt al acelei persoane juridice pe perioada în care dă instrucţiuni administratorului, iar acesta le respectă.
(2) Persoana indicată în registrul de publicitate prevăzut de lege în calitate de administrator al unei persoane juridice se consideră administrator aparent al acelei persoane juridice pe perioada în care:
a) desemnarea ei în această calitate poate fi în mod întemeiat contestată;
b) deşi mandatul ei a expirat sau a încetat pe altă cale, calitatea sa de administrator nu a fost radiată din registrul de publicitate prevăzut de lege.
(3) Administratorului de fapt îi revin, în raport cu persoana juridică, obligaţiile prevăzute la art.682–685 şi 687, care se aplică în mod corespunzător.
(4) Administratorul aparent poartă faţă de persoana juridică obligaţiile prevăzute la art.681–688.
(5) Administratorul de fapt şi administratorul aparent poartă răspundere pentru încălcarea obligaţiilor care le revin întocmai ca administratorul persoanei juridice.
Articolul 6814. Fostul administrator
(1) Încetarea calităţii de administrator, pe orice temei, nu afectează răspunderea persoanei pentru încălcarea obligaţiilor în perioada în care era administrator.
(2) Persoana care încetează să fie administrator continuă să fie ţinută de:
a) obligaţia prevăzută la art.684 alin.(3) şi (4) privind folosirea informaţiei sau a oportunităţilor de care a luat cunoştinţă atunci cînd era administrator;
b) obligaţia de neconcurenţă prevăzută la art.684 alin.(5), în măsura în care ea a fost asumată de către administrator în scris şi nu depăşeşte un termen de 3 ani din data cînd el încetează să fie administrator;
c) obligaţia prevăzută la art.685, dacă beneficiul i se acordă pentru acţiunile sau inacţiunile sale săvîrşite atunci cînd era administrator;
d) obligaţia de confidenţialitate prevăzută la art.687, în măsura în care ea a fost asumată de către administrator în scris;
e) alte obligaţii rezultate din contractul dintre administrator şi persoana juridică.
(3) Dispoziţiile legale privind tragerea la răspundere a administratorului se aplică în mod corespunzător în cazul încălcării de către fostul administrator a obligaţiilor prevăzute la alin.(2).
Articolul 6815. Administratorul persoană juridică
(1) În cazul în care a fost desemnată în calitate de administrator, persoana juridică desemnează o singură persoană fizică care va exercita permanent funcţiile sale.
(2) Persoana fizică desemnată trebuie să îndeplinească cerinţele legale pentru administratori, avînd aceleaşi obligaţii şi răspunzînd solidar cu persoana juridică desemnată în calitate de administrator.
(3) Revocarea persoanei fizice desemnate de persoana juridică administrator nu produce efecte pînă cînd nu este desemnat înlocuitorul său.
(4) Desemnarea şi revocarea reprezentantului desemnat al persoanei juridice administrator se supun formalităţilor de publicitate instituite pentru administrator, care se vor îndeplini în temeiul hotărîrii de desemnare sau, după caz, revocare emise de persoana juridică administrator.
Articolul 6816. Eliberarea din funcţie a administratorului
(1) Administratorul poate fi eliberat din funcţie prin hotărîre a organului competent al persoanei juridice conform temeiului prevăzut de lege sau contract, precum şi fără invocarea unui motiv, fără termen de preaviz.
(2) În cazul în care între administrator şi persoana juridică există un raport juridic de muncă, eliberarea din funcţie conform alin.(1) atrage încetarea contractului individual de muncă din aceeaşi dată. Dispoziţiile legislaţiei muncii nu pot fi invocate pentru a contesta hotărîrea de eliberare din funcţie a administratorului.
(3) În cazul în care eliberarea din funcţie a administratorului, pentru care s-a invocat un temei prevăzut de lege sau contract, nu se încadrează în acel temei, administratorul poate cere instanţei să constate că a fost eliberat din funcţie fără invocarea unui motiv, dar nu poate contesta, din acest motiv, hotărîrea de eliberare din funcţie a administratorului.
(4) Dispoziţiile alin.(1)–(3) nu afectează dreptul administratorului la indemnizaţia de eliberare din funcţie prevăzută de lege. Contractul poate să prevadă o indemnizaţie mai mare, precum şi cazuri suplimentare în care se plăteşte indemnizaţia.
(5) La cererea persoanei juridice, a membrului său ori a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, instanţa de judecată reduce mărimea indemnizaţiei de eliberare din funcţie prevăzută de contract dacă constată că ea este vădit disproporţionată, luînd în considerare toate circumstanţele relevante, în particular:
a) circumstanţele existente la data stipulării clauzei privind indemnizaţia de eliberare din funcţie, în special calităţile speciale cerute de lege sau de o autoritate de reglementare ori supraveghere faţă de administrator şi particularităţile domeniului de activitate a persoanei juridice;
b) performanţele înregistrate de către administrator pe durata raportului său juridic cu persoana juridică şi stimulentele financiare acordate administratorului;
c) mărimea activelor persoanei juridice.
(6) Se prezumă că este vădit disproporţionată indemnizaţia care depăşeşte componenta fixă a remuneraţiei administratorului pentru 2 ani.
(7) Indemnizaţia de eliberare din funcţie nu se plăteşte administratorului dacă el este eliberat din funcţie din motiv de neatingere a indicatorilor de performanţă prevăzuţi în contractul încheiat cu persoana juridică. Orice clauză contrară este lovită de nulitate absolută.
(8) Persoana juridică poate cere restituirea componentei variabile a remuneraţiei plătite administratorului în măsura în care ea s-a bazat pe situaţii financiare în care ulterior s-au constatat erori.
Articolul 6817. Împuternicirile acordate de către organul suprem ori de supraveghere
(1) Organul suprem al persoanei juridice sau organul ei de supraveghere (consiliul) poate, prin hotărîre, împuternici un terţ (cu sau fără drept de delegare) să acţioneze în numele persoanei juridice pentru a pune în executare hotărîrea acestui organ. În acest caz, terţul împuternicit deţine împuterniciri fără a fi necesară acordarea de împuterniciri de către administrator. Procesul-verbal care cuprinde hotărîrea de împuternicire valorează procură din partea acelei persoane juridice.
(2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică în particular în cazul în care administratorul este în conflict de interese faţă de hotărîrea adoptată, cum ar fi cea de:
a) încheiere sau modificare a contractului dintre administrator şi persoana juridică;
b) efectuare a investigaţiei de serviciu, suspendare din funcţie a administratorului sau aplicare a altor măsuri similare;
c) eliberare din funcţie;
d) tragere la răspundere faţă de persoana juridică;
e) îndeplinire a formalităţilor de publicitate în vederea operării modificărilor privind persoana juridică în registrul de publicitate prevăzut de lege.
Articolul 6818. Nulitatea hotărîrii organului persoanei juridice
(1) Dispoziţiile legale privind nulitatea actului juridic se aplică în mod corespunzător nulităţii hotărîrii adunării generale a membrilor ori a membrului unic al persoanei juridice, a organului colegial de supraveghere ori a organului executiv colegial al persoanei juridice (hotărîrea organului persoanei juridice), sub rezerva dispoziţiilor legale aplicabile anumitor persoane juridice şi, în completare, a dispoziţiilor prezentului articol.
(2) Hotărîrea organului persoanei juridice este supusă nulităţii relative:
a) dacă s-a săvîrşit o încălcare esenţială a regulilor privind convocarea sau desfăşurarea şedinţei la care s-a adoptat hotărîrea. În cazul în care organul care asigură convocarea sau desfăşurarea şedinţei încalcă intenţionat regulile de convocare sau, după caz, desfăşurare a şedinţei, hotărîrea astfel adoptată este supusă nulităţii relative chiar şi atunci cînd încălcarea este neesenţială;
b) dacă reprezentantul participantului la şedinţă nu era împuternicit în mod corespunzător, cu excepţia cazului în care împuternicirile au fost confirmate ulterior conform art.249;
c) dacă la desfăşurarea şedinţei s-au încălcat drepturile unui participant;
d) dacă s-a săvîrşit o încălcare esenţială a regulilor privind întocmirea procesului-verbal al şedinţei, inclusiv neîntocmirea acestuia în formă scrisă. Cu toate acestea, nulitatea este înlăturată prin întocmirea procesului-verbal al şedinţei înainte de desfăşurarea următoarei şedinţe a aceluiaşi organ;
e) dacă nu întruneşte alte condiţii prevăzute de dispoziţiile imperative ale legii sau ale actului de constituire al persoanei juridice a căror nerespectare nu se sancţionează cu nulitate absolută.
(3) Nulitatea relativă a hotărîrii organului persoanei juridice se consideră înlăturată dacă hotărîrea a fost confirmată printr-o hotărîre ulterioară valabilă a organului competent al persoanei juridice pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti de declarare a nulităţii relative.
(4) Nulitatea relativă a hotărîrii organului persoanei juridice poate fi invocată de către:
1) membrul cu drept de vot al organului persoanei juridice care a adoptat hotărîrea:
a) care nu a participat la şedinţă sau, dacă a participat la ea, a votat împotriva hotărîrii; sau
b) care a votat pentru adoptarea hotărîrii ori s-a abţinut de la vot, dacă s-a comis o greşeală la calificarea sau numărarea votului exprimat de el;
2) persoana juridică al cărei organ a adoptat hotărîrea;
3) membrul persoanei juridice dacă contestă hotărîrea unui alt organ decît adunarea generală a membrilor.
(5) Dreptul la acţiunea în declararea nulităţii relative a hotărîrii organului persoanei juridice se prescrie în termen de 6 luni.
(6) Hotărîrea organului persoanei juridice este lovită de nulitate absolută:
a) dacă a fost adoptată pe o chestiune care nu era inclusă în ordinea de zi, cu excepţia cazului în care la şedinţă au participat toţi membrii cu drept de vot ai organului respectiv şi au votat unanim pentru includerea chestiunii respective în ordinea de zi;
b) dacă a fost adoptată la un moment cînd şedinţa nu era deliberativă;
c) dacă se referă la o chestiune care nu se află în competenţa acelui organ;
d) dacă contravine ordinii publice sau bunelor moravuri.
(7) Nulitatea absolută sau relativă a hotărîrii organului persoanei juridice nu afectează actul juridic încheiat de către persoana juridică, pe baza acelei hotărîri, cu terţul care, la data încheierii actului juridic, nu cunoştea şi nici nu trebuia în mod rezonabil să cunoască temeiul de nulitate.
(8) În condiţiile legii, acţiunea în nulitate absolută sau relativă a hotărîrii organului persoanei juridice se notează în registrul de publicitate în care este înregistrată persoana juridică. Terţul nu poate invoca, din data efectuării notării, necunoaşterea temeiului de nulitate pe care se întemeiază acţiunea notată.
(9) Inadmisibilitatea acţiunii în nulitate absolută sau relativă ori tardivitatea ei nu împiedică persoana al cărei drept a fost încălcat prin hotărîrea organului persoanei juridice să ceară repararea prejudiciului conform dispoziţiilor legale aplicabile.
Articolul 6819. Persoanele afiliate
(1) În sensul prezentului cod, sînt persoane afiliate persoanei juridice:
a) membrii consiliului, membrii organului executiv, membrii comisiei de cenzori, persoanele cu funcţii de răspundere ale organizaţiei gestionare (administrator fiduciar), conducătorul auditorului care exercită funcţiile comisiei de cenzori, alte persoane cu funcţii de răspundere, după caz (conducătorii sucursalelor, contabilul-şef etc.);
b) soţul/soţia, rudele şi afinii pînă la gradul al doilea inclusiv ale persoanelor fizice specificate la lit.a);
c) persoana fizică sau juridică care, individual ori împreună cu persoanele specificate la lit.a) şi b), deţine controlul în persoana juridică respectivă;
d) societatea comercială în care persoana juridică respectivă, individual sau împreună cu persoanele specificate la lit.a) şi b), deţine controlul;
e) persoana juridică împreună cu persoanele specificate la lit.a) sau persoana fizică care acţionează în numele ori pe contul persoanei juridice respective;
f) persoana juridică împreună cu persoanele sale afiliate specificate la lit.a) sau persoana fizică în numele ori pe contul căreia acţionează persoana juridică respectivă;
g) persoana juridică împreună cu persoanele specificate la lit.a) sau persoana fizică care acţionează în comun cu persoana juridică respectivă;
h) persoana juridică care, în comun cu persoana juridică dată, se află sub controlul unei persoane terţe.
(2) În sensul prezentului cod, sînt persoane afiliate persoanei fizice:
a) soţul/soţia, rudele şi afinii pînă la gradul al doilea inclusiv ale persoanei fizice respective;
b) societatea comercială în al cărei capital persoana fizică respectivă, individual sau împreună cu persoanele specificate la lit.a), deţine controlul;
c) persoana juridică care împreună cu persoanele specificate la alin.(1) lit.a) sau persoana fizică care acţionează în numele sau pe contul persoanei fizice respective;
d) persoana juridică sau fizică în numele sau pe contul căreia acţionează persoana fizică respectivă.
(3) Există control în situaţia în care persoana fizică sau juridică corespunde cel puţin uneia dintre următoarele condiţii:
a) deţine, singură sau împreună cu persoanele care acţionează în mod concertat, majoritatea participaţiunilor cu drept de vot ale unei persoane juridice;
b) deţine, singură sau împreună cu persoanele care acţionează în mod concertat, un număr de participaţiuni cu drept de vot ce îi permite să numească ori să revoce majoritatea membrilor organului de supraveghere (consiliului) al persoanei juridice, organul executiv sau majoritatea membrilor organului executiv şi/sau cenzorul ori majoritatea membrilor comisiei de cenzori;
c) exercită o influenţă dominantă asupra unei persoane juridice al cărei membru este, în temeiul unui contract încheiat cu persoana juridică în cauză sau al unei clauze din actul de constituire ori din statutul persoanei juridice;
d) este membru al unei persoane juridice şi controlează singură, în temeiul unui acord încheiat cu alţi membri ai persoanei juridice în cauză, majoritatea drepturilor de vot.
(4) Controlul se prezumă atunci cînd majoritatea membrilor organului de supraveghere (consiliului) a fost desemnată prin votul unui membru al persoanei juridice pe parcursul a 2 ani financiari succesivi. Acel membru se consideră că a votat pentru aceste desemnări dacă, în decursul anului financiar în cauză, a deţinut direct sau indirect mai mult de 40% din drepturile de vot şi dacă nu există niciun alt membru care deţine direct sau indirect o cotă mai mare în drepturile totale de vot.
(5) Pentru calcularea drepturilor de vot prevăzute de prezentul articol se vor lua în considerare, de asemenea, drepturile de subscriere şi cumpărare de cote în capital care acordă drepturi de vot ce pot fi exercitate la moment.
(6) Drepturile de vot acordate de participaţiunile deţinute de însăşi persoana juridică controlată sau de persoana juridică pe care ea o controlează nu se vor lua în cont la determinarea drepturilor de vot pe care persoana juridică care deţine control le deţine în persoana juridică controlată.
(7) Dispoziţiile prezentului articol se aplică doar în cazul în care prin dispoziţii speciale nu s-au instituit, pentru anumite categorii de persoane sau domenii de reglementare, criterii diferite de determinare a afilierii şi a controlului.
§ 3. Reorganizarea şi lichidarea persoanei juridice”.
45. Articolul 69:
la alineatul (5), cuvintele “faţă de terţi” se exclud;
articolul se completează cu alineatele (6) şi (7) cu următorul cuprins:
“(6) Fuziunea sau dezmembrarea se poate face şi între persoane juridice de forme diferite cu condiţia că toate persoanele juridice participante sînt înregistrate în acelaşi registru de publicitate prevăzut de lege.
(7) Fuziunea sau dezmembrarea poate fi efectuată chiar dacă persoanele juridice care se vor dizolva sînt în lichidare, cu condiţia ca acestea să nu fi început repartizarea activelor în procedura de lichidare.”
46. Articolul 70 se completează cu alineatul (6) cu următorul cuprins:
“(6) Persoana juridică care a dobîndit, prin efectul reorganizării, un drept supus unor formalităţi de publicitate este obligată să îndeplinească formalităţile de publicitate cu privire la dreptul dobîndit fără întîrzieri nejustificate, dar nu mai tîrziu de 6 luni de la înregistrarea de stat a reorganizării. Terţii afectaţi de întîrzierea îndeplinirii formalităţilor de publicitate pot iniţia îndeplinirea formalităţilor pe cale oblică, precum şi pot cere persoanei juridice şi administratorului acesteia repararea prejudiciului cauzat astfel.”
47. La articolul 71 alineatul (2), textul “se confirmă de fondatorii (membrii)” se substituie cu cuvintele “se aprobă de adunarea generală a membrilor”.
48. Articolul 72:
se completează cu alineatul (41) cu următorul cuprins:
“(41) Dacă un creditor nu a obţinut realizarea creanţei sale de la persoana juridică căreia îi este repartizată obligaţia corelativă prin dezmembrare, toate persoanele juridice care au dobîndit o parte din patrimoniul persoanei juridice dezmembrate răspund pentru obligaţia în cauză pînă la concurenţa valorii activelor nete care le-au fost repartizate prin dezmembrare, cu excepţia persoanei juridice căreia i-a fost repartizată obligaţia respectivă, care răspunde nelimitat.”
la alineatul (5), cuvintele “participanţilor sau” se exclud.
49. Articolul 73:
la alineatele (2) şi (3), cuvintele “încetarea existenţei” se substituie cu cuvintele “dizolvarea fără a intra în lichidare a”;
articolul se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:
“(5) În cazul în care la fuziune participă persoane juridice cu scop lucrativ, membrilor persoanelor juridice care se dizolvă li se repartizează participaţiuni în persoana juridică ce se înfiinţează sau în persoana juridică absorbantă şi, dacă s-a prevăzut, li se plăteşte o sultă, care nu va depăşi 10% din valoarea nominală sau, în absenţa unei valori nominale, din valoarea contabilă a participaţiunii astfel repartizate.”
50. Articolul 74:
la alineatul (1), cuvîntul “împuternicit” se substituie cu cuvîntul “executiv”;
la alineatul (2):
literele e) şi f) se abrogă;
alineatul se completează cu literele g)–j) cu următorul cuprins:
“g) în cazul în care la fuziune participă persoane juridice cu scop lucrativ:
– coraportul de schimb al participaţiunilor şi, după caz, mărimea sultei;
– condiţiile de alocare a participaţiunilor la persoana juridică absorbantă sau nou-creată;
– data de la care deţinerea noilor participaţiuni conferă membrilor dreptul de a participa la împărţirea beneficiilor persoanei juridice absorbante sau nou-create, precum şi, dacă există, orice condiţii speciale care afectează acest drept;
– drepturile acordate de persoana juridică absorbantă deţinătorilor de participaţiuni care conferă drepturi speciale şi deţinătorilor de titluri, altele decît acţiuni, sau măsurile propuse în privinţa acestora;
h) dacă există, orice avantaj special acordat experţilor angajaţi pentru a întocmi raportul asupra fuziunii în folosul membrilor persoanei juridice care fuzionează, precum şi membrilor organelor executive, de supraveghere, de control ale persoanelor juridice care fuzionează;
i) data situaţiilor financiare ale persoanelor juridice participante, care au fost folosite pentru a se stabili condiţiile fuziunii;
j) data ori modul de determinare a datei de la care actele juridice şi operaţiunile persoanei juridice care se dizolvă se vor considera, din punct de vedere contabil, ca aparţinînd persoanei juridice absorbante sau uneia ori alteia dintre persoanele juridice participante.”
51. La articolul 75 alineatul (2), cuvintele “ale participanţilor” se substituie prin cuvintele “reprezentate la adunare”, iar după cuvintele “prevăzută de” se completează cu cuvintele “lege sau”.
52. Articolul 76 alineatul (1):
la litera a), cuvîntul “autentificată” se substituie cu cuvîntul “legalizată”;
la litera b), cuvîntul “hotărîrea” se substituie cu cuvintele “procesul-verbal al şedinţei la care s-a adoptat hotărîrea”.
53. La articolul 77 alineatele (3) şi (4), cuvintele “registrul de stat” se substituie cu cuvintele “registrul de publicitate prevăzut de lege”.
54. Articolul 79 se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
“(4) În cazul în care la dezmembrare participă persoane juridice cu scop lucrativ, membrilor persoanei juridice supusă dezmembrării li se repartizează participaţiuni în persoana juridică la care trece o parte din patrimoniul persoanei juridice supuse dezmembrării şi, dacă s-a prevăzut, li se plăteşte o sultă, care nu poate depăşi 10% din valoarea nominală sau, în absenţa unei valori nominale, din valoarea contabilă a participaţiunii astfel repartizate.”
55. Articolul 80 alineatul (2):
la litera e), cuvîntul “participanţi” se substituie cu cuvîntul “membri”;
alineatul se completează cu literele e1) şi e2) cu următorul cuprins:
“e1) în cazul în care la dezmembrare participă persoane juridice cu scop lucrativ:
– coraportul de schimb al participaţiunilor şi, după caz, mărimea sultei;
– condiţiile de alocare a participaţiunilor la persoana juridică nou-creată ori la care trece o parte din patrimoniu;
– data de la care deţinerea noilor participaţiuni conferă membrilor dreptul de a participa la împărţirea beneficiilor persoanei juridice la care trece o parte din patrimoniu, precum şi, dacă există, orice condiţii speciale care afectează acest drept;
– drepturile acordate de persoana juridică nou-creată ori la care trece o parte din patrimoniu deţinătorilor de participaţiuni care conferă drepturi speciale şi deţinătorilor de titluri, altele decît acţiuni, sau măsurile propuse în privinţa acestora;
e2) dacă există, orice avantaj special acordat experţilor angajaţi pentru a întocmi raportul asupra dezmembrării în folosul membrilor persoanei juridice care se dezmembrează, precum şi membrilor organelor executive, de supraveghere, de control ale persoanelor juridice care se dezmembrează;”
litera g) se abrogă;
alineatul se completează cu literele j) şi k) cu următorul cuprins:
“j) data situaţiilor financiare ale persoanelor juridice participante, care au fost folosite pentru a se stabili condiţiile dezmembrării;
k) data ori modul de determinare a datei de la care actele juridice şi operaţiunile persoanei juridice care se dizolvă se vor considera, din punct de vedere contabil, ca aparţinînd uneia ori alteia dintre persoanele juridice participante.”
56. La articolul 81:
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
“(1) Proiectul dezmembrării se aprobă de adunarea generală a membrilor cu 2/3 din numărul total de voturi reprezentate la adunare dacă legea sau actul de constituire nu prevede o majoritate mai mare.”
la alineatul (2), cuvîntul “participanţilor” se substituie cu cuvîntul “membrilor”.
57. La articolul 83 alineatul (5), cuvintele “registrul de stat” se substituie cu cuvintele “registrul de publicitate prevăzut de lege”.
58. Codul se completează cu articolele 841 şi 842 cu următorul cuprins:
“Articolul 841. Nulitatea fuziunii sau dezmembrării
(1) Nulitatea unei fuziuni sau dezmembrări poate fi declarată numai prin hotărîre judecătorească.
(2) De la data înregistrării de stat conform art.77 sau, după caz, conform art.83, fuziunea sau dezmembrarea poate fi declarată nulă doar dacă hotărîrea uneia dintre adunările generale care au votat proiectul fuziunii sau al dezmembrării este lovită de nulitate absolută sau relativă.
(3) Acţiunea de constatare ori declarare a nulităţii fuziunii sau dezmembrării poate fi depusă, sub sancţiunea decăderii, doar în termen de 6 luni de la data la care fuziunea sau dezmembrarea a fost înregistrată conform art.77 sau, după caz, conform art.83. Acţiunea nu poate fi admisă dacă încălcarea a fost rectificată.
(4) Dacă încălcarea ce constituie temei pentru nulitatea unei fuziuni sau dezmembrări poate fi rectificată, instanţa competentă acordă persoanelor juridice implicate un termen pentru rectificarea acesteia.
(5) Instanţa transmite o copie de pe hotărîrea judecătorească definitivă de constatare sau declarare a nulităţii unei fuziuni sau dezmembrării organelor de înregistrare de stat de la sediile persoanelor juridice implicate în fuziunea sau dezmembrarea respectivă.
(6) Hotărîrea judecătorească definitivă de constatare sau declarare a nulităţii unei fuziuni sau dezmembrări nu aduce atingere prin ea însăşi valabilităţii obligaţiilor născute în sarcina sau în beneficiul persoanei juridice absorbante, persoanei juridice nou-create ori persoanei juridice care primeşte o parte din patrimoniu, angajate după ce fuziunea sau dezmembrarea a fost înregistrată conform art.77 sau, după caz, conform art.83 şi înainte ca hotărîrea judecătorească definitivă de constatare sau declarare a nulităţii să fie publicată conform legii.
(7) În cazul declarării nulităţii unei fuziuni, persoanele juridice participante la fuziunea respectivă răspund solidar pentru obligaţiile persoanei juridice absorbante sau nou-create, angajate în perioada menţionată la alin.(6).
