BIZLEXLegislația Republicii Moldova

privind modernizarea Codului civil şi modificarea unor acte legislative — Articolele 333–623¹⁴

Lege nr. 133 din 15.11.2018

Notițele mele

Fișa documentului

Lege

Lege nr. 133 din 15.11.2018 «Privind modernizarea Codului civil şi modificarea unor acte legislative» — Articolele 333–623¹⁴

Tipul documentului
Lege
Număr
133
Data adoptării
15.11.2018
Autoritatea
PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA
Publicat
Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 467-479 art. 784 din 14.12.2018

Articolul 333. Uzucapiunea mobiliară a bunurilor culturale mobile

(1) În cazul în care bunul constituie un bun cultural mobil, posesorul nu poate dobîndi dreptul de proprietate în temeiul art.3301, 3302 sau 332 înainte de expirarea termenului de 30 de ani din momentul în care:

a) bunul cultural mobil care a intrat pe teritoriul Republicii Moldova a părăsit teritoriul statului străin cu încălcarea legii aplicabile; sau

b) proprietarul bunului cultural mobil a pierdut posesia bunului pe teritoriul Republicii Moldova.

(2) În cazul bunurilor culturale mobile care aparţin cultelor sau părţilor lor componente, termenul prevăzut la alin.(1) va fi de 75 de ani.

Articolul 334. Unirea posesiilor

(1) Posesiile posesorilor anteriori se pot invoca doar în măsura în care întruneau condiţiile necesare uzucapiunii invocate de posesorul actual, iar toate posesiile invocate sînt consecutive.

(2) Posesorul actual de bună-credinţă poate invoca posesia posesorului anterior de rea-credinţă doar pentru a uzucapa în temeiul art.3302 alin.(1) lit.c) sau art.332 alin.(1) lit.c).”

196. La articolul 335, alineatul (3) se completează în final cu textul: “Posesia se consideră continuă dacă s-a pierdut fără voia posesorului, cu condiţia că este restituită în interiorul termenului de 1 an sau dacă, în decursul aceluiaşi termen, posesorul înaintează o acţiune în rezultatul căreia posesia este restituită.”

197. La articolul 336:

alineatul (1) se completează în final cu textul: “Împrejurarea că proprietarul nu cunoaşte unde se află bunul mobil nu împiedică începerea cursului şi nici nu suspendă cursul termenului dacă posesia nu este clandestină.”

la alineatul (2), după cuvîntul “revendicare” se introduce textul “sau, după caz, în rectificarea registrului de publicitate”, iar după cuvîntul “mijlocit” se introduce textul “ , cu condiţia că acţiunea se admite”.

198. Secţiunea 1 din capitolul II se completează cu articolele 3361 şi 3362 cu următorul cuprins:

“Articolul 3361. Efectul dobîndirii cu bună-credinţă sau al uzucapiunii asupra dreptului de proprietate şi grevărilor sale

(1) Titularul anterior pierde dreptul său din momentul în care altcineva l-a dobîndit, în condiţiile legii, prin dobîndirea cu bună-credinţă sau, după caz, prin uzucapiune.

(2) Dacă cel care a dobîndit cu bună-credinţă sau, după caz, prin uzucapiune a cunoscut sau trebuia să cunoască că dreptul pe care îl dobîndeşte este grevat cu dreptul real limitat al unui terţ, grevarea va continua să existe conform condiţiilor sale.

(3) Dacă s-a constatat nulitatea absolută sau relativă a contractului în baza căruia uzucapantul a dobîndit dreptul real, acesta se poate opune obligaţiei de restituire a dreptului prin invocarea uzucapiunii în condiţiile legii. În acest caz, cealaltă parte contractantă se poate opune obligaţiei de restituire a îmbogăţirii primite de la uzucapant.

Articolul 3362. Stingerea drepturilor întemeiate pe regulile îmbogăţirii nejustificate şi răspunderea delictuală

Din momentul în care dreptul este dobîndit, în condiţiile legii, de altcineva prin dobîndirea cu bună-credinţă sau, după caz, prin uzucapiune, titularul anterior pierde şi toate drepturile de a cere de la dobînditor valoarea în bani a dreptului pierdut, precum şi valoarea folosinţei de care se va bucura dobînditorul după data uzucapiunii, care ar putea fi întemeiate pe dispoziţiile legale privind îmbogăţirea nejustificată sau răspunderea delictuală.”

199. În denumirea secţiunii a 2-a din capitolul II, cuvîntul “Încetarea” se substituie cu cuvîntul “Pierderea”.

200. La articolul 337:

în denumire, cuvîntul “încetării” se substituie cu cuvîntul “pierderii”;

la alineatul (1), cuvîntul “încetează” se substituie cu cuvintele “se pierde”.

201. La articolul 338 alineatul (3), cuvîntul “înscrisă” se substituie cu cuvîntul “înregistrată”.

202. Articolul 351 va avea următorul cuprins:

“Articolul 351. Actele de administrare şi de dispoziţie privind bunurile proprietate comună pe cote-părţi

(1) Actele de administrare precum încheierea sau rezoluţiunea unor contracte de locaţiune, cesiunile de venituri imobiliare şi altele asemenea cu privire la bunul comun pot fi făcute numai cu acordul coproprietarilor ce deţin majoritatea cotelor-părţi.

(2) Actele de administrare care limitează în mod substanţial posibilitatea unui coproprietar de a folosi bunul comun în raport cu cota sa parte ori care impun acestuia o sarcină excesivă prin raportare la cota sa parte sau la cheltuielile suportate de către ceilalţi coproprietari nu pot fi efectuate decît cu acordul acestuia.

(3) Coproprietarul sau coproprietarii interesaţi pot cere instanţei de judecată să suplinească acordul coproprietarului aflat în imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau care se opune în mod abuziv la efectuarea unui act de administrare indispensabil menţinerii utilităţii sau valorii bunului.

(4) Orice acte juridice de dispoziţie cu privire la bunul comun, actele de folosinţă cu titlu gratuit, cesiunile de venituri imobiliare şi locaţiunile încheiate pe termen mai mare de 3 ani, precum şi actele care urmăresc exclusiv înfrumuseţarea bunului nu se pot încheia decît cu acordul tuturor coproprietarilor. Orice act juridic cu titlu gratuit va fi considerat act de dispoziţie.

(5) Actele juridice încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor alin.(1)–(4) sînt inopozabile coproprietarului care nu a consimţit, expres ori tacit, la încheierea actului.

(6) Coproprietarului vătămat i se recunoaşte dreptul ca, înainte de partaj, să exercite acţiunile posesorii împotriva terţului care ar fi intrat în posesia bunului comun în urma încheierii actului. În acest caz, restituirea posesiei bunului se va face în folosul tuturor coproprietarilor, cu despăgubiri, dacă este cazul, în sarcina celor care au participat la încheierea actului.”

203. Codul se completează cu articolul 3511 cu următorul cuprins:

“Articolul 3511. Acţiunile în justiţie ale coproprietarului

(1) Fiecare coproprietar poate sta singur în justiţie, indiferent de calitatea procesuală, în orice acţiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acţiunii în revendicare.

(2) Hotărîrile judecătoreşti pronunţate în folosul coproprietarului beneficiază tuturor coproprietarilor. Hotărîrile judecătoreşti potrivnice unui coproprietar nu sînt opozabile celorlalţi coproprietari.

(3) Cînd acţiunea nu este introdusă de toţi coproprietarii, pîrîtul poate cere instanţei de judecată introducerea în cauză a celorlalţi coproprietari în calitate de reclamanţi, în termenul şi condiţiile prevăzute în Codul de procedură civilă pentru chemarea în judecată a altor persoane.”

204. Articolul 352 va avea următorul cuprins:

“Articolul 352. Dreptul de preemţiune

(1) În cazul vînzării unei cote-părţi din bunurile proprietate comună pe cote-părţi, cu excepţia vînzării la licitaţie, ceilalţi coproprietari au un drept de preemţiune în privinţa cotei-părţi care se vinde. Dispoziţiile art.7921–797 rămîn aplicabile.

(2) În cazul vînzării la licitaţie, coproprietarul sau organizatorul licitaţiei va notifica pe ceilalţi coproprietari cu cel puţin 10 zile înainte de data vînzării. La preţ egal, coproprietarii vor avea dreptul de preemţiune la adjudecarea cotei-părţi.”

205. La articolul 353 alineatul (5), cuvintele “împărţirea cerută” şi “o împărţire săvîrşită” se substituie, respectiv, cu cuvintele “partajul cerut” şi “un partaj săvîrşit”, cuvîntul “aceasta” se substituie cu cuvîntul “acesta”, iar cuvintele “împărţirea este simulată” – cu cuvintele “partajul este simulat”.

206. Articolul 355 va avea următorul cuprins:

“Articolul 355. Dreptul de proprietate în condominiu

(1) În cazul în care s-a constituit un condominiu, dreptul de proprietate exclusivă asupra unităţii şi cota-parte din dreptul de proprietate comună asupra părţilor comune formează o unitate indivizibilă (dreptul de proprietate în condominiu) şi nu pot fi înstrăinate sau grevate separat. Orice clauză contrară este nulă.

(2) Condominiu reprezintă totalitatea de bunuri imobile formată dintr-un teren cu una sau mai multe clădiri în condiţiile legii, în care există:

a) locuinţe, încăperi izolate cu altă destinaţie decît cea de locuinţă sau locuri de parcare din cadrul clădirii dacă întrunesc condiţiile prevăzute de legislaţie, construite sau care urmează a fi construite, înregistrate sub număr cadastral separat în registrul bunurilor imobile (unităţi). Unităţile fac obiectul dreptului de proprietate exclusivă; şi

b) terenul şi părţile clădirii din condominiu care nu sînt unităţi şi sînt destinate folosinţei tuturor proprietarilor în condominiu sau unora dintre aceştia, precum şi alte bunuri care, potrivit legii sau actului de constituire al condominiului, sînt destinate folosinţei comune a tuturor proprietarilor în condominiu sau unora dintre aceştia (părţi comune). Părţile comune fac obiectul dreptului de proprietate comună forţată şi perpetuă.

(3) În sensul alin.(2) lit.b), constituie teren al condominiului terenul, în hotarele stabilite, pe care este situată clădirea condominiului şi terenul aferent necesar pentru deservirea şi exploatarea corespunzătoare a clădirii şi, în cazul clădirilor cu destinaţie locativă, pentru asigurarea necesităţilor social-locative ale membrilor condominiului, care constituie proprietate comună pe cote-părţi a tuturor proprietarilor din condominiu. În cazul în care proprietarii părţilor comune deţin doar un drept de superficie asupra terenului condominiului sau un alt drept prevăzut de legislaţie, atunci dreptul asupra terenului face parte din părţile comune, iar referinţele la teren se consideră referinţe la dreptul respectiv asupra terenului.

(4) La schimbarea titularului dreptului de proprietate exclusivă asupra unităţii, la noul proprietar trece şi cota-parte din dreptul de proprietate comună. Orice clauză contrară este nulă.

(5) Modul de constituire şi administrare a proprietăţii în condominiu se reglementează prin lege.”

207. Articolul 357:

la alineatul (1), după cuvîntul “oricînd” se introduc cuvintele “de către oricare dintre coproprietari”;

la alineatul (2), cuvintele “Împărţirea poate fi cerută” se substituie cu cuvintele “Partajul poate fi cerut”;

alineatul (3) va avea următorul cuprins:

“(3) Partajul poate fi făcut prin contract de partaj între coproprietari sau, în absenţa unui contract de partaj, prin hotărîre judecătorească prin introducerea unei acţiuni de partaj de către oricare dintre coproprietari.”

articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:

“(4) Contractului de partaj i se aplică dispoziţiile legale cu privire la actele juridice de dispoziţie.”

208. Articolul 358:

la alineatul (1), cuvintele “Împărţirea este inadmisibilă” se substituie cu cuvintele “Partajul este inadmisibil”;

la alineatul (2), cuvintele “Împărţirea poate fi efectuată în cazul părţilor comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente” se substituie cu cuvintele “Partajul poate fi efectuat în cazul condominiului”.

209. La articolul 359 alineatul (1), cuvîntul “înscrise” se substituie cu cuvîntul “notate”.

210. Articolul 360 va avea următorul cuprins:

“Articolul 360. Suspendarea pronunţării partajului prin hotărîre judecătorească

Instanţa sesizată cu cererea de partaj poate suspenda pronunţarea partajului, pentru cel mult 1 an, pentru a nu se aduce prejudicii grave intereselor celorlalţi coproprietari. Dacă pericolul acestor prejudicii este înlăturat înainte de împlinirea termenului, instanţa, la cererea părţii interesate, va reveni asupra măsurii.”

211. La articolul 361:

în denumire, cuvintele “împărţire a” se substituie cu cuvintele “partaj al”;

articolul se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:

“(11) Bunurile care compun o unitate economică, un set sau o altă universalitate a cărei separare îi va reduce valoarea nu vor fi partajate în natură dacă cel puţin unul dintre coproprietari se opune unui asemenea mod de partaj.”

alineatul (2):

în partea introductivă, după cuvintele “nu este” se introduce cuvîntul “comod”;

litera a) va avea următorul cuprins:

“a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unui coproprietar sau în favoarea mai multor coproprietari, la cererea lor comună. În cazul mai multor cereri de atribuire care se contrazic reciproc, instanţa de judecată aplică dispoziţiile art.3611;”

litera b) se completează în final cu textul “ , dacă niciunul dintre coproprietari nu a cerut atribuirea întregului bun sau dacă această cerere nu poate fi satisfăcută”;

la alineatul (3), după cuvintele “parte reală” se introduce textul “(lot de atribuire)”;

alineatele (4) şi (5) vor avea următorul cuprins:

“(4) În cazul divizării unui imobil, instanţa de judecată poate constitui un drept de servitute sau un alt drept real limitat pentru a permite folosirea corespunzătoare a bunului nou-format.

(5) Instanţa de judecată nu poate dispune un mod de partaj la care obiectează toţi coproprietarii.”

212. Codul se completează cu articolul 3611 cu următorul cuprins:

“Articolul 3611. Atribuirea bunului în cazul mai multor cereri

(1) În cazul mai multor cereri de atribuire care se contrazic reciproc, la atribuirea bunului către un coproprietar se iau în considerare necesităţile şi interesele speciale ale fiecărui coproprietar, dorinţa titularilor cotelor-părţi care formează majoritatea din toate cotele-părţi şi acordurile anterioare.

(2) Coproprietarul are dreptul preferenţial la atribuirea locuinţei în care îşi avea reşedinţa obişnuită la data introducerii acţiunii de partaj, precum şi, după caz, asupra mobilierului cu care este dotată locuinţa.

(3) Coproprietarul are dreptul preferenţial la atribuirea bunului pe care îl folosea în desfăşurarea unei activităţi de întreprinzător sau profesionale la data introducerii acţiunii de partaj, precum şi asupra bunurilor mobile cu care era dotat.

(4) În cazul în care mai mulţi coproprietari invocă drepturile preferenţiale, se va ţine cont de aptitudinea solicitanţilor de a administra şi întreţine bunul în cauză. În cazul în care bunul ţine de o activitate sau este o parte socială într-o societate comercială, se va ţine cont de durata participării personale a solicitantului în acea activitate înainte de data introducerii acţiunii de partaj.”

213. Articolul 363:

la alineatul (1), textul “asupra cărora dreptul de proprietate apare la data înscrierii în registrul bunurilor imobile” se substituie cu textul “şi a altor bunuri asupra cărora dreptul de proprietate apare, conform legii, la data înregistrării în registrul de publicitate corespunzător”;

articolul se completează cu alineatul (21) cu următorul cuprins:

“(21) Partajul nu afectează drepturile reale ale terţilor asupra bunului constituite înainte de partaj.”

la alineatul (4), cuvintele “opozabilă creditorului care deţine” se substituie cu cuvintele “opozabil creditorului care deţine un gaj sau”.

214. Articolul 365 va avea următorul cuprins:

“Articolul 365. Nulitatea contractului de partaj

(1) Contractul de partaj poate fi desfiinţat pentru aceleaşi cauze ca şi actele juridice.

(2) Contractul de partaj făcut fără acordul tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate absolută.

(3) Contractul de partaj este valabil chiar dacă nu cuprinde toate bunurile proprietate comună pe cote-părţi. Pentru bunurile omise se poate face oricînd un contract de partaj suplimentar.

(4) Nu poate invoca nulitatea relativă a contractului de partaj coproprietarul care, cunoscînd cauza de nulitate, înstrăinează total sau parţial bunurile atribuite.”

215. Articolul 371 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:

“(3) În cazul în care bunul comun reprezintă un drept care, conform legii, se dobîndeşte prin înregistrare într-un registru de publicitate, iar dreptul este înregistrat doar în folosul unuia dintre soţi, oricare dintre soţi poate cere să se noteze în registrul de publicitate calitatea acelui drept de bun comun al soţilor. În lipsa acestei notări, faţă de terţul dobînditor al dreptului înregistrat ori al unei grevări asupra acelui drept nu se poate invoca calitatea lui de bun comun al soţilor, cu excepţia cazului în care se va demonstra că dobînditorul a cunoscut această calitate pe altă cale.”

216. La articolul 373:

în denumire, cuvintele “împărţire a” se substituie cu cuvintele “partaj al”;

la alineatul (2), cuvîntul “împărţite” se substituie cu cuvîntul “partajate”.

217. Titlul III din cartea a doua se completează cu capitolul III1 cu următorul cuprins:

“Capitolul III1

PROPRIETATEA PERIODICĂ

Articolul 3731. Proprietatea periodică

(1) Dispoziţiile prezentului capitol se aplică, în absenţa unei reglementări speciale, ori de cîte ori mai multe persoane (coproprietari) exercită succesiv şi repetitiv atributul folosinţei specific dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil, în intervale de timp determinate, egale sau inegale.

(2) Dispoziţiile prezentului capitol nu se aplică în cazul în care asupra bunului există un drept de proprietate comună pe cote-părţi, iar coproprietarii au convenit asupra unui mod de folosinţă în intervale de timp determinate.

(3) Dispoziţiile legale privind proprietatea comună pe cote-părţi se aplică în mod corespunzător proprietăţii periodice în măsura în care nu contravin dispoziţiilor prezentului capitol.

Articolul 3732. Temeiul proprietăţii periodice

(1) Proprietatea periodică se naşte în temeiul actului juridic.

(2) Caracterul periodic al proprietăţii deţinute de mai mulţi coproprietari trebuie să fie prevăzut expres prin indicarea intervalului de timp determinat care se atribuie dobînditorului în temeiul cotei-părţi dobîndite. Intervalul de timp va fi exprimat prin referinţa la prima şi ultima zi şi lună de folosinţă exclusivă.

Articolul 3733. Valabilitatea actelor încheiate de coproprietar

(1) În privinţa cotei-părţi aferente intervalului de timp ce îi revine ori a unei părţi din ea, orice coproprietar poate încheia, în condiţiile legii, acte de conservare, de administrare şi de dispoziţie. Ceilalţi coproprietari nu deţin vreun drept de preemţiune în temeiul legii.

(2) Actele de administrare sau de dispoziţie care au ca obiect cota-parte din dreptul de proprietate aferentă unui interval de timp care aparţine unui alt coproprietar sînt ineficiente în partea în care constituie sau transmit drepturi privitor la acea cotă-parte. Dispoziţiile art.3511 şi 3512 se aplică în mod corespunzător.

Articolul 3734. Drepturile şi obligaţiile coproprietarilor

(1) Fiecare coproprietar este obligat să facă toate actele de conservare în aşa fel încît să nu împiedice ori să îngreuneze exercitarea drepturilor celorlalţi coproprietari. Pentru reparaţiile mari, coproprietarul care avansează cheltuielile necesare are dreptul la despăgubiri în raport cu valoarea drepturilor celorlalţi coproprietari.

(2) Actele prin care se consumă în tot sau în parte substanţa bunului pot fi făcute numai cu acordul celorlalţi coproprietari.

(3) La încetarea intervalului, coproprietarul este dator să predea bunul coproprietarului îndreptăţit să îl folosească în următorul interval.

(4) Coproprietarii pot încheia un contract de administrare, dispoziţiile privind proprietatea comună pe cote-părţi aplicîndu-se în mod corespunzător. Clauza din contractul de administrare a bunului imobil care prevede că dobînditorul unei cote-părţi aderă de plin drept la contractul de administrare în locul celui care a înstrăinat cota-parte respectivă produce efecte doar din momentul în care acest contract a fost notat în registrul bunurilor imobile.

Articolul 3735. Obligaţia de despăgubire şi excluderea

(1) Nerespectarea obligaţiilor prevăzute în prezentul capitol atrage plata de despăgubiri.

(2) În cazul în care unul dintre coproprietari tulbură în mod grav exercitarea proprietăţii periodice, acesta va putea fi exclus, prin hotărîre judecătorească, la cererea coproprietarului vătămat.

(3) Excluderea va putea fi dispusă numai dacă unul dintre ceilalţi coproprietari sau un terţ cumpără cota-parte a celui exclus.

Articolul 3736. Încetarea proprietăţii periodice

(1) Proprietatea periodică încetează prin distrugerea bunului comun, în temeiul dobîndirii de către o singură persoană a tuturor cotelor-părţi din dreptul de proprietate periodică, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

(2) Coproprietarul nu are dreptul de a cere partajul bunului deţinut cu titlu de proprietate periodică dacă coproprietarii nu au convenit altfel prin contract. Dreptul coproprietarului de a cere partajul bunului imobil devine opozabil prin notare în registrul bunurilor imobile.”

218. Articolele 374 şi 375 vor avea următorul cuprins:

“Articolul 374. Acţiunea în revendicare

(1) Proprietarul unui bun are dreptul de a i se recunoaşte dreptul de proprietate şi de a obţine sau recupera posesia sa de la oricare persoană care îl stăpîneşte de fapt, cu excepţia cazului în care acea persoană are un drept de a poseda bunul, în sensul art.3041 alin.(3), opozabil proprietarului.

(2) Acţiunea în revendicare se înaintează contra persoanei care exercită stăpînirea de fapt a bunului la data înaintării.

(3) În cazul în care dreptul de proprietate sau un alt drept de a poseda al persoanei faţă de care s-a înaintat acţiunea în revendicare este înregistrat într-un registru de publicitate cu caracter constitutiv, acţiunea în revendicare nu poate fi admisă dacă nu s-a dispus efectuarea în acel registru, în condiţiile legii, a rectificării sau a altei modificări în folosul persoanei care a înaintat acţiunea în revendicare.

(4) Cu toate acestea, dacă hotărîrea judecătorească prin care s-a dispus efectuarea rectificării sau a altei modificări nu este opozabilă, conform legii, titularului unui drept înregistrat în registrul de publicitate cu caracter constitutiv, atunci acestuia nu îi este opozabilă nici hotărîrea judecătorească prin care s-a admis acţiunea în revendicare.

Articolul 375. Excluderea revendicării

Acţiunea în revendicare se respinge dacă, în condiţiile stabilite de lege, prin efectul dobîndirii de bună-credinţă, al uzucapiunii, al accesiunii, al aplicării dispoziţiilor privind regimul bunului găsit sau al altui temei prevăzut de lege, proprietarul a pierdut dreptul de proprietate, iar posesorul sau predecesorul său l-a dobîndit.”

219. Codul se completează cu articolele 3751 şi 3752 cu următorul cuprins:

“Articolul 3751. Revendicarea bunului după dobîndirea în temeiul actului juridic lovit de nulitate absolută sau relativă ori ineficient

(1) În cazul în care bunul a fost dobîndit în temeiul unui act juridic lovit de nulitate absolută sau relativă ori al unui act juridic ineficient în partea îndreptăţirii dobînditorului, proprietarul poate exercita acţiunea în revendicare sub rezerva dispoziţiilor art.374 şi 375.

(2) Dacă, conform legii, proprietarului care a revendicat îi revine o obligaţie de a restitui preţul sau chiria primită ori o altă obligaţie corelativă faţă de dobînditor, iar această obligaţie corelativă trebuie executată simultan, dobînditorul, în temeiul art.615, poate suspenda executarea obligaţiei de restituire a bunului pînă cînd proprietarul se oferă să execute sau execută obligaţia corelativă ce îi revine.