(8) În cazul declarării nulităţii unei dezmembrări, fiecare dintre persoanele juridice nou-create sau cele care au primit o parte din patrimoniu răspunde pentru propriile obligaţii, angajate în perioada prevăzută la alin.(6). Persoana juridică dezmembrată răspunde, de asemenea, pentru aceste obligaţii în limita cotei de active nete transferate persoanei juridice nou-create ori persoanei juridice care primeşte o parte din patrimoniu care şi-au asumat aceste obligaţii.
Articolul 842. Răspunderea organului executiv şi a organului de supraveghere
Membrii organului executiv şi, după caz, ai organului de supraveghere răspund solidar faţă de membrii persoanei juridice participante la fuziune sau dezmembrare pentru neexecutarea obligaţiilor ce le revin în pregătirea şi realizarea procedurii de fuziune sau, după caz, de dezmembrare.”
59. Articolul 86:
la alineatul (1) litera f), cuvîntul “participant” se substituie cu cuvîntul “membru”;
la alineatul (4), cuvîntul “participanţilor” se substituie cu cuvîntul “membrilor”.
60. La articolul 87, alineatul (4) va avea următorul cuprins:
“(4) Dizolvarea persoanei juridice se pronunţă la cererea membrului sau, în cazurile expres prevăzute de lege, la cererea altor persoane sau autorităţi.”
61. La articolul 89 alineatul (1), textul “participanţilor, această hotărîre trebuie anexată” se substituie cu textul “membrilor, procesul-verbal al şedinţei la care s-a adoptat această hotărîre trebuie anexat”.
62. Articolul 90:
la alineatul (1), cuvintele “cu capacitate deplină de exerciţiu care” se substituie cu textul “care nu este supusă unei măsuri de ocrotire judiciare,”.
la alineatul (3), cuvintele “registrul de stat” se substituie, în ambele cazuri, cu cuvintele “registrul de publicitate”.
63. În cuprinsul articolelor 96 şi 97, cuvîntul “participant”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvîntul “membru” la forma gramaticală corespunzătoare.
64. La articolul 99 alineatul (1), cuvîntul “registru” se substituie cu cuvintele “registrul de publicitate corespunzător”.
65. Articolele 102 şi 103 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 102. Sucursala persoanei juridice
(1) Sucursala este o subdiviziune separată a persoanei juridice, situată în afara sediului acesteia, care are aparenţa permanenţei, propria conducere şi dotarea materială necesară pentru a desfăşura o parte sau toate activităţile persoanei juridice.
(2) Persoana juridică constituită în Republica Moldova poate institui sucursale în Republica Moldova şi în străinătate dacă legea sau actul de constituire nu prevede altfel.
(3) Sucursala nu este persoană juridică. Sucursala funcţionează conform propriului regulament, aprobat de organul care a hotărît instituirea ei.
Articolul 103. Sucursala persoanei juridice străine în Republica Moldova
(1) Înainte ca o persoană juridică constituită într-un alt stat (persoana juridică străină) să desfăşoare în nume propriu activitate în Republica Moldova printr-o sucursală în sensul art.102 alin.(1), aceasta trebuie să înregistreze sucursala în registrul de publicitate al persoanelor juridice al Republicii Moldova dacă legea nu prevede un alt registru de publicitate al Republicii Moldova.
(2) Denumirea sucursalei persoanei juridice străine constă din denumirea persoanei juridice străine care a hotărît instituirea sucursalei, urmată de denumirea localităţii din străinătate în care are sediul persoana juridică, cuvîntul “sucursala” şi de denumirea localităţii din Republica Moldova în care are sediul sucursala. În cazul instituirii de către aceeaşi persoană juridică străină a mai multor sucursale în aceeaşi localitate, denumirea sucursalei poate fi completată cu un indicativ de natură să le deosebească între ele.
(3) Sucursala persoanei juridice străine nu este persoană juridică. Sucursala persoanei juridice străine funcţionează conform propriului regulament, aprobat de organul care a hotărît instituirea sucursalei. Persoana juridică străină poartă răspundere pentru obligaţiile care apar din activităţile sucursalei din Republica Moldova.
(4) Activitatea care, conform legii, este supusă licenţierii în Republica Moldova poate fi desfăşurată de persoana juridică străină care a înregistrat sucursala în Republica Moldova doar după obţinerea licenţei, dacă legea nu prevede altfel.
(5) Persoana juridică străină trebuie să numească unul sau mai mulţi administratori ai sucursalei. Administratorul conduce sucursala, asigură ţinerea contabilităţii sucursalei şi reprezintă persoana juridică străină în limitele împuternicirilor sale.
(6) Dispoziţiile art.61, 64–6818 se aplică în mod corespunzător sucursalei şi administratorului său. Dispoziţiile art.1598 se aplică persoanei juridice străine care a înregistrat sucursala în Republica Moldova.”
66. Codul se completează cu articolele 1031 şi 1032 cu următorul cuprins:
“Articolul 1031. Notarea insolvabilităţii sau lichidării persoanei juridice străine care are sucursală în Republica Moldova
În termen de 14 zile din data iniţierii procedurii de insolvabilitate sau lichidare a persoanei juridice străine ori a unor proceduri avînd un efect similar potrivit legii sale naţionale, administratorul sucursalei este obligat să notifice deţinătorul registrului de publicitate al Republicii Moldova în care este înregistrată sucursala, care va nota acest fapt în registrul de publicitate.
Articolul 1032. Lichidarea şi radierea sucursalei persoanei juridice străine din registrul de publicitate al Republicii Moldova
(1) Sucursala persoanei juridice străine se radiază din registrul de publicitate al Republicii Moldova în care este înregistrată în unul dintre următoarele cazuri:
a) persoana juridică străină este dizolvată;
b) persoana juridică străină depune cerere de radiere;
c) sucursala nu are administrator şi nu a fost numit un administrator în termen de 3 luni după notificare din partea organului de înregistrare de stat competent al Republicii Moldova despre radierea administratorului din registru;
d) administratorul sucursalei nu a prezentat situaţiile financiare în termenele prevăzute de Legea contabilităţii şi raportării financiare nr.287/2017 şi nici nu înlătură neajunsul în termenul suplimentar de 30 de zile acordat de autoritatea Republicii Moldova căreia trebuiau prezentate situaţiile financiare.
(2) Sucursala persoanei juridice străine este radiată din registrul de publicitate al Republicii Moldova în baza hotărîrii judecătoreşti definitive:
a) la cererea unei persoane sau autorităţi publice abilitate prin lege sau a oricărei alte persoane interesate dacă genul de activitate sau activităţile sucursalei contravin legii sau bunelor moravuri;
b) la cererea unui creditor care demonstrează că nu îşi poate satisface creanţa apărută din funcţionarea persoanei juridice străine în Republica Moldova din contul activelor deţinute de persoana juridică străină pe teritoriul Republicii Moldova;
c) în alte cazuri prevăzute de lege.
(3) După radierea sucursalei din registrul de publicitate al Republicii Moldova, persoana juridică străină poate să îşi continue activităţile în Republica Moldova printr-o sucursală în sensul art.102 alin.(1) doar dacă a înregistrat o sucursală nouă. În cazul radierii sucursalei din registrul de publicitate al Republicii Moldova la cererea unui creditor, noua sucursală poate fi înregistrată doar dacă creanţa creditorului a fost satisfăcută sau dacă creditorul şi-a dat consimţămîntul scris la înregistrarea sucursalei în registrul de publicitate al Republicii Moldova.
(4) Înainte de radierea sucursalei din registrul de publicitate al Republicii Moldova, sucursala este lichidată, aplicîndu-se în mod corespunzător dispoziţiile art.90–95. După satisfacerea creanţelor tuturor creditorilor şi depunerea banilor, lichidatorii pregătesc bilanţul final, care se anexează la cererea de radiere a sucursalei din registrul de publicitate al Republicii Moldova.”
67. Articolul 104 se abrogă.
68. La articolul 105, după textul “al Republicii Moldova” se introduce textul “şi, dacă există, pe pagina web a persoanei juridice”.
69. Articolul 106:
la alineatul (1), textul “fondatorilor (membrilor)” se substituie, în primul caz, cu textul “membrilor (asociaţilor)” şi, în al doilea caz, cu cuvîntul “asociaţilor”;
la alineatul (3), cuvîntul “membru” se substituie cu cuvîntul “asociat”;
la alineatul (4), cuvîntul “membrului” se substituie cu cuvîntul “asociatului”, iar textul “fondatorilor (membrilor) societăţii” – cu cuvîntul “asociaţilor”.
70. La articolul 108 alineatul (1) litera i), cuvintele “filialele şi reprezentanţele” se substituie cu cuvîntul “sucursalele”.
71. Articolul 109:
la alineatul (1), cuvintele “în a cărui rază teritorială se află sediul său” se exclud;
la alineatul (2), cuvîntul “membrii” se substituie cu cuvîntul “asociaţii”.
72. La articolul 110 alineatul (2), litera e) va avea următorul cuprins:
“e) toţi fondatorii au încheiat actul de constituire cu încălcarea capacităţii de exerciţiu.”
73. La articolul 113 alineatul (5), cuvintele “e posibilă” se substituie cu cuvintele “termenul este de decădere şi este posibilă”.
74. La articolul 114:
alineatul (2) se completează în final cu textul: “Dacă bunul a fost transmis cu titlu de folosinţă, între asociat şi societate se aplică în mod corespunzător dispoziţiile legale cu privire la locaţiune, cu excepţia că societatea nu datorează chirie în schimbul folosinţei.”
alineatul (3) va avea următorul cuprins:
“(3) Se pot constitui aporturi la formarea sau la majorarea capitalului social al societăţii cu răspundere limitată sau al societăţii pe acţiuni creanţele, drepturile asupra obiectului de proprietate intelectuală, precum şi alte drepturi patrimoniale. Această regulă se aplică şi în cazul convertirii unei obligaţii pecuniare a societăţii în părţi sociale sau, după caz, acţiuni în folosul creditorului.”
alineatul (6) va avea următorul cuprins:
“(6) Aporturile în natură se evaluează în bani de către un evaluator independent şi se aprobă de adunarea generală a asociaţilor. Asociatul care a transmis aportul şi evaluatorul răspund solidar, în limitele supraevaluării. Pretenţiile privind corectitudinea evaluării se prescriu în termen de 3 ani de la momentul aprobării aportului în natură de către adunarea generală a asociaţilor.”
75. La articolul 115:
în denumire, cuvîntul “membrului” se substituie cu cuvîntul “asociatului”;
alineatul (1):
în partea introductivă, cuvîntul “Membrul” se substituie cu cuvîntul “Asociatul”;
litera c) va avea următorul cuprins:
“c) să primească o cotă-parte din profitul societăţii (dividend), proporţională participaţiunii la capitalul social, în condiţiile stabilite de lege şi actul de constituire;”
la alineatul (3), cuvintele “membrul” şi “membri” se substituie, respectiv, cu cuvintele “asociatul” şi “asociaţi”;
articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
“(4) Dacă legea nu prevede altfel, au dreptul de a primi dividende persoanele care aveau calitatea de asociat la data adoptării hotărîrii de distribuire a dividendelor.”
76. Articolul 116:
în denumirea şi în cuprinsul articolului, cuvîntul “membru”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvîntul “asociat” la forma gramaticală corespunzătoare;
la alineatul (3), enunţul al doilea se exclude.
77. Articolele 117–120 se abrogă.
78. În paragrafele 2 şi 3 din secţiunea a 2-a, cuvîntul “membru”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvîntul “asociat” la forma gramaticală corespunzătoare.
79. La articolul 129 alineatul (1), cuvintele “a incapacităţii” se substituie cu cuvintele “de instituire a unei măsuri de ocrotire judiciare în privinţa”.
80. La articolul 141 alineatul (1), cuvintele “registrul de stat” se substituie cu cuvintele “registrul de publicitate prevăzut de lege”.
81. La articolul 145:
alineatul (2) va avea următorul cuprins:
“(2) Modul de constituire, funcţionare, reorganizare şi lichidare a societăţilor cu răspundere limitată este reglementat prin lege şi, în completare, prin dispoziţiile prezentului cod.”
alineatele (3)–(5) se abrogă.
82. Articolele 146–155 se abrogă.
83. La articolul 156:
alineatul (2) va avea următorul cuprins:
“(2) Modul de constituire, funcţionare, reorganizare şi lichidare a societăţilor pe acţiuni este reglementat prin lege şi, în completare, prin dispoziţiile prezentului cod.”
alineatele (3)–(5) se abrogă.
84. Articolele 157–170 se abrogă.
85. La articolul 172 alineatul (1), litera i) va avea următorul cuprins:
“i) sucursalele cooperativei;”.
86. Articolul 175:
în cuprinsul articolului, cuvîntul “observatori” se substituie cu cuvîntul “supraveghere”;
la alineatul (5), litera b) va avea următorul cuprins:
“b) desemnarea consiliului de supraveghere şi eliberarea din funcţie a membrilor lui, desemnarea şi eliberarea din funcţie a membrilor organelor executive ale cooperativei, dacă acest drept nu este atribuit prin statut consiliului de supraveghere;”.
87. La articolul 177 alineatul (5), după textul “prin statutul cooperativei,” se introduce textul “după expirarea unui termen suplimentar de o lună stabilit prin notificare pentru remedierea neexecutării,”.
88. Secţiunea a 4-a din capitolul II va avea următorul cuprins:
“Secţiunea a 4-a
Grupul de persoane juridice
Articolul 179. Grupul de persoane juridice cu scop lucrativ
(1) Grupul cuprinde persoana juridică care exercită control şi toate persoanele juridice controlate de ea (filiale).
(2) Persoană juridică controlată (filiala) este persoana juridică supusă controlului altei persoane juridice (persoana juridică care exercită control), fie direct, fie printr-o altă persoană juridică controlată.
(3) Persoană juridică deţinută integral este persoana juridică care nu are un alt membru decît persoana juridică care exercită controlul sau oricare altă persoană juridică controlată.
(4) Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică persoanelor juridice cu scop lucrativ. Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică persoanelor juridice străine care fac parte din grup, indiferent de forma de organizare conform legii lor naţionale.
Articolul 1791. Obligaţia de dezvăluire a controlului
(1) Administratorul persoanei juridice care exercită control trebuie să informeze în scris administratorul persoanei juridice controlate imediat ce s-a stabilit sau a dispărut controlul.
(2) De îndată ce a fost informată, persoana juridică controlată, cu excepţia cazului cînd este de naţionalitate străină şi legea sa naţională nu o prevede, trebuie să informeze fără întîrzieri nejustificate persoana juridică care exercită controlul despre numărul de participaţiuni şi drepturile de vot deţinute de ea la adunarea generală a persoanei juridice care exercită control, precum şi în oricare alte persoane juridice.
Articolul 1792. Dreptul persoanei juridice care exercită controlul să dea instrucţiuni administratorului persoanei juridice controlate
(1) Persoana juridică care exercită control are dreptul de a da instrucţiuni administratorului persoanei juridice pe care o controlează dacă legea nu prevede altfel.
(2) Sub rezerva dispoziţiilor art.1795, administratorul persoanei juridice controlate trebuie să respecte instrucţiunile date de persoana juridică care exercită controlul asupra ei.
(3) Persoana juridică controlată care nu este deţinută integral trebuie să notifice la registrul de publicitate în care este înregistrată faptul dacă primeşte sau nu instrucţiuni de la persoana juridică care exercită controlul. Dacă nu s-a notificat altfel la registrul de publicitate corespunzător, persoana juridică deţinută integral se prezumă că primeşte instrucţiuni de la persoana juridică care exercită controlul, iar notificarea la registru nu este necesară. Ea va face, în schimb, o notificare a faptului că ea este deţinută integral. Această notificare are drept scop doar informarea terţilor şi a membrilor persoanei juridice obligate să notifice.
Articolul 1793. Dreptul de a primi informaţii la nivelul persoanei juridice controlate
Organele persoanei juridice care exercită controlul, inclusiv de naţionalitate străină, au dreptul să primească orice informaţie de la persoana juridică controlată dacă prin aceasta nu se încalcă legea aplicabilă persoanei juridice controlate sau drepturile terţilor.
Articolul 1794. Interesul grupului
(1) Dacă administratorul unei persoane juridice controlate, în special ca urmare a unei instrucţiuni date de persoana juridică care exercită controlul, ia o decizie care contravine intereselor persoanei juridice controlate, se consideră că administratorul nu şi-a încălcat obligaţiile dacă sînt întrunite următoarele condiţii:
a) decizia este în interesul grupului;
b) administratorul are temei să presupună în mod rezonabil că potenţialul prejudiciu va fi echilibrat, într-un termen rezonabil, printr-un avantaj;
c) potenţialul prejudiciu nu este de natură să pună în pericol existenţa însăşi a persoanei juridice.
(2) Dacă persoana juridică controlată este o persoană juridică deţinută integral, dispoziţiile alin.(1) lit.b) nu se aplică.
(3) Administratorul persoanei juridice controlate are dreptul să refuze respectarea instrucţiunilor primite de la persoana juridică care exercită controlul dacă condiţiile prevăzute la alin.(1) nu sînt întrunite.
Articolul 1795. Abuzul de control
(1) În cazul în care persoana juridică controlată care a fost administrată conform instrucţiunilor date de persoana juridică care exercită controlul, în interesul grupului, nu are şanse obiective, din contul propriilor resurse, să evite intrarea în procedură de insolvabilitate (punct de criză), persoana juridică care exercită controlul este obligată să efectueze fără întîrziere nejustificată o restructurare fundamentală sau să iniţieze procedura de insolvabilitate.
(2) Persoana juridică care exercită controlul este obligată să plătească datoriile nestinse ale persoanei juridice controlate apărute înainte de punctul de criză:
a) dacă încalcă dispoziţiile alin.(1);
b) dacă a administrat persoana juridică controlată într-un mod care i-a cauzat un prejudiciu;
c) dacă i-a permis persoanei juridice controlate să se individualizeze cu grupul ori să facă trimitere la reputaţia grupului, astfel încît creditorii ar putea considera, cu bună-credinţă, că persoana juridică care exercită controlul va menţine solvabilitatea persoanei juridice controlate.
(3) Se prezumă că persoana juridică care exercită controlul cunoştea sau trebuia, în mod rezonabil, să cunoască faptul că persoana juridică controlată a ajuns la un punct de criză.
(4) Doar administratorul insolvabilităţii/lichidatorul persoanei juridice controlate poate cere executarea obligaţiei prevăzute la alin.(2).”
89. Articolul 180:
la alineatul (1), după cuvîntul “scop” se introduce cuvîntul “principal”;
la alineatul (2), litera c) se completează în final cu cuvîntul “privată”.
90. Articolul 181 va avea următorul cuprins:
“Articolul 181. Asociaţia
(1) Asociaţie este organizaţia necomercială constituită benevol de fondatori, în modul prevăzut de lege, pentru satisfacerea unor necesităţi necomerciale.
(2) Asociaţia poate avea forma de asociaţie obştească, cult religios sau parte componentă a acestuia, partid sau de altă organizaţie social-politică, de sindicat, de patronat, alte forme în condiţiile legii.
(3) În asociaţie, calitatea de membru se consemnează.
(4) Bunurile transmise asociaţiei de către fondatori (membri) sînt proprietatea ei. Asociaţia utilizează aceste bunuri în scopurile stabilite în statut.
(5) Membrii nu-şi păstrează drepturile asupra bunurilor transmise asociaţiei în proprietate, nici asupra cotizaţiilor de membru. Ei nu răspund pentru obligaţiile asociaţiei, iar aceasta nu răspunde pentru obligaţiile membrilor săi.
(6) Particularităţile constituirii, ale activităţii, statutul juridic al diferitor tipuri de asociaţii se stabilesc prin lege.”
91. La articolul 182 alineatul (1), cuvintele “fizice şi juridice” se exclud.
92. Articolele 183 şi 184 se abrogă.
93. Articolele 185, 186 şi 188 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 185. Instituţia privată
(1) Instituţia privată este organizaţia necomercială constituită de către o singură persoană pentru realizarea unor scopuri necomerciale, finanţată parţial sau integral de aceasta.
(2) Bunurile transmise instituţiei private de către fondator sînt proprietatea instituţiei private, dacă actul de constituire nu prevede altfel.
(3) Instituţia privată se constituie în baza hotărîrii persoanei, care o dotează potrivit scopului preconizat.
Articolul 186. Statutul organizaţiei necomerciale
(1) Organizaţia necomercială acţionează în bază de statut dacă legea nu prevede altfel.
(2) Statutul se semnează de toţi fondatorii dacă legea nu prevede altfel.
(3) În statutul organizaţiei necomerciale se indică:
a) forma juridică de organizare;
b) denumirea deplină;
c) scopurile pentru care se constituie;
d) procedura de constituire, reorganizare şi încetare a activităţii;
e) organele de conducere şi control, modul de numire, competenţa şi durata mandatului acestora;
f) modul de numire a administratorului şi, după caz, a altor organe ale organizaţiei;
g) procedura de adoptare şi modificare a statutului;
h) modalitatea prin care va asigura transparenţa activităţii sale;
i) alte date stabilite de lege.
(4) Statutul poate prevedea şi alte clauze care nu contravin legii.”
“Articolul 188. Activitatea economică a organizaţiei necomerciale
Organizaţia necomercială este în drept să desfăşoare activitate economică. Activitatea economică poate fi exercitată nemijlocit de către organizaţia necomercială sau prin constituirea, în condiţiile legii, a persoanelor juridice cu scop lucrativ.”
94. Articolele 190 şi 191 se abrogă.
95. În denumirea capitolului III din titlul II, cuvintele “REPUBLICII MOLDOVA ŞI A UNITĂŢILOR ADMINISTRATIV-TERITORIALE” se substituie cu cuvintele “PERSOANELOR JURIDICE DE DREPT PUBLIC”.
96. La articolul 194 alineatul (1), cuvintele “le aparţin cu drept de proprietate privată” se substituie cu cuvintele “fac parte din domeniul lor privat”.
97. Capitolul III din titlul II se completează cu articolul 1941 cu următorul cuprins:
“Articolul 1941. Instituţia publică
(1) Instituţia publică este persoană juridică de drept public care se constituie în baza unui act emis de autoritatea publică şi care este finanţată, integral sau parţial, de la bugetul acesteia din urmă.
(2) Fondatorul răspunde pentru obligaţiile instituţiei publice în măsura în care patrimoniul acesteia nu este suficient pentru stingerea lor.
(3) Instituţia publică este în drept să desfăşoare activitatea neinterzisă de lege, care ţine de realizarea scopurilor prevăzute de lege sau statut.
(4) Activitatea care, conform legii, este supusă licenţierii poate fi practicată de instituţia publică doar după obţinerea licenţei, dacă legea nu prevede altfel.
(5) Pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător care nu rezultă nemijlocit din scopul prevăzut în statut, instituţia publică poate constitui, singură sau împreună cu alte persoane juridice de drept public, societăţi cu răspundere limitată sau societăţi pe acţiuni. Instituţia publică poate constitui societăţi cu răspundere limitată sau societăţi pe acţiuni împreună cu persoane juridice de drept privat în condiţiile legislaţiei privind parteneriatul public-privat.”
98. La articolul 195, cuvintele “drepturilor şi obligaţiilor” se substituie cu cuvintele “raporturilor juridice”.
99. La articolul 198 alineatul (3), cuvintele “cu sarcini reale a unui bun” se substituie cu cuvintele “cu drepturi reale limitate”.
100. Articolul 199 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:
“(3) Intenţia de a produce efecte juridice se determină din declaraţia sau comportamentul persoanei, aşa cum ea a fost înţeleasă în mod rezonabil de către cealaltă parte a actului juridic sau, în cazul actelor juridice unilaterale, de către persoana căreia actul îi este destinat.”
101. La articolul 200 alineatul (3), cuvintele “lipsirea ei de capacitate de exerciţiu” se substituie cu cuvintele “instituirea unei măsuri de ocrotire judiciare asupra persoanei”.
102. Articolele 202–205 şi 207 se abrogă.
103. Articolul 208:
la alineatul (1), după textul “încheiat verbal,” se introduce textul “în formă electronică,”;
alineatul (6) se abrogă.
104. Codul se completează cu articolele 2091–2093 cu următorul cuprins:
“Articolul 2091. Forma electronică a actului juridic
(1) Actul juridic are formă electronică dacă se cuprinde într-un document electronic care întruneşte condiţiile legii.
(2) Tipurile de semnături electronice care pot fi aplicate unui document electronic, gradul de protecţie al fiecărui tip şi valoarea lui juridică sînt determinate de lege.
(3) Actul juridic în formă electronică este echivalent cu actul juridic în formă scrisă în cazul în care poartă semnătura electronică de orice tip prevăzută de lege a persoanei care încheie actul, dacă prin acordul părţilor nu se prevede cerinţa de utilizare a unui tip concret de semnătură electronică, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
Articolul 2092. Actul juridic încheiat prin utilizarea mijloacelor electronice
(1) În cazul în care actul juridic este încheiat prin utilizarea oricărui mijloc electronic, iar persoana nu l-a încheiat prin semnătura electronică prevăzută la art.2091 alin.(3), se prezumă că consimţămîntul este al acelei persoane pînă cînd ea nu contestă existenţa lui.
(2) Persoana nu poate contesta existenţa consimţămîntului doar pe motiv că el a fost transmis printr-un mijloc electronic dacă ea a acceptat utilizarea acelui mijloc electronic printr-un act juridic încheiat anterior.