Articolul 3752. Concurenţa cu alte acţiuni

Dacă între proprietar şi posesor există un raport juridic, proprietarul îşi va recupera bunul în condiţiile acelui raport juridic.”

220. La articolul 376:

denumirea articolului va avea următorul cuprins:

“Articolul 376. Acţiunea negatorie”;

la alineatul (1), cuvîntul “încălcat” se substituie cu cuvîntul “tulburat”, iar textul “privare ilicită de posesiune, proprietarul poate cere autorului încetarea încălcării” se substituie cu textul “privare de posesie, proprietarul este în drept să ceară instanţei să fie apărat”;

alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) Instanţa de judecată poate să dispună apărarea proprietarului, în funcţie de circumstanţe, prin interzicerea tulburării iminente, interzicerea tulburării curente, precum şi înlăturarea consecinţelor tulburării din trecut.”

la alineatul (3), cuvintele “şi al drepturilor unor alte persoane” se substituie cu cuvintele “sau al drepturilor unor alte persoane care îi sînt opozabile”.

221. La articolul 383:

alineatul unic devine alineatul (1);

articolul se completează cu alineatul (2) cu următorul cuprins:

“(2) Dispoziţiile art.382 alin.(2) şi (3) se aplică în mod corespunzător.”

222. La articolul 387, cuvintele “se consideră fructe de pe acel teren” se substituie cu cuvintele “aparţin proprietarului acelui teren vecin”.

223. La articolul 389:

alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“(1) Orice construcţie, lucrare sau plantaţie se poate face de către proprietarul terenului numai cu respectarea unei distanţe minime de 60 de cm faţă de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau regulamentul de urbanism, astfel încît să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin.”

la alineatul (3), după cuvintele “să ceară” se introduc cuvintele “demolarea construcţiei sau”.

224. La articolul 395 alineatul (1), după textul “(uzufructuar) de a” se introduc cuvintele “poseda şi”.

225. Articolul 396:

la alineatul (1), textul “ , prin lege sau act juridic, dispoziţiile privind registrul bunurilor imobile fiind aplicabile pentru bunurile imobile” se substituie cu textul “prin lege sau act juridic”;

la alineatul (3), cuvintele “un patrimoniu sau o parte din el” se substituie cu textul “o masă patrimonială, o universalitate de fapt sau o parte din ea”.

226. La articolul 397:

alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“(1) Uzufructul se instituie cel mult pînă la decesul persoanei fizice sau la lichidarea persoanei juridice în al cărei folos a fost stabilit uzufructul, dacă un termen mai scurt nu este stabilit prin lege sau prin act juridic.”

alineatul (3) se abrogă;

la alineatul (4), după cuvintele “sau lichidare” se introduc cuvintele “a uzufructuarului”.

227. Codul se completează cu articolul 3971 şi 3972 cu următorul cuprins:

“Articolul 3971. Acţiunea confesorie a uzufructuarului

(1) Uzufructuarul poate intenta acţiune împotriva oricărei persoane care împiedică exercitarea dreptului de uzufruct, chiar şi faţă de nudul proprietar. Dispoziţiile legale privitoare la apărarea dreptului de proprietate se aplică în mod corespunzător acţiunii confesorii a uzufructuarului.

(2) Dreptul la acţiune confesorie este imprescriptibil.

Articolul 3972. Cesiunea uzufructului

(1) În absenta unei prevederi contrare, uzufructuarul nu poate ceda dreptul său unei alte persoane fără acordul nudului proprietar.

(2) Uzufructuarul rămîne dator exclusiv faţă de nudul proprietar numai pentru obligaţiile născute înainte de cesiune. Pînă la notificarea cesiunii, uzufructuarul şi cesionarul răspund solidar pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor fată de nudul proprietar.

(3) După notificarea cesiunii, cesionarul este dator faţă de nudul proprietar pentru toate obligaţiile născute după notificarea cesiunii. În acest caz, uzufructuarului i se aplică, în mod corespunzător, dispoziţiile legale din materia fidejusiunii.

(4) După cesiune, dreptul de uzufruct continuă, după caz, pînă la împlinirea termenului iniţial sau pînă la decesul uzufructuarului iniţial.”

228. La articolul 398:

denumirea va avea următorul cuprins:

“Articolul 398. Locaţiunea bunului grevat de uzufruct”;

alineatul (1) se abrogă.

229. Articolul 399:

la alineatul (3), cuvîntul “autentificată” se substituie cu cuvîntul “legalizată”;

la alineatul (5), cuvîntul “autentificarea” se substituie cu cuvîntul “legalizarea”.

230. Articolul 403 va avea următorul cuprins:

“Articolul 403. Uzufructul creanţelor

(1) Uzufructul asupra unei creanţe este opozabil terţilor în aceleaşi condiţii ca şi cesiunea de creanţă.

(2) Dacă uzufructul se răsfrînge asupra unei creanţe care devine scadentă în timpul uzufructului, plata se face uzufructuarului, care eliberează chitanţă.

(3) La încheierea uzufructului, tot ceea ce a fost primit ca plată se transmite nudului proprietar.”

231. Articolul 404 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:

“(3) Repartizarea exercitării dreptului de vot în alte condiţii decît cele prevăzute la alin.(1) şi (2) nu este opozabilă terţilor, afară de cazul în care aceştia au cunoscut-o în mod expres.”

232. La articolul 409, textul “se uzează, ca urmare a utilizării lor” se substituie cu cuvintele “se supun uzurii”, iar enunţul al doilea se exclude.

233. La articolul 410 alineatul (2), cuvintele “daune-interese” se substituie cu cuvîntul “despăgubiri”.

234. Articolul 412:

la alineatele (3) şi (6), cuvîntul “capitale” se substituie cu cuvîntul “mari”;

articolul se completează cu alineatul (31) cu următorul cuprins:

“(31) Sînt reparaţii mari acelea ce au ca obiect o parte importantă din bun şi care implică o cheltuială excepţională, cum ar fi cele referitoare la consolidarea ori reabilitarea construcţiilor privind structura de rezistentă, zidurile interioare şi/sau exterioare, acoperişul, instalaţiile electrice, termice ori sanitare aferente acestora, la înlocuirea sau repararea motorului ori caroseriei unui automobil sau a unui sistem electronic în ansamblul său.”

235. La articolul 413, cuvintele “caz fortuit” se substituie cu cuvintele “eveniment în afara controlului lor”.

236. La articolul 416, cuvîntul “Nudul” se substituie cu textul “Sub rezerva dreptului de uzufruct, nudul”.

237. La articolul 418 alineatul (1), cuvintele “patrimoniului sau părţii de patrimoniu” se substituie cu cuvintele “masei patrimoniale sau părţii din masă”.

238. La articolul 420, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) Uzufructul încetează şi în cazul în care s-a desfiinţat titlul de proprietate al celui care a instituit uzufructul ori cînd a intervenit rezoluţiunea contractului prin care s-a instituit uzufructul.”

239. Articolul 421 se completează în final cu cuvintele “neefectuînd reparaţiile la care este ţinut”.

240. La articolul 422 alineatul (1), cuvintele “caz fortuit” se substituie cu cuvintele “eveniment în afara controlului uzufructuarului”.

241. Articolul 423:

la alineatul (1), cuvîntul “corespunzătoare” se substituie cu cuvintele “în care se află”;

alineatul (3) va avea următorul cuprins:

“(3) În cazul în care uzufructul este înregistrat într-un registru de publicitate, uzufructul stins trebuie radiat.”

242. Articolul 424:

la alineatul (1), după cuvîntul “poate” se introduc cuvintele “poseda şi”;

alineatul (2) se completează în final cu textul “ , precum şi împreună cu părinţii ori cu alte persoane aflate în întreţinere”;

la alineatul (3), textul “ , dispoziţiile privind registrul bunurilor imobile fiind aplicabile pentru bunurile imobile” se exclude.

243. În cuprinsul capitolului III din titlul IV, cuvîntul “teren”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvîntul “imobil” la forma gramaticală corespunzătoare.

244. Articolul 428 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:

“(3) Dispoziţiile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător cînd servitutea grevează un alt imobil decît un teren.”

245. La articolul 429:

alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) Părţile pot să prevadă obligaţia proprietarului imobilului dominant de a plăti, la anumite perioade, o recompensă (compensaţie) proprietarului imobilului aservit.”

la alineatul (3), cuvîntul “împărţirea” se substituie cu cuvîntul “divizarea”.

246. Articolul 431:

la alineatul (2), cuvintele “Actul juridic” se substituie cu cuvîntul “Contractul”;

alineatul (3) va avea următorul cuprins:

“(3) Servitutea se constituie prin înregistrarea ei în registrul bunurilor imobile.”

247. Articolul 433 va avea următorul cuprins:

“Articolul 433. Dobîndirea servituţilor prin uzucapiune

(1) Orice servitute se poate dobîndi prin uzucapiunea prevăzută la art.3302.

(2) Numai servitutea pozitivă se poate dobîndi prin uzucapiunea prevăzută la art.3304, care se aplică în mod corespunzător.”

248. La articolul 439, cuvîntul “grad” se substituie cu cuvîntul “rang”.

249. La articolul 440:

alineatul unic devine alineatul (1), în care:

în partea introductivă, cuvintele “prin radierea ei din registrul bunurilor imobile” se exclud;

litera c) se completează în final cu cuvintele “ori intervenire a rezoluţiunii contractului prin care s-a instituit servitutea”;

la litera e), după cuvîntul “imposibilitate” se introduce cuvîntul “definitivă”;

articolul se completează cu alineatul (2) cu următorul cuprins:

“(2) Servitutea stinsă urmează a fi radiată din registrul bunurilor imobile.”

250. La articolul 441 alineatul (2), după cuvîntul “uzufructuar” se introduc cuvintele “sau superficiar”, iar după cuvîntul “ori” se introduce textul “ , după caz,”.

251. La articolul 442 alineatul (2), cuvintele “suplini consimţămîntul proprietarului terenului dominant” se substituie cu cuvintele “pronunţa o hotărîre care ţine loc de contract de răscumpărare a servituţii”.

252. Articolul 443:

la alineatul (1), după cuvintele “imobiliar de a” se introduc cuvintele “poseda şi”, iar după cuvintele “construcţii” şi “construcţii existente” se introduc cuvintele “a superficiarului”;

alineatul (5) se completează în final cu textul: “Dreptul de proprietate asupra construcţiei ridicate pe terenul grevat de superficie este exercitat de către superficiar pe durata existenţei dreptului de superficie. În cazul în care construcţia a fost înregistrată în registrul bunurilor imobile, superficiarul va fi arătat ca proprietar al construcţiei pe durata existenţei dreptului de superficie.”

253. Articolul 444:

la alineatul (1), cuvîntul “înscrierii” se substituie cu cuvîntul “înregistrării”;

alineatul (2) se completează în final cu textul: “La împlinirea termenului, dreptul de superficie poate fi reînnoit.”

alineatul (3) va avea următorul cuprins:

“(3) Superficia se poate înregistra şi în temeiul unui act juridic prin care proprietarul întregului imobil a transmis exclusiv construcţia ori a transmis terenul şi construcţia, în mod separat, către două persoane, chiar dacă nu s-a stipulat expres constituirea superficiei.”

articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:

“(4) În situaţia în care s-a construit pe terenul altuia, superficia se poate înregistra pe baza renunţării proprietarului terenului la dreptul de a invoca accesiunea, în favoarea constructorului. De asemenea, ea se poate înregistra în folosul unui terţ pe baza cesiunii dreptului de a invoca accesiunea.”

254. La articolul 446, cuvîntul “înscrie” se substituie cu cuvîntul “înregistrează”.

255. Articolul 447 va avea următorul cuprins:

“Articolul 447. Exercitarea dreptului de superficie

(1) Superficiarul poate dispune în mod liber de dreptul său de superficie. În cazul unei construcţii existente, superficiarul poate înstrăina ori ipoteca superficia şi construcţia numai împreună.

(2) În caz de vînzare a construcţiei de către superficiar, proprietarul terenului are dreptul de preemţiune.”

256. La articolul 448, alineatele (3) şi (4) se abrogă.

257. La articolul 449:

litera a) se completează în final cu textul “ori dacă a intervenit rezoluţiunea contractului prin care s-a instituit superficia”;

articolul se completează cu litera b1) cu următorul cuprins:

“b1) prin pieirea construcţiei, dacă există stipulaţie expresă în acest sens;”.

258. Articolul 451 va avea următorul cuprins:

“Articolul 451. Efectele stingerii dreptului de superficie

(1) În cazul prevăzut la art.449 lit.a), construcţia care făcea obiectul dreptului de superficie, din data stingerii superficiei, devine de drept parte componentă a terenului conform art.2881, aparţinînd proprietarului terenului, iar dreptul superficiarului asupra terenului şi construcţiei se radiază. Proprietarului terenului îi incumbă obligaţia de a plăti o despăgubire egală cu valoarea de piaţă a acesteia de la data expirării termenului. Superficiarul nu are dreptul, la stingerea dreptului de superficie, să demoleze construcţia sau părţi ale ei. Superficiarul este obligat să remită proprietarului terenului actele aferente ridicării construcţiei.

(2) Cînd construcţia nu există în momentul constituirii dreptului de superficie, iar valoarea acesteia este egală sau mai mare decît aceea a terenului, proprietarul terenului poate cere obligarea superficiarului să cumpere terenul la valoarea de piaţă pe care acesta ar fi avut-o dacă nu ar fi existat construcţia. Superficiarul poate refuza să cumpere terenul dacă ridică, pe cheltuiala sa, construcţia clădită pe teren şi repune terenul în situaţia anterioară.

(3) În absenta unei înţelegeri contrare încheiate cu proprietarul terenului, drepturile reale limitate consimţite de superficiar se sting în momentul încetării dreptului de superficie. Ipotecile care grevează dreptul de superficie se strămută de drept asupra despăgubirii primite de la proprietarul terenului în cazul prevăzut la alin.(1), se extind de drept asupra terenului în cazul prevăzut la alin.(2) enunţul întîi sau se strămută de drept asupra materialelor în cazul prevăzut la alin.(2) enunţul al doilea.

(4) Ipotecile constituite cu privire la teren pe durata existenţei superficiei nu se extind şi la construcţie în momentul încetării dreptului de superficie în cazul prevăzut la alin.(1). Ele se strămută de drept asupra sumei de bani primite de proprietarul terenului în cazul prevăzut la alin.(2) enunţul întîi sau se extind de drept cu privire la întregul teren în cazul prevăzut la alin.(2) enunţul al doilea.”

259. La articolul 452, alineatul (3) se abrogă.

260. Codul se completează cu articolele 4521 şi 4522 cu următorul cuprins:

“Articolul 4521. Efectele încetării superficiei prin consolidare

(1) În cazul în care dreptul de superficie s-a stins prin consolidare, în absenţa unei stipulaţii contrare, drepturile reale limitate constituite asupra drepturilor superficiarului se menţin pe durata pentru care au fost constituite, dar nu mai tîrziu de expirarea termenului iniţial al superficiei.

(2) Ipotecile născute pe durata existenţei superficiei se menţin fiecare în funcţie de obiectul asupra cărora s-au constituit.

Articolul 4522. Efectele încetării superficiei prin pieirea construcţiei

(1) În cazul stingerii dreptului de superficie prin pieirea construcţiei, drepturile reale care grevează dreptul de superficie se sting, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Ipotecile născute cu privire la nuda proprietate asupra terenului pe durata existenţei dreptului de superficie se menţin asupra dreptului de proprietate reîntregit.”

261. Capitolul V din titlul IV va avea următorul cuprins:

“Capitolul V

GAJUL

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Articolul 454. Noţiunea de gaj

(1) Gajul este dreptul real în al cărui temei titularul (creditorul gajist) poate pretinde, din valoarea obiectului gajului, satisfacerea creanţelor sale garantate cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori ai titularului obiectului gajului (debitorul gajist).

(2) Valabilitatea gajului depinde de valabilitatea obligaţiei garantate prin gaj.

(3) Gajul se constituie în vederea garantării executării obligaţiei şi reprezintă un raport de drept accesoriu faţă de obligaţia garantată, fiind condiţionat în timp de durata acesteia, dacă legea sau contractul de gaj nu prevede altfel.

Articolul 455. Debitorul gajist

(1) Este debitor gajist orice persoană fizică sau juridică care este proprietar, un alt posesor sau uzufructuar legal al bunurilor depuse în gaj şi care are dreptul de a înstrăina aceste bunuri.

(2) Poate fi debitor gajist atît debitorul obligaţiei garantate, cît şi un terţ (numit garantul gajist sau, după caz, garantul ipotecar).

(3) Bunurile proprietate comună pot fi gajate doar cu acordul tuturor coproprietarilor, fiecare din coproprietari devenind în acest caz codebitor gajist.

(4) Societăţile comerciale şi întreprinderile gajează bunurile lor în conformitate cu documentele de constituire.

(5) Cota-parte din proprietatea comună pe cote-părţi poate fi gajată fără acordul celorlalţi coproprietari dacă contractul între coproprietari nu prevede altfel. În cazul imobilelor, menţiunea cu privire la necesitatea unui asemenea acord urmează a fi notată în registrul bunurilor imobile.

(6) Cel care are asupra bunului un drept afectat de modalităţi sau susceptibil de nulitate poate constitui doar un gaj afectat de aceleaşi modalităţi sau condiţii de nulitate.

(7) Dacă dreptul de dispoziţie asupra unui bun necesită acordul (încuviinţarea, autorizarea etc.) unui terţ, acest acord este necesar şi pentru constituirea gajului asupra bunului respectiv.

(8) Bunul aflat în proprietatea unor persoane fizice în privinţa cărora s-a instituit o măsură de ocrotire judiciară sau în proprietatea minorilor poate fi gajat cu respectarea condiţiilor necesare pentru înstrăinare, dacă legea nu prevede altfel.

Articolul 4551. Garantul gajist (garantul ipotecar)

(1) Debitorul şi garantul gajist, în calitatea sa de debitor gajist, pot conveni asupra condiţiilor de garantare a executării obligaţiilor debitorului de către garantul gajist, precum şi asupra obligaţiilor debitorului faţă de garantul gajist în cazul exercitării dreptului de gaj de către creditorul gajist. Lipsa unui asemenea acord scris între debitor şi garantul gajist nu influenţează valabilitatea gajului.

(2) Garantul gajist nu poate opune creanţele sale faţă de debitor satisfacerii creanţelor creditorului gajist din contul bunului gajat.

(3) În cazul în care creanţele creditorului gajist sînt satisfăcute de către garantul gajist, inclusiv din contul bunului gajat, se aplică dispoziţiile legale cu privire la subrogaţie. După ce garantul gajist execută obligaţia debitorului, primul are dreptul să solicite, în condiţiile legii, de la creditorul gajist dovada executării obligaţiei.

Articolul 4552. Creditorul gajist (creditor ipotecar)

Este creditor gajist (creditor ipotecar) persoana în a cărei favoare s-a constituit gajul.

Articolul 456. Tipurile de gaj

(1) Gajul se constituie asupra unui bun mobil sau imobil ori asupra unei universalităţi de bunuri mobile.

(2) Gajul bunurilor imobile este denumit ipotecă. Dispoziţiile privitoare la gaj se aplică în mod corespunzător ipotecii în măsura în care nu contravin dispoziţiilor speciale cu privire la ipotecă.

(3) Gajul bunurilor mobile are loc cu sau fără deposedarea de ele.

(4) Gajul bunului mobil cu deposedare este denumit amanet.

Articolul 457. Indivizibilitatea gajului

(1) Gajul este indivizibil chiar dacă bunul gajat sau obligaţia este divizibilă.

(2) Gajul este indivizibil şi subzistă integral asupra tuturor bunurilor grevate, asupra fiecăruia dintre ele şi asupra tuturor părţilor lor chiar şi în cazul în care bunul sau obligaţia sînt divizibile.

Secţiunea a 2-a

Apariţia, înregistrarea şi stingerea gajului

Articolul 458. Temeiul şi momentul apariţiei gajului

(1) Gajul apare doar în condiţiile şi în formele stabilite de prezentul cod.

(2) Gajul este convenţional sau legal.

(3) Ipoteca apare în momentul înregistrării. Gajul bunurilor mobile fără deposedare apare în momentul înregistrării sau, în cazul gajului asupra dreptului privind mijloacele băneşti în conturi bancare, prin control, în conformitate cu art. 4731 alin.(2). Dispoziţiile legale referitoare la gajul asupra dreptului privind mijloacele băneşti în conturi bancare se aplică în mod corespunzător şi gajului asupra dreptului privind mijloacele băneşti în conturile deschise la alţi prestatori de servicii de plată decît o bancă. În acest caz, trimiterile la bancă se vor citi ca trimiteri la respectivul prestator de servicii de plată.

(4) Cheltuielile legate de înregistrarea gajului, precum şi cele legate de modificarea contractului de gaj şi înregistrarea acestor modificări, sînt suportate de debitorul gajist, cu excepţia cazurilor în care contractul de gaj prevede altfel.

(5) Amanetul apare în momentul dobîndirii posesiei asupra bunului.

Articolul 459. Înregistrarea gajului fără deposedare

(1) Ipoteca se înregistrează în registrul bunurilor imobile. În cazul în care modificarea contractului de ipotecă conduce la modificarea datelor înregistrate în registrul bunurilor imobile, modificările respective trebuie înregistrate conform procedurii stabilite pentru înregistrarea ipotecii.

(2) Gajul bunurilor mobile fără deposedare, cu excepţia gajului constituit prin control în conformitate cu dispoziţiile art.4731 alin.(2), se înregistrează în registrul garanţiilor reale mobiliare (registrul garanţiilor).

Articolul 460. Stingerea gajului

(1) Gajul se stinge prin stingerea obligaţiei a cărei executare acesta o garanta.

(2) Amanetul se stinge odată cu încetarea posesiei.

(3) Gajul se stinge în urma pieirii bunului gajat, scoaterii acestuia din circuitul civil, dacă aceste evenimente se produc asupra bunului în întregime.

(4) Gajul asupra bunului mobil încorporat unui imobil subzistă cu titlu de ipotecă sub condiţia înregistrării în registrul bunurilor imobile chiar dacă bunul mobil şi-a schimbat natura. Acest gaj are rang de prioritate stabilit conform înregistrării anterioare.

(5) Gajul se stinge şi în cazul:

a) acordului scris al creditorului gajist de a radia gajul;

b) expirării termenului pentru care a fost constituit gajul;

c) vînzării în cadrul exercitării dreptului de gaj;

d) altor situaţii prevăzute de lege.

(6) Cererea de radiere a gajului înregistrat sau a ipotecii se depune la registrul corespunzător de către creditorul gajist sau de către orice persoană interesată, cu acordul scris al creditorului gajist. Cazurile în care nu este nevoie de acordul creditorului gajist pentru radierea gajului sînt stabilite de legislaţie.

Secţiunea a 3-a

Obiectul şi întinderea gajului

Articolul 461. Dispoziţii generale privind obiectul şi întinderea gajului

(1) Obiect al gajului poate fi orice bun corporal sau incorporal, prezent sau viitor, determinat individual sau generic, sau o universalitate de bunuri, cu excepţia bunurilor scoase din circuit civil, bunurilor inalienabile sau insesizabile. Obiect al gajului poate fi orice drept patrimonial, inclusiv dreptul de creanţă al debitorului gajist faţă de creditorul gajist.

(2) Prin universalitate de bunuri, în sensul alin.(1), se înţelege o totalitate de bunuri mobile, prezente sau viitoare, corporale sau incorporale, descrise în mod general.

(3) Dreptul de gaj se extinde şi asupra accesoriilor bunului gajat dacă contractul nu prevede altfel.

(4) Gajul se extinde asupra oricărui bun care se uneşte prin accesiune cu bunul gajat, precum şi asupra oricăror altor îmbunătăţiri aduse lui.

(5) Nu pot constitui obiect al gajului drepturile legate nemijlocit de persoana debitorului gajist şi nici drepturile a căror cesiune este interzisă de lege.

(6) Deţinerea calificată de acţiuni ale băncilor din Republica Moldova poate constitui obiect al gajului doar cu aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a Moldovei.