(3) În scopul demonstrării existenţei consimţămîntului contestat conform alin.(1), persoana interesată poate să invoce orice mijloc de probă, afară de proba cu martori.
(4) Faptul că actul juridic încheiat conform prezentului articol nu este echivalent cu un act juridic în formă scrisă nu împiedică invocarea clauzelor în formă textuală consimţite de părţile actului.
Articolul 2093. Forma textuală a informaţiei
(1) Dacă legea prevede forma textuală pentru transmiterea unei informaţii, ea trebuie să fie lizibilă, să indice numele persoanei care o transmite şi să fie făcută pe un suport durabil.
(2) Suport durabil înseamnă orice instrument care:
a) permite destinatarului să stocheze informaţiile care îi sînt adresate personal, într-un mod accesibil pentru referinţe ulterioare pentru o perioadă de timp adecvată, în vederea informării; şi
b) permite reproducerea neschimbată a informaţiilor stocate.
(3) Constituie suport durabil hîrtia, stickurile de memorie USB, CD-ROM-urile, DVD-urile, cardurile de memorie sau discurile dure ale computerelor, mesajele transmise prin poşta electronică, precum şi altele care corespund alin.(2).”
105. La articolul 210:
alineatul (3) se abrogă;
la alineatul (4), cuvîntul “certificată” se substituie cu cuvîntul “legalizată”.
106. La articolul 212 litera a), după cuvintele “bunurilor imobile” se introduc cuvintele “sau grevarea acestora cu drepturi reale limitate”.
107. Articolele 214 şi 215 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 214. Hotărîrea judecătorească care ţine loc de act juridic
(1) În cazurile expres prevăzute de lege sau contract, la cererea persoanei îndreptăţite, instanţa de judecată poate să pronunţe o hotărîre judecătorească care, din data rămînerii definitive, ţine loc de act juridic dacă debitorul refuză, fără justificare, să încheie actul juridic, iar toate celelalte condiţii de validitate sînt întrunite.
(2) În cazurile prevăzute la alin.(1), persoana îndreptăţită nu este obligată să prezinte instanţei de judecată probe ale acestui refuz.
(3) Actul juridic încheiat pe calea prevăzută de prezentul articol se supune dispoziţiilor legale aplicabile acelui act ca şi cum el s-ar fi încheiat, fără vicii de consimţămînt, nemijlocit de către părţile prevăzute de hotărîrea judecătorească.
(4) Dreptul la acţiunea prevăzută de alin.(1) se prescrie în termen de 6 luni de la data la care actul juridic trebuia încheiat.
Articolul 215. Efectele eschivării de la înregistrarea actului juridic sau a efectelor sale
(1) Dacă actul juridic este încheiat în forma cerută de lege, însă partea obligată se eschivează de la înregistrarea acestuia ori a efectelor sale sau dacă a expirat termenul stabilit de lege pentru înregistrare, instanţa de judecată, la cererea părţii interesate, este în drept să dispună prin hotărîre înregistrarea actului juridic sau a efectelor sale. În acest caz, înregistrarea se efectuează în baza hotărîrii instanţei de judecată.
(2) Partea care s-a eschivat neîntemeiat de la înregistrare este obligată să repare celeilalte părţi prejudiciul cauzat prin întîrzierea înregistrării.”
108. Articolele 216 şi 217 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 216. Actele juridice nule şi anulabile
(1) Actul juridic este nul dacă nulitatea sancţionează încălcarea unei dispoziţii legale prin care se ocroteşte un interes general (nulitate absolută).
(2) Actul juridic este anulabil dacă nulitatea sancţionează încălcarea unei dispoziţii legale prin care se ocroteşte un interes particular (nulitate relativă).
(3) În cazul în care natura nulităţii nu este prevăzută expres şi nici natura interesului ocrotit nu reiese în chip neîndoielnic, actul juridic este anulabil.
(4) Dacă prin lege nu se prevede altfel, nulitatea actului juridic bilateral sau multilateral poate fi constatată sau declarată şi prin acordul părţilor.
(5) Prin acordul părţilor nu pot fi instituite şi nici suprimate temeiuri de nulitate.
Articolul 217. Nulitatea absolută a actului juridic
(1) Nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată, atît pe cale de acţiune, cît şi pe cale de excepţie, de orice persoană care are un interes născut şi actual. Instanţa de judecată este obligată să o constate din oficiu după ce a ascultat opiniile participanţilor la proces.
(2) Nulitatea absolută nu poate fi înlăturată prin confirmarea de către părţile actului lovit de nulitate sau succesorii acestora.
(3) Atît acţiunea în constatare a nulităţii absolute, cît şi excepţia de nulitate absolută sînt imprescriptibile. Cu toate acestea, se prescriu în termen de 10 ani acţiunile privind aplicarea efectelor nulităţii absolute conform art.219, indiferent dacă sînt introduse împreună cu acţiunea în constatare a nulităţii absolute sau după admiterea acestei acţiuni.”
109. Codul se completează cu articolul 2171 cu următorul cuprins:
“Articolul 2171. Nulitatea absolută de protecţie a consumatorului
(1) În contractele cu consumatorii sînt nule clauzele abuzive, precum şi clauzele prin care se derogă de la dispoziţiile legale de la care este interzis a se deroga în detrimentul consumatorului (nulitatea de protecţie).
(2) Nulitatea de protecţie operează doar în măsura în care avantajează consumatorul.”
110. Articolul 218:
la alineatul (2), cuvintele “lovit de nulitate” se substituie cu cuvîntul “anulabil”, iar în final se introduce textul “şi să fie exprimată la un moment cînd persoana cunoştea sau trebuia să cunoască temeiul nulităţii”;
la alineatul (3), cuvintele “lovit de nulitate relativă” se substituie cu cuvîntul “anulabil”.
111. Articolul 219 va avea următorul cuprins:
“Articolul 219. Efectele nulităţii actului juridic
(1) Actul juridic nul se consideră, cu efect retroactiv, că nu a produs niciun efect juridic din momentul încheierii.
(2) Actul juridic anulabil este valabil pînă la declararea acestei nulităţi de către instanţa de judecată, însă, odată anulat, se consideră, cu efect retroactiv, că nu a produs niciun efect juridic din momentul încheierii.
(3) Drepturile reale dobîndite în temeiul actului juridic nul sau anulat se consideră că nu au fost dobîndite pe acest temei. Această dispoziţie se aplică şi drepturilor de creanţă ori drepturilor asupra obiectului de proprietate intelectuală dobîndite în temeiul actului juridic.
(4) Dispoziţiile alin.(3) nu afectează eventuala dobîndire a dreptului prin uzucapiune în condiţiile legii.
(5) Prestaţiile executate în temeiul actului juridic nul sau anulat, precum şi alte îmbogăţiri obţinute din acele prestaţii se supun restituirii conform dispoziţiilor legale privind îmbogăţirea nejustificată.
(6) În cazul în care în temeiul actului juridic nul sau anulat s-a dobîndit un drept prin înregistrarea într-un registru de publicitate prevăzut de lege, iar titularul în folosul căruia este înregistrat dreptul nu îşi dă consimţămîntul la radiere, dreptul dobîndit se radiază doar pe calea acţiunii în rectificare.
(7) Instanţa de judecată nu poate pronunţa din oficiu efectele nulităţii chiar dacă a constatat nulitatea absolută din oficiu.”
112. Codul se completează cu articolele 2191 şi 2192 cu următorul cuprins:
“Articolul 2191. Nulitatea parţială
(1) Dispoziţiile legale privind nulitatea actului juridic se aplică în mod corespunzător cînd doar una sau mai multe clauze ale sale sînt supuse nulităţii.
(2) Clauzele lovite de nulitate atrag nulitatea actului juridic în întregul său numai dacă, din cauza lipsei acestora şi în pofida întregirii efectelor sale conform art.7204, nu poate fi atins scopul pentru care s-a încheiat actul juridic.
(3) Nulitatea actului juridic multilateral în privinţa uneia dintre părţi atrage nulitatea sa şi în privinţa celorlalte părţi dacă, din cauza lipsei acelei părţi, nu poate fi atins scopul pentru care celelalte părţi au încheiat actul juridic.
(4) Dacă dispoziţia legală imperativă prevede că durata de existenţă a unui drept sau de producere a efectelor juridice de către un act juridic nu poate depăşi un anumit termen, în caz de depăşire, durata convenită este nulă şi se înlocuieşte de drept cu termenul maxim permis de lege.
Articolul 2192. Repararea prejudiciului în caz de nulitate a actului juridic
(1) În cazul în care un act juridic este nul sau anulat, total ori parţial, o parte poate cere de la cealaltă parte repararea prejudiciului suportat din cauza nulităţii dacă sînt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
a) partea prejudiciată nu a cunoscut şi nici nu trebuia, în mod rezonabil, să cunoască temeiul nulităţii la momentul suportării prejudiciului;
b) cealaltă parte a cunoscut sau trebuia, în mod rezonabil, să cunoască temeiul nulităţii;
c) încălcînd cerinţele bunei-credinţe, cealaltă parte a lăsat partea prejudiciată să acţioneze într-un mod care a cauzat prejudiciul.
(2) Prejudiciul supus despăgubirii reprezintă suma de bani care va repune partea prejudiciată, în măsura maximă posibilă, în situaţia în care ea s-ar fi aflat dacă actul juridic nu se încheia sau dacă clauza lovită de nulitate nu se includea în actul juridic. În special, se vor despăgubi cheltuielile suportate de către partea prejudiciată cu ocazia încheierii actului juridic şi în vederea pregătirii pentru executarea obligaţiilor prevăzute de act.
(3) Cu toate acestea, despăgubirile nu acoperă profitul pe care partea prejudiciată îl aştepta de la executarea obligaţiilor prevăzute de act. În cazul în care cealaltă parte a acţionat cu intenţie sau culpă gravă, despăgubirile vor acoperi şi ratarea de către partea prejudiciată a oportunităţii rezonabile de a încheia un act juridic cu un terţ.
(4) Dacă sînt întrunite condiţiile răspunderii prevăzute de prezentul articol, partea prejudiciată nu este decăzută din dreptul de a cere despăgubiri doar pentru că este cea care a invocat nulitatea.
(5) În cazul în care nulitatea se întemeiază pe violenţă, leziune sau pe faptul că o clauză este abuzivă, partea prejudiciată poate cere despăgubiri conform prezentului articol chiar dacă cunoştea ori trebuia, în mod rezonabil, să cunoască temeiul nulităţii la data încheierii actului juridic.”
113. Articolul 220 va avea următorul cuprins:
“Articolul 220. Nulitatea actului juridic ce contravine legii, ordinii publice sau bunelor moravuri
(1) Actul juridic sau clauza care contravin vădit ordinii publice sau bunelor moravuri sînt nule.
(2) Actul juridic sau clauza care contravin unei dispoziţii legale imperative sînt nule sau anulabile dacă această sancţiune este prevăzută expres de dispoziţia legală încălcată (nulitatea expresă).
(3) Actul juridic sau clauza care contravin unei dispoziţii legale imperative ce nu prevede expres sancţiunea nulităţii sînt nule sau anulabile dacă această sancţiune trebuie aplicată pentru ca scopul dispoziţiei legale încălcate să fie atins (nulitatea virtuală).
(4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în măsura în care dispoziţia legală încălcată nu stabileşte o altă consecinţă a încălcării sale decît nulitatea actului juridic sau a clauzei.
(5) Încălcarea dispoziţiei imperative a actului normativ subordonat legii poate fi invocată ca temei de nulitate a actului juridic doar în măsura în care dispoziţia respectivă întruneşte cerinţele art.1 alin.(3) şi ale art.3.”
114. Articolul 221 se abrogă.
115. La articolul 222, alineatul (1) se completează în final cu textul: “Acţiunea în anulare poate fi introdusă de către persoana ocrotită sau oricare dintre persoanele însărcinate cu ocrotirea ei.”
116. La articolul 224 alineatul (2):
în partea introductivă, textul “dacă:” se substituie cu textul “dacă el corespunde dorinţelor şi sentimentelor persoanei şi, totodată:”;
litera a) se completează în final cu textul “sau din alte categorii de acte juridice pe care, conform legii sau hotărîrii judecătoreşti, persoana ocrotită le putea încheia de sine stătător”;
la litera c), după cuvintele “consiliului de familie” se introduce textul “ , a autorităţii tutelare”.
117. Articolul 226 se abrogă.
118. Articolul 227 va avea următorul cuprins:
“Articolul 227. Nulitatea actului juridic afectat de eroare
(1) Actul juridic încheiat în baza unei erori esenţiale poate fi declarat nul de instanţa de judecată dacă cealaltă parte sau terţul destinatar al actului juridic unilateral ştia sau, după caz, trebuia să ştie despre această eroare.
(2) Eroarea este esenţială dacă la încheierea actului juridic a existat o falsă reprezentare referitoare la:
a) natura actului juridic;
b) calităţile substanţiale ale obiectului actului juridic;
c) cealaltă parte a actului juridic sau terţul beneficiar al actului juridic, în cazul în care identitatea sau calităţile acestora sînt hotărîtoare pentru încheierea actului juridic.
(3) Eroarea care priveşte simplele motive ale actului juridic nu este esenţială, cu excepţia cazului în care prin voinţa părţilor asemenea motive au fost considerate hotărîtoare.
(4) Eroarea imputabilă celui al cărui consimţămînt este viciat nu poate servi temei pentru anularea actului juridic. În special, actul juridic nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligenţă rezonabilă.
(5) Nu atrage anularea actului juridic eroarea care poartă asupra unui element cu privire la care riscul de eroare a fost asumat de cel care o invocă sau, după împrejurări, trebuia să fie asumat de acesta.
(6) Simpla eroare de calcul nu atrage anularea actului juridic, ci numai rectificarea, afară de cazul în care, concretizîndu-se într-o eroare asupra cantităţii, a fost esenţială pentru încheierea actului juridic. Eroarea de calcul trebuie corectată la cererea oricăreia dintre părţi.
(7) Partea care este victima unei erori nu se poate prevala de aceasta contrar exigenţelor bunei-credinţe.
(8) Dispoziţiile legale privitoare la eroare se aplică în mod corespunzător şi atunci cînd eroarea poartă asupra declaraţiei de voinţă ori cînd declaraţia a fost transmisă inexact prin intermediul unei alte persoane sau prin mijloace de comunicare la distanţă.”
119. Codul se completează cu articolul 2271 cu următorul cuprins:
“Articolul 2271. Adaptarea actului juridic în caz de eroare
(1) Dacă o parte este îndreptăţită să invoce anulabilitatea actului juridic pentru eroare, dar cealaltă parte declară că doreşte să execute ori execută actul juridic aşa cum acesta fusese înţeles de partea îndreptăţită să invoce anulabilitatea, actul juridic se consideră că a fost încheiat aşa cum l-a înţeles această din urmă parte.
(2) În cazul prevăzut la alin.(1), după ce a fost informată asupra felului în care partea îndreptăţită să invoce anulabilitatea a înţeles actul juridic şi înainte ca aceasta să fi obţinut anularea, cealaltă parte trebuie, în termen de cel mult 3 luni de la data cînd a fost notificată ori de la data cînd i s-a comunicat acţiunea în declararea nulităţii, să declare că este de acord cu executarea sau să execute fără întîrziere actul juridic, astfel cum a fost înţeles de partea aflată în eroare.
(3) Dacă declaraţia a fost făcută şi comunicată părţii aflate în eroare în termenul prevăzut la alin.(2) sau actul juridic a fost executat astfel cum a fost înţeles de partea aflată în eroare, dreptul de a obţine anularea pentru acea eroare este stins.
(4) În cazul în care ambele părţi au comis aceeaşi eroare, instanţa poate, la cererea uneia dintre ele, să adapteze actul juridic la condiţiile la care părţile ar fi convenit dacă nu se comitea eroarea.”
120. Articolul 228 se completează cu alineatul (21) cu următorul cuprins:
“(21) Actul juridic este anulabil şi atunci cînd dolul provine de la reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte părţi.”
121. Articolul 229:
la alineatul (2), după cuvintele “apropiată ori” se introduc cuvintele “onoarea sau”;
alineatul (3) se completează în final cu textul “ , iar partea constrînsă a avut o alternativă rezonabilă”.
122. La articolul 230, alineatul (2) se completează în final cu textul: “Dispoziţiile art.2271 se aplică în mod corespunzător.”
123. Articolul 231 se abrogă.
124. La articolul 232:
alineatul unic devine alineatul (1);
articolul se completează cu alineatul (2) cu următorul cuprins:
“(2) Actul juridic nu poate fi anulat pe temeiul dispoziţiilor alin.(1) dacă dobînditorul bunului nu a cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască despre interdicţie sau dacă actul juridic stipulează expres că este încheiat sub condiţia suspensivă a ridicării interdicţiei.”
125. Articolul 233 va avea următorul cuprins:
“Articolul 233. Termenul de prescripţie extinctivă a acţiunii în anulare a actului juridic pentru viciu de consimţămînt
(1) Persoana îndreptăţită are dreptul să invoce anulabilitatea actului juridic pentru temeiurile prevăzute la art.227, 228 şi 230 în termen de 6 luni de la data cînd a aflat sau trebuia să afle despre temeiul anulabilităţii.
(2) Anulabilitatea în temeiul prevăzut la art.229 poate fi invocată în termen de 6 luni de la data cînd a încetat violenţa.”
126. Capitolul III din titlul III se completează cu articolul 2331 cu următorul cuprins:
“Articolul 2331. Repararea prejudiciului cauzat prin viciu de consimţămînt
(1) Partea care are dreptul de a cere anularea actului juridic pe motiv de eroare, dol, violenţă sau leziune poate cere repararea prejudiciului cauzat prin aceasta, chiar dacă dreptul de a cere anularea s-a prescris extinctiv sau dacă ea a confirmat actul juridic anulabil, cu condiţia că cealaltă parte a actului juridic cunoştea sau trebuia, în mod rezonabil, să cunoască temeiul nulităţii la momentul încheierii acestuia.
(2) În cazul prevăzut la alin.(1), în completare se aplică dispoziţiile legale privind plata despăgubirilor în caz de neexecutare a obligaţiilor.
(3) Drepturile prevăzute de lege ale părţii afectate de dol, violenţă sau leziune nu pot fi excluse sau limitate prin act juridic, sub sancţiunea nulităţii absolute.
(4) Drepturile prevăzute de lege ale părţii afectate de eroare pot fi excluse sau limitate prin act juridic, cu excepţia cazului în care aceasta contravine bunei-credinţe, caz în care excluderea sau limitarea este nulă.
(5) Dacă victima erorii, dolului, violenţei sau leziunii are, pe baza acestei împrejurări, atît drepturi întemeiate pe dispoziţiile prezentului capitol, cît şi drepturi întemeiate pe neexecutarea obligaţiilor rezultate din actul juridic, ea poate alege categoria de drepturi la care recurge.”
127. Capitolul IV din titlul III va avea următorul cuprins:
“Capitolul IV
EFICIENŢA ACTELOR JURIDICE
Secţiunea 1
Condiţia
Articolul 234. Efectele juridice condiţionale
(1) Actul juridic poate prevedea că, la survenirea unui eveniment viitor şi nesigur ca realizare (condiţie), anumite sau toate efectele sale juridice se vor produce (condiţie suspensivă) sau se vor stinge (condiţie rezolutorie).
(2) Condiţia, de asemenea, poate să depindă de un eveniment survenit, însă deocamdată necunoscut părţilor.
Articolul 235. Condiţia nulă
Este supusă nulităţii condiţia care contravine dispoziţiilor legale imperative, ordinii publice sau bunelor moravuri, precum şi condiţia a cărei îndeplinire este imposibilă, cu excepţia cazului cînd ea a fost stipulată pentru situaţia cînd ea devine posibilă. Efectul juridic care depinde de o astfel de condiţie este de asemenea supus nulităţii.
Articolul 236. Condiţia pozitivă
(1) În cazul în care s-a prevăzut condiţia survenirii unui eveniment anume într-un termen determinat, condiţia se consideră nerealizată dacă acest termen a expirat şi evenimentul nu a survenit.
(2) Dacă termenul nu este determinat, condiţia poate fi îndeplinită oricînd. Condiţia poate fi recunoscută nerealizată atunci cînd este evident că survenirea ulterioară a evenimentului este imposibilă.
Articolul 237. Condiţia negativă
(1) În cazul în care s-a prevăzut condiţia nesurvenirii unui eveniment anume într-un termen determinat, condiţia se consideră realizată chiar şi pînă la expirarea acestui termen dacă este evident că survenirea ulterioară a evenimentului este imposibilă.
(2) Dacă termenul nu este determinat, condiţia se consideră realizată doar atunci cînd este evident că evenimentul nu va surveni.
Articolul 238. Inadmisibilitatea influenţei asupra realizării condiţiei
(1) Persoana care a încheiat un act juridic al cărui efect depinde de o condiţie nu are dreptul, pînă la realizarea condiţiei, să efectueze acţiuni capabile să împiedice executarea obligaţiilor sale.
(2) Dacă condiţia se realizează, iar persoana a întreprins deja acţiunile menţionate la alin.(1), ea este obligată să repare celeilalte părţi prejudiciul cauzat astfel.
Articolul 239. Condiţia suspensivă
(1) Efectele juridice care depind de o condiţie suspensivă se produc la momentul îndeplinirii acelei condiţii sau la un alt moment ulterior prevăzut expres.
(2) Actele încheiate de dobînditor sub condiţie suspensivă sînt valabile şi, în cazul îndeplinirii condiţiei, produc efecte de la data încheierii lor.
(3) Dobînditorul poate să facă, chiar înainte de îndeplinirea condiţiei, orice acte de conservare a dreptului său.
(4) Actele încheiate cu terţii de cel care a constituit sau a transmis un drept sub condiţie suspensivă înainte de îndeplinirea condiţiei sînt opozabile dobînditorului sub condiţie suspensivă, cu excepţia actelor:
a) încheiate cu terţii care cunoşteau sau trebuiau, în mod rezonabil, să cunoască despre îndreptăţirea dobînditorului sub condiţie suspensivă; sau
b) în cazul drepturilor care, conform legii, se dobîndesc prin înregistrare într-un registru de publicitate, încheiate cu terţii care şi-au înregistrat dreptul după înregistrarea provizorie a dreptului dobînditorului sub condiţie suspensivă.
(5) În cazul în care condiţia suspensivă nu s-a îndeplinit, în privinţa prestaţiilor executate sub acea condiţie se aplică dispoziţiile legale privind îmbogăţirea nejustificată.
Articolul 240. Condiţia rezolutorie
(1) Efectele juridice care depind de o condiţie rezolutorie se sting la momentul îndeplinirii acelei condiţii, în cazul raporturilor contractuale aplicîndu-se dispoziţiile legale privind efectele rezoluţiunii.
(2) Dacă un drept s-a dobîndit sub condiţie rezolutorie, în caz de îndeplinire a condiţiei, dreptul constituit se stinge de plin drept, iar dreptul transmis trece înapoi de plin drept la data îndeplinirii condiţiei, însă numai dacă la acel moment dobînditorul era titularul dreptului ori avea împuternicirea de a dispune de el.
(3) Terţul dobînditor al dreptului dobîndit sub condiţie rezolutorie îl dobîndeşte liber de acea condiţie:
a) dacă nu a acceptat-o expres;
b) în cazul drepturilor care, conform legii, se dobîndesc prin înregistrare într-un registru de publicitate, dacă dreptul nu era înregistrat provizoriu.
Articolul 2401. Condiţia rezolutorie cu efect retroactiv
(1) Dacă din actul juridic sau din lege rezultă expres că o anumită condiţie rezolutorie operează retroactiv, din momentul încheierii actului juridic, în caz de îndeplinire a condiţiei, în privinţa prestaţiilor executate sub acea condiţie se aplică dispoziţiile legale privind îmbogăţirea nejustificată.
(2) Cu toate acestea, clauza conform căreia dreptul dobîndit sub condiţie rezolutorie se desfiinţează retroactiv, din momentul încheierii actului juridic, este nulă, cu excepţia cazului în care dreptul, conform legii, se dobîndeşte prin înregistrare provizorie într-un registru de publicitate.
Articolul 241. Buna-credinţă la survenirea condiţiei
(1) Dacă survenirea condiţiei a fost reţinută cu rea-credinţă de partea pentru care survenirea condiţiei este dezavantajoasă, condiţia se consideră survenită.
(2) Dacă la survenirea condiţiei a contribuit cu rea-credinţă partea pentru care survenirea condiţiei este avantajoasă, condiţia nu se consideră survenită.
Articolul 2411. Renunţarea la condiţie
(1) Partea în al cărei interes exclusiv a fost stipulată condiţia este liberă să renunţe unilateral la aceasta atît timp cît condiţia nu s-a îndeplinit.
(2) Renunţarea la condiţie face ca obligaţia sau alt efect juridic să fie necondiţionat.
Secţiunea a 2-a
Actul juridic ineficient
Articolul 2412. Actele juridice ineficiente
(1) Dacă, conform legii, actul juridic, fără a fi nul sau anulabil, nu produce, total sau parţial, efectele sale juridice, el este, în această parte, ineficient.
(2) Actul juridic devine eficient de îndată ce este înlăturat temeiul de ineficienţă.