(7) Nu pot fi gajate separat bunurile care, în temeiul legii, nu pot fi înstrăinate separat. Nu poate fi obiect al gajului o parte a bunului indivizibil.

(8) Obiect al gajului poate fi dreptul asupra mijloacelor băneşti în monedă naţională şi în valută străină:

a) aflate şi care vor intra în conturi bancare, prin gaj fără deposedare;

b) sub formă de monede metalice jubiliare şi comemorative, inclusiv cele ce conţin metale preţioase, prin gaj cu deposedare (amanet).

Articolul 462. Obiectul ipotecii

(1) Obiectul ipotecii poate fi unul sau mai multe bunuri imobile prezente sau viitoare ce pot fi individualizate prin numere cadastrale separate. Dispoziţiile privind ipoteca se aplică în mod corespunzător în cazul ipotecării drepturilor reale limitate dacă legea nu interzice ipotecarea lor.

(2) Obiectul ipotecii este determinat prin denumirea bunului, numărul său cadastral, locul aflării, precum şi printr-o descriere suficientă pentru identificarea acestuia.

(3) Prin contract poate fi prevăzută extinderea ipotecii asupra bunurilor imobile ce vor fi dobîndite sau construite în viitor, conform legii.

(4) Bunul imobil ipotecat rămîne în proprietatea debitorului ipotecar. Contractul de ipotecă poate prevedea folosirea obiectului ipotecii de către creditorul ipotecar.

(5) Riscul pieirii sau al deteriorării fortuite a obiectului ipotecii este suportat de către debitorul ipotecar, dacă contractul de ipotecă nu prevede altfel.

(6) Ipoteca asupra terenului se extinde asupra construcţiilor capitale existente şi viitoare, precum şi asupra construcţiilor nefinalizate amplasate pe acesta, cu excepţia celor care se află în proprietatea terţilor.

(7) Cota-parte din părţile comune ale bunului imobil, deţinute cu drept de proprietate comună (teren, acoperiş, scări, subsol etc.) aferentă unei încăperi izolate, este ipotecată împreună cu încăperea respectivă fără acordul celorlalţi coproprietari ai spaţiilor comune.

Articolul 4621. Evaluarea obiectului ipotecii

Valoarea de piaţă şi de înlocuire a obiectului ipotecii trebuie să fie stabilită printr-un raport de evaluare întocmit de către un evaluator, în conformitate cu legislaţia privind activitatea de evaluare.

Articolul 463. Bunuri de substituire şi despăgubiri

(1) Dacă, în condiţiile legii, încetează dreptul de proprietate al debitorului gajist asupra bunului gajat, gajul se extinde de plin drept asupra bunului de substituire sau despăgubirii datorate debitorului gajist, dacă contractul de gaj nu prevede altfel. În acest caz, rangul de prioritate al gajului asupra bunului de substituire sau despăgubirii va fi determinat de momentul apariţiei gajului asupra bunului a cărui proprietate a încetat.

(2) Gajul se extinde asupra despăgubirilor de asigurare, cu excepţia situaţiei în care cazul asigurat a avut loc din culpa creditorului gajist sau dacă contractul de gaj prevede altfel.

(3) În cazul în care cunosc despre existenţa gajului asupra bunului, persoanele care datorează sumele de despăgubire sînt obligate să înştiinţeze creditorul gajist, la adresa indicată în registrul garanţiilor sau, în cazul ipotecii, în registrul bunurilor imobile, despre intenţia de a plăti aceste despăgubiri. Creditorul gajist trebuie să răspundă în decurs de 10 zile de la primirea înştiinţării, indicînd unul din următoarele moduri de utilizare a despăgubirilor:

a) plata către creditorul gajist pentru stingerea obligaţiei garantate, dacă a transmis avizul de executare conform art.497 alin.(1);

b) plata în contul debitorului gajist, indicînd contul, atunci cînd a fost constituit un gaj asupra dreptului privind mijloacele băneşti în contul bancar, conform art.4731 alin.(2); sau

c) plata către debitorul gajist sau după cum este indicat de către debitorul gajist.

(4) Pentru scopurile prevăzute la alin.(3) lit.b) din prezentul articol, debitorul gajist va asigura constituirea gajului asupra dreptului privind mijloacele băneşti în contul bancar, conform art.4731 alin.(2), în termen de 3 zile de la data cererii creditorului gajist. În cazul neexecutării acestei obligaţii, creditorul gajist este în drept să ceară executarea anticipată a obligaţiei garantate şi să pună sub urmărire obiectul gajului, în conformitate cu dispoziţiile art.494 alin.(1).

(5) Persoanele care datorează despăgubirile trebuie:

a) fără întîrziere nejustificată, să plătească despăgubirea după cum este indicat în răspunsul creditorului gajist; sau

b) dacă creditorul gajist nu a răspuns în termenul indicat la alin.(3) şi există dovada recepţiei de către acesta a înştiinţării, să plătească despăgubirea debitorului gajist sau după cum este indicat de către debitorul gajist.

(6) Creditorul gajist va îndrepta despăgubirile primite în conformitate cu dispoziţiile alin.(3) lit.a) la stingerea obligaţiei garantate.

(7) Dacă despăgubirile plătite de asigurător creditorului gajist depăşesc soldul creanţelor creditorului gajist faţă de debitorul gajist, primul va restitui diferenţa debitorului gajist sau succesorilor lui.

Articolul 464. Obligaţiile asigurătorului faţă de creditorul garantat

(1) Obligaţiile prevăzute de prezentul articol se aplică ori de cîte ori asigurătorului i se aduce dovada că un terţ (creditorul garantat) deţine o garanţie reală asupra bunului care face obiectul unei asigurări de bunuri. Această dovadă nu trebuie repetată în cazul în care asigurarea este prelungită sau este contractată o nouă asigurare între aceleaşi părţi în privinţa aceluiaşi bun asigurat. Asigurătorul poartă aceste obligaţii pînă cînd este informat despre stingerea garanţiei reale.

(2) Dacă asigurătorul şi creditorul nu au convenit altceva prin contract, asigurătorul este obligat:

a) să confirme în scris creditorului garantat că îl recunoaşte ca creditor garantat faţă de care are obligaţiile prevăzute de prezentul articol;

b) la cererea creditorului garantat, să ofere în scris informaţia despre existenţa poliţei de asigurare în privinţa bunului grevat în folosul creditorului garantat şi suma asigurată din poliţă;

c) să expedieze creditorului garantat, fără întîrziere nejustificată, avertismentul prevăzut la art.1327 alin.(1) lit.a);

d) în termen de 7 zile după ce i s-a notificat survenirea unui caz asigurat care ar putea rezulta într-o pretenţie mai mare de 5% din suma asigurată, să expedieze creditorului gajist informaţia despre acest fapt.

(3) Asigurătorul poate solicita de la asigurat sau creditor rambursarea cheltuielilor reale ocazionate de executarea obligaţiilor prevăzute la alin.(2).

(4) În cazul în care o primă de asigurare sau o tranşă nu este plătită în termen, asigurătorul rămîne obligat, pe baza asigurării, să facă plata în folosul creditorului garantat în decursul termenului de o lună de la scadenţă sau după expedierea avertismentului prevăzut la art.1327 alin.(1) lit.a) ori, dacă aceste condiţii nu au fost îndeplinite, după ce i s-a expediat informaţia despre rezoluţiunea asigurării.

(5) Rezoluţiunea asigurării produce efecte faţă de creditorul garantat doar după expirarea termenului de 2 luni după ce i s-a expediat informaţia despre declaraţia de rezoluţiune a asigurării. Această dispoziţie nu se aplică dacă creditorul garantat şi-a dat consimţămîntul la rezoluţiune.

(6) Dispoziţiile alin.(5) enunţul întîi se aplică de asemenea dacă asigurătorul şi asiguratul modifică condiţiile asigurării şi convin să reducă acoperirea acordată de asigurare sau prevăd că prestaţia asigurătorului este limitată la plata cheltuielilor de reparaţie a bunului real suportate de asigurat.

(7) Dacă asiguratul exercită un drept de rezoluţiune a asigurării, declaraţia de rezoluţiune nu produce efecte juridice atît timp cît asiguratul nu face dovada stingerii garanţiei reale asupra bunului asigurat ori a existenţei consimţămîntului la rezoluţiune din partea creditorului garantat. Creditorul garantat nu poate refuza să dea consimţămîntul fără motiv întemeiat.

(8) Asigurătorul se subrogă în dreptul real de garanţie în măsura în care plăteşte despăgubirea de asigurare creditorului garantat. Dispoziţiile legale privind subrogarea se aplică în mod corespunzător.

(9) Subrogarea nu poate fi opusă faţă de alţi creditori garantaţi în raport cu acelaşi bun faţă de care asigurătorul continuă să fie obligat în baza asigurării.

Articolul 465. Produsele

Gajul bunului se extinde de plin drept asupra produselor bunului, asupra produsului vînzării sau înstrăinării în alt mod a bunului gajat, inclusiv în conformitate cu dispoziţiile art.4721 alin.(1), sau a produselor acestuia, dacă creditorul şi debitorul gajist nu au convenit altfel. În acest caz, rangul de prioritate a gajului asupra produselor bunului, asupra produsului vînzării sau înstrăinării în alt mod a bunului sau a produselor acestuia este determinat de momentul apariţiei gajului asupra bunului.

Articolul 466. Gajul bunurilor viitoare

Gajul asupra bunurilor care vor intra în patrimoniul debitorului gajist în viitor, inclusiv asupra bunurilor viitoare, nu grevează aceste bunuri decît din momentul în care debitorul gajist devine titularul drepturilor gajate. Rangul de prioritate al gajului se stabileşte conform art.491 alin.(1).

Articolul 467. Transformarea bunurilor

Gajul subzistă asupra bunului mobil nou care rezultă din transformarea unui bun gajat. Gajul se extinde asupra a ceea ce rezultă din confuziunea (amestecul) sau unirea mai multor bunuri mobile dintre care unele au fost gajate. Persoana care dobîndeşte dreptul de proprietate asupra bunului nou este, în special în virtutea regulilor cu privire la accesiunea mobiliară, ţinută de acest gaj.

Secţiunea a 4-a

Gajul convenţional

Subsecţiunea 1

Constituirea gajului

Articolul 468. Contractul de gaj

(1) Contractul de gaj, cu excepţia gajului prin deposedare, se întocmeşte în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii. Contractul de ipotecă se încheie în formă autentică.

(2) În cazul gajării unui bun a cărui vînzare trebuie autentificată notarial, contractul de gaj, de asemenea, trebuie autentificat notarial. Părţile pot conveni asupra autentificării notariale a oricărui contract de gaj.

(3) Forma contractului de modificare a contractului de gaj trebuie să fie similară formei prevăzute pentru contractul de gaj.

(4) Contractul de gaj trebuie să conţină:

a) numele şi prenumele (denumirea) părţilor;

b) domiciliul (sediul) părţilor;

c) acordul expres al debitorului gajist de a constitui gajul în favoarea creditorului gajist;

d) descrierea bunului gajat, iar în cazul ipotecii, suplimentar se va indica valoarea de piaţă şi valoarea de înlocuire a bunului ipotecat, stabilite în raportul de evaluare;

e) esenţa şi scadenţa obligaţiei garantate prin gaj, suma maximă garantată a acesteia, fără dobînzi şi cheltuieli, precum şi modul de determinare a sumelor adiţionale garantate prin gaj;

f) tipul gajului.

(5) Părţile pot include în contractul de gaj şi alte clauze.

(6) Clauza cu privire la gaj poate fi inclusă în contractul din care izvorăşte obligaţia garantată prin gaj. În acest caz, contractul din care se nasc obligaţiile debitorului trebuie să fie încheiat cu respectarea formei cerute pentru contractul de gaj şi să includă clauzele esenţiale ale acestuia.

(7) Este nulă clauza prin care creditorul gajist devine proprietarul obiectului gajului în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligaţiei garantate prin gaj.

(8) Dispoziţia alin.(7) nu se aplică în cazul respectării concomitente a următoarelor condiţii: obiect al gajului îl constituie moneda naţională sau valuta străină, cu excepţia monedelor metalice jubiliare şi comemorative (inclusiv a celor ce conţin metale preţioase); moneda în care urmează a fi executată obligaţia garantată nu diferă de moneda mijloacelor băneşti asupra cărora dreptul a fost gajat. În acest caz, creditorul gajist devine titular al dreptului privind mijloacele băneşti ce constituie obiectul gajului în condiţiile stabilite la art.4962.

(9) Contractul de gaj este valabil chiar dacă a fost încheiat în pofida înţelegerii între debitorul gajist şi un terţ care limitează în orice mod dreptul debitorului gajist de a gaja bunul. Terţul poate cere debitorului gajist repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea acestei înţelegeri şi poate exercita alte mijloace juridice de apărare, însă această încălcare nu constituie temei de nulitate a contractului de gaj.

Articolul 4681. Informarea creditorului cu privire la drepturile terţilor

La încheierea contractului de gaj, debitorul gajist este obligat să notifice în scris creditorul gajist cu privire la drepturile terţilor asupra obiectului gajului cunoscute de el la momentul constituirii gajului. Neexecutarea acestei obligaţii acordă creditorului gajist dreptul de a cere executarea anticipată a obligaţiei garantate prin gaj sau modificarea condiţiilor contractului de gaj.

Articolul 4682. Dobîndirea cu bună-credinţă a dreptului de gaj

(1) Chiar dacă debitorul gajist nu este adevăratul titular al obiectului gajului şi nici nu are împuternicirea de a-l gaja, creditorul gajist totuşi dobîndeşte un drept de gaj valabil dacă, la momentul constituirii gajului, sînt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) debitorul gajist este înregistrat ca titular al obiectului gajului în registrul de publicitate cu caracter constitutiv prevăzut de lege sau, în cazul obiectelor asupra cărora dreptul nu se dobîndeşte, conform legii, prin înregistrare într-un registru de publicitate, obiectul gajului sau titlul său reprezentativ la purtător se află în posesia debitorului gajist;

b) creditorul gajist nu a cunoscut şi nici nu trebuia, în mod rezonabil, să cunoască faptul că debitorul gajist nu este adevăratul titular al obiectului gajului şi nici nu are împuternicirea de a-l gaja.

(2) Dispoziţiile alin.(1) nu se aplică în cazul în care obiectul asupra căruia dreptul nu se dobîndeşte, conform legii, prin înregistrare într-un registru de publicitate a fost furat de la proprietar sau de la posesorul legal.

Articolul 4683. Dobîndirea simultană a titlului de proprietate şi a ipotecii

(1) Notarul autentifică contractul de ipotecă în baza contractului de vînzare-cumpărare neînregistrat în registrul bunurilor imobile în cazul în care ipoteca este constituită în legătură cu dobîndirea bunului ce face obiectul contractului de vînzare-cumpărare.

(2) Contractul de vînzare-cumpărare şi contractul de ipotecă se depun simultan la organul cadastral teritorial pentru înregistrarea drepturilor părţilor. Dreptul de proprietate şi dreptul de ipotecă asupra bunului imobil se înregistrează în mod succesiv.

Subsecţiunea a 2-a

Obligaţia garantată prin gaj

Articolul 4684. Obligaţia garantată

(1) Poate fi garantată prin gaj una sau mai multe obligaţii. Obligaţia garantată poate fi prezentă sau viitoare, pură şi simplă sau afectată de modalităţi, determinată sau determinabilă, fixă sau flotantă. Creanţa garantată prin gaj trebuie să fie determinată sau determinabilă la momentul exercitării dreptului de gaj.

(2) Gajul este constituit valid numai dacă obligaţia garantată prin el este exprimată în lei sau valută străină, în unităţi băneşti de calcul sau în orice îmbinare a acestora.

(3) Gajul se extinde şi asupra achitării dobînzilor, comisioanelor, penalităţilor, amenzilor, reparării prejudiciului cauzat, compensării cheltuielilor de judecată, cheltuielilor rezonabile de întreţinere a bunului gajat şi altor cheltuieli rezonabile de exercitare a dreptului de gaj, dacă părţile nu au convenit altfel.

(4) Poate fi garantată prin gaj o obligaţie care apare după încheierea contractului de gaj dacă acest fapt este stipulat în mod expres în contract.

(5) În cazul garantării obligaţiilor viitoare, părţile vor conveni expres, în contractul de gaj, asupra faptului că gajul va garanta aceluiaşi creditor gajist executarea oricărei obligaţii viitoare.

(6) Gajul poate fi constituit şi astfel încît doar suma maximă pentru care bunul trebuie să garanteze să fie determinată prin înregistrare în registru.

(7) O creanţă poate fi garantată cu mai multe bunuri şi de mai multe persoane.

(8) Cu acordul creditorului gajist şi al debitorului gajist, în locul creanţei pentru care este constituit gajul poate fi pusă o altă creanţă. Înlocuirea creanţei garantate nu trebuie să afecteze drepturile creditorilor gajişti cu rang de prioritate inferior. Se vor respecta în mod corespunzător cerinţele de formă şi de înregistrare.

Articolul 4685. Gajul constituit pentru garantarea plăţii unei sume de bani

Gajul constituit pentru garantarea plăţii unei sume de bani este valabil chiar dacă, la momentul constituirii lui, debitorul gajist încă nu a primit prestaţia pentru care se obligă sau a primit-o doar parţial ori în tranşe. Această regulă se aplică în special la acordarea de credite, împrumuturi sau la emiterea de obligaţii ori de alte titluri de împrumut.

Articolul 4686. Consecinţele refuzului transmiterii sumelor de bani

Dacă creditorul gajist refuză să predea sumele de bani pe care s-a obligat să le dea cu împrumut şi în a căror garantare deţine un gaj, el este obligat să reducă gajul (cu excepţia ipotecii) sau să-l radieze, sub sancţiunea reparării prejudiciului cauzat debitorului gajist.

Subsecţiunea a 3-a

Gajul asupra bunurilor mobile

§1. Particularităţile amanetului

Articolul 469. Constituirea amanetului

(1) Amanetul este constituit prin remiterea bunului sau titlului către creditorul gajist sau către un terţ care acţionează în numele creditorului gajist ori, dacă bunul este deja în mîinile acestuia, prin menţinerea posesiei în baza consimţămîntului debitorului gajist, în scopul garantării creanţei creditorului.

(2) Pentru apariţia amanetului nu este obligatorie încheierea în scris a contractului.

(3) Amanetul este făcut public prin posesia bunului sau a titlului exercitată de creditor şi rămîne public doar dacă posesia este continuă. Publicitatea determină rangul de prioritate al amanetului în conformitate cu dispoziţiile art.491 alin.(1).

Articolul 4691. Conservarea dreptului de amanet

(1) Amanetul subzistă în cazul în care exercitarea posesiei este împiedicată de un terţ, fără ca creditorul să fi consimţit.

(2) Amanetul subzistă şi în cazul în care exercitarea posesiei este întreruptă provizoriu prin remiterea bunului sau a titlului către debitorul gajist sau către un terţ pentru evaluare, reparare, transformare sau ameliorare.

(3) Cu consimţămîntul debitorului gajist, creditorul poate să exercite posesia prin intermediul unui terţ, care trebuie informat privitor la titlul bunului.

Articolul 470. Amanetul titlurilor negociabile

(1) Amanetul care grevează bunuri reprezentate printr-un conosament sau prin alt titlu negociabil apare în momentul în care creditorul gajist şi-a executat prestaţia dacă titlul îi este remis în următoarele 10 zile.

(2) Dacă titlul este negociabil prin andosare şi remitere sau numai prin remitere, transmiterea lui către creditorul gajist are loc prin andosare şi remitere sau numai prin remitere.

Articolul 471. Recipisa privind obligaţia garantată

Creditorul gajist este obligat să elibereze, la cererea debitorului gajist, o recipisă cu privire la caracterul şi, în măsura posibilităţilor, la mărimea obligaţiei, a cărei executare este garantată de bunul amanetat. Pentru bunul preluat se emite chitanţă de amanetare, care confirmă încheierea contractului de amanet.

Articolul 4711. Particularităţile amanetării la lombard

(1) Lombardul nu are dreptul să folosească şi să dispună de bunurile amanetate şi răspunde pentru pierderea sau deteriorarea lor în măsura în care nu poate dovedi că pierderea sau deteriorarea este urmare a unui impediment în afara controlului său.

(2) În cazul în care creditul garantat prin amanetarea bunurilor la lombard nu este restituit în termen, lombardul are dreptul să vîndă, după expirarea termenului de graţie de o lună, bunul amanetat conform regulilor de valorificare a patrimoniului amanetat. Creanţele lombardului faţă de debitor se sting şi atunci cînd cîştigul din vînzare nu acoperă datoria.

(3) Condiţiile contractului de amanetare la lombard prin care se limitează drepturile debitorului în raport cu cele conferite prin dispoziţiile prezentului cod sau ale altor legi sînt nule. În locul unor astfel de condiţii se aplică dispoziţiile legale corespunzătoare.

§2. Particularităţile gajului asupra unei universalităţi de bunuri

Articolul 472. Constituirea gajului asupra unei universalităţi de bunuri

În cazul gajului asupra unei universalităţi de bunuri, nu este necesară individualizarea părţilor ei constitutive. Se consideră gajate în mărimea stabilită de contract toate bunurile care, conform particularităţilor de gen indicate în contract, pot fi atribuite la această universalitate.

Articolul 4721. Înstrăinarea sau substituirea bunurilor din universalitatea de bunuri gajată

(1) Debitorul gajist are dreptul să vîndă sau să înstrăineze în alt mod bunurile din universalitatea de bunuri în cursul obişnuit al activităţii sale, liber de gaj, cu condiţia substituirii bunurilor înstrăinate cu alte bunuri de aceeaşi natură în termenul convenit cu creditorul gajist. În cazul nerespectării acestei condiţii, creditorul gajist conservă un gaj asupra produsului înstrăinării bunului, în modul stabilit la art.465, însă nu poate invoca dreptul de gaj în faţa dobînditorului bunurilor.

(2) Gajul unei universalităţi de bunuri subzistă chiar dacă bunurile au fost pierdute sau distruse, cu condiţia că debitorul gajist le-a substituit în perioada de timp indicată de creditorul gajist cu bunuri de aceeaşi natură sau cu alte bunuri acceptate de către creditorul gajist.

(3) Dreptul debitorului gajist de a vinde sau a înstrăina în alt mod bunurile din universalitatea de bunuri este suspendat de plin drept din momentul primirii de către debitorul gajist a avizului de executare conform art.497 alin.(1).

§3. Particularităţile gajului asupra bunurilor incorporale

Articolul 473. Gajul asupra drepturilor patrimoniale

(1) Poate fi grevat cu gaj orice drept patrimonial, inclusiv drepturi asupra obiectelor proprietăţii intelectuale, creanţe băneşti, alte creanţe contractuale şi creanţe născute din alte temeiuri de apariţie a obligaţiilor, cu excepţiile prevăzute de lege.

(2) Gajul asupra drepturilor patrimoniale nu necesită consimţămîntul debitorului obligaţiei patrimoniale, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

(3) Gajul asupra drepturilor patrimoniale se extinde asupra oricărei garanţii personale sau reale care asigură plata sau altă executare a obligaţiei patrimoniale, dacă contractul de gaj nu prevede altfel.

(4) Gajul asupra drepturilor patrimoniale se extinde asupra oricărei garanţii personale sau reale care asigură plata sau altă executare a obligaţiei patrimoniale în pofida înţelegerii între debitorul gajist şi debitorul obligaţiei patrimoniale care limitează în orice mod dreptul debitorului gajist de a greva cu gaj drepturile patrimoniale sau garanţia personală ori reală care asigură plata sau altă executare a obligaţiei.

(5) Debitorul obligaţiei patrimoniale poate cere debitorului gajist repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea înţelegerii indicate la alin.(4) şi poate exercita alte mijloace juridice de apărare, însă această încălcare nu constituie temei de nulitate a contractului de gaj sau a contractului din care rezultă drepturile patrimoniale.

(6) Debitorul execută obligaţia patrimonială conform condiţiilor acesteia, pînă cînd nu primeşte de la creditorul gajist avizul de executare conform art.497 alin.(1). După primirea avizului de executare, debitorul execută obligaţia patrimonială doar conform instrucţiunilor creditorului gajist, sub sancţiunea plăţii despăgubirilor.