(3) Ineficienţa actului juridic poate fi invocată, atît pe cale de acţiune, cît şi pe cale de excepţie, de orice persoană care are un interes născut şi actual. Instanţa de judecată este obligată să o invoce din oficiu după ce a ascultat participanţii la proces.
(4) Atît acţiunea în constatarea ineficienţei actului juridic, cît şi excepţia prin care se invocă ineficienţa sînt imprescriptibile dacă legea nu prevede altfel. Cu toate acestea, se prescriu extinctiv în termen de 10 ani acţiunile privind aplicarea efectelor ineficienţei actului juridic, indiferent dacă sînt introduse împreună cu acţiunea în constatare a ineficienţei sau după admiterea acestei acţiuni.
Articolul 2413. Efectele actului juridic de dispoziţie al celui neîndreptăţit
(1) Nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decît are el însuşi.
(2) Dacă, nici la data încheierii actului juridic de dispoziţie şi nici la data cînd trebuie să se transmită sau să se constituie dreptul de care se dispune prin act, transmiţătorul nu este titularul acelui drept şi nici nu are împuterniciri de a dispune, actul juridic este valabil, dar nu produce efectul juridic de transmitere sau, după caz, de constituire a dreptului în folosul dobînditorului decît în condiţiile alin.(3) şi (4).
(3) Transmiţătorul este obligat să înlăture ineficienţa şi să asigure efectul juridic al transmiterii sau, după caz, al constituirii dreptului respectiv de către titularul său în folosul dobînditorului (obligaţie de a da). Obligaţia de a da a transmiţătorului se consideră executată prin dobîndirea de către acesta a dreptului, prin ratificarea actului juridic de către titular, precum şi prin orice alt mijloc, direct ori indirect, care transmite ori, după caz, constituie dreptul în folosul dobînditorului.
(4) Dacă din lege sau din voinţa părţilor nu rezultă contrariul, dreptul de care s-a dispus se transmite sau se constituie de plin drept în folosul dobînditorului din momentul dobîndirii dreptului de către transmiţător sau, după caz, al ratificării actului juridic de dispoziţie de către titular.
(5) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi în cazul încheierii unui act juridic de dispoziţie a bunului comun de către un coproprietar fără consimţămîntul celorlalţi coproprietari, precum şi în alte cazuri cînd transmiţătorul nu este unicul titular al dreptului de care se dispune prin act.
Articolul 2414. Exercitarea dreptului inexistent
Un act juridic unilateral nu produce efectele juridice avute în vedere de autorul său în măsura în care prin act se exercită un drept subiectiv care nu există ori pentru exercitarea căruia nu sînt întrunite toate condiţiile prevăzute de lege sau actul juridic.
Articolul 2415. Consimţămîntul terţului pentru încheierea actului juridic
(1) Dacă efectul unui act juridic depinde de consimţămîntul unui terţ, consimţămîntul sau refuzul poate fi exprimat atît faţă de o parte, cît şi de cealaltă.
(2) Consimţămîntul nu necesită formele stabilite pentru actul juridic dacă legea nu prevede altfel.
(3) Consimţămîntul prealabil al terţului este revocabil pînă la încheierea actului juridic dacă din raportul juridic în a cărui bază a fost dat consimţămîntul prealabil nu reiese altfel. Revocarea poate fi exprimată atît faţă de o parte, cît şi de cealaltă.
(4) Consimţămîntul ulterior (ratificarea, confirmarea) pentru încheierea actului juridic, în lipsa unor dispoziţii legale contrare exprese, are efect retroactiv, din momentul încheierii actului juridic.
(5) Retroactivitatea nu afectează actele de dispoziţie pe care cel care a consimţit le-a încheiat cu terţii anterior exprimării consimţămîntului şi nici drepturile dobîndite de terţi în temeiul acelor acte, nu afectează actele de executare silită, sechestrul ori măsurile luate de administratorul insolvabilităţii anterior exprimării consimţămîntului.
(6) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în special consimţămîntului sub forma:
a) încuviinţării acordate de către părinte, adoptator, curator, tutore sau de alt ocrotitor;
b) autorizării acordate de către consiliul de familie, autoritatea tutelară sau instanţa de judecată;
c) ratificării de către reprezentat în cazurile prevăzute la art.249;
d) ratificării actului juridic de dispoziţie în cazurile prevăzute la art.2413.
(7) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător aprobării acordate de organul competent al persoanei juridice actelor juridice încheiate în numele acesteia.
Articolul 2416. Dreptul de revocare a actului juridic ineficient
(1) Dacă cel care a încheiat actul juridic fără consimţămîntul necesar al terţului a declarat, cu rea-credinţă, că acel consimţămînt a fost obţinut sau că el nu este necesar, cealaltă parte poate să revoce actul juridic pînă cînd i se comunică consimţămîntul necesar, cu excepţia cazului în care a încheiat actul juridic cunoscînd absenţa consimţămîntului.
(2) Dacă terţul a refuzat să acorde consimţămîntul necesar, oricare dintre părţi poate revoca actul juridic.
(3) În cazul în care cealaltă parte se adresează către cel care a încheiat actul juridic sau către terţ cu o cerere de prezentare a consimţămîntului necesar al terţului, iar consimţămîntul nu îi este comunicat celeilalte părţi în termen de 4 săptămîni de la data primirii cererii, dacă legea sau actul juridic nu prevede un alt termen, se consideră că terţul a refuzat să acorde consimţămîntul necesar.
(4) Partea îndreptăţită exercită dreptul de revocare prevăzut la alin.(1) sau (2) prin notificare adresată celeilalte părţi. Dacă actul juridic a fost revocat conform dispoziţiilor prezentului articol, se consideră că el nu a fost încheiat.
(5) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică actului juridic de dispoziţie al celui neîndreptăţit, prevăzut la art.2413.”
128. Articolele 243 şi 244 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 243. Reprezentantul supus unei măsuri de ocrotire judiciare sub forma ocrotirii provizorii sau curatelei
Actul juridic încheiat de reprezentant este valabil şi în cazul în care reprezentantul este supus unei măsuri de ocrotire judiciare sub forma ocrotirii provizorii sau curatelei.
Articolul 244. Delegarea împuternicirilor şi substituirea reprezentantului
(1) Reprezentantul trebuie să încheie personal actele juridice pentru care este împuternicit. El poate să delege împuternicirile unui terţ (delegarea împuternicirilor) sau să cesioneze împuternicirile unui terţ (substituirea reprezentantului) în cazul în care este împuternicit de reprezentat sau în alte cazuri prevăzute de lege. În caz de dubiu, se prezumă că reprezentantul şi-a delegat împuternicirile, dar nu le-a cesionat.
(2) Chiar dacă a delegat împuternicirile unui terţ, reprezentantul păstrează aceleaşi împuterniciri, avînd dreptul de a le delega şi altui terţ. Atît reprezentatul, cît şi reprezentantul pot exercita dreptul de revocare a împuternicirilor acordate terţului prin delegare.
(3) Reprezentantul care a delegat sau a cesionat unui terţ împuternicirile este obligat să aducă faptul cît mai curînd la cunoştinţa reprezentatului, precum şi informaţia necesară despre terţ. În cazul în care nu îndeplineşte această obligaţie, reprezentantul poartă răspundere pentru acţiunile terţului ca pentru acţiuni proprii.”
129. Articolul 247:
la alineatul (1), cuvîntul “anularea” se substituie cu cuvîntul “revocarea”;
la alineatul (2), cuvîntul “anulare” se substituie cu cuvîntul “revocare”.
130. În denumirea şi în cuprinsul articolului 248, cuvîntul “retragerea” se substituie cu cuvîntul “revocarea”.
131. Codul se completează cu articolul 2481 cu următorul cuprins:
“Articolul 2481. Reprezentantul care acţionează în nume propriu
(1) În cazul în care reprezentantul, deşi deţine împuterniciri, încheie actul juridic în nume propriu sau acţionează în alt mod în care nu indică terţului faptul că încheie actul în numele reprezentatului, actul juridic produce efecte juridice între reprezentant şi terţ. Acel act juridic nu produce efecte juridice între reprezentat şi terţ, cu excepţiile prevăzute expres de lege.
(2) Dacă reprezentantul încheie actul juridic în numele unui reprezentat a cărui identitate urmează a fi dezvăluită ulterior, dar nu o dezvăluie într-un termen rezonabil după primirea cererii terţului, se consideră că reprezentantul a încheiat actul juridic în nume propriu.”
132. Articolul 249:
la alineatul (1), cuvintele “confirmă” şi “confirmat” se substituie cu cuvintele “ratifică” şi, respectiv, “ratificat”, iar în final se introduce textul: “Pînă la ratificare actul juridic constituie un act juridic ineficient în raport cu reprezentatul.”
la alineatele (2) şi (3), cuvîntul “confirmare”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvîntul “ratificare” la forma gramaticală corespunzătoare, iar cuvîntul “confirme” – cu cuvîntul “ratifice”;
articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
“(4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul în care administratorul sau alt reprezentant al unei persoane juridice încheie actul juridic fără aprobarea corespunzătoare, obligatorie conform legii, din partea organului competent al persoanei juridice, dacă legea nu prevede o altă consecinţă.”
133. Articolul 250:
la alineatul (1), cuvîntul “confirme” se substituie cu cuvîntul “ratifice”;
la alineatul (3), cuvintele “limitat în capacitate de exerciţiu” se substituie cu cuvintele “supus unei măsuri de ocrotire judiciare sub forma ocrotirii provizorii sau curatelei”, iar după cuvintele “cu încuviinţarea” se introduc cuvintele “ocrotitorului provizoriu sau a”.
134. Articolul 251 va avea următorul cuprins:
“Articolul 251. Actul juridic încheiat cu sine (contrapartida)
(1) Reprezentantul nu are dreptul să încheie acte juridice în numele reprezentatului cu sine însuşi, nici în nume propriu, nici în calitate de reprezentant al unui terţ, cu excepţia următoarelor cazuri:
a) reprezentatul a permis reprezentantului să acţioneze în aşa mod;
b) reprezentantul a dezvăluit că va acţiona în aşa mod, iar reprezentatul nu a obiectat într-un termen rezonabil;
c) reprezentatul a cunoscut sau trebuia, în mod rezonabil, să cunoască pe altă cale că reprezentantul va acţiona în aşa mod şi nu a obiectat într-un termen rezonabil;
d) în alte cazuri prevăzute de lege.
(2) Reprezentatul poate cere declararea nulităţii actului juridic dacă, la momentul încheierii actului juridic, terţul cunoştea sau trebuia, în mod rezonabil, să cunoască că reprezentantul încalcă dispoziţiile alin.(1). Această acţiune se prescrie în termen de 6 luni.”
135. Codul se completează cu articolul 2511 cu următorul cuprins:
“Articolul 2511. Pluralitatea de reprezentanţi
(1) În cazul în care reprezentatul a împuternicit mai mulţi reprezentanţi în privinţa aceluiaşi act juridic, oricare dintre ei poate încheia actul de sine stătător, cu excepţia cazului cînd necesitatea consimţămîntului celorlalţi reprezentanţi rezultă expres din lege sau din actul prin care s-au acordat împuterniciri reprezentantului care încheie actul juridic.
(2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică indiferent dacă reprezentanţii au fost numiţi sau împuterniciţi prin acelaşi act sau prin acte diferite.”
136. Articolul 252:
la alineatul (4) litera a), cuvintele “sau de medicul de gardă” se substituie cu textul “ , iar în absenţa acestuia – de medicul de gardă”;
la alineatul (5), cuvintele “inclusiv a” se substituie cu cuvintele “cu excepţia”, iar textul “ , de organizaţia de exploatare a locuinţelor de la domiciliul persoanei care eliberează procura” se exclude;
articolul se completează cu alineatele (6)–(8) cu următorul cuprins:
“(6) Dispoziţiile legale privind procura se aplică şi în cazul în care împuternicirile se cuprind fie într-un contract la care este parte reprezentatul, inclusiv într-un contract între reprezentat şi reprezentant sau într-un contract între reprezentat şi terţ, fie în procesul-verbal al organului competent al reprezentatului, dacă din lege nu rezultă altfel.
(7) Dispoziţiile legale privind procura se aplică în mod corespunzător în cazul în care aceeaşi procură este eliberată de mai multe persoane.
(8) Dacă procura s-a eliberat unei persoane juridice fără a indica numele reprezentantului sau al salariatului acelei persoane care va exercita împuternicirile, împuternicirile se exercită de către administratorul acelei persoane sau de persoana desemnată de acesta.”
137. Articolele 253–255 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 253. Procura ulterioară
(1) Persoana căreia îi este eliberată procura (procură iniţială) poate elibera o procură prin care se deleagă împuternicirile sau se substituie reprezentantul conform art.244 (procură ulterioară).
(2) În toate cazurile, procura ulterioară emisă de o persoană fizică trebuie autentificată notarial chiar dacă procura iniţială nu este autentificată.
(3) Reprezentantul căruia i s-a eliberat procura conform art.252 alin.(5) nu poate elibera procură ulterioară.
(4) Persoana căreia îi este eliberată procura ulterioară poate elibera o nouă procură ulterioară numai dacă acest drept este stipulat expres în procura iniţială şi cea ulterioară.
Articolul 254. Termenul procurii
(1) Dacă termenul valabilităţii nu este indicat în procură, ea este valabilă timp de 3 ani de la data întocmirii. De asemenea, termenul valabilităţii poate fi indicat prin stipularea unei condiţii la îndeplinirea căreia procura încetează.
(2) Este nulă procura în care nu este indicată data întocmirii.
(3) Procura eliberată pentru încheierea unor acte juridice în afara Republicii Moldova şi autentificată notarial este valabilă pînă la revocarea ei de către persoana care a eliberat-o.
Articolul 255. Încetarea valabilităţii procurii
(1) Valabilitatea procurii încetează în cazul:
a) expirării termenului sau îndeplinirii condiţiei extinctive;
b) revocării de către persoana care a eliberat-o sau, dacă este eliberată de mai multe persoane, revocării de către oricare dintre ele;
c) renunţării persoanei căreia îi este eliberată;
d) dizolvării persoanei juridice care a eliberat procura;
e) dizolvării persoanei juridice căreia îi este eliberată procura;
f) decesului persoanei fizice care a eliberat procura, declarării ei drept dispărută fără de veste ori instituirii în privinţa ei a unei măsuri de ocrotire judiciare, dacă legea nu prevede altfel;
g) decesului persoanei fizice căreia îi este eliberată procura, declarării ei dispărută fără de veste ori instituirii în privinţa ei a unei măsuri de ocrotire judiciare.
(2) Persoana care a eliberat procura o poate revoca în orice moment, iar persoana căreia îi este eliberată procura poate renunţa la ea în orice moment. Orice clauză contrară este nulă.
(3) Odată cu încetarea valabilităţii procurii, încetează valabilitatea procurii ulterioare.”
138. Codul se completează cu articolul 2551 cu următorul cuprins:
“Articolul 2551. Procura irevocabilă
(1) În scopul executării ori garantării executării obligaţiilor prezente sau viitoare ale reprezentatului sau ale unui terţ faţă de reprezentant ori faţă de persoanele în numele sau în interesul căruia acţionează reprezentantul, în cazul în care obligaţia este asumată de către un profesionist, reprezentatul poate indica în procură că ea nu poate fi revocată înainte de expirarea termenului ori îndeplinirea condiţiei extinctive sau poate indica faptul că ea poate fi revocată doar în anumite condiţii (procura irevocabilă). În acest caz, dispoziţiile art.255 alin.(1) lit.b) şi alin.(2) nu se aplică.
(2) Cu toate acestea, procura irevocabilă poate fi revocată după stingerea obligaţiei pentru executarea sau garantarea căreia a fost eliberată.
(3) În cazul în care reprezentantul exercită împuternicirile contrar scopului ori există pericolul unei asemenea exercitări, reprezentatul poate cere instanţei de judecată să pronunţe revocarea procurii irevocabile.”
139. La articolul 256:
în denumire, cuvîntul “anularea” se substituie cu cuvîntul “revocarea”;
alineatul unic devine alineatul (1), în care cuvîntul “anularea” se substituie cu cuvîntul “revocarea”, după cuvîntul “succesorii” se introduc cuvintele “sau ocrotitorul”, iar cuvîntul “stipulate” se substituie cu cuvîntul “prevăzute”;
articolul se completează cu alineatele (2)–(5) cu următorul cuprins:
“(2) În cazul în care persoana care a eliberat procura în formă scrisă sau în formă autentică nu a indicat în ea identitatea terţilor cu care reprezentantul urma să contracteze, ea poate informa terţii despre revocarea procurii prin solicitarea către notar de a înregistra declaraţia de revocare în registrul procurilor.
(3) Acelaşi drept de a informa terţii prin intermediul registrului procurilor, solicitînd notarului de a înregistra informaţia despre încetarea procurii, îl au:
a) persoana căreia i s-a eliberat procura sau, după caz, succesorii săi – în cazurile prevăzute la art.255 alin.(1) lit.c), e) şi g);
b) succesorii sau, după caz, ocrotitorul celui care a eliberat procura – în cazurile prevăzute la art.255 alin.(1) lit.d) şi f).
(4) Terţii se consideră informaţi în ziua lucrătoare imediat următoare după data înregistrării declaraţiei sau a informaţiei prevăzute la alin.(2) sau, respectiv, alin.(3), dacă nu au fost informaţi mai devreme pe altă cale.
(5) Modul de ţinere, operare a înregistrărilor, a modificărilor, a radierilor şi de acces al terţilor la informaţia din registrul procurilor se stabileşte de Guvern.”
140. Codul se completează cu articolul 2561 cu următorul cuprins:
“Articolul 2561. Publicitatea revocării sau încetării din alt temei a procurii
(1) În vederea informării terţilor, notarul căruia i se solicită să autentifice revocarea unei procuri este obligat să înregistreze, de îndată, informaţia despre revocare în registrul procurilor.
(2) Notarul care autentifică actul pentru încheierea căruia a fost dată procura are obligaţia să verifice la registrul prevăzut la alin.(1) dacă acea procură a fost revocată sau dacă au fost înregistrate informaţii despre alte temeiuri de încetare a procurii.
(3) Dispoziţiile alin.(1) şi (2) sînt aplicabile şi în cazul autentificărilor realizate de misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale Republicii Moldova.”
141. Articolul 257 se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
“(11) Dacă unui terţ i se prezintă o procură, despre încetarea căreia el nu a cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască, încetarea procurii nu este opozabilă terţului, iar actul juridic încheiat de către reprezentant cu terţul rămîne valabil pentru reprezentat şi succesorii săi.”
142. La articolul 264, alineatele (1)–(3) vor avea următorul cuprins:
“(1) Termenul stabilit în săptămîni, luni sau o perioadă care cuprinde mai multe luni (ani, semestre, trimestre) expiră, în cazul prevăzut la art.261 alin.(1), în acea zi a ultimei săptămîni sau ultimei luni care, prin denumirea sau numărul ei, corespunde zilei în care a survenit evenimentul sau momentul în timp respectiv, iar în cazul prevăzut la art.261 alin.(2), el expiră în acea zi a ultimei săptămîni sau ultimei luni care precedă ziua în care, prin denumirea sau numărul ei, corespunde zilei în care a început să curgă termenul.
(2) Dacă ultima lună nu are data respectivă determinată conform alin.(1), termenul expiră în ultima zi a lunii.
(3) Dacă s-a stabilit că un anumit termen durează pînă la o anumită zi, se prezumă că termenul include şi ziua respectivă.”
143. Articolul 268 va avea următorul cuprins:
“Articolul 268. Termenele speciale de prescripţie extinctivă
(1) Se prescriu în termen de 6 luni acţiunile privind repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzelor sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrilor judecătoreşti.
(2) Se prescriu în termen de 10 ani acţiunile privind:
a) drepturile reale care nu sînt declarate prin lege imprescriptibile ori nu sînt supuse altui termen de prescripţie;
b) repararea prejudiciului adus mediului.”
144. Articolul 269 se abrogă.
145. Articolele 270 şi 271 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 270. Interzicerea modificării termenului de prescripţie extinctivă sau a modului de calculare
(1) Cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, orice clauză prin care se derogă de la dispoziţiile legale privind prescripţia extinctivă, inclusiv prin modificarea duratei termenului de prescripţie extinctivă sau a modului de calculare ori prin renunţarea la dreptul de a invoca prescripţia, este nulă.
(2) Cu toate acestea, în limitele şi condiţiile prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii absolute, se poate deroga, prin clauză expresă scrisă, de la dispoziţiile legale privind prescripţia extinctivă prin modificarea:
a) duratei termenelor de prescripţie extinctivă;
b) cursului prescripţiei extinctive pe calea fixării începutului acesteia ori a modificării temeiurilor legale de suspendare sau de întrerupere a acesteia, după caz.
(3) Derogările de la dispoziţiile legale privind prescripţia extinctivă se aplică doar în partea în care prescripţia extinctivă modificată expiră cel puţin într-un an şi cel mult pînă la expirarea duratei maxime calculate conform art.2791.
(4) Este interzisă orice clauză prin care fie direct, fie indirect o acţiune ar fi declarată imprescriptibilă, deşi, potrivit dispoziţiilor legale, aceasta este prescriptibilă, sau invers, o acţiune declarată de dispoziţiile legale imprescriptibilă ar fi considerată prescriptibilă.
(5) De la dispoziţiile legale privind prescripţia extinctivă nu se poate deroga în temeiul alin.(2) în detrimentul consumatorului.
Articolul 271. Aplicarea prescripţiei extinctive
Acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai dacă persoana în a cărei favoare a curs prescripţia, creditorii persoanei sau oricare altă persoană care are un interes legitim a ridicat excepţia de tardivitate conform Codului de procedură civilă.”
146. Articolul 272:
la alineatul (2), enunţul întîi se exclude;
la alineatul (3), cuvintele “debitorul trebuie să execute obligaţia” se substituie cu textul “creditorul a cerut executarea; dacă, conform conţinutului obligaţiei, debitorul beneficiază de un termen suspensiv de la cerere, se aplică dispoziţiile alin.(2)”;
la alineatul (4), cuvintele “răspunderea delictuală” se substituie cu cuvintele “repararea prejudiciului”, iar cuvintele “paguba şi pe cel care răspunde de ea” – cu textul “atît tipul prejudiciului, cît şi pe cel care răspunde de el”;
alineatul (5) va avea următorul cuprins:
“(5) Dacă legea nu prevede altfel, în cazul acţiunii în nulitate supuse prescripţiei extinctive, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data la care cel îndreptăţit, reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviinţeze actele a cunoscut sau trebuia să cunoască temeiul nulităţii.”
alineatele (6)–(9) se abrogă;
articolul se completează cu alineatele (10)–(16) cu următorul cuprins:
“(10) În cazul în care un debitor este obligat la prestaţii succesive, dreptul la acţiune cu privire la fiecare dintre aceste prestaţii se stinge printr-o prescripţie extinctivă separată, chiar dacă debitorul continuă să execute una sau alta dintre prestaţiile datorate.
(11) În cazul obligaţiei continue de a nu face, dreptul la acţiune, supus unei prescripţii extinctive separate, se naşte în legătură cu fiecare încălcare.
(12) Prescripţia dreptului la acţiune în restituirea îmbogăţirii nejustificate începe să curgă de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască atît existenţa dreptului său la restituire, cît şi persoana obligată să restituie. Dispoziţiile prezentului alineat se aplică în mod corespunzător şi în cazul acţiunii întemeiate pe gestiunea de afaceri fără mandat.
(13) Dreptul la rezoluţiune pentru neexecutarea obligaţiei ori de reducere a obligaţiei corelative se prescrie extinctiv la data prescrierii extinctive a obligaţiei a cărei neexecutare întemeiază rezoluţiunea sau reducerea obligaţiei corelative.
(14) Prescripţia dreptului la acţiune privind efectele juridice ale rezoluţiunii sau ale donaţiei revocate începe să curgă de la data în care a intervenit rezoluţiunea sau, după caz, revocarea, iar în cazul în care, în temeiul legii sau al contractului, prestaţiile trebuie să se facă la o dată ulterioară – prescripţia începe să curgă după împlinirea acelei date.
(15) Prescripţia dreptului la acţiune în ajustarea contractului sau la rezoluţiune pentru schimbarea excepţională a circumstanţelor începe să curgă de la data în care debitorul a cunoscut sau trebuia să cunoască survenirea schimbării excepţionale a circumstanţelor.
(16) Acţiunile prevăzute la alin.(11), (12), (14) şi (15) se supun termenului general de prescripţie, cu excepţia prevăzută la art.217 alin.(3) enunţul al doilea.”
147. Codul se completează cu articolul 2721 cu următorul cuprins:
“Articolul 2721. Prescripţia extinctivă în cazul dreptului de regres
(1) Prescripţia dreptului la acţiune în regres expiră la data în care ar fi expirat prescripţia dreptului la acţiune al creditorului iniţial faţă de debitorul urmărit în regres.
(2) Cu toate acestea, prescripţia dreptului la acţiune în regres nu poate expira mai devreme de 6 luni din data în care a apărut dreptul la acţiune în regres sau din data în care creditorul iniţial a înaintat acţiunea faţă de persoana îndreptăţită la regres, oricare din aceste date este mai devreme.
(3) Dispoziţiile alin.(2) nu se aplică dacă persoana îndreptăţită la regres ar fi putut în mod rezonabil să opună creditorului iniţial expirarea termenului de prescripţie al creanţei faţă de debitorul împotriva căruia persoana acţionează în regres.
(4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător în cazul în care, în loc să acţioneze în regres pe baza unor dispoziţii legale speciale, persoana îndreptăţită la regres acţionează contra debitorului pe temeiul dispoziţiilor legale privind îmbogăţirea nejustificată sau gestiunea de afaceri.
(5) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care persoana este îndreptăţită la regres în temeiul executării pe baza unei garanţii personale autonome pe care şi-a asumat-o faţă de creditor, precum şi în alte cazuri cînd era obligată în aşa fel încît trebuia să execute independent de prescrierea extinctivă a dreptului la acţiune al creditorului faţă de debitor. În aceste cazuri, se aplică dispoziţia corespunzătoare a art.272.”
148. La articolul 273, după cuvintele “preluarea datoriei” se introduc cuvintele “fără acordul vechiului debitor”.
149. Articolul 274 va avea următorul cuprins:
“Articolul 274. Suspendarea curgerii termenului de prescripţie extinctivă
(1) Curgerea termenului de prescripţie extinctivă se suspendă dacă:
a) înaintarea acţiunii este imposibilă din cauza unui impediment în afara controlului creditorului şi dacă lui nu i se putea cere în mod rezonabil să evite sau să depăşească impedimentul ori consecinţele sale;
b) executarea obligaţiilor este amînată (moratoriu);
c) creditorul sau debitorul face parte din rîndul forţelor armate puse pe picior de război;
d) creditorul este minor sau supus unei măsuri de ocrotire judiciare şi nu are un reprezentant sau ocrotitor, cu excepţia cazurilor în care creditorul are capacitate de exerciţiu procesuală în privinţa dreptului încălcat;
e) creditorul sau debitorul a decedat şi niciunei persoane nu i s-a stabilit calitatea de moştenitor sau de persoană împuternicită să acţioneze în numele masei succesorale (executor testamentar care are împuterniciri de administrare, custode sau administrator al masei succesorale desemnat de notar ori administrator al insolvabilităţii masei succesorale);
f) activitatea autorităţilor judecătoreşti de a căror competenţă ţine soluţionarea litigiului dintre părţi este suspendată;
g) creditorul şi debitorul negociază cu privire la dreptul sau la circumstanţele din care ar putea rezulta o pretenţie privind acel drept;
h) creditorul şi debitorul negociază cu privire la medierea în privinţa dreptului sau a circumstanţelor;
i) părţile se află, în condiţiile legii, în proces de mediere cu privire la drept sau la circumstanţele din care ar putea rezulta o pretenţie privind acel drept.
(2) Cursul prescripţiei extinctive se suspendă doar dacă temeiurile de suspendare indicate la alin.(1) au apărut sau au continuat în ultimele 6 luni ale termenului de prescripţie extinctivă, iar dacă acest termen este de 6 luni sau mai scurt – înăuntrul lui.
(3) Curgerea termenului de prescripţie extinctivă continuă de la data încetării împrejurărilor care servesc drept temei pentru suspendarea cursului prescripţiei extinctive. Termenul curs în perioada în care cursul prescripţiei extinctive este suspendat nu se include în termenul de prescripţie extinctivă. Termenul rămas se prelungeşte pînă la 6 luni, iar dacă termenul de prescripţie extinctivă este mai scurt de 6 luni – pînă la durata lui.
(4) O parte nu negociază în sensul alin.(1) lit.g) şi h) dacă nu răspunde la invitaţia de a negocia ori refuză în mod expres negocierea. Negocierea încetează în data ultimei comunicări făcute de către partea în folosul căreia curge prescripţia extinctivă sau în data în care una dintre părţi a comunicat celeilalte că refuză să continue negocierile.
(5) Cursul prescripţiei extinctive a dreptului la acţiunea în regres a pîrîtului faţă de un terţ se suspendă din momentul atragerii terţului ca intervenient accesoriu şi pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti pronunţate împotriva pîrîtului, a cărei executare va îndreptăţi pîrîtul la regres.”
150. La articolul 275, litera c) va avea următorul cuprins:
“c) pentru cererile dintre tutori, curatori ori alte persoane care exercită o măsură de ocrotire şi persoanele aflate sub tutela sau curatela lor ori sub altă măsură de ocrotire – pe durata tutelei, curatelei sau altei măsuri de ocrotire.”
151. Articolul 276 se completează în final cu textul: “Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi acţiunii persoanei juridice faţă de administratorul său.”
152. Articolele 277 şi 278 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 277. Întreruperea cursului prescripţiei extinctive
(1) Cursul prescripţiei extinctive se întrerupe:
a) printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt mod, expres sau tacit, a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia. Constituie acte de recunoaştere tacită executarea parţială a obligaţiei, achitarea, în tot sau în parte, a dobînzilor sau a penalităţilor, constituirea unei garanţii, solicitarea unui termen de plată, declararea compensării şi alte asemenea manifestări care să ateste în mod neîndoielnic existenţa dreptului celui împotriva căruia curge prescripţia;
b) prin înaintarea în modul stabilit a unei cereri de chemare în judecată, de arbitrare, a unei cereri de eliberare a ordonanţei judecătoreşti sau a unei alte cereri în organul jurisdicţional competent;
c) prin înaintarea în modul stabilit a unei cereri de admitere a creanţei în cadrul procesului de insolvabilitate, precum şi a cererii de intervenţie în cadrul procedurii de executare silită în curs pornite de alţi creditori;
d) în alte cazuri prevăzute de lege.
(2) După întreruperea cursului prescripţiei extinctive, începe să curgă un nou termen. Timpul scurs pînă la întreruperea cursului prescripţiei extinctive nu se include în noul termen de prescripţie extinctivă.
(3) În cazul survenirii circumstanţei indicate la alin.(1) lit.a), începe să curgă un nou termen de prescripţie extinctivă chiar dacă circumstanţa survine după expirarea termenului de prescripţie extinctivă.
(4) În cazul întreruperii în temeiul alin.(1) lit.b), noua prescripţie extinctivă a dreptului de a obţine executarea silită nu va începe să curgă cît timp hotărîrea de admitere a acţiunii ori ordonanţa nu a rămas definitivă.
(5) În cazul întreruperii în temeiul alin.(1) lit.c), prescripţia extinctivă va reîncepe să curgă de la data la care există din nou posibilitatea legală de valorificare a creanţei rămase nesatisfăcute.
Articolul 278. Cursul prescripţiei în cazul restituirii ori scoaterii cererii de pe rol sau anulării ordonanţei
(1) Dacă instanţa de judecată a restituit cererea, a scos cererea de pe rol sau a anulat ordonanţa judecătorească, cursul prescripţiei extinctive care a început pînă la intentarea acţiunii continuă fără întrerupere.
(2) Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data cînd a devenit irevocabilă încheierea de restituire a cererii, de scoatere a cererii de pe rol sau de anulare a ordonanţei, depune o nouă acţiune, prescripţia este considerată întreruptă prin acţiunea precedentă cu condiţia ca noua acţiune să fie admisă.”
153. Articolul 279:
la alineatul (1), după cuvîntul “constată” se introduce textul “ , la cererea reclamantului,”;
alineatul (2) se completează în final cu textul “ , şi doar dacă nu a expirat durata maximă calculată conform art.2791”.
154. Codul se completează cu articolul 2791 cu următorul cuprins:
“Articolul 2791. Durata maximă a termenului de prescripţie extinctivă
(1) În toate cazurile, termenul de prescripţie extinctivă nu poate depăşi durata maximă de 10 ani de la data încălcării dreptului, iar în cazul acţiunilor cu privire la repararea prejudiciului patrimonial şi moral cauzat prin deces sau vătămare a sănătăţii – 30 de ani de la data încălcării dreptului.
(2) Cu toate acestea, dacă, conform dispoziţiei legale speciale, prescripţia extinctivă a acţiunii curge de la o altă dată, atunci durata maximă prevăzută la alin.(1) va curge de la acea dată.
(3) Termenul curs în perioada în care cursul prescripţiei extinctive este suspendat se include în durata maximă a termenului, cu excepţia suspendării conform art.275.
(4) Dispoziţiile prezentului articol nu afectează:
a) drepturile la acţiune imprescriptibile;
b) termenele de prescripţie extinctivă stabilite de lege care depăşesc 10 ani;
c) efectele întreruperii prescripţiei extinctive conform dispoziţiilor legale.”
155. La articolul 280, literele b) şi c) vor avea următorul cuprins:
“b) clienţilor faţă de bănci, asociaţii de economii şi împrumut şi alţi prestatori de servicii de plată privind eliberarea mijloacelor înscrise în contul acestora sau a remiterilor de bani efectuate în folosul lor;
c) cu privire la repararea prejudiciului patrimonial şi moral cauzat prin deces sau vătămare a sănătăţii. În acest caz, se repară prejudiciul despre care reclamantul a aflat în perioada anterioară intentării acţiunii, dar nu mai mare de 3 ani.”
156. Articolul 282 va avea următorul cuprins:
“Articolul 282. Efectele prescripţiei în cazul drepturilor garantate
(1) Prescrierea unui drept garantat prin gaj nu împiedică pe cel îndreptăţit să ceară satisfacerea din bunul grevat dacă sînt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
a) creditorul gajist va putea urmări, în condiţiile legii, doar bunul grevat, excluzîndu-se de la urmărire restul patrimoniului debitorului ori debitorului gajist;
b) din produsul valorificării bunului grevat se poate satisface doar capitalul dreptului garantat şi cheltuielile de executare, dar excluzîndu-se dobînzile, dobînzile de întîrziere, penalităţile şi alte accesorii;
c) nu au trecut mai mult de 2 ani de la data invocării faţă de creditor a expirării prescripţiei extinctive de către debitorul obligaţiei garantate.
(2) Dreptul de regres al debitorului gajist faţă de debitor nu se prescrie extinctiv înainte de expirarea a 6 luni din data satisfacerii dreptului garantat în condiţiile alin.(1).”
157. Titlul IV din cartea întîi se completează cu capitolul III cu următorul cuprins:
“Capitolul III
TERMENELE DE DECĂDERE
Articolul 2831. Stabilirea termenului de decădere
(1) Prin lege sau prin voinţa părţilor se pot stabili termene de decădere pentru exercitarea unui drept subiectiv sau încheierea unui act juridic.
(2) Dacă din lege sau din convenţia părţilor nu rezultă în mod neîndoielnic că un anumit termen este de prescripţie extinctivă, termenul se consideră termen de decădere.
(3) Este lovită de nulitate absolută clauza prin care se stabileşte un termen de decădere ce ar face excesiv de dificilă exercitarea dreptului subiectiv de către consumator sau încheierea actului juridic de către acesta. În acest caz, se consideră că clauza stabileşte un termen rezonabil.
(4) De asemenea, este lovită de nulitate absolută clauza prin care se stabileşte un termen de decădere prin care se fraudează dispoziţiile legale imperative cu privire la prescripţia extinctivă.
(5) Neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul termenului de decădere stabilit atrage stingerea lui.
(6) Dacă înăuntrul termenului de decădere stabilit actul unilateral nu este încheiat şi, în cazul în care este supus comunicării, nu este recepţionat de partea căreia trebuia comunicat, acesta nu produce efecte juridice.
Articolul 2832. Regimul termenelor de decădere
(1) Termenele de decădere nu sînt supuse suspendării, întreruperii şi repunerii în termen, dacă prin lege nu se dispune altfel.
(2) Cu toate acestea, termenul nu poate curge, iar dacă a început să curgă, se suspendă dacă dreptul subiectiv nu poate fi exercitat sau actul juridic nu poate fi încheiat din cauza unui impediment în afara controlului persoanei în cauză şi dacă ei nu i se putea cere în mod rezonabil să evite sau să depăşească impedimentul ori consecinţele acestuia. În acest caz, dispoziţiile art.274 alin.(2) şi alin.(3) enunţul întîi se aplică în mod corespunzător. Dacă termenul rămas este mai mic de 7 zile, el se prelungeşte şi va fi egal cu 7 zile.
(3) Atunci cînd realizarea dreptului presupune exercitarea unei acţiuni în justiţie, termenul este întrerupt în unul din cazurile indicate la art.277 alin.(1) lit.b).
Articolul 2833. Renunţarea la beneficiul decăderii
(1) Cînd termenul de decădere a fost stabilit prin contract sau instituit printr-o dispoziţie legală care ocroteşte un interes privat, partea în favoarea căreia a fost stipulat ori instituit poate să renunţe, după împlinirea termenului, la beneficiul decăderii. Dacă renunţarea intervine înainte de împlinirea termenului, sînt aplicabile regulile privitoare la întreruperea prescripţiei extinctive prin recunoaşterea dreptului.
(2) Părţile nu pot însă renunţa, nici anticipat şi nici după începerea cursului lor, la termenele de decădere de ordine publică stabilite de lege şi nici nu le pot modifica, micşorîndu-le sau mărindu-le, după caz.
(3) Termenele de decădere stabilite de lege în raporturile contractuale se prezumă că protejează doar un interes privat. Cu toate acestea, termenele de decădere stabilite de lege nu pot fi modificate în detrimentul consumatorului, sub sancţiunea nulităţii absolute.
Articolul 2834. Aplicarea decăderii
(1) Decăderea poate fi invocată de partea în favoarea căreia a fost stipulat ori instituit termenul în condiţiile art.271 alin.(1).
(2) Instanţa de judecată este obligată să invoce şi să aplice din oficiu termenul de decădere, cu excepţia cazului cînd acesta protejează doar un interes privat.”
158. Cartea întîi se completează cu titlul V cu următorul cuprins:
“TITLUL V
PUBLICITATEA DREPTURILOR, A ACTELOR
ŞI A FAPTELOR JURIDICE
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 2835. Obiectul publicităţii şi modalităţile de realizare
(1) Drepturile, actele şi faptele privitoare la starea şi capacitatea persoanelor, cele în legătură cu bunurile care aparţin acestora, precum şi orice raporturi juridice sînt supuse publicităţii în cazurile expres prevăzute de lege.
(2) Publicitatea menţionată la alin.(1) se realizează prin:
a) registrul bunurilor imobile;
b) registrul garanţiilor reale mobiliare;
c) registrul de stat al persoanelor juridice;
d) registrul de stat al transporturilor;
e) registrul navelor sau catalogul naval;
f) registrele ţinute, conform legii, de către Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală;
g) registrul actelor de stare civilă;
h) registrul de stat al întreprinzătorilor individuali;
i) alte forme de publicitate prevăzute de lege.
(3) Dispoziţiile prezentului titlu se aplică în măsura în care prin dispoziţiile legale aplicabile unui anumit registru de publicitate sau prin alte dispoziţii legale speciale nu se prevede altfel.
Articolul 2836. Condiţiile de publicitate
(1) Procedura şi condiţiile de publicitate se stabilesc prin lege.
(2) Îndeplinirea formalităţii de publicitate poate fi cerută de orice persoană, chiar dacă este un minor sau dacă este un adult în privinţa căruia s-a instituit o măsură de ocrotire judiciară.
(3) Orice renunţare sau restrîngere a dreptului de a îndeplini o formalitate de publicitate, precum şi orice clauză penală sau altă sancţiune stipulată pentru a împiedica exercitarea acestui drept sînt lovite de nulitate absolută.
(4) Nimeni nu poate invoca faptul că nu a cunoscut dreptul, actul sau faptul supus publicităţii dacă formalitatea de publicitate a fost legal îndeplinită.
Articolul 2837. Efectele publicităţii
(1) Publicitatea asigură opozabilitatea dreptului, actului, faptului, precum şi a oricărui raport juridic supus publicităţii, stabileşte rangul acestora şi, dacă legea prevede în mod expres, condiţionează constituirea sau efectele lor juridice.
(2) Între părţi sau succesorii lor, universali ori cu titlu universal, după caz, drepturile, actele sau faptele, precum şi orice raporturi juridice produc efecte depline chiar dacă nu au fost îndeplinite formalităţile de publicitate, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.
(3) Publicitatea nu validează dreptul, actul sau faptul supus ori admis la publicitate. Cu toate acestea, în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege, ea poate produce efecte achizitive în favoarea dobînditorilor.
(4) Publicitatea nu întrerupe cursul prescripţiei extinctive, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.
Articolul 2838. Prezumţiile în materie de registre de publicitate
(1) Dacă un drept, act sau fapt a fost înregistrat într-un registru public, se prezumă că el există, cît timp nu a fost radiat sau modificat în condiţiile legii.
(2) În cazul în care un drept, act sau fapt a fost radiat, se prezumă că el nu există.
Articolul 2839. Lipsa publicităţii. Sancţiuni
(1) Dacă formalitatea de publicitate nu a fost realizată, iar aceasta nu era prevăzută de lege cu caracter constitutiv, drepturile, actele, faptele sau raporturile juridice supuse publicităţii sînt inopozabile terţilor, afară de cazul în care se dovedeşte că aceştia le-au cunoscut pe altă cale.
(2) Atunci cînd legea prevede că simpla cunoaştere de fapt nu suplineşte lipsa de publicitate, absenţa acesteia poate fi invocată de orice persoană interesată, inclusiv de terţul care a cunoscut, pe altă cale, dreptul, actul, faptul sau raportul juridic supus publicităţii.
(3) În toate cazurile însă, simpla cunoaştere a dreptului, actului, faptului sau raportului juridic nu suplineşte lipsa de publicitate faţă de alte persoane decît terţul care, în fapt, le-a cunoscut.
Articolul 28310. Concursul dintre formele de publicitate
Dacă un drept, act, fapt sau orice raport juridic este supus în acelaşi timp unor formalităţi de publicitate diferite, neefectuarea unei cerinţe de publicitate nu este acoperită de îndeplinirea alteia.
Articolul 28311. Consultarea registrelor de publicitate
(1) Orice persoană, chiar fără a justifica un interes, poate, în condiţiile legii, să consulte registrele de publicitate privitoare la un drept, act, fapt sau o anumită situaţie juridică şi să obţină extrase sau copii certificate de pe acestea.
(2) În cazurile şi în modul prevăzut de lege, accesul la informaţia cuprinsă în registrul de publicitate este restricţionat sau condiţionat în vederea ocrotirii datelor cu caracter personal ale persoanei fizice la care se referă informaţia.
Capitolul II
REGISTRELE DE PUBLICITATE CU CARACTER CONSTITUTIV
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
Articolul 28312. Registrele de publicitate cu caracter constitutiv
Dispoziţiile prezentului capitol se aplică fiecărui registru de publicitate (registru) care întruneşte următoarele condiţii:
a) în acel registru, conform legii, se supun înregistrării anumite drepturi reale asupra anumitor categorii de bunuri şi/sau anumite alte drepturi patrimoniale (drepturi supuse înregistrării/drepturi înregistrate);
b) legea stabileşte că drepturile supuse înregistrării se pot dobîndi numai prin înregistrarea lor în folosul dobînditorului în acel registru, cu excepţiile prevăzute de lege.
Articolul 28313. Felurile înregistrărilor
(1) În registru se fac înregistrări, înregistrări provizorii şi notări.
(2) Înregistrarea şi înregistrarea provizorie au ca obiect drepturile supuse înregistrării, iar notarea se referă la alte drepturi, acte, fapte sau raporturi juridice în legătură cu drepturile înregistrate cuprinse în registru.
(3) Înregistrarea provizorie şi notarea se fac numai în cazurile expres prevăzute de lege.
Articolul 28314. Înregistrarea drepturilor supuse înregistrării afectate de modalităţi
(1) Drepturile supuse înregistrării dobîndite sub condiţie suspensivă sau rezolutorie nu se înregistrează. Ele se pot însă înregistra provizoriu.
(2) Termenul extinctiv sau sarcina liberalităţii se va putea arăta atît în cuprinsul înregistrării, cît şi al înregistrării provizorii.
Articolul 28315. Aplicarea dispoziţiilor legale de drept material şi procedural
Cererile de înregistrare, înregistrare provizorie, notare sau radiere, indiferent de data depunerii lor, sînt soluţionate potrivit dispoziţiilor legale de drept material în vigoare la data încheierii actului sau, după caz, la data săvîrşirii ori producerii faptului juridic generator, modificator sau extinctiv al dreptului supus înregistrării, înregistrării provizorii, notării sau radierii, cu respectarea normelor procedurale în vigoare în momentul depunerii cererii conform legii.
Secţiunea a 2-a
Înregistrarea şi înregistrarea provizorie
Articolul 28316. Caracterul constitutiv al registrului
(1) Dacă legea nu prevede altfel, drepturile supuse înregistrării se constituie, se transmit, se grevează cu drepturi reale, numai prin înregistrare în registrul prevăzut de lege, pe baza actului sau faptului care întemeiază înregistrarea în condiţiile legii.
(2) Dacă legea nu prevede altfel, drepturile reale se sting numai prin radierea lor din registrul prevăzut de lege, cu consimţămîntul titularului, dat în forma prevăzută de lege. Acest consimţămînt nu este necesar dacă dreptul se stinge prin împlinirea termenului arătat în înregistrare ori prin decesul sau, după caz, prin încetarea existentei juridice a titularului, dacă acesta era o persoană juridică, precum şi în alte cazuri prevăzute expres de lege.
(3) Dacă dreptul supus înregistrării ce urmează să fie transmis este grevat cu un drept real în folosul unui terţ, transmiterea se va face cu păstrarea dreptului real al acestui terţ, cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege.
(4) Modificarea unui drept înregistrat se face potrivit regulilor stabilite pentru dobîndirea acestui drept.
Articolul 28317. Constituirea sau transmiterea fără înregistrare a unor drepturi supuse înregistrării
(1) Dreptul supus înregistrării se constituie sau se transmite fără înregistrare în registrul de publicitate prevăzut de lege în temeiul moştenirii, dizolvării persoanei juridice care era titular al dreptului înregistrat, în temeiul accesiunii naturale, vînzării silite, exproprierii pentru cauză de utilitate publică, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.
(2) Cu toate acestea, în cazul vînzării silite, dacă interdicţia în privinţa dreptului supus înregistrării nu a fost în prealabil notată în registrul bunurilor imobile, dreptul astfel dobîndit nu va putea fi opus terţilor dobînditori de bună-credinţă.
(3) În cazurile prevăzute la alin.(1), titularul dreptului astfel dobîndit va putea dispune de el prin acte juridice numai după ce s-a făcut înregistrarea în registrul de publicitate corespunzător.
Articolul 28318. Conflictul dintre terţii dobînditori de la un autor comun
(1) În cazul în care două sau mai multe persoane au fost îndreptăţite să dobîndească, prin acte încheiate cu acelaşi titular al dreptului înregistrat, drepturi care se exclud reciproc, cel care a depus primul cererea de înregistrare a dreptului său va fi considerat titular al dreptului supus înregistrării şi va fi înregistrat ca atare, indiferent de data titlului în temeiul căruia s-a efectuat înregistrarea în registru ori cine era în posesia obiectului dreptului supus înregistrării.
(2) În privinţa cererilor de înregistrare ale celorlalţi solicitanţi, registratorul va refuza înregistrarea în acel registru.
Articolul 28319. Situaţia terţului dobînditor de rea-credinţă
(1) Cel care a fost îndreptăţit, printr-un act juridic valabil încheiat, să ceară înregistrarea unui drept supus înregistrării în folosul său poate cere instanţei de judecată să dispună înregistrarea dreptului său şi radierea din registru a unui drept concurent sau, după caz, acordarea de rang superior faţă de dreptul înregistrat în folosul unui terţ dacă legea permite coexistenţa acestor drepturi concurente, însă numai dacă sînt întrunite următoarele condiţii:
a) actul juridic pe care îşi întemeiază acţiunea reclamantul să fie anterior celui în baza căruia s-a efectuat înregistrarea în folosul terţului;
b) dreptul reclamantului şi cel al terţului dobînditor să provină de la un autor comun;
c) înregistrarea dreptului în folosul reclamantului să fi fost împiedicată de terţul dobînditor prin violenţă sau dol, după caz.
(2) Radierea sau acordarea rangului superior poate fi cerută şi dacă violenţa ori dolul a provenit de la o altă persoană decît terţul dobînditor, dar numai dacă acesta din urmă a cunoscut sau, după caz, trebuia să cunoască această împrejurare la data încheierii actului juridic în baza căruia a dobîndit dreptul supus înregistrării.
(3) Dreptul la acţiune se prescrie în termenul de prescripţie al acţiunii în nulitate pentru violenţă sau eroare, dar nu poate depăşi 3 ani de la data înregistrării de către terţ a dreptului în folosul său.
Articolul 28320. Persoanele de la care se pot dobîndi drepturi supuse înregistrării
(1) Înregistrarea dobîndirii unui drept supus înregistrării se poate efectua numai:
a) dacă el se dobîndeşte de la persoana care, la data depunerii cererii de înregistrare, este înregistrată ca titular al dreptului care se transmite ori se grevează; sau
b) dacă el se dobîndeşte de la persoana care, înainte de înregistrarea dobîndirii dreptului în folosul său conform lit.a), s-a obligat să-şi greveze dreptul, iar ambele înregistrări se cer concomitent.