(7) Cu consimţămîntul debitorului gajist, creditorul gajist are dreptul să exercite drepturile prevăzute la art.4963 chiar şi pînă la iniţierea exercitării dreptului de gaj, conform art.494, fiind obligat să îndrepte încasările obţinute din executarea obligaţiei patrimoniale la stingerea obligaţiei garantate.

Articolul 4731. Gajul asupra dreptului privind mijloacele băneşti în conturi bancare

(1) Gajul asupra dreptului privind mijloacele băneşti aflate şi care vor intra în conturile bancare (curente, de depozit, alte conturi) se constituie prin înregistrarea sau prin dobîndirea de către creditorul gajist a controlului asupra conturilor, în conformitate cu dispoziţiile alin.(2).

(2) Creditorul gajist dobîndeşte controlul asupra contului bancar al debitorului gajist atunci cînd:

a) creditorul gajist este banca în care este deschis contul – din momentul încheierii contractului de gaj; sau

b) debitorul gajist, creditorul gajist şi banca în care este deschis contul convin în scris prin contractul de control că banca va executa instrucţiunile creditorului gajist privind dispunerea de mijloacele băneşti din cont, indiferent de consimţămîntul debitorului gajist – din momentul încheierii contractului de control.

(3) Banca este obligată, la cererea clientului său care intenţionează să gajeze drepturile asupra mijloacelor băneşti din contul deschis la respectiva bancă, să încheie contractul de control cu creditorul gajist. Banca poate refuza încheierea contractului doar atunci cînd, conform legislaţiei privind combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului sau altor dispoziţii legale, băncii i se interzice să stabilească relaţii de afaceri cu respectivul creditor gajist.

(4) Dacă contractul de gaj nu prevede altfel, debitorul gajist este liber să dispună de mijloacele băneşti din contul bancar.

(5) Dreptul de stingere prin compensare a obligaţiilor, deţinut de bancă în temeiul legii, nu este atins prin dreptul de gaj asupra dreptului privind mijloacele băneşti în conturi.

(6) În virtutea normelor cu privire la secretul bancar, banca poate refuza furnizarea informaţiei referitoare la existenţa gajului asupra dreptului privind mijloacele băneşti în conturi, constituit prin control.

(7) În cazul în care mijloacele băneşti sînt puse sub urmărire la cererea altor creditori, banca înştiinţează despre acest fapt creditorul gajist (dacă acesta nu este însăşi banca) şi informează executorul judecătoresc despre existenţa gajului. În acest caz, creditorul gajist este în drept să ceară executarea înainte de termen a obligaţiei garantate şi să pună sub urmărire obiectul gajului, dacă contractul de gaj nu prevede altfel, alăturîndu-se la executare în termenul indicat la art.101 alin.(1) din Codul de executare.

(8) După primirea avizului de executare emis de creditorul gajist conform art.497 alin.(1), banca refuză executarea ordinelor debitorului gajist privind debitarea mijloacelor băneşti din cont dacă, în urma unei astfel de debitări, soldul contului se va reduce mai jos de soldul obligaţiei garantate indicate în avizul de executare.

(9) Banca răspunde solidar cu debitorul gajist pentru prejudiciul cauzat creditorului gajist în legătură cu încălcarea de către bancă a obligaţiilor prevăzute la alin.(7).

Articolul 4732. Gajul valorilor mobiliare transferabile şi titlurilor negociabile

(1) Gajul valorilor mobiliare transferabile este reglementat de prezentul cod şi de Legea nr.171/2012 privind piaţa de capital.

(2) Acţiunile gajate nu dau creditorului gajist dreptul de a participa ca acţionar la adunările generale, dreptul de participare fiind rezervat acţionarului.

(3) Gajul titlului negociabil se constituie prin înregistrare sau prin dobîndirea de către creditorul gajist a posesiei titlului, în conformitate cu dispoziţiile art.470.

(4) Gajul titlului negociabil se extinde asupra bunurilor corporale care fac obiectul acestui titlu, cu condiţia că emitentul titlului este în posesia bunului, în mod direct sau indirect, în momentul cînd gajul titlului apare.

§4. Particularităţile gajului la emiterea obligaţiunilor asigurate

cu bunurile proprii ale emitentului şi/sau ale terţului

Articolul 474. Constituirea gajului la emiterea obligaţiunilor asigurate cu bunurile proprii ale emitentului şi/sau ale terţului

(1) Prin derogare de la dispoziţiile art.468, constituirea gajului pentru garantarea plăţii unei sume de bani în cazul emiterii de obligaţiuni asigurate cu bunurile proprii ale emitentului şi/sau ale terţului are loc fără încheierea contractului de gaj, în temeiul cererii emitentului de obligaţiuni, la care se anexează:

a) acordul emitentului de a constitui gajul în favoarea deţinătorilor de obligaţiuni;

b) copia certificatului de înregistrare de stat al emitentului;

c) extrasul din registrul de stat al persoanelor juridice şi al întreprinzătorilor individuali;

d) procesul-verbal al şedinţei organului competent al emitentului care a adoptat decizia de emitere a obligaţiunilor;

e) prospectul ofertei publice de obligaţiuni, întocmit conform legislaţiei cu privire la piaţa de capital;

f) lista bunurilor ce urmează a fi gajate, cu indicarea datelor necesare de introdus în registru, inclusiv valoarea bunurilor gajate şi valoarea emisiunii de obligaţiuni fără dobînzi şi cheltuieli.

(2) Gajul specificat la alin.(1) se consideră constituit din momentul înregistrării acestuia conform art.459.

(3) După înregistrarea prospectului ofertei publice de obligaţiuni la Comisia Naţională a Pieţei Financiare şi pînă la iniţierea plasamentului obligaţiunilor, emitentul este obligat să prezinte organului de înregistrare a gajului:

a) hotărîrea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare privind înregistrarea prospectului ofertei publice de obligaţiuni, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova;

b) un exemplar al prospectului ofertei publice de obligaţiuni, înregistrat la Comisia Naţională a Pieţei Financiare.

(4) În temeiul documentelor prezentate de emitent conform dispoziţiilor alin.(3), în registrul garanţiilor se introduc date privind:

a) clasa obligaţiunilor;

b) data şi numărul înregistrării de stat a obligaţiunilor;

c) termenul de circulaţie a obligaţiunilor şi data scadenţei acestora.

(5) Înregistrarea în registrul garanţiilor va conţine de asemenea menţiunea precum că creditorii gajişti sînt deţinătorii de obligaţiuni conform listei întocmite, la data expirării termenului de circulaţie a acestora, de către Depozitarul central unic al valorilor mobiliare.

Articolul 4741. Radierea gajului la emiterea obligaţiunilor asigurate cu bunurile proprii ale emitentului şi/sau ale terţului

Temei pentru radierea gajului constituit conform art.474 poate servi:

a) hotărîrea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare privind respingerea cererii de înregistrare a prospectului ofertei publice de obligaţiuni;

b) hotărîrea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare privind radierea din registrul de stat al valorilor mobiliare a obligaţiunilor emise;

c) hotărîrea privind declararea emisiunii de obligaţiuni neefectuate sau nevalabile, în cazul în care plasarea obligaţiunilor nu a avut loc;

d) hotărîrea instanţei de judecată.

Articolul 4742. Exercitarea gajului la emiterea obligaţiunilor asigurate cu bunurile proprii ale emitentului şi/sau ale terţului

În cazul neexecutării la scadenţă de către emitent a obligaţiilor sale ce rezultă din obligaţiunile asigurate cu bunurile proprii ale emitentului şi/sau ale terţului, deţinătorii de obligaţiuni (creditorii gajişti) menţionaţi la art.474 alin.(5) sînt în drept să iniţieze procedura de exercitare a dreptului de gaj, în modul stabilit de lege.

Subsecţiunea a 5-a

Particularităţile gajului asupra întreprinderii

Articolul 475. Noţiunea de gaj asupra întreprinderii

Gajul asupra întreprinderii în calitate de complex patrimonial se extinde asupra tuturor bunurilor mobile ale întreprinderii.

Articolul 4751. Dreptul de opţiune al creditorului gajist

Creditorul gajist care a obţinut în posesie bunul gajat, în conformitate cu dispoziţiile art.4991 sau, după caz, ale art.4993, este în drept să-l vîndă în baza procedurii generale, potrivit art.505, sau ca un tot întreg, potrivit art.4752.

Articolul 4752. Exercitarea dreptului de gaj asupra întreprinderii

(1) În cazul în care creditorul gajist a decis să exercite dreptul de gaj asupra întreprinderii prin vînzarea ei ca un tot întreg, avizul de executare a gajului va conţine, pe lîngă datele prevăzute la art.497 alin.(10), o menţiune în acest sens.

(2) Avizul de executare a gajului se depune la registrul garanţiilor şi se expediază către toate băncile cunoscute ca deţinînd controlul asupra conturilor bancare ale debitorului gajist în conformitate cu dispoziţiile art.4731 alin.(2).

(3) Creditorul gajist poate în orice moment să renunţe la exercitarea dreptului de gaj asupra întreprinderii ca un tot întreg şi să procedeze la exercitarea dreptului de gaj în baza regulilor generale stabilite la art.505. În acest caz, el va depune în registrul garanţiilor un aviz de modificare cu privire la avizul de executare depus conform alin.(1) din prezentul articol.

Secţiunea a 5-a

Gajul legal

Articolul 476. Creanţele din care poate naşte gajul legal

(1) Gajul legal poate naşte doar din:

a) creanţele statului pentru sumele datorate conform legislaţiei fiscale şi vamale;

b) creanţele rezultate dintr-o hotărîre judecătorească.

(2) Gajul legal poate greva bunuri mobile şi imobile.

(3) Gajul legal nu poate greva bunuri sau drepturi patrimoniale gajate deja în folosul altor creditori, dacă contractul de gaj nu prevede altfel.

Articolul 4761. Gajul legal de garantare a creanţelor fiscale şi vamale

(1) În cazul creanţelor statului care iau naştere în temeiul legislaţiei fiscale şi vamale, gajul legal se constituie doar dacă este înregistrat conform art.459. Cererea de înregistrare reprezintă un aviz în care se indică bunurile pe care creditorul intenţionează să le valorifice, temeiul creanţei şi mărimea ei. Creditorul gajist are obligaţia să aducă la cunoştinţă debitorului gajist avizul înregistrat.

(2) La avizul depus pentru înregistrare se anexează, după caz, hotărîrea instanţei de judecată sau actul ce confirmă creanţele statului faţă de debitorul gajist apărute în baza legislaţiei fiscale sau vamale.

Articolul 4762. Gajul legal constituit în baza hotărîrii judecătoreşti

(1) Creditorul în a cărui favoare a fost emisă o hotărîre judecătorească cu privire la încasarea unei sume de bani poate obţine un gaj legal asupra unui bun, mobil sau imobil, al debitorului său.

(2) Gajul legal se constituie prin înregistrarea unui aviz, în care se indică bunul gajat şi mărimea creanţei, iar în cazul pensiei sau al pensiei de întreţinere – mărimea plăţilor periodice şi coeficientul de indexare. La aviz se anexează o copie autentificată de pe hotărîrea judecătorească şi dovada aducerii avizului la cunoştinţa debitorului.

Articolul 4763. Reducerea, substituirea sau radierea gajului legal

La cererea proprietarului bunurilor gajate legal, instanţa de judecată stabileşte ce bunuri ar putea fi gajate, poate reduce numărul lor sau permite reclamantului să substituie gajul legal cu o altă garanţie suficientă pentru plata creanţei. În acest caz, instanţa de judecată poate hotărî radierea înregistrării gajului legal.

Articolul 4764. Exercitarea dreptului de gaj

Creditorul care şi-a înregistrat gajul legal are dreptul de a urmări bunul gajat în condiţiile prevăzute în secţiunea a 8-a.

Secţiunea a 6-a

Înregistrarea gajului bunurilor mobile

Articolul 477. Registrul garanţiilor

(1) Registrul garanţiilor este un registru public, în care se înregistrează gajul bunurilor mobile, precum şi oricare alte drepturi de garanţie asupra bunurilor mobile prevăzute la art.483.

(2) Registrul garanţiilor este unica sursă oficială de informaţie privind drepturile de garanţie înregistrate asupra bunurilor mobile, inclusiv în scopul determinării rangului de prioritate al gajului.

(3) Organizarea şi funcţionarea registrului garanţiilor, cerinţele de securitate şi integritate ale acestuia, modul de transmitere de către deţinătorul registrului garanţiilor către deţinătorii altor registre a datelor despre gajuri şi alte drepturi de garanţie înregistrate şi modul de coordonare a funcţiilor între registre, precum şi plăţile aferente care se percep sînt reglementate printr-un regulament aprobat de Guvern. Registrul garanţiilor este organizat astfel încît să asigure ca procesele de înregistrare şi acces la registru să fie simple, eficiente, public accesibile şi transparente.

Articolul 4771. Temeiuri pentru înregistrarea gajului, modificarea şi anularea înregistrării gajului

(1) Gajul se înregistrează în baza avizului de înregistrare.

(2) Modificările la avizul de înregistrare a gajului se înregistrează în baza avizului de modificare. Radierea avizului de înregistrare a gajului se înregistrează în baza avizului de radiere.

Articolul 4772. Procedura înregistrării

(1) Înregistrarea gajului are loc prin depunerea în registrul garanţiilor a unui aviz de înregistrare, care conţine informaţia indicată la alin.(2) din prezentul articol. Avizul de înregistrare poate fi depus prin orice persoană înregistrată de Ministerul Justiţiei cu drept de acces activ la registrul garanţiilor (registrator). Lista registratorilor autorizaţi este făcută publică în conformitate cu regulamentul prevăzut la art.477 alin.(3).

(2) Avizul de înregistrare va conţine:

a) datele de identificare (numele şi prenumele, numărul de identificare de stat (IDNP) şi adresa persoanei fizice sau denumirea, numărul de identificare de stat (IDNO) şi adresa persoanei juridice sau întreprinzătorului individual) ale debitorului gajist, ale creditorului gajist şi ale gestionarului gajului (în cazul în care ultimul a fost desemnat);

b) descrierea generală sau specifică a bunurilor gajate;

c) esenţa şi scadenţa obligaţiei garantate, suma maximă garantată a acesteia, fără dobînzi şi cheltuieli;

d) în cazul gajului asupra întreprinderii, o menţiune că gajul reprezintă un gaj asupra întreprinderii;

e) semnătura debitorului gajist şi cea a creditorului gajist.

(3) Avizul de înregistrare se prezintă registratorului pe suport de hîrtie, cu semnătura olografă a părţilor, sau prin intermediul mijloacelor electronice de comunicare, cu semnătura electronică a părţilor, aplicată conform regulamentului prevăzut la art.477 alin.(3).

(4) Registratorul acceptă datele exact aşa cum se conţin în avizul de înregistrare a gajului în măsura în care acestea pot fi înregistrate în registrul garanţiilor. Registratorul nu va solicita o copie a contractului de gaj şi nu va verifica conţinutul avizului, dar este obligat să verifice identitatea părţilor şi împuternicirile de reprezentare.

(5) Registratorul înregistrează avizul de înregistrare a gajului în registrul garanţiilor imediat după primirea acestuia.

(6) Registratorul refuză primirea avizului de înregistrare a gajului dacă acesta nu conţine toate datele prevăzute la alin.(2).

(7) După efectuarea înregistrării gajului, creditorul gajist va primi o confirmare a înregistrării gajului, în conformitate cu regulamentul prevăzut la art.477 alin.(3). Pe lîngă datele din avizul de înregistrare, confirmarea trebuie să conţină momentul înregistrării (data, ora şi minutul).

(8) În sensul dispoziţiilor prezentului capitol, inclusiv pentru notificările prevăzute la art.497, orice obligaţie de notificare a persoanelor indicate la alin.(2) lit.a) din prezentul articol va fi considerată drept expediată corespunzător, dacă notificarea (avizul) este expediată (expediat) la ultima adresă a persoanei indicate în registrul garanţiilor. Cu toate acestea, dacă destinatarul notificării a înştiinţat anterior expeditorul notificării despre schimbarea adresei, notificarea (avizul) se va expedia la ultima adresă astfel înştiinţată.

Articolul 4773. Taxa de stat şi plata pentru înregistrarea gajului şi pentru furnizarea informaţiei

(1) Pentru înregistrarea gajului, eliberarea extrasului din registrul garanţiilor sau furnizarea oricărei altei informaţii privind înregistrarea gajului se percepe o taxă de stat în mărimea prevăzută de Legea taxei de stat nr.1216/1992 şi o plată în mărimea stabilită în regulamentul prevăzut la art.477 alin.(3).

(2) Instanţele judecătoreşti, executorii judecătoreşti, administratorii insolvabilităţii/lichidatorii în procesele de insolvabilitate, organele de urmărire penală, autorităţile fiscale şi alte autorităţi publice au acces gratuit la registrul garanţiilor.

Articolul 478. Modificarea informaţiei privind înregistrarea gajului

(1) La înregistrarea modificărilor informaţiei privind înregistrarea gajului, dispoziţiile art.4772 se aplică în mod corespunzător.

(2) Avizul de modificare a informaţiei privind înregistrarea gajului se semnează de creditorul gajist şi debitorul gajist, cu excepţia avizului de înregistrare a modificărilor legate de înregistrarea substituirii creditorului gajist urmare a cesiunii creanţei garantate în conformitate cu dispoziţiile art.492, care se semnează doar de creditorul gajist.

(3) Înregistrarea iniţială se menţine şi se indică în registrul garanţiilor astfel încît să permită monitorizarea modificărilor informaţiei despre gaj.

Articolul 479. Majorarea sau completarea obiectului gajului ori a creanţei garantate

Majorarea sau completarea obiectului gajului ori a creanţei garantate prin el se efectuează, cu acordul părţilor, prin efectuarea de modificări în contractul de gaj existent sau prin încheierea unui nou contract de gaj, în acest caz gajul urmînd să fie înregistrat conform regulilor stabilite pentru registrul garanţiilor.

Articolul 480. Radierea gajului din registrul garanţiilor

(1) În urma stingerii gajului, informaţia despre gaj este radiată din registrul garanţiilor.

(2) Gajul este radiat din registrul garanţiilor în baza avizului de radiere emis de:

a) creditorul gajist, din iniţiativă proprie sau la cererea debitorului gajist, conform alin.(3);

b) debitorul gajist, în temeiul hotărîrii judecătoreşti;

c) cumpărătorul bunului gajat, în temeiul confirmării vînzării emise de creditorul gajist conform art.5101, de executorul judecătoresc conform Codului de executare sau de administratorul insolvabilităţii/lichidatorul conform Legii insolvabilităţii nr.149/2012.

(3) Creditorul gajist este obligat să elibereze debitorului gajist sau, în cazul convenit cu acesta, să depună direct în registrul garanţiilor un aviz de radiere a avizului respectiv de înregistrare a gajului în termen de 3 zile de la stingerea gajului conform art.460, dacă contractul nu prevede un termen mai mare. Creditorul gajist poartă răspundere în faţa debitorului gajist pentru prejudiciul suportat ca urmare a încălcării acestei obligaţii.

(4) Informaţia despre stingerea gajului se păstrează în baza de date a registrului garanţiilor timp de 25 de ani.

Articolul 481. Efectele înregistrării

(1) Faptul că informaţia este înregistrată în registrul garanţiilor nu constituie o prezumţie legală a veridicităţii acesteia.

(2) Înregistrarea în registrul garanţiilor nu conferă validitate unui gaj lovit de nulitate. Dispoziţiile art.2838 rămîn aplicabile.

(3) Din momentul înregistrării gajului, nimeni nu poate invoca necunoaşterea informaţiei înregistrate în registrul garanţiilor.

(4) În raporturile cu terţii de bună-credinţă, debitorul gajist sau creditorul gajist nu poate invoca incorectitudinea informaţiei din registrul garanţiilor.

Articolul 4811. Accesul pasiv la registrul garanţiilor

(1) Orice persoană poate consulta registrul garanţiilor şi obţine extras din el. Extrasul din registrul garanţiilor este emis în conformitate cu regulamentul prevăzut la art.477 alin.(3).

(2) Ministerul Justiţiei poate permite, în bază de contract, persoanelor interesate accesul pasiv continuu la registrul garanţiilor.

(3) Debitorul gajist poate cere interzicerea accesului terţilor la informaţia din registrul garanţiilor cu privire la gajul asupra bunurilor sale. În acest caz, se prezumă că întregul patrimoniu al debitorului gajist este grevat cu gaj. Clauza privind interzicerea accesului terţului nu împiedică creditorul gajist sau debitorul gajist să permită, printr-o încuviinţare dată în scris, terţului accesul la informaţia din registrul garanţiilor cu privire la gajul asupra bunurilor gajate.

Articolul 482. Contestarea acţiunilor sau inacţiunilor registratorului

Orice persoană are dreptul să atace în instanţa de judecată refuzul de înregistrare a gajului sau a modificărilor ori anulării avizelor de înregistrare a gajului, respingerea avizului de executare, înregistrarea ilegală, eliberarea de informaţie eronată, prezentarea tardivă sau refuzul neîntemeiat de a i se prezenta informaţia necesară despre înregistrarea gajului.

Articolul 483. Înregistrarea altor drepturi de garanţie

(1) Leasingul poate fi înregistrat în registrul garanţiilor în cazurile prevăzute la art.929 alin.(3) lit.c).

(2) Alte drepturi de garanţie pot fi înregistrate în registrul garanţiilor în cazurile prevăzute lege.

(3) Procedura de înregistrare a leasingului şi a altor drepturi de garanţie în registrul garanţiilor este reglementată de prezenta secţiune şi de regulamentul prevăzut la art.477 alin.(3).

(4) Rangul de prioritate între diferite drepturi de garanţie supuse înregistrării în registrul garanţiilor este determinat de momentul înregistrării în registrul garanţiilor.

Secţiunea a 7-a

Efectele gajului

Articolul 484. Dispoziţii generale cu privire la drepturile şi obligaţiile părţilor la contractul de gaj

Debitorul gajist şi creditorul gajist sînt liberi să stabilească, prin acord de voinţă, drepturile şi obligaţiile fiecăruia dintre ei, dacă legea nu prevede altfel.

Articolul 4841. Obligaţia de diligenţă

(1) Nici debitorul gajist, nici posesorul bunului gajat nu poate distruge sau deteriora bunul gajat ori diminua valoarea lui dacă aceasta nu se face prin uzură normală sau în caz de necesitate.

(2) În cazul pericolului pieirii sau deteriorării bunului gajat, precum şi în alte cazuri care pot afecta drepturile celeilalte părţi în virtutea contractului de gaj, partea care îl deţine este obligată să informeze imediat cealaltă parte, aceasta fiind în drept să examineze bunul.

Articolul 485. Drepturile creditorului în cazul pierderii sau deteriorării bunului gajat

(1) În cazul pierderii sau deteriorării bunului gajat, creditorul gajist poate, pe lîngă alte drepturi prevăzute de lege, să ceară despăgubiri pînă la concurenţa creanţei sale în baza aceluiaşi titlu de gaj, chiar dacă creanţa sa nu este scadentă.

(2) Dacă, în urma deteriorării, bunul gajat nu mai poate fi utilizat conform destinaţiei sale directe, creditorul gajist este în drept să ceară substituirea ori completarea bunului gajat sau achitarea de către debitorul gajist a valorii lui stabilite în contract.

(3) În cazul în care debitorul gajist refuză să substituie gajul sau nu-l poate substitui într-un termen rezonabil, acordat de creditorul gajist, acesta este obligat să înregistreze în registrul respectiv în care este înregistrat informaţia despre pierderea gajului său. Informaţia se înregistrează în baza demersului unilateral al creditorului gajist. Dispoziţiile secţiunii a 6-a se aplică în mod corespunzător.

(4) Dacă debitorul gajist încalcă obligaţiile de păstrare, întreţinere, reparaţie sau asigurare a bunului gajat şi nu înlătură aceste încălcări într-un termen rezonabil după notificarea creditorului gajist, iar în cazul unor încălcări grave – fără notificarea prealabilă a acestuia, creditorul gajist este în drept să întreprindă măsuri în vederea garantării integrităţii bunului gajat în numele şi pe contul debitorului gajist. Debitorul gajist va restitui cheltuielile suportate în acest sens de către creditorul gajist dacă nu va demonstra că acestea au fost nejustificate sau nerezonabile.

(5) Dacă bunul gajat este distrus, deteriorat sau valoarea acestuia a scăzut considerabil din cauza acţiunii sau inacţiunii debitorului gajist, creditorul gajist are dreptul să ceară debitorului executarea anticipată a obligaţiei garantate.

Articolul 4851. Obligaţiile creditorului care deţine bunul gajat

(1) Creditorul gajist trebuie să facă toate actele necesare conservării bunului pe care îl deţine. Cheltuielile de conservare a bunului suportate de creditorul gajist sînt rambursate de către debitorul gajist dacă contractul nu prevede altfel.

(2) Creditorul gajist nu poate folosi bunul gajat fără permisiunea debitorului gajist.

(3) În cazul folosirii bunului gajat, creditorul gajist trebuie să prezinte debitorului gajist o dare de seamă. În lipsa unei stipulaţii contrare, creditorul gajist remite debitorului fructele pe care le-a obţinut şi, în caz de exercitare a gajului, utilizează veniturile în contul plăţii cheltuielilor, apoi a dobînzilor şi după aceea a obligaţiei propriu-zise.

(4) Creditorul gajist nu răspunde pentru pierderea bunului gajat cauzată de un impediment aflat în afara controlului său ori de maturarea, perisabilitatea sau de utilizarea normală şi autorizată a bunului.

(5) Creditorul gajist este obligat să remită imediat, la momentul stingerii obligaţiei garantate, debitorului gajist bunul gajat.

(6) Creditorul gajist obligat să restituie bunul în temeiul unei hotărîri judecătoreşti pierde astfel dreptul său de gaj.

(7) Moştenitorii creditorului gajist sînt creditori gajişti solidari numai în limitele valorii reale a bunurilor succesorale care au trecut la ei.

Articolul 486. Drepturile şi obligaţiile debitorului gajist

(1) Gajul nu-l lipseşte pe debitorul gajist şi pe posesorul bunului gajat de drepturile lor asupra bunurilor gajate. Aceştia trebuie să-şi exercite drepturile fără a aduce atingere drepturilor creditorului gajist dacă contractul nu prevede altfel.

(2) Debitorul gajist are dreptul să folosească obiectul gajului conform destinaţiei şi să dobîndească fructele acestuia pînă la iniţierea exercitării dreptului de gaj dacă din contract sau din esenţa gajului nu reiese altfel.

(3) Debitorul gajist nu are dreptul să vîndă sau să înstrăineze în alt mod bunurile gajate dacă legea (inclusiv art.4721 alin.(1)) nu prevede altfel sau dacă nu s-a convenit altfel cu creditorul gajist, cu excepţia cazurilor cînd dispune de autorizaţie în acest sens, eliberată de creditorul gajist (de toţi creditorii gajişti, în cazul gajului următor).

(4) Debitorul gajist nu are dreptul să transmită bunul gajat în folosinţă gratuită sau oneroasă fără consimţămîntul scris al creditorului gajist, dacă nu s-a convenit altfel cu creditorul gajist.

(5) Este nulă clauza care limitează dreptul debitorului gajist de a lăsa prin testament bunurile gajate.

(6) Moştenitorii debitorului gajist sînt debitori gajişti solidari numai în limitele valorii reale a bunurilor succesorale care au trecut la ei.

(7) În cazul transmiterii, inclusiv al înstrăinării, bunului gajat către terţi, gajul subzistă, cu excepţia cazurilor în care creditorul gajist consimte în scris asupra încetării gajului.

Articolul 4861. Păstrarea, întreţinerea şi reparaţia bunului gajat

(1) În cazul în care contractul de gaj nu prevede altfel, debitorul gajist este obligat să păstreze bunul gajat, să-l întreţină, să nu-l distrugă, să nu-l deterioreze şi să nu-i diminueze valoarea în orice alt mod, decît numai în limita uzurii normale a acestuia.

(2) În cazul în care contractul de gaj nu prevede altfel, debitorul gajist este obligat să suporte toate cheltuielile de întreţinere a obiectului gajului, inclusiv cele privind protecţia obiectului gajului faţă de prejudiciile aduse de către terţi.

(3) Schimbarea destinaţiei, resistematizarea, construirea de dependinţe, precum şi demolarea, inclusiv parţială, a bunului gajat sînt permise doar cu acordul scris al creditorului gajist.

Articolul 4862. Asigurarea bunului gajat

(1) Debitorul ipotecar este obligat să asigure bunul ipotecat în beneficiul creditorului ipotecar, la valoarea de înlocuire, împotriva tuturor riscurilor de pieire sau deteriorare fortuită. Creditorul ipotecar poate asigura bunul ipotecat pe cheltuiala debitorului ipotecar dacă bunul nu a fost asigurat de debitorul ipotecar.

(2) În cazul ipotecii următoare, asigurarea bunului ipotecat nu este obligatorie dacă bunul ipotecat a fost asigurat în cadrul ipotecii precedente.

(3) Contractul de gaj poate stabili obligaţia de asigurare a vieţii şi/sau a capacităţii de muncă a debitorului, pînă la valoarea soldului restant, pe toată durata contractului de gaj.

(4) Asigurarea va fi efectuată la un asigurător convenit cu creditorul gajist. Creditorul gajist nu poate impune un anumit asigurător.

Articolul 487. Obligaţia lombardului de a asigura amanetul

(1) Lombardul este obligat ca, în momentul transferării posesiei, să asigure din contul său bunurile primite în gaj.

(2) Este nulă clauza care exclude obligaţia de asigurare.

(3) Asigurarea este efectuată în cuantumul valorii depline a bunului gajat, conform estimărilor făcute cu acordul părţilor la gajarea bunului, care se determină în funcţie de preţurile de piaţă pentru categoriile şi calitatea obiectelor amanetate.

Articolul 4871. Apărarea dreptului asupra bunului gajat în cazul pretenţiilor terţilor

(1) În cazul pretenţiilor de revendicare, grevare sau recunoaştere a dreptului de proprietate sau a altor drepturi asupra bunului gajat, înaintate debitorului gajist de către terţi, debitorul gajist este obligat să exercite toate măsurile legale de apărare a drepturilor sale.

(2) În toate cazurile de atentare la drepturile debitorului gajist, inclusiv în cazul înaintării acţiunii în instanţa de judecată în baza pretenţiilor specificate la alin.(1), debitorul gajist este obligat să notifice în scris acest fapt creditorului gajist în termen de 3 zile din data în care a aflat sau trebuia să afle despre atentarea la drepturile sale. Pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei de notificare stabilite în prezentul alineat, creditorul gajist este îndreptăţit să solicite debitorului executarea anticipată a obligaţiei garantate cu gaj, precum şi repararea prejudiciului cauzat.

(3) Dacă debitorul gajist nu asigură apărarea drepturilor sale, inclusiv încheie contract de tranzacţie, creditorul gajist are dreptul să exercite, pe cale oblică, toate măsurile legitime de apărare în numele şi pe contul debitorului gajist, chiar şi în lipsa împuternicirilor exprese din partea ultimului. Debitorul gajist va compensa toate cheltuielile creditorului gajist dacă nu va demonstra că acestea au fost nejustificate sau nerezonabile. Dispoziţiile privind acţiunea oblică se aplică în mod corespunzător.

Articolul 4872. Verificarea bunului gajat

(1) Creditorul gajist are dreptul să verifice, în drept şi în fapt, existenţa, starea fizică, condiţiile de păstrare şi de folosire a bunului gajat, cu condiţia notificării prealabile a debitorului gajist şi, după caz, a deţinătorului bunului gajat.

(2) Debitorul gajist este obligat să nu creeze impedimente pentru verificarea bunului gajat, să prezinte creditorului gajist toate documentele şi informaţia necesară realizării acestui drept, precum şi să asigure, la prima cerere a creditorului gajist, accesul fizic al acestuia la bunul gajat.

(3) Verificarea bunului gajat nu trebuie să tulbure folosirea bunului gajat, nici să lezeze drepturile debitorului gajist sau ale terţului care deţine temporar bunul gajat.

Articolul 488. Substituirea obiectului gajului

(1) Părţile pot conveni asupra condiţiilor de substituire a obiectului gajului.

(2) Substituirea obiectului gajului reprezintă un nou gaj. Această regulă nu se aplică cînd substituirea are loc de plin drept conform art.4721, art.463 şi în alte cazuri prevăzute de lege sau contract.

Articolul 489. Gestionarul gajului

Creditorul gajist poate desemna un gestionar al gajului care să acţioneze în numele lui şi care să întreprindă orice acţiune referitoare la obiectul gajului, în limitele drepturilor acordate, cu excepţia dreptului de cesiune a creanţei garantate prin gaj. Debitorul gajist sau terţul la care se află bunul sînt obligaţi să urmeze indicaţiile gestionarului gajului.

Articolul 490. Gajul următor

(1) Bunul gajat pentru garantarea executării anumitei obligaţii (gajul precedent) poate fi gajat şi pentru garantarea executării unei alte obligaţii a aceluiaşi sau a altui debitor în favoarea altui creditor gajist (gaj următor).

(2) Constituirea gajului următor se admite dacă nu este interzisă de lege. Rangul de prioritate al garanţiilor este determinat în conformitate cu dispoziţiile art.491.

(3) Debitorul gajist are obligaţia de a informa fiecare creditor gajist care deţine un gaj următor despre toate gajurile precedente, sub sancţiunea plăţii despăgubirilor.

(4) Debitorul gajist are obligaţia de a informa toţi creditorii gajişti care deţin gajuri precedente despre fiecare gaj următor, imediat după crearea oricărui gaj următor, comunicîndu-le datele prevăzute la art.468 alin.(4), sub sancţiunea plăţii despăgubirilor.

(5) Modificarea gajurilor precedente după constituirea gajurilor următoare nu va prejudicia drepturile creditorului gajist care deţine un gaj următor, dacă acesta nu convine altfel. În cazul majorării obligaţiei garantate cu gaj precedent, gajul care garantează suma majorării va avea un rang de prioritate inferior gajurilor constituite pînă la momentul cînd modificarea gajului a fost înregistrată.

(6) Dispoziţiile privind gajul următor nu se aplică dacă creditorul gajist şi debitorul gajist convin asupra modificării gajului existent pentru garantarea unor obligaţii care anterior nu erau garantate de acel gaj. Aceasta însă nu trebuie să afecteze drepturile creditorilor gajişti cu rang de prioritate inferior.

Articolul 491. Rangul de prioritate al gajurilor

(1) Rangul de prioritate al gajurilor asupra aceluiaşi bun este determinat de momentul apariţiei gajului, conform art.458 alin.(3). Obligaţia garantată cu un gaj de rangul inferior se satisface doar după satisfacerea deplină a obligaţiei garantate cu un gaj de rang superior.

(2) În cazul în care calitatea de creditor gajist este cumulată de două sau mai multe persoane, în baza aceluiaşi contract de gaj, acestea vor avea acelaşi rang de prioritate, dacă contractul de gaj nu prevede altfel. Dispoziţiile art.1355–1370 se aplică dacă creditorii gajişti nu au convenit altfel.

(3) Creditorul gajist de un rang inferior poate să-şi satisfacă creanţa din bunul gajat înaintea creditorilor de rang superior numai cu acordul scris al fiecărui creditor de rang superior.

(4) Creditorii gajişti pot conveni asupra cotei care va reveni fiecăruia dintre ei din contul produsului vînzării bunului gajat.

(5) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi creanţelor publice garantate prin gaj.

(6) Gajul asupra dreptului privind mijloacele băneşti în conturile bancare făcut public prin control în conformitate cu dispoziţiile art.4731 alin.(2) are prioritate faţă de gajul făcut public prin înregistrare. Dacă banca în care a fost deschis contul a semnat contracte de control cu mai mulţi creditori gajişti, rangul de prioritate între aceşti creditori gajişti se va determina în funcţie de momentul încheierii contractelor de control.

(7) Gajul bunului corporal făcut public prin posesia titlului negociabil în conformitate cu dispoziţiile art.470 are prioritate faţă de gajul făcut public prin înregistrare, cu excepţia cazului în care gajul în favoarea creditorului gajist care nu are în posesie titlul negociabil a fost înregistrat înainte de momentul în care bunurile au devenit obiectul titlului negociabil.

(8) Următoarele gajuri au prioritate faţă de gajurile înregistrate asupra unei universalităţi de bunuri (art.472 şi 4721), întreprinderii (art.475), produselor (art.465) şi bunurilor viitoare (art.466):

a) gajul înregistrat al unui vînzător sau creditor (inclusiv locator) neplătit, care a finanţat achiziţia unui bun, asupra acestui bun, dar numai în cazul în care acest gaj a fost înregistrat înainte ca debitorul gajist să fi obţinut posesia bunului, iar vînzătorul sau, după caz, creditorul l-a înştiinţat pe creditorul gajist precedent cu privire la aceasta;

b) gajul înregistrat asupra produselor program achiziţionate pentru a fi utilizate cu bunurile dobîndite în temeiul lit.a);

c) gajul înregistrat asupra recoltei sau produselor acesteia, care garantează finanţările obţinute pentru a produce recolta, constituit în perioada de creştere a culturilor sau în decurs de 6 luni înainte ca culturile să fie plantate;

d) gajul înregistrat asupra efectivelor de animale sau produselor acestora, care garantează finanţările obţinute pentru achiziţia de nutreţuri, medicamente sau hormoni pentru animale, cu excepţia faptului că acest gaj nu are prioritate faţă de gajul înregistrat neplătit al vînzătorului sau creditorului (inclusiv locatorului) care a finanţat achiziţionarea nutreţurilor, medicamentelor sau hormonilor pentru animale.

(9) În cazul în care două sau mai multe gajuri înregistrate asupra aceluiaşi bun corporal se extind asupra bunului rezultat din transformare sau confuziune (amestec), rangul de prioritate între ele rămîne acelaşi ca şi pînă la transformare sau confuziune (amestec).

(10) În cazul în care două sau mai multe gajuri înregistrate asupra diferitor bunuri corporale se extind asupra aceluiaşi bun rezultat din transformare sau confuziune (amestec), creditorii gajişti vor deţine cote-părţi din gajul asupra bunului rezultat din transformare sau confuziune (amestec) proporţionale valorii de piaţă a fiecărui bun pînă la transformare sau confuziune (amestec).

Articolul 4911. Cedarea rangului de prioritate

(1) Creditorul gajist poate ceda unui alt creditor gajist rangul de prioritate în mărimea creanţei garantate cu gaj, astfel încît ultimul să treacă în locul primului în mărimea creanţei creditorului care a cedat rangul de prioritate.

(2) Creditorul gajist care a cedat rangul de prioritate are obligaţia ca, în termen de 3 zile de la cedare, să înştiinţeze despre aceasta pe debitor şi pe debitorul gajist cînd acesta este un terţ.

(3) Cedarea rangului de prioritate al gajului este posibilă numai în cadrul aceluiaşi registru de publicitate şi pentru acelaşi bun.

(4) Cedarea rangului de prioritate este posibilă în măsura în care nu sînt lezate astfel drepturile unui alt creditor gajist care deţine un gaj pentru acelaşi bun.

(5) Cedarea rangului de prioritate se înregistrează în baza cererii creditorilor gajişti în acelaşi mod ca şi înregistrarea gajului şi produce efecte de la data înregistrării.

Articolul 492. Cesiunea creanţei garantate prin gaj

(1) Gajul şi creanţa garantată de el pot fi transmise doar împreună şi simultan.

(2) În cazul cesiunii creanţei garantate prin gaj, noul creditor gajist dobîndeşte dreptul de gaj în volumul deţinut de cedent. Debitorul gajist rămîne obligat faţă de creditorul cesionar.

(3) În cazul cesiunii unei părţi a creanţei garantate prin gaj, noul creditor gajist dobîndeşte dreptul de gaj proporţional părţii din creanţă, dacă contractul de gaj nu prevede altfel.

(4) Contractul de cesiune prevăzută la alin.(1) se încheie în forma în care a fost încheiat contractul din care a rezultat obligaţia garantată cu gaj.

(5) Substituirea creditorului gajist se înregistrează conform art.478. Valabilitatea înregistrării precedente nu este afectată pînă la înregistrarea noului gaj.

(6) Gajul şi creanţa garantată trec asupra noului creditor aşa cum existau la creditorul anterior.

(7) Cesiunea gajului devine opozabilă terţilor din momentul înregistrării în registrul în care este înregistrat gajul.

(8) Banca, în calitate de creditor ipotecar, are dreptul să cesioneze şi/sau să gajeze terţilor drepturile ipotecare prezente şi viitoare fără acordul debitorului ipotecar. Contractele de ipotecă învestite cu formulă executorie care se cesionează unei bănci se transmit împreună cu dreptul la executare silită extrajudiciară.

Articolul 4921. Preluarea datoriei garantate prin gaj

(1) Datoria garantată prin gaj poate fi preluată de o altă persoană doar cu acordul creditorului gajist, iar în cazul în care debitorul obligaţiei garantate şi debitorul gajist sînt persoane diferite, şi cu acordul acestuia din urmă de a răspunde pentru noul debitor.

(2) Datoria garantată prin gaj poate fi preluată de o altă persoană şi fără acordul debitorului gajist (dacă acesta este o altă persoană decît debitorul obligaţiei garantate). În cazul respectiv, gajul se stinge.

(3) În cazul în care debitorul obligaţiei garantate şi debitorul gajist reprezintă una şi aceeaşi persoană, gajul se menţine, cu excepţia cazului în care creditorul gajist este de acord cu o altă garanţie sau cu stingerea gajului.

Articolul 493. Dobîndirea bunurilor gajate

(1) În cazul înstrăinării bunului gajat, gajul nu se stinge.

(2) Prin derogare de la dispoziţiile alin.(1), bunul se dobîndeşte liber de gaj dacă:

a) creditorul gajist a permis vînzarea sau înstrăinarea în alt mod a bunului, liber de gaj, în conformitate cu dispoziţiile art.4931 alin.(1);

b) debitorul gajist vinde bunurile din universalitatea de bunuri în cursul obişnuit al activităţii sale, în conformitate cu dispoziţiile art.4721 alin.(1);

c) bunurile gajate sînt achiziţionate de la creditorul gajist sau de la persoana desemnată de creditorul gajist conform art.505 sau de către creditorul gajist conform art.511.

Articolul 4931. Permisiunea vînzării bunurilor libere de gaj

(1) Creditorul gajist poate permite debitorului gajist vînzarea bunului liber de gaj, cu excepţia amanetului.

(2) Permisiunea de vînzare a bunurilor libere de gaj se suspendă din data înregistrării avizului de executare şi încetează la data radierii acestui aviz.

(3) Permisiunea de vînzare a bunului liber de gaj încetează la momentul transformării gajului înregistrat în amanet.

Articolul 4932. Executarea înainte de termen a obligaţiei garantate prin gaj

(1) Creditorul gajist este în drept să ceară executarea înainte de termen a obligaţiei garantate prin gaj în cazul în care a încetat dreptul debitorului gajist asupra obiectului gajului în temeiurile prevăzute de lege, precum şi în cazul confiscării obiectului gajului respectiv ca sancţiune pentru săvîrşirea unei contravenţii sau comiterea unei infracţiuni.

(2) Creditorul gajist este în drept să ceară executarea înainte de termen a obligaţiei garantate prin gaj, iar în cazul neexecutării creanţei sale, să pună sub urmărire obiectul gajului dacă debitorul gajist:

a) a încălcat regulile gajului următor;

b) a înstrăinat obiectul gajului încălcînd dispoziţiile art.486 alin.(3);

c) nu a executat obligaţiile prevăzute la art.4861;

d) nu se află în posesia obiectului gajului, contrar condiţiilor contractului de gaj;

e) a încălcat regulile de substituire a obiectului gajului;

f) a încălcat termenul de efectuare a plăţilor scadente;

precum şi în alte cazuri prevăzute de lege sau de contract.

Articolul 4933. Opozabilitatea drepturilor locatarului

(1) În cazul în care bunul gajat este transmis în locaţiune, iar locaţiunea este opozabilă creditorului gajist, atunci creditorul gajist poate exercita gajul sub rezerva respectării locaţiunii, iar cumpărătorul sau alt dobînditor al bunului gajat se subrogă de drept locatorului în drepturile şi obligaţiile decurgînd din locaţiune.

(2) În sensul alin.(1), locaţiunea este opozabilă creditorului gajist în unul din următoarele cazuri:

a) creditorul gajist a fost informat despre locaţiune conform art.4681;

b) în cazul bunurilor asupra cărora drepturile reale se dobîndesc, conform legii, prin înregistrare într-un registru de publicitate prevăzut de lege, locaţiunea era notată în acel registru la data constituirii gajului;

c) creditorul gajist a consimţit transmiterea de către debitorul gajist a bunului gajat în locaţiune conform art.486 alin.(4).

Secţiunea a 8-a

Exercitarea dreptului de gaj

Subsecţiunea 1

Condiţiile generale de exercitare a dreptului de gaj

Articolul 494. Dispoziţii generale privind exercitarea gajului

(1) Creditorul gajist este în drept să pună sub urmărire obiectul gajului, prin exercitarea drepturilor prevăzute la alin.(2), în cazul neexecutării obligaţiei garantate sau în alte cazuri prevăzute de lege sau contract. Dacă obligaţia garantată trebuie executată în rate, creditorul gajist poate, totodată, cere executarea înainte de termen a întregii obligaţii atunci cînd nu este executată o parte a obligaţiei.

(2) În condiţiile prezentei secţiuni, creditorul gajist poate exercita următoarele drepturi cu privire la bunurile gajate:

a) să exercite dreptul de gaj asupra bunurilor incorporale în conformitate cu dispoziţiile art.4961 – 4963;

b) să obţină posesia şi să vîndă bunurile corporale gajate, conform art.499–505. Dispoziţiile legale privind vînzarea bunurilor corporale gajate se aplică şi vînzării drepturilor reale limitate gajate care au ca obiect bunuri corporale;

c) să obţină posesia şi să transmită în locaţiune bunul gajat. În acest caz, dispoziţiile legale privind vînzarea bunurilor corporale gajate se aplică în mod corespunzător la determinarea chiriei comercial rezonabile;

d) în cazul în care bunul gajat constă în dreptul asupra obiectului de proprietate intelectuală, în condiţiile legii, să beneficieze de un drept exclusiv corespunzător, să vîndă sau să acorde licenţe cu titlu oneros către terţi. În cazul acordării licenţei, dispoziţiile legale privind vînzarea bunurilor corporale gajate se aplică în mod corespunzător la determinarea remuneraţiei comercial rezonabile pentru licenţă;

e) să achiziţioneze bunurile gajate (cu excepţia titlurilor de capital, dacă art.8 din Legea nr.184/2016 cu privire la contractele de garanţie financiară nu prevede altfel), în contul stingerii totale sau parţiale a obligaţiei garantate, în conformitate cu art.511;

f) să exercite oricare alte drepturi prevăzute de contractul de gaj, cu excepţia cazului în care acestea contravin dispoziţiilor prezentului cod sau altor legi.

(3) Creditorul gajist îşi exercită dreptul de gaj, indiferent de faptul cine posedă bunul gajat.

(4) Satisfacerea creanţelor creditorilor din valoarea bunurilor gajate ale debitorului în privinţa căruia a fost intentat procesul de insolvabilitate se efectuează în modul stabilit de legislaţia cu privire la insolvabilitate.

Articolul 4941. Termenul de exercitare

Creditorul gajist nu-şi poate exercita drepturile de gaj înaintea expirării termenului conform art.497 alin.(12), cu excepţia cazului prevăzut la art.4993 alin.(2).

Articolul 4942. Prioritatea exercitării

(1) Creditorul de rang superior are prioritate în exercitarea drepturilor sale de gaj faţă de creditorii de rang inferior. Dispoziţiile art.491 se aplică în mod corespunzător.