(2) Dispoziţiile alin.(1) nu se aplică celui care dobîndeşte dreptul de proprietate cu ocazia înregistrării primare în registru a obiectului dreptului supus înregistrării.
(3) Dacă în registru un soţ este înregistrat ca unic titular al dreptului înregistrat, dar este notată calitatea dreptului de bun comun, înstrăinarea sau grevarea acelui drept se va înregistra numai cu acordul celuilalt soţ, acord cuprins în actul juridic de dispoziţie ori într-un înscris separat în forma cerută de lege.
Articolul 28321. Înregistrarea întemeiată pe obligaţiile defunctului
Înregistrarea întemeiată pe obligaţiile defunctului se poate efectua şi după ce dreptul supus înregistrării a fost înregistrat pe numele moştenitorului, însă numai în măsura în care moştenitorul este ţinut de aceste obligaţii.
Articolul 28322. Acţiunea în efectuarea înregistrării
(1) În cazul în care persoana obligată să transmită, să constituie ori să modifice în folosul altei persoane un drept supus înregistrării nu îşi execută obligaţiile necesare pentru înregistrarea în registru, persoana îndreptăţită poate cere instanţei de judecată să dispună efectuarea înregistrării de către deţinătorul registrului (acţiune în efectuarea înregistrării).
(2) Acţiunea în efectuarea înregistrării se prescrie în termen de 3 ani în condiţiile legii.
(3) Reclamantul nu este ţinut să demonstreze că cel obligat nu şi-a dat consimţămîntul la înregistrare.
(4) Dacă acţiunea în efectuarea înregistrării a fost notată în registru, hotărîrea judecătorească îşi va extinde efectul şi în raport cu toate persoanele care au dobîndit vreun drept supus înregistrării după notare, care se va radia, la cererea oricărei persoane interesate, fără consimţămîntul lor, odată cu dreptul autorului lor care a fost participant în proces. Dispoziţia prezentului alineat se aplică chiar dacă dobînditorii respectivi nu au fost atraşi în proces, nefiind necesară introducerea unei acţiuni separate împotriva lor.
(5) Hotărîrea judecătorească prin care se admite acţiunea în efectuarea înregistrării este opozabilă deţinătorului registrului fără atragerea acestuia în proces.
Articolul 28323. Rangurile de prioritate şi substituirea lor
(1) Dacă mai multe drepturi reale limitate grevează acelaşi drept înregistrat, rangurile de prioritate (ranguri) dintre ele se determină după consecutivitatea înregistrării lor în timp.
(2) Rangurile se pot substitui subsecvent prin efectuarea însemnărilor corespunzătoare în registru în temeiul contractului în acest sens încheiat între titularii drepturilor reale limitate al căror rang se substituie.
(3) Dacă, în rezultatul unei substituiri de rang, un drept de gaj, ipotecă sau alt drept real de garanţie preia un rang inferior, iar un alt drept real limitat, altul decît un drept real de garanţie, preia un rang superior, pentru această substituire este necesar şi consimţămîntul titularului dreptului înregistrat grevat de drepturile al căror rang se substituie.
(4) Dacă un drept real limitat care, în rezultatul unei substituiri de rang, preia un rang inferior este, la rîndul său, grevat cu un drept real limitat în folosul unui terţ, pentru această substituire este necesar şi consimţămîntul acelui terţ.
(5) Rangul superior dobîndit prin substituire nu se pierde dacă s-a stins dreptul real limitat care a preluat rangul inferior.
(6) Drepturile reale limitate care îşi au rangul între rangurile care fac obiectul substituirii nu sînt afectate de acea substituire.
Articolul 28324. Înregistrarea provizorie
(1) În afara altor cazuri prevăzute de lege, înregistrarea provizorie în registru se va putea cere:
a) dacă dobîndirea dreptului supus înregistrării este afectată de o condiţie suspensivă ori rezolutorie, inclusiv dacă în privinţa dreptului supus înregistrării este aplicat un sechestru sau o interdicţie, iar actul juridic de dispoziţie prevede dobîndirea acestui drept sub condiţia suspensivă a ridicării sechestrului sau interdicţiei;
b) dacă, în temeiul unei hotărîri judecătoreşti definitive sau în privinţa căreia s-a dispus executarea imediată, dar care nu este încă irevocabilă, persoana a fost obligată la transmiterea, constituirea sau stingerea unui drept supus înregistrării;
c) dacă se dobîndeşte sau se grevează cu un drept real un drept înregistrat provizoriu;
d) dacă ambele părţi consimt doar pentru efectuarea unei înregistrări provizorii, prin stipulaţie expresă în contract sau printr-o declaraţie comună scrisă dacă legea nu cere forma autentică.
(2) În sensul alin.(1) lit.a), în special se consideră dobîndit sub condiţie suspensivă dreptul de proprietate transmis:
a) în temeiul contractului de vînzare-cumpărare în care s-a stipulat că vînzătorul îşi rezervă dreptul de proprietate pînă la plata tuturor sumelor datorate de către cumpărător conform acelui contract (rezerva proprietăţii);
b) în temeiul contractului de leasing în care s-a stipulat că locatarul dobîndeşte dreptul de proprietate după executarea integrală a obligaţiilor sale conform acelui contract.
(3) Prin stipulaţie expresă părţile contractului menţionat la alin.(2) pot exclude posibilitatea înregistrării provizorii în folosul dobînditorului şi prevedea că contractul va fi, în schimb, supus notării în registru.
Articolul 28325. Efectele înregistrării provizorii
(1) Înregistrarea provizorie are, de la data depunerii cererii, acelaşi efect ca şi înregistrarea dreptului supus înregistrării, însă sub condiţia şi în măsura justificării ei ulterioare.
(2) Atît timp cît se menţine înregistrarea provizorie:
a) se vor putea efectua înregistrări provizorii şi notări în raport cu dreptul înregistrat provizoriu;
b) se menţine şi dreptul înregistrat, putîndu-se efectua înregistrări provizorii şi notări în raport cu el.
(3) Justificarea unei înregistrări provizorii se face cu consimţămîntul titularului dreptului înregistrat în forma prevăzută de lege sau în temeiul unei hotărîri judecătoreşti irevocabile prin care se admite acţiunea în justificare a înregistrării provizorii (acţiune în justificare). În acest din urmă caz, dispoziţiile art.28322 se aplică, în mod corespunzător, şi acţiunii în justificare.
(4) Justificarea unei înregistrări provizorii îşi extinde efectul din oficiu asupra tuturor înregistrărilor provizorii şi notărilor în raport cu dreptul înregistrat provizoriu. În acest caz, dreptul prevăzut la alin.(2) lit.b), precum şi înregistrările provizorii şi notările în raport cu el, se radiază.
(5) Nejustificarea unei înregistrări provizorii atrage, la cererea celui interesat, radierea ei şi a tuturor înregistrărilor provizorii şi notărilor în raport cu dreptul înregistrat provizoriu.
(6) Persoana al cărei drept se radiază conform alin.(4) sau (5) nu poate invoca calitatea sa de dobînditor de bună-credinţă ori uzucapiunea pentru a se opune radierii.
Articolul 28326. Răsturnarea prezumţiilor privind existenţa sau inexistenţa unui drept supus înregistrării
În cazul drepturilor supuse înregistrării, prezumţiile prevăzute la art.2838 pot fi răsturnate numai pe calea acţiunii în rectificare sau dacă se face dovada cazului prevăzut la art.28317.
Secţiunea a 3-a
Notarea
Articolul 28327. Drepturile, actele sau faptele supuse notării
(1) În cazurile prevăzute de lege, drepturile, actele, faptele sau raporturile juridice devin opozabile terţilor exclusiv prin notare, dacă nu se dovedeşte că au fost cunoscute pe altă cale, în afara cazului în care din lege rezultă că simpla cunoaştere a acestora nu este suficientă pentru a suplini lipsa de publicitate. În caz de conflict de drepturi care provin de la un autor comun, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art.28318, 28319 şi 28322.
(2) În afara altor cazuri prevăzute de lege, sînt supuse notării:
1) contractul privind modul de folosire a proprietăţii comune ori a proprietăţii periodice, contractul de amînare a împărţirii proprietăţii comune;
2) locaţiunea şi cesiunea dreptului de a încasa chiria sau alte venituri generate de dreptul înregistrat;
3) aportul de folosinţă la capitalul social al unei societăţi comerciale a dreptului înregistrat;
4) antecontractul, inclusiv opţiunea, pe care promitentul îl încheie în calitate de titular al dreptului înregistrat;
5) dreptul de preemţiune născut din contract şi avînd ca obiect un drept înregistrat;
6) interdicţia, stipulată prin contract sau testament, de înstrăinare sau de grevare a unui drept înregistrat (clauza de inalienabilitate);
7) calitatea dreptului înregistrat de bun comun al soţilor;
8) calitatea de fiduciar a titularului dreptului înregistrat şi, dacă sînt determinaţi, identitatea viitorilor beneficiari în raport cu dreptul înregistrat;
9) cererea de intentare a procesului de insolvabilitate contra titularului dreptului înregistrat şi intentarea procedurii de insolvabilitate de către instanţa de judecată;
10) sechestrul dreptului înregistrat, al fructelor ori al veniturilor sale; interdicţiile stabilite de instanţa de judecată sau alte autorităţi abilitate conform legii;
11) acţiunea în efectuarea înregistrării, acţiunea în justificare şi acţiunea în rectificare;
12) acţiunea privind contestarea deciziei registratorului şi, dacă procedura prealabilă este obligatorie conform legii, cererea prealabilă acelei acţiuni;
13) orice acţiuni privitoare la drepturi, acte, fapte, raporturi juridice în legătură cu dreptul înregistrat, indiferent dacă vizează o înregistrare ori o înregistrare provizorie existentă sau radiată, inclusiv:
a) acţiunea pentru apărarea dreptului înregistrat;
b) acţiunea de anulare a hotărîrii judecătoreşti de declarare a morţii;
c) acţiunea de partaj;
d) acţiunea în nulitate absolută sau relativă a actului juridic ori de constatare a ineficienţei actului juridic pe care s-a întemeiat o înregistrare sau înregistrare provizorie;
e) acţiunea în declararea rezoluţiunii contractului pe care s-a întemeiat o înregistrare sau înregistrare provizorie;
f) acţiunea revocatorie privind actul juridic pe care s-a întemeiat o înregistrare sau înregistrare provizorie;
g) cererea de revizuire a hotărîrii judecătoreşti pe care s-a întemeiat o înregistrare sau înregistrare provizorie;
14) începerea urmăririi penale în privinţa unei infracţiuni săvîrşite printr-o înregistrare, înregistrare provizorie sau notare în registru ori a unei infracţiuni în urma căreia s-a efectuat o înregistrare, înregistrare provizorie sau notare în registru;
15) instituirea măsurii de ocrotire judiciare (ocrotire provizorie, curatelă, tutelă) în privinţa titularului dreptului înregistrat dacă, conform condiţiilor măsurii instituite, persoana ocrotită nu poate să încheie de sine stătător acte juridice de dispoziţie în privinţa bunurilor imobile; modificarea sau revocarea acestei măsuri;
16) hotărîrea judecătorească primită de către deţinătorul registrului de la instanţa de judecată dacă cel în folosul căruia urmează să se înregistreze dreptul supus înregistrării nu a depus cerere de înregistrare şi nu a plătit taxele aferente conform procedurii legale.
(3) În sensul prezentului articol, prin terţi se înţelege orice persoană care a dobîndit un drept supus înregistrării sau un alt drept în legătură cu dreptul supus înregistrării.
(4) Absenţa notării nu lipseşte dreptul, actul, faptul sau raportul juridic de efectele care le produce între părţile sale, iar în cazul acţiunilor judiciare – între participanţii la proces.
(5) Dacă legea nu prevede altfel, notarea efectuată în raport cu un drept înregistrat nu împiedică efectuarea înregistrărilor, a înregistrărilor provizorii sau a altor notări în folosul terţilor fără consimţămîntul solicitantului sau al beneficiarului notării.
Articolul 28328. Solicitantul notării
(1) Dacă legea nu prevede altfel, notarea în raport cu un drept înregistrat se face doar la cererea sau cu consimţămîntul autentic al titularului său.
(2) Notarea efectuată pe temeiul unui act juridic autentic poate fi cerută de oricare dintre părţile actului juridic ori succesorii lor. În cazul actului juridic în formă scrisă, cererea trebuie depusă de toate părţile actului juridic sau succesorii lor. În caz de refuz, partea poate cere hotărîre judecătorească care să ţină loc de consimţămînt.
(3) Notarea acţiunii se face:
a) la cererea reclamantului pe baza cererii de chemare în judecată, cererii de intentare a procesului de insolvabilitate, cererii de eliberare a ordonanţei sau cererii de arbitrare, cu ştampila de intrare ori altă dovadă de recepţie de către instanţa de judecată sau, după caz, instanţa arbitrală;
b) dacă s-a dispus de către instanţa de judecată, în condiţiile Codului de procedură civilă;
c) din oficiu, atunci cînd prin acţiune se contestă decizia deţinătorului registrului.
(4) Dacă acţiunea s-a notat pe temeiul cererii depuse conform alin.(3) lit.a), titularul dreptului real afectat de notare poate cere de la solicitantul notării repararea prejudiciului suferit prin pierderea unei ocazii reale de a dispune cu titlu oneros de dreptul real, de a obţine o finanţare ori repararea unui alt prejudiciu similar cauzat de existenţa notării, cu condiţia că acţiunea nu este admisă de către instanţă sau, dacă este admisă, nu este opozabilă titularului dreptului real, iar solicitantul notării trebuia, în mod rezonabil, să anticipeze aceasta.
(5) Notarea acţiunii se radiază:
a) la cererea persoanei care a cerut notarea ori a succesorului ei procesual;
b) la cererea oricărei persoane interesate, pe baza încheierii de radiere a instanţei care examinează fondul acţiunii ori a hotărîrii instanţei de judecată de admitere a acţiunii de rectificare a notării conform art.28334;
c) la cererea oricărei persoane interesate, pe baza încheierii irevocabile a instanţei de refuz de primire a cererii, de restituire a cererii, de încetare a procesului, de scoaterea a cererii de pe rol, de anulare a ordonanţei judecătoreşti, pe baza hotărîrii de respingere a cererii de intentare a procesului de insolvabilitate, precum şi pe baza hotărîrii irevocabile a instanţei prin care se soluţionează fondul acţiunii.
(6) Notarea cererii prealabile contra deciziei deţinătorului registrului se radiază din oficiu la expirarea termenului de 60 de zile din data depunerii cererii prealabile la deţinătorul registrului.
(7) Notarea calităţii dreptului înregistrat de bun comun al soţilor se face la cererea oricăruia dintre soţi, pe baza certificatului de căsătorie, dacă din conţinutul acestuia, corelat cu situaţia juridică a acelui drept descrisă în registru, rezultă că dreptul înregistrat s-a dobîndit în timpul căsătoriei, iar conform legii acel drept nu urmează a fi atribuit la categoria bunurilor personale ale soţului în folosul căruia este înregistrat dreptul.
Articolul 28329. Notarea antecontractelor
(1) Antecontractul care are ca obiect un drept înregistrat se poate nota în registru dacă promitentul este înregistrat în registru ca titular al dreptului care face obiectul contractului definitiv.
(2) În afară de alte cazuri prevăzute de lege, notarea antecontractului se radiază:
a) dacă s-a prescris extinctiv acţiunea beneficiarului de a cere pronunţarea unei hotărîri judecătoreşti care ţine loc de contract definitiv;
b) dacă dreptul înregistrat a fost definitiv adjudecat în cadrul vînzării silite de către un terţ care nu este ţinut să răspundă de obligaţiile promitentului;
c) în cazul în care prin antecontractul notat în registru s-a stipulat o opţiune, iar, pînă la expirarea termenului stipulat în antecontract pentru exercitarea opţiunii, beneficiarul opţiunii nu solicită, în baza declaraţiei de exercitare a opţiunii şi a dovezii comunicării sale către cealaltă parte, înregistrarea sau înregistrarea provizorie a dreptului supus înregistrării ce urmează a fi dobîndit.
(3) În cazurile prevăzute la alin.(2) se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art.28334.
Secţiunea a 4-a
Rectificarea cuprinsului registrului
Articolul 28330. Noţiunea
(1) Cînd o înregistrare, înregistrare provizorie sau notare efectuată în registru nu corespunde cu situaţia juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia.
(2) Prin rectificare se înţelege radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înregistrări, înregistrări provizorii sau notări inexacte efectuate în registru.
(3) Situaţia juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaştere făcută de titularul înregistrării, al înregistrării provizorii sau al notării a cărei rectificare se solicită, prin declaraţie dată în forma cerută de lege, ori dintr-o hotărîre judecătorească irevocabilă pronunţată împotriva acestuia, prin care s-a admis acţiunea de fond.
(4) Acţiunea de fond poate fi, după caz, o acţiune în constatare sau declarare a nulităţii ori a ineficienţei actului juridic în partea constituirii, a transmiterii sau, după caz, a stingerii dreptului înregistrat, o acţiune în nulitate a înregistrării, înregistrării provizorii sau notării, o cerere de revizuire a hotărîrii judecătoreşti sau cerere de contestare a hotărîrii arbitrale, precum şi altă acţiune care poate avea ca efect întemeierea unei acţiuni în rectificare.
Articolul 28331. Rectificarea înregistrării sau înregistrării provizorii
(1) Orice persoană interesată poate cere rectificarea unei înregistrări sau înregistrări provizorii dacă:
a) înregistrarea sau înregistrarea provizorie nu este valabilă, inclusiv dacă dreptul a fost greşit calificat de către registrator;
b) s-a constatat sau s-a declarat nulitatea ori ineficienţa actului sau faptului în temeiul căruia a fost efectuată înregistrarea ori înregistrarea provizorie în partea constituirii, a transmiterii sau, după caz, a stingerii dreptului înregistrat sau înregistrat provizoriu;
c) dreptul înregistrat sau înregistrat provizoriu s-a stins în baza legii ori a actului în temeiul căruia s-a făcut înregistrarea sau înregistrarea provizorie;
d) înregistrarea sau înregistrarea provizorie din registru nu mai este, din orice alte motive, în concordanţă cu situaţia juridică reală a dreptului înregistrat sau înregistrat provizoriu.
(2) Rectificarea în registru se poate face fie pe cale amiabilă, prin declaraţia în forma cerută de lege a titularului dreptului ce urmează a fi radiat sau modificat, fie, în cazul în care declaraţia nu s-a dat, prin hotărîre judecătorească irevocabilă. Reclamantul nu este ţinut să demonstreze că titularul dreptului ce urmează a fi radiat sau modificat nu a dat declaraţia.
(3) Dacă un soţ este înregistrat în registru ca unic titular al dreptului înregistrat, la cererea celuilalt soţ, cu consimţămîntul soţului înregistrat ca titular, în forma cerută de lege, se poate rectifica registrul, înregistrîndu-se dreptul comun în devălmăşie sau, în condiţiile legii, pe cote-părţi asupra dreptului înregistrat al ambilor soţi. Rectificarea se efectuează pe baza copiei legalizate a certificatului de căsătorie, dacă din conţinutul acestuia, corelat cu situaţia juridică a acelui drept descrisă în registru, rezultă că dreptul înregistrat s-a dobîndit în timpul căsătoriei, iar conform legii acel drept nu urmează a fi atribuit la categoria bunurilor personale ale soţului în folosul căruia este înregistrat dreptul.
(4) Cînd dreptul înregistrat sau înregistrat provizoriu în registru urmează a fi rectificat, titularul lui este obligat să predea persoanei îndreptăţite, odată cu consimţămîntul dat, în forma cerută de lege, pentru efectuarea rectificării, şi înscrisurile necesare, iar în caz contrar, persoana interesată va putea solicita instanţei să dispună rectificarea în registru. În acest din urmă caz, hotărîrea instanţei de judecată va suplini consimţămîntul la înregistrare sau înregistrare provizorie al părţii care are obligaţia de a preda înscrisurile necesare rectificării.
(5) Acţiunea în rectificare poate fi introdusă concomitent sau separat, după ce a fost admisă acţiunea de fond, cînd este cazul. Ea poate fi formulată atît împotriva dobînditorului nemijlocit, cît şi împotriva terţilor dobînditori, în condiţiile prevăzute la art.28332, cu excepţia acţiunii întemeiate pe dispoziţiile alin.(1) lit.c) şi d) din prezentul articol, care nu poate fi pornită faţă de dobînditorul de bună-credinţă al dreptului supus înregistrării dobîndit în temeiul unui act juridic cu titlu oneros sau, după caz, în temeiul unui contract de gaj, ipotecă sau altă garanţie reală.
(6) Acţiunea în rectificare întemeiată pe dispoziţiile alin.(1) lit.b), c) sau d) nu atrage necesitatea contestării simultane a deciziei registratorului.
Articolul 28332. Termenele de exercitare a acţiunii în rectificare
(1) Acţiunea în rectificare este imprescriptibilă.
(2) Acţiunea în rectificare fondată pe unul din temeiurile prevăzute la art.28331 alin.(1) lit.a) sau b) se respinge dacă titularul dreptului înregistrat a demonstrat intervenirea dobîndirii de bună-credinţă conform art.3301 sau a uzucapiunii conform art.3302.
Articolul 28333. Efectele admiterii acţiunii în rectificare
(1) Hotărîrea prin care se admite rectificarea nu poate aduce atingere drepturilor persoanelor care nu au participat la proces.
(2) Dacă însă acţiunea în rectificare a fost notată în registru, hotărîrea judecătorească de admitere a acţiunii în rectificare îşi va extinde efectul şi în raport cu persoanele care au dobîndit vreun drept supus înregistrării după notare, care se va radia, la cererea oricărei persoane interesate, odată cu dreptul autorului lor care a fost participant la proces. Dispoziţia prezentului alineat se aplică chiar dacă dobînditorii respectivi nu au fost atraşi în proces, nefiind necesară introducerea unei acţiuni separate împotriva lor.
(3) Hotărîrea judecătorească prin care se admite acţiunea în rectificare este opozabilă deţinătorului registrului fără atragerea acestuia în proces.
Articolul 28334. Rectificarea notării în registru
(1) În lipsa consimţămîntului titularului notării, orice persoană interesată poate cere rectificarea unei notări în cazurile prevăzute la art.28331, precum şi ori de cîte ori, din alt temei, notarea nu este sau a încetat să fie exactă.
(2) Rectificarea se va încuviinţa în temeiul unei hotărîri judecătoreşti definitive dacă legea nu prevede că o anumită notare se poate radia la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu. Dreptul la acţiune în rectificarea notării este imprescriptibil.
(3) Dispoziţiile art.28331 şi 28333 rămîn aplicabile.
Articolul 28335. Radierea drepturilor condiţionale
(1) Dreptul dobîndit sub o condiţie suspensivă se radiază la cererea oricărei persoane interesate, dacă nu se dovedeşte îndeplinirea condiţiei care afectează dreptul, în termen de 10 ani de la înregistrarea provizorie sau în alt termen stipulat de părţi în acest sens.
(2) Tot astfel se va radia condiţia rezolutorie şi dreptul titularului anterior, dacă nu s-a cerut, în temeiul condiţiei rezolutorii, radierea dreptului înregistrat provizoriu sub o asemenea modalitate, timp de 10 ani de la înregistrarea provizorie dacă actul prin care s-a stipulat condiţia nu prevede un alt termen.
(3) Dispoziţiile art.28325 alin.(4)–(6) se aplică în mod corespunzător.
Articolul 28336. Îndreptarea erorilor materiale
Erorile materiale săvîrşite cu prilejul înregistrărilor, înregistrărilor provizorii sau notărilor efectuate în registru, altele decît cele care constituie cazuri de rectificare, se pot îndrepta la cerere sau din oficiu. Dispoziţiile art.28332–28334 se aplică în mod corespunzător.
Articolul 28337. Răspunderea pentru ţinerea defectuoasă a registrului
(1) Persoana prejudiciată printr-o faptă ilicită săvîrşită fără justificare în păstrarea şi administrarea registrului poate cere obligarea, în solidar, la plata de despăgubiri a deţinătorului registrului care a săvîrşit fapta şi a persoanei vinovate de prejudiciul astfel cauzat, dacă prejudiciul nu a putut fi înlăturat, în tot sau în parte, prin exercitarea, de către persoana prejudiciată ori de predecesorii săi în dreptul vizat, a acţiunilor şi a căilor de atac prevăzute de lege.
(2) Dacă legea prevede formarea unui fond de garanţie, deţinătorul registrului va plăti despăgubirea din acel fond.
(3) Dreptul la acţiune se prescrie într-un termen de 1 an, socotit din ziua în care persoana prejudiciată a cunoscut fapta cauzatoare de prejudiciu, însă nu mai tîrziu de 3 ani de la data cînd s-a săvîrşit fapta. Prescripţia este suspendată prin exercitarea acţiunilor şi a căilor de atac prevăzute de lege pentru înlăturarea efectelor faptei cauzatoare de prejudiciu.
Capitolul III
REGISTRUL BUNURILOR IMOBILE
Articolul 28338. Scopul şi obiectul registrului bunurilor imobile
(1) În registrul bunurilor imobile se înregistrează bunurile imobile şi drepturile reale asupra lor (drepturi reale imobiliare). De asemenea, în registrul bunurilor imobile se înscriu părţile componente ale bunurilor imobile. În cazurile prevăzute de lege, titularul dreptului real este obligat să ceară înscrierea părţilor componente ale bunurilor imobile.