(2) Creditorul de rang superior este obligat să achite cheltuielile suportate de creditorul de rang inferior dacă, fiind avizat de acesta că îşi va exercita un drept de gaj, omite totuşi să invoce într-un termen rezonabil prioritatea drepturilor sale.

(3) Creditorul gajist de rang superior care a primit de la creditorul gajist de un rang inferior un aviz de executare în conformitate cu dispoziţiile art.497 alin.(1) are dreptul să ceară executarea înainte de termen a obligaţiei garantate şi să pună sub urmărire obiectul gajului, dacă contractul de gaj nu prevede altfel.

(4) Dacă creditorul gajist de rang superior nu şi-a exercitat drepturile prevăzute de dispoziţiile alin.(3), gajul de rang superior nu se stinge prin vînzarea bunurilor gajate, dacă nu s-a convenit altfel cu creditorul gajist de rang superior.

(5) Creditorul gajist de rang inferior care a primit de la un creditor gajist de un rang superior un aviz de executare în conformitate cu dispoziţiile art.497 alin.(1) are dreptul să ceară executarea înainte de termen a obligaţiei garantate şi să pună sub urmărire obiectul gajului, dacă contractul de gaj nu prevede altfel.

(6) Creditorul gajist de rang inferior nu poate exercita dreptul prevăzut la alin.(5) dacă creditorul gajist de rang superior a iniţiat exercitarea dreptului de gaj doar asupra unei părţi a bunurilor gajate, iar bunurile gajate rămase sînt suficiente pentru a garanta creanţele creditorului gajist de rang inferior.

(7) Dacă creditorul gajist de rang inferior nu şi-a exercitat drepturile prevăzute la alin.(5) şi nu rămîn bunuri gajate conform alin.(6), gajul de rang inferior se stinge.

(8) Creditorii gajişti care îşi exercită drepturile prevăzute la alin.(3) sau (5) din prezentul articol vor înştiinţa în acest sens creditorul gajist de la care au primit avizul de executare, în termen de 10 zile de la data primirii lui. Omisiunea înştiinţării îi decade din dreptul de a participa la distribuirea produsului vînzării bunului gajat în conformitate cu art.509, fiind aplicabile dispoziţiile alin.(4) şi, respectiv, alin.(7) din prezentul articol.

(9) În cazul în care gajul de rang superior nu se stinge în condiţiile alin.(4) din prezentul articol, creditorul gajist de rang inferior care vinde bunul în condiţiile art.505 va înştiinţa despre acest fapt cumpărătorul, sub sancţiunea plăţii despăgubirilor.

Articolul 495. Dreptul de uzufruct asupra bunului gajat

Atunci cînd un bun gajat devine ulterior obiectul unui uzufruct, drepturile de gaj trebuie exercitate în mod simultan contra nudului proprietar şi contra uzufructuarului sau trebuie notificate celui faţă de care drepturile de gaj nu au fost încă exercitate.

Articolul 496. Exercitarea dreptului de gaj asupra mai multor bunuri

Creditorul gajist al cărui drept de gaj grevează mai multe bunuri poate exercita în mod simultan sau succesiv dreptul de gaj asupra bunurilor pe care le alege.

Articolul 4961. Exercitarea dreptului de gaj asupra valorilor mobiliare transferabile şi titlurilor negociabile

(1) Creditorul gajist care a transmis avizul de executare în conformitate cu dispoziţiile art.497 alin.(1) este în drept:

a) să încaseze sumele datorate debitorului gajist de către emitentul valorilor mobiliare transferabile, inclusiv prin înaintarea către acesta a cererii de a plăti creditorului gajist sumele datorate în urma răscumpărării valorilor mobiliare; sau

b) dacă a iniţiat exercitarea dreptului de gaj pînă la scadenţa valorilor mobiliare transferabile sau dacă valorile mobiliare transferabile sînt titluri de capital, să vîndă valorile mobiliare transferabile în conformitate cu dispoziţiile Legii nr.171/2012 privind piaţa de capital.

(2) La exercitarea dreptului de gaj asupra valorilor mobiliare care nu sînt titluri de capital, dispoziţiile art.4963 alin.(3), (4) şi (6) se aplică în mod corespunzător.

(3) Creditorul gajist care a transmis avizul de executare în conformitate cu dispoziţiile art.497 alin.(1) este în drept:

a) să obţină posesia sau altfel să exercite dreptul de gaj asupra bunurilor corporale care fac obiectul titlului negociabil (recipisă de magazinaj, conosament etc.), în conformitate cu dispoziţiile prezentei secţiuni; sau

b) să vîndă titlul negociabil.

(4) Creditorul gajist are dreptul să exercite gajul asupra valorilor mobiliare transferabile şi titlurilor negociabile şi în raport cu debitorul garanţiei personale sau reale care asigură plata sau executarea în alt mod a obligaţiilor aferente unor astfel de valori mobiliare transferabile şi titluri negociabile, dacă contractul de gaj nu prevede altfel.

Articolul 4962. Exercitarea dreptului de gaj asupra dreptului privind mijloacele băneşti în conturi bancare

(1) Creditorul gajist care a transmis avizul de executare în conformitate cu dispoziţiile art.497 alin.(1) este în drept:

a) să debiteze contul cu suma mijloacelor băneşti gajate, în limita sumei obligaţiei garantate, şi să îndrepte sumele debitate la stingerea obligaţiei garantate – în cazul prevăzut la art.4731 alin. (2) lit.a); sau

b) să ceară băncii să debiteze contul cu suma mijloacelor băneşti gajate, în limita sumei obligaţiei garantate, şi să o plătească creditorului gajist, care o va îndrepta la stingerea obligaţiei garantate – în cazul prevăzut la art.4731 alin.(2) lit.b).

(2) În cazul în care moneda obligaţiei garantate şi moneda mijloacelor băneşti în contul bancar sînt diferite, creditorul gajist are dreptul să efectueze schimbul valutar al mijloacelor băneşti primite în moneda obligaţiei garantate, cu stingerea sumei echivalente a obligaţiei garantate la cursul oficial al Băncii Naţionale a Moldovei, la data debitării contului.

(3) Prevederile alin.(2) sînt aplicabile şi în cazul în care creditorul gajist, în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, este obligat să îndrepte încasările primite la stingerea obligaţiei garantate, iar moneda acestor încasări este diferită de moneda obligaţiei garantate.

Articolul 4963. Exercitarea dreptului de gaj asupra drepturilor patrimoniale

(1) În avizul transmis conform art.473 alin.(6) sau, după caz, avizul de executare transmis debitorului obligaţiei patrimoniale conform art.497 alin.(1), creditorul gajist este în drept:

a) să ceară debitorului creanţei băneşti contractuale sau necontractuale să plătească creditorului gajist suma creanţei şi să indice informaţiile pentru plată;

b) să indice debitorului obligaţiei patrimoniale, alta decît creanţa bănească, asupra modului de executare a obligaţiei şi, în cazul în care creditorul gajist cere livrarea bunurilor, data şi locul livrării; sau

c) să notifice debitorul despre faptul cesionării dreptului patrimonial gajat şi să indice cesionarul.

(2) În cazul în care termenul de executare a obligaţiei patrimoniale nu a fost determinat şi nici nu rezultă din natura acesteia, debitorul gajist trebuie să execute obligaţia în termen de 7 zile de la momentul cererii creditorului gajist, dacă executarea imediată nu rezultă din lege, contract sau natura obligaţiei.

(3) La primirea de către debitor a avizului menţionat la alin.(1):

a) debitorul trebuie să plătească creanţa bănească sau să execute alte obligaţii patrimoniale doar conform instrucţiunilor creditorului gajist, sub sancţiunea plăţii despăgubirilor;

b) este nulă orice modificare a condiţiilor obligaţiei patrimoniale, făcută fără acordul creditorului gajist;

c) este nulă orice acţiune a debitorului gajist în exercitarea, inclusiv silită, a drepturilor sale cu privire la obligaţia patrimonială, făcută fără acordul creditorului gajist.

(4) Creditorul gajist va îndrepta încasările obţinute din executarea creanţei băneşti gajate la stingerea obligaţiei garantate.

(5) Bunurile primite de către creditorul gajist de la debitorul obligaţiei patrimoniale în executarea obligaţiilor sale sînt considerate grevate cu gaj şi creditorul gajist poate să exercite dreptul de gaj asupra lor în conformitate cu dispoziţiile prezentei secţiuni. În acest caz, rangul de prioritate a gajului asupra bunului primit de creditorul gajist este determinat de momentul apariţiei gajului asupra dreptului patrimonial gajat.

(6) Creditorul gajist poate cere executarea silită a obligaţiei patrimoniale, prin adresarea în instanţa de judecată. Debitorul gajist şi creditorul gajist care a iniţiat executarea silită împotriva debitorului obligaţiei patrimoniale au obligaţia reciprocă de a se introduce în litigiu.

(7) Creditorul gajist are dreptul să exercite gajul asupra drepturilor patrimoniale garantate şi în raport cu debitorul garanţiei personale sau reale care asigură plata sau executarea în alt mod a obligaţiilor patrimoniale, dacă contractul de gaj nu prevede altfel.

Subsecţiunea a 2-a

Măsurile prealabile exercitării dreptului de gaj

§1. Avizul de executare

Articolul 497. Avizul de executare

(1) Creditorul gajist care intenţionează să exercite dreptul de gaj trebuie să notifice acest fapt prin transmiterea unui aviz de executare debitorului gajist şi, după caz, debitorului obligaţiei garantate, terţului care deţine bunul gajat, debitorului obligaţiei patrimoniale gajate, altor creditori gajişti şi altor creditori care au înştiinţat creditorul gajist despre drepturile lor asupra bunurilor gajate sau le-au înregistrat în registrul garanţiilor sau, în cazul ipotecii, în registrul bunurilor imobile.

(2) Avizul de executare trebuie să fie expediat la domiciliul sau la sediul debitorului gajist şi, dacă este cazul, al debitorului sau la altă adresă arătată în registrul garanţiilor sau, după caz, în registrul bunurilor imobile, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Avizul de executare poate fi expediat şi prin alte mijloace de comunicare, stabilite în contractul de gaj, care să permită confirmarea expedierii şi recepţionării avizului. Dispoziţiile art.4772 alin.(2) rămîn aplicabile.

(3) Avizul de executare se consideră recepţionat la data înmînării scrisorii recomandate cu confirmare de primire. Data înmînării scrisorii recomandate cu confirmare de primire şi semnătura debitorului gajist sau a altui destinatar potrivit alin.(1) se înscriu pe confirmarea de primire.

(4) În cazul în care debitorul gajist sau alt destinatar potrivit alin.(1) refuză primirea trimiterii de corespondenţă înregistrate sosite pe adresa lui, angajatul poştal cere să se facă menţiunea “Refuz primirea”, confirmată prin depunerea semnăturii pe formularul confirmării de primire. Dacă debitorul gajist sau alt destinatar potrivit alin.(1) refuză să înscrie această menţiune, angajatul poştal înscrie menţiunea “Refuzată. Destinatarul refuză să facă menţiunea”, după care semnează şi scrie data.

(5) Debitorul gajist sau alt destinatar potrivit alin.(1) care refuză, în condiţiile alin.(4), să primească scrisoarea recomandată cu confirmare de primire în care se conţine avizul de executare al creditorului gajist se consideră notificat de la data refuzului dacă pe scrisoare şi pe formularul confirmării de primire este aplicată de către creditorul gajist (expeditorul) menţiunea “Aviz de executare a gajului” sau, după caz, “Aviz de executare a ipotecii”.

(6) Dacă debitorul gajist sau alt destinatar potrivit alin.(1) nu se află pe adresa comunicată sau locul lui de aflare nu este cunoscut, iar creditorul gajist a expediat avizul de executare conform alin.(2) şi acesta i-a fost restituit ca trimitere returnată, creditorul gajist va publica în Monitorul Oficial al Republicii Moldova informaţia privind termenul în care debitorul gajist sau alt destinatar potrivit alin.(1) poate primi de la creditorul gajist avizul de executare, care nu va fi mai mic de 15 zile de la data publicării.

(7) În cazul neprezentării debitorului gajist sau altui destinatar potrivit alin.(1) în termenul indicat în informaţia publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, acesta se consideră notificat de la data expirării termenului-limită de primire a avizului de executare.

(8) Dacă debitorul gajist sau alt destinatar potrivit alin.(1) se prezintă în termenul indicat în informaţia publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, creditorul gajist îi transmite, sub semnătură, avizul de executare prevăzut la alin.(11) şi din acel moment debitorul gajist sau alt destinatar potrivit alin.(1) se consideră notificat.

(9) După notificare, creditorul gajist care deţine un gaj înregistrat fără deposedare va depune în registrul garanţiilor o copie a avizului de executare sau, în cazul ipotecii, va înregistra avizul de executare în registrul bunurilor imobile.

(10) Registratorul registrului garanţiilor sau, în cazul ipotecii, registratorul ipotecar trebuie să verifice dovada de recepţionare a avizului de executare de către debitorul gajist şi ceilalţi destinatari potrivit alin.(1), precum şi dovada de respectare a condiţiilor prevăzute la alin.(5) şi (7) prin care debitorul gajist sau alt destinatar potrivit alin.(1) se consideră notificat. Registratorul înregistrează imediat avizul de executare în registrul garanţiilor sau, după caz, în registrul bunurilor imobile.

(11) Avizul de executare va conţine:

a) suma datorată a obligaţiei garantate, inclusiv dobînda, penalităţile şi alte costuri sau cheltuieli ce trebuie achitate pentru a evita continuarea procedurii de exercitare a dreptului de gaj, sau alte acţiuni ce trebuie întreprinse de către debitor în vederea înlăturării omisiunii de executare corespunzătoare a obligaţiilor sale;

b) descrierea bunurilor gajate care fac obiectul urmăririi;

c) menţiunea privind iniţierea exercitării dreptului de gaj şi dreptul debitorului gajist sau al altor persoane interesate de a se opune urmăririi, în modul prevăzut la art.498;

d) somaţia de executare a obligaţiei garantate sau de transmitere a bunului corporal gajat în posesia creditorului gajist şi termenul de transmitere; şi

e) semnătura creditorului gajist.

(12) Termenul acordat de creditorul gajist pentru executarea obligaţiei garantate sau transmiterea bunurilor corporale gajate în posesia creditorului gajist nu va fi mai mic de 10 zile, iar în cazul ipotecii nu va fi mai mic de 20 de zile, începînd cu data recepţionării avizului de executare sau, după caz, cu data cînd debitorul gajist se consideră notificat, cu excepţia cazului în care un termen mai lung a fost convenit în contractul de gaj. Pînă la expirarea acestui termen, creditorul gajist nu poate continua exercitarea dreptului de gaj asupra bunului corporal, dar poate lua măsurile de protecţie prevăzute la art.499 alin.(1).

Articolul 498. Drepturile debitorului gajist

(1) Debitorul gajist se poate opune urmăririi de către creditorul gajist a bunului gajat, plătind creanţa garantată sau, după caz, înlăturînd încălcările menţionate în avizul de executare şi cele ulterioare, plătind în ambele cazuri cheltuielile aferente expedierii şi înregistrării avizului de executare.

(2) Dreptul menţionat la alin.(1) poate fi exercitat de către debitorul gajist pînă la momentul vînzării bunului luat în posesie de creditorul gajist.

(3) Creditorul gajist care a depus un aviz de executare nu poate cere o altă compensare decît plăţile prevăzute la art.4684 alin.(3) şi cheltuielile aferente înregistrării avizului de executare.

(4) Debitorul gajist care a executat obligaţiile prevăzute la alin.(1) subrogă creditorul gajist în drepturile sale faţă de debitorul obligaţiei garantate. Creditorul gajist va transmite debitorului gajist actul juridic din care rezultă obligaţia garantată şi, în cazul gajului fără deposedare, contractul de gaj şi confirmarea constituirii gajului, în termen de 3 zile de la executarea obligaţiilor sau într-un alt termen acceptat de debitorul gajist.

(5) Executarea parţială de către debitorul gajist a obligaţiilor prevăzute la alin.(1) este permisă numai cu consimţămîntul creditorului gajist. În acest caz, debitorul gajist subrogă creditorul gajist numai în partea executată a obligaţiei garantate. Creditorul gajist îi va transmite copii certificate de el ale actului juridic din care rezultă obligaţia garantată şi, în cazul gajului fără deposedare, ale contractului de gaj şi ale confirmării de constituire a gajului.

§2. Transmiterea bunului gajat

Articolul 499. Modul de transmitere a bunului gajat către creditorul gajist

(1) Creditorul gajist care a transmis avizul de executare în conformitate cu dispoziţiile art.497 alin.(1) este în drept:

a) să preia în posesie bunul corporal gajat, conform art.4991;

b) să întreprindă orice alte măsuri de protecţie convenite cu debitorul gajist în contractul de gaj ori altfel sau dispuse de către instanţa de judecată, la cererea creditorului gajist.

(2) Transmiterea bunului gajat în posesie creditorului gajist poate fi benevolă ori silită.

(3) Creditorul gajist care a obţinut transmiterea în posesie a bunului gajat poate încheia doar acte juridice de administrare în privinţa bunurilor gajate pînă la momentul vînzării. De asemenea, creditorul gajist poate acoperi datoriile aferente serviciilor de utilităţi publice sau alte datorii ale debitorului gajist apărute în legătură nemijlocită cu bunul gajat. Sumele îndreptate de creditorul gajist în aceste scopuri se recuperează din mijloacele obţinute de creditorul gajist în ordinea stabilită la art.509.

Articolul 4991. Transmiterea benevolă în posesie

(1) Creditorul gajist poate prelua în posesie bunul corporal gajat dacă:

a) debitorul gajist a consimţit, în contractul de gaj sau altfel, asupra intrării benevole a creditorului gajist în posesia bunului; şi

b) creditorul gajist a transmis avizul de executare a gajului persoanelor indicate la art.497 alin.(1) şi a înregistrat avizul de executare conform art.497 alin.(9).

(2) În cazul în care bunul gajat este accesoriu unui bun imobil, creditorul gajist poate să-l separe din bunul imobil dacă debitorul gajist şi-a exprimat consimţămîntul în formă scrisă.

(3) Actul de transmitere în posesie a bunului corporal gajat va conţine lista bunurilor transmise şi va fi semnat de debitorul gajist şi creditorul gajist. În cazul în care debitorul gajist nu este prezent la luarea în posesie a bunurilor de către creditorul gajist sau refuză să semneze actul de transmitere, creditorul gajist are obligaţia de a trimite debitorului gajist, la adresa indicată în registrul garanţiilor, o copie a actului de transmitere.

Articolul 4992. Transmiterea benevolă în posesie în cazul ipotecii

Transmiterea benevolă în posesie a bunului ipotecat se face în baza unui acord privind transmiterea benevolă în posesiune a bunului ipotecat, încheiat în formă autentică între creditorul ipotecar şi debitorul ipotecar, în orice moment convenit de părţi. Dispoziţiile art.4991 nu se aplică transmiterii benevole în posesie a bunului imobil ipotecat.

Articolul 4993. Transmiterea silită în posesie

(1) Creditorul gajist care nu poate intra în posesia bunului corporal gajat conform art.4991 sau, în cazul ipotecii, conform art.4992 are dreptul să obţină posesia bunului:

a) în baza unei ordonanţe sau hotărîri judecătoreşti, conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă şi ale Codului de executare. Doar împrejurările prevăzute la art.502 alin.(2) lit.a)–e) constituie obiecţii motivate pe care debitorul gajist le poate înainta împotriva ordonanţei judecătoreşti; sau

b) fără a recurge la procedură judecătorească, prin intermediul unui executor judecătoresc, conform dispoziţiilor prezentului capitol şi ale Codului de executare.

(2) Creditorul gajist nu este în drept să procedeze la transmiterea silită în posesie pînă la expirarea termenului prevăzut la art.497 alin.(12) decît dacă bunul gajat este susceptibil de pieire ori distrugere sau este perisabil.

(3) Creditorul gajist poate alege să obţină posesia bunului fără a recurge la procedura judecătorească dacă:

a) debitorul gajist a consimţit, în contractul de gaj sau altfel, asupra obţinerii posesiei bunului de către creditorul gajist fără a recurge la procedura judecătorească sau, în cazul ipotecii, dacă contractul de ipotecă a fost învestit cu formulă executorie conform art.500; şi

b) creditorul gajist a transmis avizul de executare a gajului persoanelor indicate la art.497 alin.(1) şi a înregistrat avizul de executare conform art.497 alin.(9).

(4) Prin derogare de la dispoziţiile Codului de executare, la transmiterea silită în posesia creditorului gajist a bunurilor corporale gajate se aplică următoarele reguli:

a) creditorul gajist prezintă executorului judecătoresc în original contractul de gaj, avizul de executare a gajului înregistrat în registrul garanţiilor şi lista bunurilor gajate, care urmează a fi ridicate, iar executorul judecătoresc reţine copii ale acestora şi certifică corespunderea lor cu originalul;

b) în termen de 48 de ore de la primirea tuturor documentelor menţionate la lit.a), cu excepţia cazului în care creditorul gajist consimte la un termen mai mare, executorul judecătoresc iniţiază procedura de executare după consultarea registrului garanţiilor cu privire la înregistrarea avizului de executare a gajului şi merge la locul indicat de creditorul gajist, ridică bunul gajat şi îl predă creditorului gajist sau persoanei desemnate de acesta. Executorul judecătoresc poate solicita asistenţa organelor indicate la art.22 alin.(1) lit.u) din Codul de executare;

c) la predarea bunului gajat, executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal şi transmite cîte o copie a acestuia creditorului gajist şi debitorului gajist.

(5) În cazul în care creditorul gajist este în imposibilitate de a indica locul de aflare a bunurilor gajate, debitorul gajist, la cererea executorului judecătoresc, este obligat să indice imediat locul de aflare a bunurilor.

(6) Creditorul gajist avansează cheltuielile legate de transmiterea silită în posesie şi îşi asumă riscul pieirii sau deteriorării bunurilor gajate preluate în posesie.

(7) În cazul în care bunul gajat este accesoriu al unui bun imobil, creditorul gajist poate să-l separe din bunul imobil, cu condiţia compensării prejudiciului efectiv cauzat titularului dreptului real al bunului imobil, altul decît debitorul gajist. Creditorul gajist nu este obligat să compenseze orice diminuare a valorii bunului imobil cauzată prin separarea bunului gajat.

Articolul 4994. Transmiterea originalelor actelor de proprietate

(1) Actul care îndreptăţeşte creditorul gajist la transmiterea posesiei bunului îi oferă dreptul creditorului gajist să intre în posesia originalelor actelor care confirmă dreptul debitorului gajist asupra bunului.

(2) În cazul în care debitorul gajist nu-şi execută obligaţia de a transmite creditorului gajist originalele prevăzute la alin.(1), creditorul gajist are dreptul să solicite şi să obţină de la oricare autoritate sau persoană competentă un duplicat.

Articolul 500. Exercitarea dreptului de ipotecă în temeiul actului notarial învestit cu formulă executorie

(1) În cazul în care ipoteca garantează obligaţiile ce rezultă din contractul de credit bancar sau de împrumut acordat de către organizaţia de creditare nebancară, de către asociaţia de economii şi împrumut, de către societatea de leasing ori de către o bancă de dezvoltare multilaterală în sensul Legii nr.184/2016 cu privire la contractele de garanţie financiară, contractul de ipotecă poate fi învestit cu formulă executorie conform legislaţiei cu privire la notariat dacă părţile au convenit în mod expres aceasta în contract. În acest caz, dreptul de ipotecă poate fi exercitat silit, iar bunul ipotecat se transmite silit, în temeiul contractului de ipotecă învestit cu formulă executorie, fără adresarea cererii în instanţa de judecată pentru a obţine ordonanţă sau hotărîre judecătorească.

(2) Exercitarea silită a dreptului de ipotecă în baza contractului de ipotecă învestit cu formulă executorie se efectuează cu respectarea dispoziţiilor prezentului capitol şi se referă doar la transmiterea bunului imobil ipotecat în posesia creditorului ipotecar în scopul exercitării de către acesta a dreptului de ipotecă în corespundere cu dispoziţiile art.505 alin.(1), precum şi la evacuarea locuitorilor în cadrul exercitării dreptului de ipotecă în corespundere cu dispoziţiile art.5111.