(2) În cazurile prevăzute de lege pot fi notate în registrul bunurilor imobile unele drepturi, fapte sau raporturi juridice care au legătură cu imobilele înregistrate în registrul bunurilor imobile.
(3) Prin lege se reglementează:
a) procedura de înregistrare, înregistrare provizorie, notare sau radiere din registrul bunurilor imobile;
b) formarea bunurilor imobile prin separare, divizare, comasare sau combinare.
Articolul 28339. Condiţiile de înregistrare
În afara altor temeiuri prevăzute de lege, înregistrarea sau înregistrarea provizorie în registrul bunurilor imobile se efectuează în baza contractului autentificat notarial, a hotărîrii judecătoreşti, a certificatului de moştenitor sau în baza unui act emis de autorităţile administrative în cazurile în care legea prevede aceasta.
Articolul 28340. Renunţarea la dreptul de proprietate
(1) Proprietarul poate renunţa la dreptul său asupra bunului imobil printr-o declaraţie autentificată notarial, depusă la organul cadastral teritorial pentru a se radia dreptul.
(2) În cazul prevăzut la alin.(1), satul (comuna), oraşul sau, după caz, municipiul poate cere înregistrarea dreptului de proprietate în folosul său, în baza hotărîrii consiliului local, cu respectarea dispoziţiilor legale privind transferul drepturilor reale imobiliare, dacă o altă persoană nu a solicitat înregistrarea în temeiul uzucapiunii conform art.3304.
(3) În situaţia bunurilor imobile grevate de drepturi reale limitate, unitatea administrativ-teritorială care a preluat bunul nu răspunde decît cu acel bun.
Articolul 28341. Data producerii efectelor înregistrării
Dacă legea nu prevede altfel, înregistrarea în registrul bunurilor imobile produce efecte de la data depunerii cererii la organul cadastral teritorial, ţinîndu-se cont de data, ora şi minutul depunerii.
Articolul 28342. Drepturile, actele sau faptele supuse notării
În afara altor cazuri prevăzute de lege, sînt supuse notării în registrul bunurilor imobile:
a) intenţia titularului dreptului real imobiliar de a înstrăina sau de a ipoteca dreptul;
b) poprirea, gajul sau constituirea altei garanţii reale asupra creanţei ipotecare;
c) avizul de executare a dreptului de ipotecă.
Articolul 28343. Notarea intenţiei de a înstrăina sau de a ipoteca
(1) Titularul unui drept real imobiliar poate cere ca intenţia sa de a înstrăina sau de a ipoteca în folosul unei anumite persoane să fie notată, arătînd în acest din urmă caz şi suma maximă a obligaţiei garantate fără dobînzi, comisioane şi alte cheltuieli, penalităţi ori alte forme de despăgubire.
(2) Dacă, în termen de 3 luni de la notarea intenţiei de a înstrăina sau de a ipoteca, se depune cerere de înregistrare sau înregistrare provizorie a înstrăinării sau ipotecării avute în vedere, dreptul se va înregistra sau, respectiv, se va înregistra provizoriu şi în raport cu persoanele care au dobîndit vreun drept real imobiliar după notare, ale căror drepturi se vor radia fără consimţămîntul lor la cererea oricărei persoane interesate.
(3) Notarea intenţiei de a înstrăina sau de a ipoteca îşi pierde efectul la expirarea unui termen de 3 luni de la data depunerii cererii de notare şi se radiază fără consimţămîntul titularului la cererea oricărei persoane interesate.
(4) Anul, luna şi ziua în care notarea îşi pierde efectul se menţionează în notare.
Articolul 28344. Modificarea descrierii imobilului
Proprietarul bunului imobil înregistrat în registrul bunurilor imobile poate cere oricînd modificarea menţiunilor din registrul bunurilor imobile privitoare la descrierea, destinaţia sau suprafaţa bunului, în condiţiile legii.”
159. În cuprinsul cărţii a doua, cuvîntul “împărţire”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvîntul “partaj” la forma gramaticală corespunzătoare.
160. La articolul 284 alineatul (1), cuvîntul “strîns” se exclude.
161. Codul se completează cu articolele 2841 şi 2851 cu următorul cuprins:
“Articolul 2841. Drepturile reale
(1) Sînt drepturi reale dreptul de proprietate şi drepturile reale limitate.
(2) Sînt drepturi reale limitate:
a) dreptul de uzufruct;
b) dreptul de uz;
c) dreptul de abitaţie;
d) dreptul de superficie;
e) dreptul de servitute;
f) drepturile reale de garanţie, inclusiv gajul şi ipoteca;
g) alte drepturi cărora prin lege le este atribuit în mod expres acest caracter.”
“Articolul 2851. Părţile componente ale bunului
(1) Prin accesiune, proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se alipeşte cu bunul ori se încorporează în acesta dacă separarea ar cauza distrugerea ori ar diminua esenţial valoarea sau destinaţia economică a bunului ori a părţii supuse separării.
(2) Bunul şi părţile sale componente nu se pot afla în proprietatea diferitor persoane şi nu pot fi grevate de diferite drepturi reale.
(3) Dispoziţiile alin.(1) şi (2) se aplică în măsura în care legea nu prevede altfel.”
162. La articolul 287 alineatul (2), cuvintele “se aplică dispoziţiile” se substituie cu cuvintele “se aplică în mod corespunzător dispoziţiile legale”.
163. La articolul 288:
alineatul (2) va avea următorul cuprins:
“(2) Bun imobil se consideră terenul înregistrat în registrul bunurilor imobile sub număr cadastral distinct.”
la alineatul (5), cuvintele “şi valorile mobiliare” se substituie cu textul “ , valorile mobiliare şi alte titluri de valoare”.
164. Codul se completează cu articolele 2881–2884 cu următorul cuprins:
“Articolul 2881. Părţile componente ale bunurilor imobile
(1) Constituie parte componentă a bunului imobil lucrurile şi lucrările ataşate permanent la teren, precum clădirile, construcţiile subterane (chiar dacă se extind asupra altor terenuri), obiectele acvatice separate, plantaţiile prinse de rădăcini, roada neculeasă. Această regulă se aplică indiferent dacă aceste părţi componente sînt sau nu sînt înregistrate în registrul bunurilor imobile în mod separat.
(2) Clădirile şi alte lucruri şi lucrări ataşate permanent la teren, care sînt construite pe terenul altuia pe baza unui drept de superficie, precum şi lucrurile ataşate la teren pentru un scop temporar nu constituie parte componentă a bunului imobil.
(3) Nu se consideră parte componentă a bunului imobil reţelele de utilitate sau lucrările de utilitate amplasate pe bunul imobil care au fost construite de către un terţ pe baza unui drept de superficie sau în privinţa cărora proprietarului bunului imobil îi incumbă obligaţia legală de a le tolera.
(4) Clădirile şi alte lucruri şi lucrări prevăzute la alin.(2) şi (3) constituie bunuri imobile asupra cărora dreptul de proprietate îl exercită titularul dreptului de superficie respectiv asupra terenului pe durata de existenţă a acestui drept. Titularul respectiv nu poate înstrăina sau greva dreptul de proprietate şi dreptul de superficie decît împreună.
(5) Clădirile şi alte lucruri şi lucrări ataşate permanent la teren care rămîn pe teren la stingerea dreptului de superficie devin parte componentă a terenului.
Articolul 2882. Părţile componente ale clădirii
(1) Constituie parte componentă a clădirii lucrurile şi lucrările din care clădirea este construită sau care sînt ataşate ei în mod permanent şi care nu pot fi separate fără a deteriora în mod substanţial clădirea sau lucrul ori lucrarea supusă separării.
(2) Lucrul sau lucrarea ataşată la o clădire pentru un scop temporar nu este parte a acelei clădiri.
Articolul 2883. Unitatea în condominiu
(1) Constituie bun imobil unitatea în condominiu împreună cu cota-parte corespunzătoare din dreptul de proprietate sau de superficie asupra terenului, părţilor din clădire altele decît unităţile şi altor părţi comune ale condominiului.
(2) Unitatea şi cota-parte corespunzătoare din dreptul asupra părţilor comune nu pot fi înstrăinate sau grevate decît împreună.
Articolul 2884. Întinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor
(1) Proprietatea terenului se întinde şi asupra subsolului şi a spaţiului de deasupra terenului, cu respectarea limitelor legale.
(2) În condiţiile legii, proprietarul poate face, deasupra şi în subsolul terenului, toate construcţiile, plantaţiile şi lucrările pe care le găseşte de cuviinţă şi poate trage din ele toate foloasele pe care acestea le-ar produce. El este ţinut să respecte, în condiţiile şi în limitele determinate de lege, drepturile terţilor asupra resurselor minerale ale subsolului, izvoarelor şi apelor subterane, lucrărilor şi instalaţiilor subterane şi altora asemenea.
(3) Apele de suprafaţă şi albiile acestora aparţin proprietarului terenului pe care se formează sau curg, în condiţiile prevăzute de lege. Proprietarul unui teren are, de asemenea, dreptul de a apropria şi de a utiliza, în condiţiile legii, apa izvoarelor şi a lacurilor aflate pe terenul respectiv, apa freatică, precum şi apele pluviale.”
165. La articolul 290:
în denumire, cuvintele “Înregistrarea drepturilor” se substituie cu cuvintele “Dobîndirea drepturilor reale”;
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
“(1) Dacă legea nu prevede altfel, drepturile reale asupra bunurilor imobile se constituie, se transmit, se grevează cu alte drepturi reale numai prin înregistrare în registrul bunurilor imobile, pe baza actului sau faptului care întemeiază înregistrarea în condiţiile legii.”
166. Articolul 297 se abrogă.
167. Articolele 298 şi 299 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 298. Universalitatea de fapt
(1) Constituie o universalitate de fapt ansamblul bunurilor care aparţin aceleiaşi persoane şi sînt privite ca un tot întreg prin voinţa acesteia sau prin lege.
(2) Bunurile care alcătuiesc universalitatea de fapt pot, împreună sau separat, să facă obiectul unor acte sau raporturi juridice distincte.
Articolul 299. Produsele bunurilor
(1) Produsele bunurilor sînt fructele şi productele.
(2) Fructele reprezintă acele produse care derivă din folosirea unui bun, fără a diminua substanţa acestuia. Fructele sînt: naturale, industriale şi civile. Fructele civile se numesc şi venituri.
(3) Fructele naturale sînt produsele directe şi periodice ale unui bun, obţinute fără intervenţia omului, cum ar fi acelea pe care pămîntul le produce de la sine, producţia şi sporul animalelor.
(4) Fructele industriale sînt produsele directe şi periodice ale unui bun, obţinute ca rezultat al intervenţiei omului, cum ar fi recoltele de orice fel.
(5) Fructele civile sînt veniturile rezultate din folosirea bunului de către o altă persoană în virtutea unui act juridic, precum sînt chiriile, arendele, dobînzile, venitul rentelor şi dividendele.
(6) Productele sînt produsele obţinute dintr-un bun cu consumarea sau diminuarea substanţei acestuia, precum copacii unei păduri, piatra dintr-o carieră şi altele asemenea.”
168. Codul se completează cu articolul 2991 cu următorul cuprins:
“Articolul 2991. Dobîndirea fructelor şi a productelor
(1) Fructele şi productele se cuvin proprietarului, dacă prin lege sau act juridic nu se dispune altfel.
(2) Dreptul de proprietate asupra fructelor naturale şi industriale se dobîndeşte la data separării de bunul care le-a produs.
(3) Dreptul de proprietate asupra fructelor civile se dobîndeşte zi cu zi.”
169. Articolul 301 va avea următorul cuprins:
“Articolul 301. Obiectele de proprietate intelectuală
(1) Se consideră obiect de proprietate intelectuală orice rezultat al activităţii intelectuale, confirmat şi protejat prin drepturile corespunzătoare privind utilizarea acestuia.
(2) Obiectele de proprietate intelectuală se divizează în două categorii:
a) obiecte de proprietate industrială (invenţii, soiuri de plante, topografii de circuite integrate, mărci, desene şi modele industriale, indicaţii geografice, denumiri de origine şi specialităţi tradiţionale garantate);
b) obiecte ale dreptului de autor (opere literare, artistice şi ştiinţifice etc.) şi ale drepturilor conexe (interpretări, fonograme, videograme şi emisiuni ale organizaţiilor de difuziune etc.).
(3) De domeniul proprietăţii intelectuale ţin şi alte bunuri ce dispun de un sistem de reglementare separat, cum ar fi:
a) secretul comercial (know-how);
b) numele comercial.
(4) În cazul obiectelor de proprietate industrială, dreptul asupra acestora apare în urma înregistrării obiectului, a acordării titlului de protecţie de către oficiul naţional de proprietate intelectuală sau în alte condiţii prevăzute de legislaţia naţională, precum şi în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. În cazul obiectelor dreptului de autor şi ale drepturilor conexe, înregistrarea nu este o condiţie obligatorie pentru apariţia şi exercitarea drepturilor respective, aceste obiecte fiind protejate din momentul creării lor.
(5) În condiţiile legii, titularul dreptului asupra obiectului de proprietate intelectuală:
a) poate înstrăina dreptul prin cesiune;
b) poate permite exploatarea lui de către terţi prin licenţă exclusivă sau neexclusivă;
c) poate exercita alte drepturi morale şi patrimoniale prevăzute de lege în privinţa obiectului dreptului exclusiv.
(6) Cu excepţiile prevăzute de lege, nicio persoană nu poate exploata dreptul asupra obiectului de proprietate intelectuală al altuia fără licenţa corespunzătoare. Licenţa se prezumă neexclusivă dacă nu s-a prevăzut expres contrariul.
(7) Dreptul asupra obiectului de proprietate intelectuală şi dreptul acordat prin licenţă se consideră bunuri incorporale şi pot fi grevate cu drepturi reale limitate în folosul terţilor.”
170. Titlul I din cartea a doua se completează cu articolele 3011, 3012, 3021 şi 3022 cu următorul cuprins:
“Articolul 3011. Conţinutul digital şi bunul digital
(1) Conţinut digital se consideră datele produse şi livrate în formă digitală, cum sînt programele de calculator, aplicaţiile, jocurile, muzica, înregistrările video sau textele, indiferent dacă sînt accesate prin descărcare sau prin flux continuu, de pe un suport material sau prin orice alte mijloace.
(2) Dacă un conţinut digital este livrat pe un suport material, cum sînt CD-urile sau DVD-urile, lui i se aplică dispoziţiile privind bunurile corporale.
(3) Bun digital al unei persoane se consideră:
a) conţinutul digital la care ea are dreptul;
b) contul la o poştă electronică, la o reţea sau alt cont online, la care ea are dreptul.
(4) Custodele bunului digital este profesionistul care oferă acces, menţine, procesează, primeşte sau păstrează bunul digital al unei alte persoane (utilizator), conform contractului dintre custode şi utilizator.
Articolul 3012. Accesul terţilor la bunurile digitale
(1) Utilizatorul poate folosi serviciul electronic oferit de custodele bunului digital pentru a ordona custodelui să ofere acces sau să nu ofere acces la toate sau anumite bunuri digitale, inclusiv la conţinutul comunicărilor electronice. Dacă serviciul respectiv oferit de custode permite utilizatorului să modifice sau să revoce un ordin în orice moment, ordinul privind oferirea accesului are prioritate faţă de voinţa exprimată de utilizator într-un testament sau într-un mandat.
(2) Dacă utilizatorul nu a folosit serviciul prevăzut la alin.(1) sau dacă custodele nu oferă un asemenea serviciu, utilizatorul poate permite sau interzice, printr-un testament sau mandat, accesul anumitor persoane determinate sau determinabile la toate sau anumite bunuri digitale.
(3) Ordinul dat de utilizator conform alin.(1) sau (2) are prioritate faţă de condiţiile contractului dintre custode şi utilizator. În absenţa unui ordin al utilizatorului conform alin.(1) sau (2), se aplică condiţiile contractului dintre custode şi utilizator, care pot permite, limita sau exclude accesul terţilor interesaţi la bunurile digitale ale utilizatorului.
(4) În cazul în care în privinţa utilizatorului a fost instituită o măsura de ocrotire judiciară, iar ocrotitorul provizoriu, curatorul sau tutorele nu are acces la bunurile digitale ale persoanei ocrotite conform alin.(1), (2) sau (3), el poate cere de la instanţa de judecată să-i fie acordat dreptul la acces dacă are un interes legitim în acest sens şi dacă aceasta nu contravine dorinţelor şi sentimentelor exprimate în trecut şi prezent de către persoana ocrotită. În aceleaşi condiţii, instanţa de judecată poate acorda dreptul la acces prin hotărîrea judecătorească prin care se instituie măsura de ocrotire judiciară.
(5) Custodele care trebuie să ofere acces la bunurile digitale conform alin.(1)–(4) îl poate oferi prin:
a) acces deplin la contul online;
b) acces parţial la contul online, dar suficient pentru a respecta împuternicirile persoanei îndreptăţite;
c) furnizarea către persoana îndreptăţită a copiilor, pe un suport durabil, de pe bunurile digitale pe care utilizatorul le-ar fi putut accesa.
(6) Custodele poate stabili o taxă rezonabilă pentru a acoperi costurile de procesare a cererii şi de oferire a accesului.
(7) Custodele nu este obligat să ofere acces la bunurile digitale şterse de către utilizator.
(8) Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere altor dispoziţii legale care permit terţilor accesul la bunurile digitale ale unei persoane.”
“Articolul 3021. Titlurile de valoare
(1) Titlul de valoare este instrumentul care încorporează unul sau mai multe drepturi în aşa fel încît după emiterea instrumentului dreptul sau drepturile nu pot fi exercitate sau cesionate (negociate) fără acel instrument.
(2) Constituie titluri de valoare:
a) titlurile de credit, precum cambia (biletul la ordin şi trata) şi cecul;
b) valorile mobiliare, precum acţiunea şi obligaţiunea;
c) titlurile reprezentative ale bunurilor, precum scrisoarea de trăsură, conosamentul şi recipisa de magazinaj;
d) alte instrumente care, în condiţiile legii, întrunesc cerinţele alin.(1).
Articolul 3022. Bunurile culturale mobile
(1) Sînt bunuri culturale mobile bunurile atribuite, în condiţiile legii, la patrimoniul cultural naţional mobil al Republicii Moldova, precum şi bunurile atribuite ca atare de legea aplicabilă regimului juridic al bunului respectiv conform regulilor dreptului internaţional privat.
(2) Bunurile culturale mobile care aparţin Republicii Moldova sau unei unităţi administrativ-teritoriale fac parte din domeniul public al acesteia.
(3) Regimul juridic al bunurilor culturale mobile, precum şi condiţiile şi limitele în care persoanele fizice şi juridice exercită dreptul de proprietate asupra acestora sînt prevăzute de lege, de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi, în completare, de prezentul cod.”
171. După denumirea titlului II din cartea a doua se introduce textul:
“Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE”.
172. La articolul 303:
alineatul (2) va avea următorul cuprins:
“(2) Se consideră posesor al dreptului persoana care a început să-l exercite ca un titular. Dispoziţiile privind posesia se aplică în mod corespunzător posesiei drepturilor.”
alineatul (3) se abrogă.
173. Articolul 304 va avea următorul cuprins:
“Articolul 304. Posesia nemijlocită şi posesia mijlocită
(1) Posesia este nemijlocită dacă stăpînirea de fapt este exercitată de către posesor personal sau prin prepusul său.
(2) Posesia este mijlocită dacă stăpînirea de fapt este exercitată prin intermediul posesorului de drept limitat.”
174. După articolul 304 se introduce textul:
“Articolul 3041. Posesorul sub nume de proprietar şi posesorul de drept limitat
(1) Posesorul poate exercita posesia în calitate de posesor sub nume de proprietar sau în calitate de posesor de drept limitat.
(2) Este posesor sub nume de proprietar persoana care exercită posesia asupra bunului cu intenţia de a se comporta cu el ca un proprietar.
(3) Este posesor de drept limitat persoana care exercită posesia asupra bunului:
a) în calitate de titular al unui drept real limitat, în calitate de locatar, comodatar sau coproprietar, în privinţa cotelor-părţi ale celorlalţi coproprietari, precum şi în alte cazuri cînd exercită posesia cu intenţia de a acţiona astfel în interesul său, în baza unui anumit raport juridic cu posesorul sub nume de proprietar prin care posesorul de drept limitat a dobîndit dreptul să posede bunul; sau
b) în calitate de antreprenor, transportator, depozitar, precum şi în alte cazuri cînd exercită posesia cu intenţia de a acţiona astfel la indicaţia posesorului sub nume de proprietar, în baza unui anumit raport juridic cu posesorul sub nume de proprietar prin care posesorul de drept limitat are dreptul de a reţine bunul pînă cînd cheltuielile sau costurile aferente posesiei nu au fost achitate de către posesorul sub nume de proprietar.
(4) Dispoziţiile alin.(3) se aplică în mod corespunzător atunci cînd un alt posesor de drept limitat exercită posesia în baza unui anumit raport juridic cu posesorul de drept limitat prevăzut la alin.(3).
(5) Pînă la proba contrară, posesorul bunului se prezumă posesor sub nume de proprietar.
Articolul 3042. Posesia prin prepus
(1) Este prepus, în scopul exercitării posesiei, persoana:
a) care exercită stăpînirea de fapt nemijlocită asupra bunului în numele posesorului, neavînd intenţia şi fără a fi parte la raportul juridic prevăzut la art.3041 alin.(3); sau
b) căreia posesorul îi poate da instrucţiuni obligatorii în legătură cu stăpînirea sau folosirea bunului în interesul posesorului.
(2) La categoria de prepus se poate atribui, în special:
a) salariatul posesorului sau persoana care exercită o funcţie similară; sau
b) persoana căreia posesorul i-a îngăduit stăpînirea de fapt asupra bunului din motive practice.
(3) De asemenea, este prepus persoana care accidental este într-o poziţie să exercite, şi exercită, stăpînirea de fapt nemijlocită asupra bunului pentru posesor.
Articolul 3043. Intervertirea felului posesiei
(1) Posesia de drept limitat, odată dovedită, este prezumată că se menţine pînă la proba intervertirii sale în posesie sub nume de proprietar, în una din următoarele situaţii:
a) posesorul de drept limitat devine îndreptăţit să dobîndească dreptul de proprietate de la o altă persoană decît proprietarul bunului, iar posesorul nu cunoştea şi nici nu trebuia, în mod rezonabil, să cunoască lipsa calităţii de proprietar a celui faţă de care este îndreptăţit;
b) posesorul de drept limitat săvîrşeşte împotriva posesorului sub nume de proprietar acte de rezistenţă neechivoce care exprimă intenţia sa de a începe să se comporte ca un proprietar; în acest caz, intervertirea nu se va produce însă înainte de expirarea termenului prevăzut pentru restituirea bunului.
(2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică în mod corespunzător prepusului care a intervertit stăpînirea de fapt în posesie sub nume de proprietar.
Articolul 3044. Posesia de bună-credinţă
(1) Este considerată posesor de bună-credinţă persoana care are un drept de posesie sau care se poate considera îndreptăţită să posede în urma unei examinări diligente, necesare în raporturile civile, a temeiurilor îndreptăţirii sale. Buna-credinţă este prezumată.
(2) Posesia de bună-credinţă încetează dacă se stinge dreptul de posesie sau, după caz, dacă faţă de posesor se înaintează o pretenţie întemeiată.
Articolul 3045. Prezumţia de posesie neîntreruptă
Dacă persoana a posedat bunul la începutul şi la sfîrşitul unei perioade, se prezumă că a posedat neîntrerupt pe parcursul întregii perioade.
Articolul 3046. Încetarea posesiei
Posesia încetează prin:
a) înstrăinarea bunului;
b) abandonarea bunului mobil sau înregistrarea în registrul bunurilor imobile a declaraţiei de renunţare la dreptul de proprietate asupra bunului imobil;
c) pieirea bunului;
d) deposedare de către un terţ, dacă posesorul rămîne lipsit de posesia bunului mai mult de 1 an;
e) imposibilitate de a exercita posesia, intermitenţa fiind anormală în raport cu natura bunului.
Capitolul II
EFECTELE POSESIEI
Secţiunea 1
Prezumţia proprietăţii”.
175. Articolul 305 va avea următorul cuprins:
“Articolul 305. Prezumţia proprietăţii
(1) Posesorul este prezumat proprietar al bunului pînă la proba contrară. Această prezumţie nu operează în cazul în care, conform legii, dreptul de proprietate se dobîndeşte prin înregistrare într-un registru de publicitate şi nici faţă de un fost posesor al cărui bun mobil a fost furat, pierdut sau ieşit din posesie în alt mod fără consimţămîntul său, cu excepţia banilor şi a titlurilor de valoare la purtător.
(2) Pînă la proba contrară, se prezumă că posesorul anterior a fost proprietar al bunului pe parcursul perioadei în care l-a posedat.
(3) În cazul posesiei mijlocite, prezumţiile prevăzute la prezentul articol sînt stabilite în folosul posesorului sub nume de proprietar.”