(3) În cazul în care învestirea contractului de ipotecă cu formulă executorie este anulată ca urmare a contestării ulterioare sau în cazul în care încheierea executorului judecătoresc de intentare a procedurii de executare este anulată conform art.502, creditorul ipotecar este obligat să restituie bunul ipotecat sau să restituie preţul la care bunul a fost vîndut şi să repare prejudiciul cauzat.

(4) Anularea învestirii contractului de ipotecă cu formulă executorie nu împiedică creditorul să exercite dreptul de ipotecă prin instanţa de judecată în modul prevăzut la art.4993.

Articolul 501. Drepturile creditorilor gajişti de rang superior la transmiterea în posesie

(1) În înştiinţarea transmisă creditorului gajist de rang inferior în conformitate cu dispoziţiile art.4942 alin.(8), creditorul gajist de rang superior poate solicita ca acesta să-i transmită posesia bunului.

(2) Creditorul gajist de rang inferior care a obţinut posesia bunului în condiţiile art.4991 sau art.4993 şi a primit solicitarea prevăzută la alin.(1) din prezentul articol, este obligat să transmită bunul în posesia creditorului gajist de rang superior la expirarea termenului indicat la art.4942 alin.(8), sub sancţiunea plăţii despăgubirilor.

(3) Dacă a primit solicitări de transmitere a posesiei bunului de la mai mulţi creditori garantaţi de rang superior, creditorul gajist de rang inferior va transmite, în termenul indicat la alin.(2), bunul creditorului gajist de cel mai înalt rang dintre aceştia.

(4) Creditorul gajist care a transmis posesia bunului în condiţiile alin.(2) sau alin.(3) va informa despre acest fapt debitorul gajist şi alţi creditori gajişti înregistraţi.

Articolul 502. Contestarea executării silite

(1) Debitorul gajist sau orice altă persoană care are un interes legitim poate contesta în instanţa de judecată acţiunile creditorului gajist întreprinse conform art.497 sau art.4991 ori acţiunile executorului judecătoresc întreprinse conform art.4993 şi, după caz, art.500.

(2) Instanţa de judecată este în drept să suspende sau să anuleze transmiterea bunului în posesia creditorului gajist exclusiv în următoarele temeiuri:

a) obligaţia garantată a fost executată sau altfel stinsă;

b) contractul de gaj a fost declarat nul prin hotărîre judecătorească irevocabilă;

c) executarea contractului de gaj a fost suspendată prin act judecătoresc;

d) creditorul gajist nu a transmis avizul de executare debitorului gajist sau nu l-a înregistrat conform art.497;

e) creditorul gajist a încălcat drepturile creditorilor gajişti de rang superior prevăzute la art.501.

(3) Creditorul gajist este responsabil pentru prejudiciul cauzat în cazul în care transmiterea în posesie este declarată ilegală.

(4) Anularea de către instanţa de judecată a transmiterii în posesie nu împiedică creditorul gajist să procedeze la exercitarea dreptului de gaj prin procedură judecătorească ordinară (contencioasă) sau simplificată (în ordonanţă).

Articolul 503. Transmiterea în cazul deţinerii de un terţ a bunului gajat

(1) Terţul care deţine bunul gajat şi care nu este obligat să plătească creanţa garantată răspunde personal pentru întîrzierea transmiterii şi efectele întîrzierii transmiterii bunului în termenul stabilit de instanţa de judecată.

(2) Dacă are o creanţă prioritară în temeiul dreptului său de a reţine bunul mobil gajat, terţul este obligat să-l transmită, dar grevat cu dreptul său prioritar.

(3) În cazul în care a primit bunul ca plată pentru acoperirea creanţei sale, prioritare şi/sau garantate, anterioare celei menţionate în avizul de executare, sau în cazul în care a plătit creanţele prioritare şi/sau garantate anterior, terţul deţinător al bunului gajat poate cere ca creditorul gajist să vîndă bunul el însuşi sau sub controlul instanţei judecătoreşti. Terţul nu este obligat totuşi să transmită bunul dacă creditorul gajist nu îi prezintă garanţii, personale sau reale, că vînzarea bunului se va face la un preţ suficient pentru a-i acoperi integral creanţele sale prioritare şi/sau garantate anterior.

Articolul 504. Renaşterea drepturilor reale neradiate

Drepturile reale pe care debitorul gajist le avea asupra bunului la momentul dobîndirii acestuia sau pe care le-a stins în timpul posesiei sale renasc după transmitere dacă numai ele nu au fost radiate.

Subsecţiunea a 3-a

Vînzarea de către creditorul gajist a bunului gajat

Articolul 505. Condiţiile vînzării bunului de către creditorul gajist

(1) După ce a obţinut în posesie bunul gajat, creditorul gajist este îndreptăţit, dacă a depus sau a înregistrat la registru un aviz de executare în modul prevăzut la art.497 alin.(9), să procedeze la vînzarea prin negocieri directe, prin tender sau prin licitaţie publică a bunului gajat. În cazul vînzării bunului ipotecat ca urmare a exercitării silite a dreptului de ipotecă în temeiul actului notarial învestit cu formulă executorie, creditorul ipotecar sau, după caz, executorul judecătoresc aplică, ca modalitate de vînzare, licitaţia publică, cu excepţia cazului în care există acordul scris al debitorului ipotecar, eliberat creditorului ipotecar după apariţia dreptului său de exercitare a dreptului de ipotecă, de a vinde bunul în alt mod prevăzut de dispoziţiile prezentului alineat.

(2) Creditorul gajist trebuie să vîndă bunurile gajate fără întîrziere nejustificată, la un preţ comercial rezonabil la data vînzării în conformitate cu dispoziţiile art.5051 alin.(1) şi ţinînd cont de interesele debitorului gajist, fiind liber să stabilească condiţiile de vînzare.

(3) Dacă există mai multe bunuri, creditorul gajist le poate vinde împreună sau separat.

(4) Creditorul gajist care vinde bunul acţionează în numele proprietarului şi este obligat să informeze cumpărătorul despre calitatea lui la momentul vînzării.

(5) În cazul vînzării prin tender a bunului gajat, creditorul face public anunţul cu privire la tender prin intermediul mass-mediei sau prin invitaţii. Anunţul cu privire la tender trebuie să conţină informaţie suficientă pentru a permite persoanei interesate să prezinte o ofertă în termenul şi la locul anunţat.

(6) Creditorul gajist este obligat să accepte oferta cea mai mare, cu excepţia cazului în care condiţiile ataşate ofertei o fac mai puţin avantajoasă decît o ofertă mai joasă sau preţul oferit nu este comercial rezonabil.

(7) Vînzarea de către creditorul gajist prin licitaţie publică a bunului gajat se face la data, ora şi locul fixat în avizul de vînzare, adus la cunoştinţa debitorului gajist, terţului care deţine bunul şi, după caz, administratorului fiduciar, notificat tuturor creditorilor gajişti care au depus sau înregistrat la registrul respectiv un aviz de executare. Creditorul gajist trebuie, de asemenea, să informeze orice persoană interesată care a făcut solicitare.

(8) În cazul ipotecii, creditorul ipotecar are dreptul să transfere dreptul de proprietate asupra bunului ipotecat, acţionînd în numele debitorului ipotecar, în baza următoarelor documente:

a) în cazul exercitării benevole – acordul, autentificat notarial, privind transmiterea benevolă în posesie a bunului ipotecat;

b) în cazul exercitării silite – ordonanţa judecătorească sau, respectiv, hotărîrea instanţei de judecată rămasă definitivă;

c) în cazul exercitării silite în temeiul contractului de ipotecă învestit cu formulă executorie – originalul contractului de ipotecă învestit cu formulă executorie, care conţine clauza privind dreptul creditorului ipotecar de a exercita dreptul de ipotecă în temeiul formulei executorii aplicate de notar, copia contractului de credit bancar sau de împrumut, care atestă faptul că creanţa a devenit exigibilă, însoţită de extrasele de evidenţă financiară, care atestă datoriile debitorului la data expirării termenului indicat în avizul de executare, copiile avizului de executare expediat pe adresa debitorului şi dovada înregistrării lui în registrul bunurilor imobile, conform cerinţelor stabilite la art.497, precum şi declaraţia pe propria răspundere a creditorului că nu există un litigiu judiciar în legătură cu contractul de ipotecă învestit cu formulă executorie a cărui executare este solicitată şi că creanţa este exigibilă.

(9) Debitorul gajist şi creditorul gajist pot conveni, în contractul de gaj sau altfel, asupra condiţiilor de vînzare a bunurilor gajate.

Articolul 5051. Vînzarea comercial rezonabilă

(1) Vînzarea bunurilor este comercial rezonabilă dacă are loc în conformitate cu regulile prevăzute prin contractul de gaj sau, dacă nu s-au prevăzut asemenea reguli, după caz:

a) aşa cum se dispune în mod obişnuit de bunuri de acelaşi fel pe o piaţă organizată;

b) la preţul stabilit pe o piaţă organizată şi valabil în momentul vînzării;

c) în conformitate cu practicile comerciale rezonabile urmate de cei care vînd în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel.

(2) În condiţiile prevăzute la alin.(1), simplul fapt că se putea obţine un preţ mai mare dacă vînzarea ar fi avut loc în alt moment sau printr-o altă metodă decît cea aleasă de creditor nu face ca vînzarea să nu fie considerată comercial rezonabilă.

Articolul 506. Dreptul la repararea prejudiciului în caz de vînzare

În cazul în care creditorul gajist nu a respectat dispoziţiile art.505 şi 5051 la vînzarea bunului gajat, debitorul gajist are dreptul de a cere de la creditorul gajist care a vîndut bunul gajat repararea prejudiciului cauzat, dar nu poate cere anularea vînzării.

Articolul 507. Opoziţia la condiţiile de vînzare

(1) La alegerea sa, creditorul gajist care exercită dreptul de gaj poate notifica debitorul gajist, conform regulilor privind notificarea avizului de executare, despre condiţiile planificate de vînzare a bunului gajat. În termen de 15 zile de la comunicarea condiţiilor planificate de vînzare, debitorul gajist poate formula opoziţie la condiţiile de vînzare în instanţa de judecată competentă.

(2) Opoziţia suspendă de drept procedura de vînzare pînă la soluţionarea definitivă a cauzei.

(3) Instanţa va soluţiona opoziţia în termen de 5 zile. Hotărîrea instanţei poate fi atacată numai cu apel în termen de 5 zile de la comunicare. În cazul respingerii opoziţiei, apelul nu îl opreşte pe creditor să treacă la vînzarea bunului. Apelul se soluţionează de urgenţă.

(4) Dacă admite opoziţia, constatînd că condiţiile planificate de vînzare nu respectă dispoziţiile art.505 şi 5051, instanţa stabileşte condiţiile de vînzare corespunzătoare şi încuviinţează vînzarea bunului.

(5) Dacă instanţa a respins opoziţia, creditorul gajist poate purcede la vînzare în condiţiile planificate de vînzare.

(6) Dacă creditorul gajist a vîndut bunul în condiţiile prevăzute la alin.(4) sau, după caz, alin.(5) din prezentul articol, debitorul gajist nu poate cere repararea prejudiciului pe temeiul prevăzut la art.506.

(7) În cazul în care creditorul gajist a vîndut bunul la un preţ inferior celui determinat conform alin.(4) sau, după caz, alin.(5) din prezentul articol, debitorul gajist poate cere repararea prejudiciului pe temeiul prevăzut la art.506.

Articolul 508. Dreptul altor creditori gajişti la repararea prejudiciului în caz de vînzare

Creditorii gajişti, alţii decît creditorul gajist care vinde bunul gajat, au dreptul la repararea prejudiciului şi dreptul la opoziţie în condiţiile art.506 şi 507, care se aplică în mod corespunzător.

Articolul 509. Mijloacele obţinute din vînzarea bunului gajat

(1) După deducerea cheltuielilor confirmate documentar, suportate în legătură cu preluarea, transportarea, păstrarea şi vînzarea bunului gajat, creditorul gajist distribuie produsul vînzării bunului creditorilor gajişti şi altor creditori indicaţi la art.497 alin.(1) conform ordinii de prioritate.

(2) Cheltuielile de expediere a avizului de executare, de înregistrare a lui, precum şi alte cheltuieli de exercitare a dreptului de gaj sînt suportate de către debitorul gajist şi se deduc conform alin.(1), cu excepţia cazurilor în care ordonanţa sau hotărîrea judecătorească, după caz, prevede altfel în privinţa cheltuielilor de judecată sau creditorul gajist şi debitorul gajist convin altfel.

(3) Suma rămasă disponibilă se transmite debitorului gajist sau, cînd plata nu este posibilă, se consemnează în conformitate cu dispoziţiile art.645, în termen de 3 zile de la finalizarea distribuirii conform alin.(1) din prezentul articol. În acelaşi termen creditorul gajist transmite debitorului gajist un proces-verbal privind distribuirea produsului vînzării bunului gajat.

(4) Dacă produsul obţinut din vînzarea bunului nu a fost suficient pentru a plăti creanţele sale şi cheltuielile, creditorul gajist conservă o creanţă neprivilegiată pentru diferenţa datorată de debitorul său.

(5) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi exercitării gajului pe calea transmiterii în locaţiune a bunului gajat în temeiul art.494 alin.(2) lit.c) sau prin acordarea licenţei cu titlu oneros către terţi asupra obiectului de proprietate intelectuală protejat conform art.494 alin.(2) lit.d).

Articolul 510. Bunul dobîndit de la creditorul gajist

(1) Vînzarea bunurilor gajate de către creditorul gajist:

a) transferă cumpărătorului toate drepturile debitorului gajist asupra bunurilor gajate;

b) stinge gajul creditorului gajist şi alte gajuri, cu excepţia gajului de rang superior, în cazurile prevăzute la art.4942 alin.(4); şi

c) stinge sechestrele şi interdicţiile asupra bunului, cu excepţia celor aplicate de instanţele de judecată în litigii nelegate de exercitarea dreptului de gaj.

(2) Cumpărătorul devine proprietar al bunurilor cumpărate după plata în întregime a preţului de cumpărare, cu excepţia cazului cînd s-a convenit altfel cu creditorul gajist şi cu alţi creditori indicaţi la art.497 alin.(1) ale căror drepturi pot fi prejudiciate prin amînarea sau eşalonarea plăţii.

(3) În termen de 3 zile după ce a devenit proprietar al bunului în condiţiile alin.(2) din prezentul articol, cumpărătorul propune creditorului gajist de rang superior a cărui gaj nu s-a stins să fie înregistrată substituirea debitorului gajist, în modul prevăzut la art.478, sub sancţiunea plăţii despăgubirilor.

(4) După ce a devenit proprietar al bunului în condiţiile alin.(2), cumpărătorul poate solicita instanţei de judecată anularea sechestrelor şi a interdicţiilor asupra bunului cumpărat aplicate de instanţele de judecată.

Articolul 5101. Radierea grevărilor

Cumpărătorul solicită radierea din registrul garanţiilor sau, după caz, din registrul bunurilor imobile a gajurilor, a sechestrelor şi a interdicţiilor stinse în conformitate cu dispoziţiile art.510 alin.(1), în temeiul confirmării vînzării emise de către creditorul gajist.

Articolul 511. Achiziţionarea bunurilor gajate de către creditorul gajist

(1) Creditorul gajist poate achiziţiona bunurile gajate dacă:

a) debitorul gajist a consimţit în scris asupra achiziţiei după primirea avizului de executare; şi

b) alte persoane indicate la art.497 alin.(1) nu se opun.

(2) Intenţia creditorului gajist de a achiziţiona bunul gajat poate fi exprimată în avizul de executare sau într-un aviz ulterior transmis debitorului gajist şi altor persoane indicate la art.497 alin.(1). Avizul va indica suma datorată a obligaţiei garantate şi partea din aceasta care se propune a fi stinsă prin achiziţionarea bunului gajat.

(3) Opoziţia faţă de achiziţionarea bunului gajat produce efecte juridice doar dacă este adusă la cunoştinţa creditorului gajist în termen de 15 zile de la primirea avizului prevăzut la alin.(2).

(4) Creditorul gajist care a achiziţionat bunul gajat va îndrepta suma preţului de achiziţie la stingerea obligaţiei garantate.

(5) Achiziţia de către creditorul gajist a bunului gajat:

a) transferă creditorului gajist toate drepturile debitorului gajist asupra bunului gajat;

b) stinge orice alte gajuri, cu excepţia gajurilor de rang superior, în cazurile prevăzute la art.4942 alin.(4); şi

c) stinge sechestrele şi interdicţiile asupra bunului, cu excepţia celor aplicate de instanţele de judecată în litigii nelegate de exercitarea dreptului de gaj.

(6) La achiziţia de către creditorul gajist a bunului gajat, dispoziţiile art.510 alin.(3) şi (4) se aplică în mod corespunzător.

Articolul 5111. Evacuarea locuitorilor în cadrul exercitării dreptului de ipotecă

(1) Dacă nu deţine un drept de locaţiune opozabil creditorului gajist în sensul art.4933, debitorul ipotecar, precum şi celelalte persoane care locuiesc în imobilul ipotecat sînt obligate să elibereze bunul ipotecat la data intrării în vigoare a acordului de transmitere benevolă în posesie, semnat între creditorul ipotecar şi debitorul ipotecar, dacă părţile nu au stabilit un alt termen, sau la momentul rămînerii definitive a ordonanţei judecătoreşti ori, după caz, a hotărîrii judecătoreşti – în cazul exercitării silite a dreptului de ipotecă, sau la data indicată în avizul de executare – în cazul exercitării dreptului de ipotecă în temeiul contractului de ipotecă învestit cu formulă executorie.

(2) Dacă persoanele menţionate la alin.(1) din prezentul articol refuză să elibereze bunul ipotecat sau dacă nu l-au eliberat la expirarea termenului de 15 zile din data stabilită la alin.(1) din prezentul articol, executorul judecătoresc iniţiază evacuarea silită în corespundere cu Codul de executare şi ţinînd cont de dispoziţiile art.4933.”

262. Titlul V din cartea a doua se abrogă.

263. La articolul 513:

în denumire, cuvintele “şi diligenţa” se substituie cu cuvintele “în raporturile obligaţionale”;

la alineatul (1), cuvintele “şi diligenţă” se exclud;

la alineatul (2), cuvîntul “prevederile” se substituie cu cuvîntul “dispoziţiile”.

264. Articolul 515 se abrogă.

265. La articolul 517 alineatul (2) litera a), cuvintele “nu prevede” se substituie cu cuvîntul “exclude”.

266. Capitolul I din titlul I se completează cu articolele 5171 şi 5172 cu următorul cuprins:

“Articolul 5171. Obligaţiile corelative

(1) Obligaţia unei persoane este corelativă obligaţiei care incumbă altei persoane în una dintre următoarele situaţii:

a) executarea obligaţiei se face în schimbul executării celeilalte obligaţii;

b) aceasta constă într-o obligaţie de a contribui la sau de a accepta executarea celeilalte obligaţii;

c) obligaţia este atît de clar legată de cealaltă obligaţie sau de obiectul ei, încît executarea unei obligaţii poate fi privită în mod rezonabil ca dependentă de executarea celeilalte obligaţii.

(2) Obligaţiile corelative se pot naşte din contracte (contracte sinalagmatice), precum şi din alte temeiuri de naştere a obligaţiilor.

Articolul 5172. Obligaţia de rezultat şi obligaţia de mijloace

(1) Debitorul unei obligaţii de rezultat este ţinut să atingă rezultatul promis.

(2) Debitorul unei obligaţii de mijloace este ţinut să manifeste, la executarea prestaţiei sale, prudenţa şi diligenţa unei persoane rezonabile de aceeaşi calitate, pusă în aceleaşi circumstanţe.

(3) Pentru a determina dacă obligaţia este de mijloace sau de rezultat, se ţine cont, printre altele, de următoarele:

a) modul în care obligaţia este exprimată în contract;

b) preţul şi celelalte clauze ale contractului;

c) gradul de risc care, în mod normal, îl implică atingerea rezultatului scontat;

d) aptitudinea celeilalte părţi de a influenţa executarea obligaţiei.”

267. Articolul 521 va avea următorul cuprins:

“Articolul 521. Efectul indivizibilităţii

(1) Obligaţia este indivizibilă între mai mulţi debitori în cazul în care aceştia sînt obligaţi să execute împreună aceeaşi prestaţie, iar creditorul poate pretinde prestaţia doar de la toţi împreună.

(2) Creanţa este indivizibilă între mai mulţi creditori în cazul în care fiecare creditor poate pretinde executarea prestaţiei doar în folosul tuturor creditorilor, iar debitorul trebuie să execute prestaţia în folosul tuturor creditorilor.

(3) Obligaţia indivizibilă nu poate fi divizată nici între debitori sau între creditori, nici între succesorii lor.

(4) Obligaţia nu devine indivizibilă numai prin faptul că în contract este stipulat că este solidară.

(5) Obligaţia divizibilă care are doar un creditor şi un debitor trebuie să fie executată între ei ca o obligaţie indivizibilă, ea rămînînd divizibilă între moştenitorii acestora.”

268. Secţiunea 1 din capitolul II se completează cu articolul 5211 cu următorul cuprins:

“Articolul 5211. Dificultăţile executării în cazul creanţei indivizibile

Dacă unul dintre creditorii indivizibili refuză să accepte sau nu poate accepta executarea prestaţiei, debitorul se poate elibera de obligaţie prin consemnare.”

269. La articolul 523:

în denumire, cuvintele “creanţei solidare” se substituie cu cuvintele “solidarităţii creanţei”;

în alineatul unic, textul “ , prin lege sau atunci cînd prestaţia este indivizibilă” se substituie cu cuvintele “sau prin lege”.

270. Codul se completează cu articolul 5251 cu următorul cuprins:

“Articolul 5251. Confuziunea în cazul creanţei solidare

(1) Dacă unul dintre creditorii solidari dobîndeşte şi calitatea de debitor, confuziunea nu stinge creanţa solidară decît în proporţie cu partea din creanţă ce îi revine acelui creditor.

(2) Ceilalţi creditori solidari îşi păstrează dreptul de regres împotriva creditorului în persoana căruia a operat confuziunea, proporţional cu partea din creanţă ce îi revine fiecăruia dintre ei.”

271. La articolul 529:

alineatul unic devine alineatul (1);

articolul se completează cu alineatele (2)–(4) cu următorul cuprins:

“(2) Orice acte prin care unul dintre creditorii solidari ar consimţi la reducerea sau înlăturarea drepturilor, accesoriilor sau beneficiilor creanţei ori ar prejudicia în orice alt mod interesele celorlalţi creditori sînt inopozabile acestora din urmă.

(3) Hotărîrea judecătorească obţinută de unul dintre creditori împotriva debitorului comun profită şi celorlalţi creditori.

(4) Hotărîrea judecătorească pronunţată în favoarea debitorului comun nu poate fi invocată şi împotriva creditorilor care nu au fost parte în proces.”

272. Secţiunea a 2-a din capitolul II se completează cu articolul 5291 cu următorul cuprins:

“Articolul 5291. Suspendarea şi întreruperea prescripţiei în folosul creditorului solidar

(1) Suspendarea prescripţiei în folosul unuia dintre creditorii solidari poate fi invocată şi de către ceilalţi creditori solidari.

(2) Întreruperea prescripţiei în privinţa unuia dintre creditorii solidari profită tuturor creditorilor solidari.”

273. Articolul 531:

alineatul unic devine alineatul (1), în care textul “ , prin lege sau atunci cînd prestaţia este indivizibilă” se substituie cu cuvintele “sau prin lege”;

articolul se completează cu alineatul (2) cu următorul cuprins:

“(2) Atunci cînd se cer despăgubiri pentru neexecutarea unei obligaţii indivizibile, debitorii sînt ţinuţi solidari pentru plată în folosul creditorului.”

274. În denumirea articolului 537, cuvîntul “Diminuarea” se substituie cu cuvintele “Confuziunea în cazul”.

275. Codul se completează cu articolul 5401 cu următorul cuprins:

“Articolul 5401. Remiterea unui debitor solidar sau tranzacţia cu el

(1) În cazul în care creditorul remite o datorie sau încheie o tranzacţie cu un debitor solidar, ceilalţi debitori sînt eliberaţi în măsura părţii acelui debitor.