176. După articolul 305 se introduce textul:
“Secţiunea a 2-a
Apărarea posesiei”.
177. Articolele 306–311 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 306. Deposedarea şi tulburarea ilegală
(1) Persoana care deposedează posesorul sau îi tulbură posesia se consideră că acţionează ilegal, în sensul prezentei secţiuni, dacă acţionează fără consimţămîntul posesorului, iar deposedarea sau tulburarea nu este permisă de lege.
(2) În afară de alte mijloace de apărare prevăzute de lege, posesorul deposedat sau tulburat ilegal are dreptul la repararea prejudiciului cauzat conform dispoziţiilor legale privind răspunderea delictuală.
Articolul 307. Autoapărarea posesorului
(1) Posesorul sau un terţ poate recurge la autoapărare împotriva persoanei care deposedează ilegal de bun posesorul, care în alt mod tulbură ilegal posesia sau a cărei faptă de deposedare ilegală sau tulburare ilegală este iminentă.
(2) Mijloacele de autoapărare se limitează la măsuri imediate şi proporţionale necesare pentru recuperarea bunului sau încetarea ori prevenirea deposedării sau tulburării, precum şi pentru înlăturarea uzurpatorului din bunul imobil.
(3) Cu respectarea dispoziţiilor alin.(1) şi (2), autoapărarea poate fi direcţionată împotriva posesorului mijlocit sub nume de proprietar care deposedează ilegal posesorul de drept limitat sau îi tulbură ilegal posesia, încălcînd condiţiile raportului juridic dintre ei. Această regulă se aplică şi posesorului mijlocit de drept limitat care deposedează ilegal sau tulbură ilegal posesia unui alt posesor de drept limitat.
(4) Dacă o persoană, în exercitarea dreptului de autoapărare acordat de prezentul articol, cauzează un prejudiciu persoanei care deposedează ilegal sau care tulbură ilegal posesia, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile privind legitima apărare, extrema necesitate sau, după caz, gestiunea de afaceri fără mandat.
Articolul 308. Apărarea posesiei pe calea acţiunii în reintegrare
(1) În cazul în care o persoană deposedează ilegal posesorul, acesta, sub sancţiunea decăderii, în termen de 1 an, este în drept să îi ceară restituirea bunului, indiferent de care dintre ei are dreptul de posesie sau are o posesie preferată. Termenul de 1 an începe să curgă de la data deposedării.
(2) Restituirea poate, de asemenea, să fie cerută de la posesorul mijlocit sub nume de proprietar care a deposedat ilegal posesorul de drept limitat, încălcînd condiţiile raportului juridic dintre ei. Această regulă se aplică şi posesorului de drept limitat care a deposedat ilegal un alt posesor de drept limitat.
(3) Dreptul de a cere restituirea este exclus dacă persoana care intenţionează să îl exercite a deposedat ilegal un alt posesor de drept limitat.
(4) Restituirea poate, de asemenea, să fie cerută de la terţul care, la momentul dobîndirii posesiei, cunoştea că posesorul a fost deposedat ilegal de către altă persoană.
Articolul 309. Apărarea posesiei pe calea acţiunii în complîngere
(1) Dacă o persoană tulbură ilegal posesia bunului sau dacă tulburarea ilegală ori deposedarea ilegală este iminentă, posesorul, sub sancţiunea decăderii, în termen de 1 an, are dreptul la apărare conform alin.(2) din prezentul articol, indiferent de cine are dreptul sau o preferinţă de a poseda, a folosi sau de a se bucura în alt mod de bun în sensul art.310. Termenul de 1 an începe să curgă din momentul în care începe tulburarea sau, în caz de tulburare repetată, din momentul în care a avut loc ultima tulburare.
(2) Instanţa de judecată poată să dispună apărarea posesorului, în funcţie de circumstanţe, prin interzicerea tulburării iminente, interzicerea tulburării curente, precum şi înlăturarea consecinţelor tulburărilor din trecut.
(3) Acţiunea poate fi, de asemenea, îndreptată împotriva posesorului mijlocit sub nume de proprietar care tulbură ilegal posesia posesorului nemijlocit de drept limitat, încălcînd condiţiile raportului juridic dintre ei. Această regulă se aplică şi posesorului mijlocit de drept limitat care tulbură ilegal exercitarea posesiei posesorului nemijlocit de drept limitat, încălcînd astfel condiţiile raportului juridic dintre ei.
Articolul 310. Apărarea posesiei preferate pe calea acţiunii în reintegrare
(1) Posesorul anterior este în drept să ceară restituirea bunului de la persoana care exercită stăpînirea de fapt asupra bunului dacă posesia anterioară este preferată în comparaţie cu posesia curentă a acestei persoane.
(2) Posesia anterioară este preferată în comparaţie cu posesia curentă dacă posesorul anterior este de bună-credinţă şi are dreptul să posede, în timp ce persoana care exercită posesia curentă nu are dreptul să posede bunul.
(3) Dacă ambele persoane sînt de bună-credinţă şi au dreptul să posede bunul, dreptul constituit de către proprietar este preferat în comparaţie cu dreptul constituit de către posesorul sub nume de proprietar care nu este proprietar. Dacă această regulă nu se poate aplica, este preferată posesia legitimă care s-a exercitat prima.
(4) Dacă ambele persoane sînt de bună-credinţă, dar niciuna dintre ele nu are dreptul de a poseda bunul, este preferată posesia curentă.
Articolul 311. Apărarea posesiei preferate pe calea acţiunii în complîngere
Dacă o persoană tulbură posesia sau tulburarea ori deposedarea este iminentă, posesorul de bună-credinţă are dreptul la apărare conform art.309 alin.(2), cu excepţia cazului în care:
a) persoana care tulbură va avea, în caz de deposedare, o posesie preferată conform art.310 alin.(2)–(4); sau
b) persoana are, în comparaţie cu posesorul, un drept preferat de folosinţă sau de a se bucura în alt mod de bun.”
178. După articolul 311 se introduce textul:
“Secţiunea a 3-a
Fructele şi valoarea folosinţei bunului posedat”.
179. Articolul 312 va avea următorul cuprins:
“Articolul 312. Dobîndirea fructelor bunului posedat. Valoarea folosinţei bunului
(1) Posesorul de bună-credinţă dobîndeşte dreptul de proprietate asupra fructelor bunului posedat. El nu este obligat să restituie fructele şi nici valoarea folosinţei bunului posedat dacă a dobîndit posesia cu titlu oneros.
(2) Posesorul trebuie să fie de bună-credinţă la data perceperii fructelor. Fructele civile percepute anticipat revin posesorului în măsura în care buna sa credinţă se menţine la data scadenţei acestora.
(3) În cazul prevăzut la alin.(1), posesorul nu are dreptul la rambursarea cheltuielilor obişnuite de întreţinere a bunului posedat.
(4) Dispoziţiile legale privind îmbogăţirea nejustificată rămîn aplicabile în măsura în care nu contravin dispoziţiilor prezentului articol.”
180. După articolul 312 se introduce textul:
“Secţiunea a 4-a
Dobîndirea dreptului asupra bunului posedat”.
181. Articolul 313 va avea următorul cuprins:
“Articolul 313. Dobîndirea dreptului asupra bunului posedat
În cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, posesorul sub nume de proprietar poate invoca dobîndirea dreptului asupra bunului posedat din momentul intrării în posesie (dobîndirea cu bună-credinţă, ocupaţiunea, accesiunea) sau, după caz, din momentul împlinirii termenului de posesie prevăzut de lege (uzucapiune sau prescripţie achizitivă).”
182. La articolul 318:
alineatul unic devine alineatul (1), în care după cuvintele “riscul pieirii” se introduce textul “(inclusiv pierderii sau sustragerii)”;
articolul se completează cu alineatul (2) cu următorul cuprins:
“(2) În cazul bunului predat în temeiul contractului de vînzare-cumpărare ori antrepriză cu rezerva proprietăţii, al contractului de leasing ori al altui contract translativ de proprietate în care trecerea proprietăţii este supusă unei condiţii suspensive, riscurile trec la dobînditor în momentul în care acesta preia posesia bunului, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.”
183. Capitolul I din titlul III se completează cu articolele 3191–3194 cu următorul cuprins:
“Articolul 3191. Limitarea dreptului de proprietate prin acte juridice
Proprietarul poate să consimtă la limitarea dreptului său prin acte juridice dacă aceasta nu încalcă ordinea publică sau bunele moravuri.
Articolul 3192. Noţiunea şi condiţiile clauzei de inalienabilitate
(1) Prin contract sau testament se poate interzice înstrăinarea unui bun, însă numai pentru o durată de cel mult 49 de ani şi dacă există un interes serios şi legitim. Termenul începe să curgă de la data dobîndirii bunului.
(2) Dobînditorul poate fi autorizat de către instanţă să dispună de bun dacă interesul care a justificat clauza de inalienabilitate a bunului a dispărut sau dacă un interes superior o impune.
(3) Nulitatea clauzei de inalienabilitate stipulate într-un contract atrage nulitatea întregului contract dacă a fost determinantă la încheierea acestuia. Caracterul determinant se prezumă, pînă la proba contrară.
(4) Clauza de inalienabilitate este subînţeleasă în contractele din care se naşte obligaţia de a transmite în viitor proprietatea către o persoană determinată sau determinabilă.
(5) Transmiterea bunului pe cale de succesiune nu poate fi oprită prin stipularea inalienabilităţii.
Articolul 3193. Condiţiile de opozabilitate a clauzei de inalienabilitate
(1) Clauza de inalienabilitate nu poate fi invocată împotriva dobînditorilor bunului sau a creditorilor proprietarului care s-a obligat să nu înstrăineze decît dacă este valabilă şi îndeplineşte condiţiile de opozabilitate.
(2) Pentru opozabilitate, clauza de inalienabilitate trebuie să fie supusă formalităţilor de publicitate prevăzute de lege, dacă este cazul.
(3) În cazul bunurilor mobile asupra cărora dreptul de proprietate nu se dobîndeşte, conform legii, prin înregistrare într-un registru de publicitate, sînt aplicabile, în mod corespunzător, regulile prevăzute pentru dobîndirea proprietăţii prin posesia de bună-credinţă.
(4) În cazul în care clauza de inalienabilitate a fost prevăzută într-un contract translativ de proprietate cu titlu gratuit, ea este opozabilă şi creditorilor anteriori ai dobînditorului.
(5) Neîndeplinirea condiţiilor de opozabilitate nu îl lipseşte pe beneficiarul clauzei de inalienabilitate de dreptul de a pretinde despăgubiri proprietarului care nu se conformează acestei obligaţii.
Articolul 3194. Sancţiunile pentru nerespectarea clauzei de inalienabilitate
(1) Înstrăinătorul poate să ceară rezoluţiunea în cazul încălcării clauzei de inalienabilitate de către dobînditor.
(2) Atît înstrăinătorul, cît şi terţul, dacă inalienabilitatea s-a stipulat în favoarea acestuia, pot să ceară anularea actului de înstrăinare subsecvent încheiat cu nerespectarea clauzei.
(3) Nu pot fi supuse urmăririi bunurile pentru care s-a stipulat inalienabilitatea într-un contract translativ de proprietate cu titlu gratuit, cît timp clauza produce efecte, dacă prin lege nu se prevede altfel.”
184. În denumirea capitolului II din titlul III, cuvîntul “ÎNCETAREA” se substituie cu cuvîntul “PIERDEREA”.
185. La articolul 320, alineatul (2) se completează în final cu cuvintele “ca efect al dobîndirii cu bună-credinţă”.
186. La articolul 321 alineatul (2), cuvîntul “înscrierii” se substituie cu cuvîntul “înregistrării”.
187. Articolul 322:
la alineatul (1), cuvîntul “cărăuş” se substituie cu cuvîntul “transportator”;
la alineatul (2), după cuvîntul “Remiterea” se introduce textul “scrisorii de trăsură, a”.
188. Codul se completează cu articolele 3221–3223 cu următorul cuprins:
“Articolul 3221. Lipsa dreptului sau împuternicirii transmiţătorului
(1) Dacă transmiţătorului îi lipseşte dreptul sau împuternicirea de a transmite dreptul de proprietate la momentul în care dreptul de proprietate ar fi trebuit să treacă conform art.321, transmiterea are loc în momentul cînd dreptul este obţinut de transmiţător sau cînd persoana care are dreptul ori împuternicirea de a transmite a ratificat transmiterea.
(2) În cazul ratificării, transmiterea produce aceleaşi efecte ca şi cînd iniţial ar fi fost făcută de către o persoană împuternicită. Cu toate acestea, drepturile dobîndite de terţi înainte de ratificare rămîn neafectate.
Articolul 3222. Dreptul condiţionat al dobînditorului
(1) În cazul în care, în temeiul contractului de vînzare-cumpărare ori antrepriză cu rezerva proprietăţii, al contractului de leasing ori al altui contract translativ de proprietate, trecerea proprietăţii este supusă unei condiţii suspensive, dreptul dobînditorului de a plăti preţul în condiţiile contractului şi dreptul dobînditorului de a dobîndi dreptul de proprietate prin plată sînt opozabile creditorilor transmiţătorului.
(2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică în mod corespunzător atunci cînd trecerea dreptului de proprietate la dobînditor este suspendată pînă la îndeplinirea unei alte condiţii decît plata preţului.
Articolul 3223. Înstrăinarea de mai multe ori
(1) În cazul în care există mai multe acte de înstrăinare ale aceluiaşi bun mobil de către transmiţător, dreptul de proprietate este dobîndit de către dobînditorul care primul intră în posesia bunului mobil.
(2) În cazul în care bunul mobil nu a fost predat, dreptul de preferinţă îl are creditorul în al cărui folos a luat naştere obligaţia mai înainte, iar dacă nu se poate stabili în al cărui folos a luat naştere obligaţia, dreptul de preferinţă îl are cel care a intentat primul acţiunea.
(3) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică bunurilor mobile asupra cărora dreptul de proprietate se dobîndeşte, conform legii, prin înregistrare într-un registru de publicitate.”
189. Articolul 328:
la alineatul (1), enunţul al doilea va avea următorul cuprins: “Proprietarul terenului riveran dobîndeşte, de asemenea, terenul lăsat de apele curgătoare care s-au retras treptat de la ţărmul respectiv.”
la alineatul (2), textul “rîuri,” se exclude, după cuvintele “de alte” se introduce cuvîntul “asemenea”, iar după cuvîntul “apelor” se introduc cuvintele “sub înălţimea de scurgere”;
la alineatul (3), cuvîntul “importantă” se substituie cu cuvintele “de mal din teren”.
190. La articolul 329:
alineatul (2) va avea următorul cuprins:
“(2) Proprietarul de teren care a efectuat construcţii şi alte lucrări cu materiale străine devine proprietarul lucrării, neputînd fi obligat la ridicarea acesteia şi nici la restituirea materialelor întrebuinţate. El este obligat faţă de proprietarul materialelor să plătească valoarea acestora. Dacă lucrările au fost efectuate cu rea-credinţă, proprietarul de teren este obligat să repare şi prejudiciul cauzat.”
la alineatul (3), cuvintele “daunele cauzate” se substituie cu cuvintele “prejudiciul cauzat”;
articolul se completează cu alineatele (41) şi (7) cu următorul cuprins:
“(41) În locul păstrării construcţiilor sau lucrărilor făcute de terţ, proprietarul are dreptul să ceară obligarea autorului lucrării să cumpere terenul sau porţiunea afectată de construcţie ori lucrare la valoarea de piaţă pe care terenul sau porţiunea ar fi avut-o dacă construcţia ori lucrarea nu s-ar fi efectuat. În absenţa înţelegerii părţilor, proprietarul poate cere instanţei de judecată stabilirea preţului şi pronunţarea unei hotărîri care să ţină loc de contract de vînzare-cumpărare.”
“(7) Titularul dreptului de superficie va avea, în caz de accesiune, în mod corespunzător, drepturile şi obligaţiile reglementate pentru proprietarul terenului, dacă nu s-a prevăzut altfel în momentul constituirii dreptului de superficie.”
191. La articolul 330:
alineatul (2) se completează în final cu textul: “Dacă niciunul din bunurile unite nu se poate considera bun principal, proprietarii lor devin coproprietari ai noului bun, proporţional valorii pe care bunurile iniţiale le aveau la momentul accesiunii.”
la alineatul (3), cuvîntul “accesoriu” se substituie, în ambele cazuri, cu cuvîntul “secundar”;
articolul se completează cu alineatul (9) cu următorul cuprins:
“(9) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în măsura în care legea sau contractul nu prevede altfel.”
192. Codul se completează cu articolele 3301–3304 cu următorul cuprins:
“Articolul 3301. Dobîndirea cu bună-credinţă a dreptului înregistrat în temeiul actului juridic
(1) Dobînditorul de bună-credinţă dobîndeşte dreptul înregistrat în folosul său, în temeiul unui act juridic, în registrul bunurilor imobile sau într-un alt registru de publicitate cu caracter constitutiv, în sensul art.28312, şi în cazul în care cel care a dispus de drept nu era adevăratul său titular, nu avea împuterniciri de a dispune de drept sau actul juridic de dispoziţie este ineficient pe alt temei. Buna-credinţă trebuie să subziste pînă în momentul depunerii cererii de înregistrare a dreptului.
(2) Dobînditorul de bună-credinţă nu dobîndeşte, în temeiul alin.(1), dreptul înregistrat în cazul în care dobînditorul l-a obţinut cu titlu gratuit sau dobînditorul nu a intrat în posesia bunului care face obiectul dreptului înregistrat.
Articolul 3302. Uzucapiunea dreptului în temeiul cuprinsului registrului de publicitate
(1) În cazul în care persoana a fost înregistrată în registrul bunurilor imobile sau într-un alt registru de publicitate cu caracter constitutiv, în sensul art.28312, ca titular al unui drept real sau al altui drept patrimonial (dreptul înregistrat), iar dreptul ei este pasibil de radiere sau altă rectificare pe unul din temeiurile prevăzute la art.28331 alin.(1) lit.a) sau b), dreptul va rămîne înregistrat valabil în folosul acelei persoane şi nu se mai admite nicio radiere sau altă rectificare fără consimţămîntul persoanei înregistrate, dacă persoana a exercitat posesia sub nume de proprietar a bunului asupra căruia poartă dreptul înregistrat:
a) timp de 3 ani, în cazul în care a dobîndit dreptul cu titlu oneros şi, pe toată durata posesiei, a posedat cu bună-credinţă;
b) timp de 5 ani, în cazul în care a dobîndit dreptul cu titlu gratuit şi, pe toată durata posesiei, a posedat cu bună-credinţă; sau
c) timp de 10 ani, în celelalte cazuri.
(2) La calcularea termenelor prevăzute la alin.(1) se ia în cont posesia sub nume de proprietar exercitată după data depunerii cererii de înregistrare în folosul posesorului.
(3) Pînă la proba contrară, se prezumă că persoana a început să exercite posesia din data depunerii cererii de înregistrare în folosul posesorului.
(4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător drepturilor înregistrate provizoriu.
Articolul 3303. Dobînditorul de bună-credinţă a dreptului înregistrat
(1) În sensul art.3302, dobînditor de bună-credinţă se consideră persoana înregistrată sau înregistrată provizoriu în registru ca titular al unui drept dacă, la data depunerii cererii de înregistrare sau înregistrare provizorie a dreptului în folosul său, sînt îndeplinite următoarele condiţii:
a) în registru nu era notată nicio acţiune care ulterior se va admite printr-o hotărîre judecătorească recunoscută de lege ca fiind opozabilă dobînditorului; nu era notat niciun drept, act juridic sau fapt juridic care întemeiază o asemenea acţiune ulterioară;
b) din informaţiile neradiate cuprinse în registru nu rezulta niciun temei care să fi justificat rectificarea acestuia în favoarea altei persoane;
c) dobînditorul nu a cunoscut, pe altă cale, inexactitatea informaţiilor neradiate cuprinse în registru; şi
d) dacă este cazul, dobînditorul nu a cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască motivul din care este nul, anulabil sau ineficient temeiul pe baza căruia el dobîndeşte dreptul înregistrat sau pe baza căruia a dobîndit dreptul înregistrat autorul nemijlocit al dobînditorului.
(2) Buna-credinţă se prezumă pînă la proba contrară.
Articolul 3304. Uzucapiunea dreptului contrar cuprinsului registrului de publicitate
(1) Dreptul de proprietate asupra unui bun imobil sau mobil poate fi înregistrat în registrul bunurilor imobile sau într-un alt registru de publicitate cu caracter constitutiv, în sensul art.28312, în temeiul hotărîrii judecătoreşti prin care se constată uzucapiunea, în folosul posesorului sub nume de proprietar care l-a posedat timp de 10 ani, în una din următoarele situaţii:
a) proprietarul înregistrat în registrul de publicitate a decedat ori, după caz, şi-a încetat existenţa juridică;
b) în registrul de publicitate a fost înregistrată declaraţia de renunţare la proprietate;
c) bunul imobil este un teren, cu sau fără construcţii, care nu a fost supus înregistrării primare în registrul bunurilor imobile.
(2) În toate cazurile, posesorul poate dobîndi dreptul numai dacă a depus cererea de înregistrare a dreptului de proprietate, în temeiul hotărîrii judecătoreşti, în registrul de publicitate înainte ca un terţ să fi depus propria cerere de înregistrare a dreptului în folosul său, pe baza unui temei legitim, în cursul sau chiar după împlinirea termenului necesar pentru uzucapiune.
(3) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.a) şi b), termenul necesar pentru uzucapiune nu începe să curgă înainte de data decesului sau, după caz, de data în care a încetat existenţa juridică a proprietarului, respectiv înainte de data înregistrării declaraţiei de renunţare la proprietate, chiar dacă intrarea în posesia bunului s-a produs la o dată anterioară.”
193. La articolul 331:
denumirea va avea următorul cuprins:
“Articolul 331. Dobîndirea cu bună-credinţă a dreptului de proprietate asupra bunului mobil”;
la alineatul (1), după cuvîntul “mobil” se introduc cuvintele “prin intrare în posesie”, iar după cuvintele “proprietarul lui” se introduce, în ambele cazuri, textul “ , nu avea împuterniciri de a dispune de bun sau actul juridic de dispoziţie era ineficient pe alt temei”;
la alineatul (2), cuvintele “asupra bunurilor mobile” se substituie cu textul “în temeiul alin.(1)”, iar cuvintele “valorilor mobiliare” – cu cuvintele “titlurilor de valoare”;
articolul se completează cu alineatele (3) şi (4) cu următorul cuprins:
“(3) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică:
a) bunurilor mobile asupra cărora dreptul de proprietate se dobîndeşte, conform legii, prin înregistrare într-un registru de publicitate;
b) bunurilor culturale mobile;
c) dacă actul în temeiul căruia dobînditorul a dobîndit bunul este nul sau anulabil.
(4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi în cazurile în care legea permite dobîndirea prin uzucapiune a anumitor drepturi reale limitate asupra bunurilor mobile.”
194. Codul se completează cu articolul 3311 cu următorul cuprins:
“Articolul 3311. Dobîndirea cu bună-credinţă a dreptului de proprietate liber de drepturile reale limitate
(1) Dacă bunul mobil este grevat cu un drept real limitat al unui terţ şi transmiţătorul nu are dreptul sau împuternicirea de a dispune de bun liber de dreptul terţului, dobînditorul dreptului de proprietate, cu toate acestea, dobîndeşte acest drept liber de dreptul terţului dacă sînt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) dobînditorul a intrat în posesia bunului mobil;
b) dobînditorul a dobîndit bunul cu titlu oneros;
c) la momentul cînd trece dreptul de proprietate, dobînditorul nu a cunoscut şi, în mod rezonabil, nici nu putea să cunoască că transmiţătorul nu are dreptul sau împuternicirea să transfere dreptul de proprietate asupra bunului liber de dreptul terţului. Dobînditorului îi revine sarcina de a proba faptele din care reiese că dobînditorul nu putea, în mod rezonabil, să cunoască că transmiţătorul nu are dreptul sau împuternicirea respectivă.
(2) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică în cazurile prevăzute la art.331 alin.(3) lit.a)–c).”
195. Articolele 332–334 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 332. Uzucapiunea mobiliară
(1) Posesorul sub nume de proprietar dobîndeşte dreptul de proprietate prin posesia bunului mobil:
a) timp de 3 ani, dacă posesorul a dobîndit bunul cu titlu oneros şi, pe toată durata posesiei, a posedat cu bună-credinţă;
b) timp de 5 ani, dacă posesorul a dobîndit bunul cu titlu gratuit şi, pe toată durata posesiei, a posedat cu bună-credinţă; sau
c) timp de 10 ani, în celelalte cazuri.
(2) Posesorul care invocă uzucapiunea de bună-credinţă se prezumă că a început să posede din data actului sau survenirii altui temei pe care îşi justifică îndreptăţirea.
(3) Persoana care a intrat în posesia bunului mobil prin sustragere nu dobîndeşte dreptul de proprietate în temeiul prezentului articol.
(4) Uzucapiunea prevăzută de prezentul articol nu se aplică bunurilor mobile asupra cărora dreptul de proprietate se dobîndeşte, conform legii, prin înregistrarea într-un registru de publicitate cu caracter constitutiv în sensul art.28312.