(2) În cazul în care obligaţia solidară a codebitorilor a apărut în legătură cu cauzarea unui prejudiciu, eliberarea obţinută conform alin.(1) se extinde doar în măsura în care este necesară pentru a împiedica creditorul să primească mai mult decît reparaţia integrală, iar ceilalţi debitori îşi păstrează drepturile de regres faţă de debitorul care a fost remis sau a tranzacţionat în măsura părţii neexecutate a acelui debitor.”

276. Articolul 541 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:

“(3) Debitorul urmărit poate cere introducerea în cauză a celorlalţi codebitori.”

277. La articolul 544:

în denumire, cuvîntul “executării” se substituie cu cuvîntul “satisfacerii”;

la alineatul (1), cuvîntul “executat” se substituie cu cuvîntul “satisfăcut”, iar în final se introduce textul “ , împreună cu părţile acestora din cheltuielile rezonabile suportate”;

la alineatul (2), cuvintele “întinderii obligaţiei” se substituie cu cuvintele “părţii din obligaţie a”;

articolul se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:

“(3) Debitorul solidar care a satisfăcut obligaţia de asemenea are dreptul, cu respectarea prioritară a drepturilor sau intereselor apărute anterior ale creditorului, să exercite drepturile şi acţiunile creditorului, inclusiv oricare drepturi de garanţie care le însoţesc, în măsura necesară pentru a recupera părţile din obligaţie ale celorlalţi debitori solidari.”

278. În denumirea articolului 545, cuvîntul “Compensarea” se substituie cu cuvîntul “Beneficiile”.

279. La articolul 549:

alineatul unic devine alineatul (1);

articolul se completează cu alineatele (2) şi (3) cu următorul cuprins:

“(2) Hotărîrea judecătorească pronunţată împotriva unuia dintre codebitorii solidari nu are autoritate de lucru judecat faţă de ceilalţi codebitori.

(3) Hotărîrea judecătorească pronunţată în favoarea unuia dintre codebitorii solidari profită şi celorlalţi, cu excepţia cazului în care s-a întemeiat pe un temei ce putea fi invocat numai de acel codebitor.”

280. La articolul 551 alineatul (2), cuvintele “după punerea în întîrziere” se substituie cu cuvintele “în acest scop”.

281. Denumirea capitolul III din titlul I va avea următorul cuprins:

“Capitolul III

TRANSMISIUNEA CREANŢEI ŞI A OBLIGAŢIEI”.

282. La articolul 556:

alineatul (1) se completează în final cu textul “ , dacă din contractul de cesiune nu rezultă un moment ulterior”;

la alineatul (4), textul “creanţele privitoare la încasarea pensiei alimentare, la repararea prejudiciului” se substituie cu textul “ , sub sancţiunea nulităţii absolute, creanţele privitoare la încasarea pensiei alimentare şi la repararea prejudiciului”;

alineatul (5) va avea următorul cuprins:

“(5) Creanţa este incesibilă, sub sancţiunea nulităţii absolute, dacă, în virtutea naturii prestaţiei sau relaţiei între debitor şi creditor, debitorul nu poate fi ţinut în mod rezonabil să o satisfacă decît în folosul acestui creditor. Această regulă nu se aplică dacă debitorul şi-a dat consimţămîntul la cesiune.”

283. Codul se completează cu articolele 5561 şi 5562 cu următorul cuprins:

“Articolul 5561. Forma cesiunii de creanţă

Cesiunea de creanţă trebuie să fie încheiată în forma cerută pentru actul juridic în al cărui temei s-a născut creanţa cesionată.

Articolul 5562. Cesiunea parţială

(1) Creanţa pecuniară poate fi cesionată în parte.

(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, creanţa nepecuniară nu poate fi cesionată în parte decît dacă obligaţia este divizibilă, iar cesiunea nu face ca aceasta să devină, în mod substanţial, mai oneroasă pentru debitor. Această regulă nu se aplică dacă debitorul şi-a dat consimţămîntul la cesiune.”

284. Articolele 557 şi 559 vor avea următorul cuprins:

“Articolul 557. Consimţămîntul debitorului

(1) Titularul unei creanţe o poate transmite unui terţ fără consimţămîntul debitorului dacă legea nu prevede altfel.

(2) Clauza prin care se interzice sau se limitează cesiunea unei creanţe nu afectează cesibilitatea ei.

(3) Cu toate acestea, atunci cînd creanţa este cesionată prin încălcarea acestei clauze, debitorul poate să se libereze de obligaţie executînd în folosul cedentului. Debitorul de asemenea păstrează dreptul de a opune cedentului compensarea, ca şi cum creanţa nu a fost cesionată.

(4) Dispoziţiile alin.(3) nu se aplică:

a) dacă debitorul şi-a dat consimţămîntul la cesiune;

b) dacă interdicţia nu este expres menţionată în înscrisul constatator al creanţei, iar cesionarul nu a cunoscut şi nici nu trebuia, în mod rezonabil, să cunoască existenţa interdicţiei la momentul încheierii contractului de cesiune; sau

c) dacă creanţa este pecuniară şi s-a născut în schimbul furnizării bunurilor, executării lucrărilor sau prestării serviciilor.

(5) Dispoziţiile alin.(2) nu limitează răspunderea cedentului faţă de debitor pentru încălcarea interdicţiei sau limitării de a cesiona creanţa. Cu toate acestea, debitorul nu are dreptul de a recurge la rezoluţiunea contractului din care rezultă creanţa cesionată pe temeiul încălcării clauzei prevăzute la alin.(2).”

“Articolul 559. Obligaţiile asumate de cedent

(1) Cedentul are obligaţiile prevăzute la alin.(2)–(6) şi (9) dacă din contractul de cesiune nu rezultă altceva.

(2) Cedentul garantează că:

a) creanţa cesionată există sau, în cazul creanţei viitoare, va exista conform contractului din care rezultă;

b) cedentul este îndreptăţit să cedeze creanţa sau va fi în drept să o facă la momentul cînd cesiunea va produce efecte;

c) debitorul nu deţine unele excepţii împotriva satisfacerii creanţei;

d) creanţa nu va fi afectată de niciun drept de compensare existent între cedent şi debitor;

e) creanţa nu a făcut obiectul unei cesiuni anterioare în folosul altui cesionar şi nu este obiect al unui drept de garanţie în folosul unui terţ.

(3) Cedentul garantează că clauzele contractului sau altui act juridic, dezvăluite cesionarului în calitate de clauze care guvernează creanţa, nu au fost modificate sau altfel afectate de vreo înţelegere nedezvăluită care ar dăuna cesionarului.

(4) Cedentul garantează că clauzele contractului sau altui act juridic din care rezultă creanţa nu vor fi modificate fără consimţămîntul cesionarului, cu excepţia cazului cînd modificarea este prevăzută în contractul de cesiune sau este făcută cu bună-credinţă şi este de aşa natură încît cesionarul nu ar avea în mod rezonabil obiecţii.

(5) Cedentul se obligă să nu încheie un contract de cesiune subsecvent în privinţa aceleiaşi creanţe care ar duce la faptul că o altă persoană dobîndeşte creanţa cu prioritate faţă de cesionar.

(6) Cedentul se obligă să transmită cesionarului toate drepturile transmisibile destinate să garanteze creanţa şi care nu sînt deja transmise prin efectul cesiunii, precum şi să transmită produsul obţinut din orice drept netransmisibil destinat să garanteze creanţa.

(7) Cedentul nu garantează solvabilitatea actuală sau viitoare a debitorului, cu excepţia cazurilor cînd cedentul a garantat pentru debitor faţă de cesionar.

(8) Dispoziţiile alin.(1)–(7) se aplică în mod corespunzător în privinţa drepturilor accesorii şi a garanţiilor creanţei.

(9) În cazul cesiunii creanţei care rezultă dintr-un titlu de valoare la ordin, cedentul este responsabil şi de executarea obligaţiei de către debitor.”

285. La articolul 560:

alineatul unic devine alineatul (1);

articolul se completează cu alineatul (2) cu următorul cuprins:

“(2) Cu toate acestea, debitorul nu este îndreptăţit să opună cesionarului o excepţie dacă debitorul a făcut cesionarul să creadă că acea excepţie nu există.”

286. Codul se completează cu articolul 5601 cu următorul cuprins:

“Articolul 5601. Efectul cesiunii asupra locului de executare

(1) În cazul cesiunii creanţei pecuniare care trebuie satisfăcută la un anumit loc, cesionarul poate să ceară ca plata să fie efectuată în orice alt loc dacă aceasta se face fără numerar, dar trebuie să-l despăgubească pe debitor pentru orice costuri suplimentare pe care acesta le suportă din motivul modificării locului de plată.

(2) În cazul cesiunii creanţei nepecuniare care urmează a fi executată la un anumit loc, cesionarul nu poate cere executarea la un alt loc.”

287. La articolul 562:

alineatul unic devine alineatul (1), în care cuvintele “primul cesionar” se substituie cu cuvintele “cesionarul a cărui cesiune este notificată prima debitorului”;

articolul se completează cu alineatele (2) şi (3) cu următorul cuprins:

“(2) Cesionarul ulterior poate invoca dispoziţiile alin.(1) doar dacă la data încheierii contractului de cesiune nu a cunoscut şi nici nu trebuia, în mod rezonabil, să cunoască că acea creanţă deja a fost cesionată.

(3) Debitorul este liberat de obligaţie executînd în folosul primului cesionar care îl notifică, indiferent de faptul că debitorul ştia sau nu despre cesiunea repetată.”

288. Articolul 564 va avea următorul cuprins:

“Articolul 564. Notificarea despre cesiune şi executarea în folosul persoanei care nu este creditor

(1) Debitorul este liberat de obligaţie prin executare în folosul cedentului atît timp cît debitorul nu a primit nicio notificare privind cesiunea fie de la cedent, fie de la cesionar şi nu cunoaşte despre faptul că cedentul nu mai este îndreptăţit să obţină executarea.

(2) Chiar dacă persoana identificată în calitate de cesionar în notificarea privind cesiunea primită de la cedent nu este creditor, debitorul este liberat de obligaţie prin executarea cu bună-credinţă în folosul acelei persoane.

(3) Chiar dacă persoana identificată în calitate de cesionar în notificarea privind cesiunea primită de la o persoană care se declară cesionar nu este creditor, debitorul este liberat de obligaţie prin executare în folosul acelei persoane dacă creditorul a determinat debitorul să creadă în mod rezonabil şi cu bună-credinţă că dreptul a fost cesionat acestei persoane.

(4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător dacă obligaţia s-a stins pe altă cale decît executarea.”

289. Codul se completează cu articolele 5641–5643 cu următorul cuprins:

“Articolul 5641. Dovada adecvată a cesiunii

(1) Debitorul care crede pe baza unui temei rezonabil că dreptul a fost cesionat, dar care nu a primit o notificare privind cesiunea, poate să ceară de la persoana care aparent a cesionat dreptul să îi ofere o astfel de notificare privind cesiunea sau o confirmare că dreptul nu a fost cesionat ori că cedentul este încă îndreptăţit să obţină executarea.

(2) Debitorul care a primit o notificare privind cesiunea care nu este în formă textuală pe un suport durabil ori care nu oferă informaţie adecvată despre dreptul cesionat sau numele şi adresa cesionarului poate să ceară de la persoana care notifică să furnizeze o nouă notificare care ar satisface cerinţele respective.

(3) Debitorul care a primit o notificare privind cesiunea de la cesionar, dar nu de la cedent, poate să ceară de la cesionar să prezinte o dovadă certă a cesiunii. Se consideră dovadă certă, dar nu se limitează la aceasta, orice declaraţie în forma textuală pe un suport durabil emanînd de la cedent şi indicînd că creanţa a fost cedată.

(4) Debitorul care a înaintat o cerere conform prezentului articol poate să suspende executarea pînă cînd cererea respectivă este satisfăcută.

Articolul 5642. Opozabilitatea cesiunii faţă de fidejusor

Cesiunea nu este opozabilă fidejusorului decît dacă formalităţile prevăzute pentru opozabilitatea cesiunii faţă de debitor au fost îndeplinite şi în privinţa fidejusorului însuşi.

Articolul 5643. Concurenţa între cesionar şi cedentul care a primit prestaţia

Dacă debitorul este liberat executînd prestaţia conform art.557 alin.(3) sau art.564 alin.(1), dreptul cesionarului faţă de cedent de a i se preda prestaţia are prioritate faţă de dreptul unui reclamant concurent atît timp cît prestaţia se află în posesia cedentului şi poate fi identificată în mod rezonabil faţă de alte bunuri ale acestuia.”

290. Secţiunea a 2-a din capitolul III va avea următorul cuprins:

“Secţiunea a 2-a

Preluarea datoriei

Articolul 567. Felurile preluării datoriei

(1) Un terţ (noul debitor) poate să preia datoria sau o parte din ea în unul din următoarele feluri:

a) debitorul iniţial este liberat de datorie (substituirea completă de către noul debitor);

b) debitorul iniţial este menţinut în calitate de debitor pentru cazul în care noul debitor nu îşi execută corespunzător obligaţiile (substituirea incompletă de către noul debitor);

c) debitorul iniţial şi cel nou poartă răspundere solidară (adăugarea noului debitor).

(2) În cazul în care este evident că a apărut un nou debitor, dar felul preluării datoriei nu este clar, debitorul iniţial şi cel nou sînt consideraţi debitori solidari.

Articolul 568. Forma preluării datoriei

Preluarea datoriei trebuie să fie încheiată în forma cerută pentru actul juridic în al cărui temei s-a născut datoria.

Articolul 569. Consimţămîntul creditorului

(1) Consimţămîntul creditorului este necesar pentru substituirea de către noul debitor, indiferent dacă a avut loc o substituire completă sau incompletă.

(2) Consimţămîntul creditorului privind substituirea de către noul debitor poate să fie dat şi în prealabil. În acest caz, substituirea produce efecte din momentul în care creditorul a fost notificat de către noul debitor despre contractul dintre noul debitor şi cel iniţial.

(3) Consimţămîntul creditorului nu este necesar în cazul adăugării unui nou debitor, dar creditorul, prin notificare către noul debitor, poate să refuze dreptul conferit faţă de noul debitor dacă acest fapt este făcut fără întîrziere nejustificată după ce a fost informat despre drept şi înainte ca acesta să fie acceptat în mod expres sau implicit. În cazul refuzului, se consideră că dreptul nu s-a conferit niciodată.

Articolul 570. Substituirea completă

Un terţ poate să se oblige prin contract cu creditorul şi debitorul iniţial să substituie complet debitorul, cu efectul că debitorul iniţial este liberat de obligaţie.

Articolul 571. Efectele substituirii complete asupra excepţiilor, compensării şi drepturilor de garanţie

(1) Noul debitor poate opune creditorului toate excepţiile pe care debitorul iniţial ar fi putut să le opună creditorului.

(2) Noul debitor nu poate opune creditorului compensarea pe care debitorul iniţial ar fi putut să o opună creditorului.

(3) Noul debitor nu poate opune creditorului niciun drept şi nicio excepţie ce decurge din raportul dintre noul debitor şi cel iniţial.

(4) Liberarea debitorului iniţial se extinde de asemenea asupra oricărei garanţii personale sau reale acordate de către acesta creditorului pentru executarea obligaţiei, cu excepţia cazului cînd garanţia poartă asupra bunului care este transmis noului debitor în calitate de obiect al contractului între debitorul iniţial şi cel nou.

(5) Odată cu liberarea debitorului iniţial, garanţia oferită de orice persoană, alta decît noul debitor, pentru executarea obligaţiei se stinge dacă acea persoană nu acceptă ca garanţia să subziste în folosul creditorului.

Articolul 5711. Substituirea incompletă

Un terţ poate să convină cu creditorul şi debitorul iniţial să substituie incomplet debitorul, cu efectul că debitorul iniţial este menţinut ca debitor în cazul cînd debitorul nou nu execută obligaţia în mod corespunzător.

Articolul 5712. Efectele substituirii incomplete

(1) Substituirea incompletă are aceleaşi efecte asupra excepţiilor şi compensării ca şi substituirea completă.

(2) În măsură în care debitorul iniţial nu este liberat, garanţia personală sau reală acordată în vederea executării obligaţiilor acelui debitor nu este afectată de substituire.

(3) Răspunderea debitorului iniţial este guvernată de către dispoziţiile legale privind fidejusorul cu beneficiu de discuţiune în măsura în care nu contravin dispoziţiilor alin.(1) şi (2).

Articolul 5713. Adăugarea unui nou debitor

Un terţ poate să convină cu debitorul să fie adăugat în calitate de debitor, astfel încît debitorul iniţial şi cel nou să fie debitori solidari.

Articolul 5714. Efectele adăugării unui nou debitor

(1) În cazul în care, în temeiul unui contract între noul debitor şi creditor sau al unui act juridic unilateral şi separat încheiat de noul debitor în folosul creditorului, noul debitor este adăugat în calitate de debitor, el nu poate opune creditorului niciun drept sau nicio excepţie născută din raportul dintre noul debitor şi cel iniţial. În cazul în care un asemenea contract sau act juridic unilateral nu s-a încheiat, noul debitor poate să opună creditorului orice motiv de nulitate care afectează contractul cu debitorul iniţial.

(2) Dispoziţiile legale privitoare la solidaritatea pasivă se aplică în mod corespunzător în măsura în care nu contravin dispoziţiilor alin.(1).”

291. Capitolul III din titlul I se completează cu secţiunile 3–5 cu următorul cuprins:

“Secţiunea a 3-a

Cesiunea contractului

Articolul 5715. Cesiunea contractului

(1) O parte la raportul contractual poate să convină cu un terţ, cu consimţămîntul celeilalte părţi la raportul contractual, ca terţul să o substituie în calitatea de parte la raportul contractual.

(2) Consimţămîntul celeilalte părţi poate fi dat şi în prealabil. În acest caz, transferul produce efect din momentul cînd cealaltă parte este notificată despre acest fapt.

(3) În măsura în care prin efectul acestei substituiri terţul dobîndeşte drepturi, se aplică dispoziţiile secţiunii 1. În măsura în care terţul preia obligaţii, se aplică dispoziţiile secţiunii a 2-a.

Secţiunea a 4-a

Transmisiunea în cazul insolvabilităţii reprezentantului indirect

Articolul 5716. Opţiunea reprezentatului indirect de preluare a drepturilor în cazul insolvabilităţii reprezentantului indirect

(1) Dispoziţiile prezentului articol se aplică atunci cînd reprezentantul indirect a încheiat un contract cu un terţ în baza instrucţiunilor şi pe contul reprezentatului indirect, astfel încît reprezentantul, şi nu reprezentatul, este parte contractantă la acel contract.

(2) Dacă împotriva reprezentantului s-a intentat procedura de insolvabilitate, reprezentatul poate să notifice terţul şi reprezentantul privind preluarea drepturilor reprezentantului conform contractului în raport cu terţul.

(3) Terţul poate să opună faţă de reprezentat orice excepţii pe care le-ar fi putut opune reprezentantului şi toate celelalte excepţii care ar fi disponibile în cazul în care drepturile ar fi fost cesionate prin contract de către reprezentant în folosul reprezentatului.

Articolul 5717. Contraopţiunea terţului

În cazul în care reprezentatul indirect a dobîndit drepturile reprezentantului conform art.5716, terţul poate să notifice reprezentatul şi reprezentantul că optează pentru exercitarea împotriva reprezentatului a drepturilor pe care terţul le are faţă de reprezentant, sub rezerva acelor excepţii pe care reprezentantul le are faţă de terţ.

Secţiunea a 5-a

Subrogaţia

Articolul 5718. Felurile subrogaţiei

(1) Terţul care plăteşte în locul debitorului se subrogă în drepturile creditorului, în forma în care acestea se aflau la data subrogaţiei.

(2) Subrogaţia poate fi convenţională sau legală.

(3) Subrogaţia convenţională poate fi consimţită de debitor sau de creditor. Aceasta trebuie să fie expresă şi, pentru a fi opusă terţilor, trebuie constatată prin înscris.

Articolul 5719. Subrogaţia consimţită de creditor

(1) Subrogaţia este consimţită de creditor atunci cînd, primind plata de la un terţ, îi transmite acestuia, la momentul plăţii, toate drepturile pe care le avea împotriva debitorului.

(2) Subrogaţia operează fără consimţămîntul debitorului. Orice stipulaţie contrară este lovită de nulitate absolută.

Articolul 57110. Subrogaţia consimţită de debitor

(1) Subrogaţia este consimţită de debitor atunci cînd acesta se împrumută spre a-şi plăti datoria şi, pe această cale, transmite împrumutătorului drepturile creditorului faţă de care avea datoria respectivă.

(2) Subrogaţia se produce numai dacă actul de împrumut, inclusiv de credit, şi chitanţa de plată a datoriei au dată certă, în actul de împrumut se declară că suma a fost împrumutată spre a se plăti datoria, iar în chitanţă se menţionează că plata a fost făcută cu banii împrumutaţi de noul creditor.

(3) Subrogaţia consimţită de debitor are loc fără consimţămîntul creditorului iniţial, în lipsă de stipulaţie contrară.

Articolul 57111. Subrogaţia legală

În afară de alte cazuri prevăzute de lege, subrogaţia se produce de drept:

a) în folosul creditorului, chiar chirografar, care plăteşte unui creditor care are un drept de preferinţă, potrivit legii;

b) în folosul dobînditorului unui bun care îl plăteşte pe titularul creanţei însoţite de o garanţie asupra bunului respectiv;

c) în folosul celui care, fiind obligat împreună cu alţii sau pentru alţii, are interes să stingă datoria;

d) în folosul moştenitorului care plăteşte din bunurile sale obligaţiile masei succesorale.

Articolul 57112. Efectele subrogaţiei

(1) Subrogaţia transmite terţului plătitor toate drepturile şi acţiunile creditorului, precum şi accesoriile acestora, în forma în care ele se aflau la data subrogaţiei.

(2) Subrogaţia îşi produce efectele din momentul plăţii pe care terţul o face în folosul creditorului.

(3) Subrogaţia produce efecte împotriva debitorului principal şi a celor care au garantat obligaţia. Aceştia pot opune noului creditor excepţiile pe care le aveau împotriva creditorului iniţial dacă nu au consimţit la subrogaţie.

Articolul 57113. Subrogaţia parţială

(1) În caz de subrogaţie parţială, creditorul iniţial, titular al unei garanţii, poate exercita drepturile sale pentru partea neplătită din creanţă cu preferinţă faţă de noul creditor.

(2) Cu toate acestea, în cazul în care creditorul iniţial s-a obligat faţă de noul creditor să garanteze suma pentru care a operat subrogaţia, cel din urmă este preferat.”

292. La articolul 572, alineatul (3) va avea următorul cuprins:

“(3) Valorile mobiliare nu pot fi transmise direct în contul achitării datoriei dintre două părţi sub sancţiunea nulităţii absolute, dacă dispoziţiile art.8 din Legea nr.184/2016 cu privire la contractele de garanţie financiară nu prevăd altfel.”

293. Articolul 575:

la alineatul (1), enunţul al doilea se exclude;

articolul se completează cu alineatele (11) şi (3) cu următorul cuprins:

“(11) Dacă datoria de a executa imediat nu rezultă din lege, contract sau din natura obligaţiei, debitorul trebuie să execute obligaţia în termen de 7 zile din momentul primirii facturii sau a unei cereri echivalente din partea creditorului. Introducerea acţiunii în justiţie faţă de debitor se asimilează cererii de executare din partea creditorului.”

“(3) Acceptarea de către creditor a executării obligaţiei înainte de termen nu afectează termenul de plată a obligaţiei corelative.”

294. Codul se completează cu articolele 5751 şi 5752 cu următorul cuprins:

“Articolul 5751. Termenul de executare a obligaţiei pecuniare contractuale al cărei creditor este un profesionist

(1) Termenul de executare a obligaţiei pecuniare, stabilit în contractul încheiat între profesionişti, care are ca obiect livrarea de bunuri, executarea de lucrări sau prestarea de servicii, nu poate depăşi 60 de zile de la data prevăzută la alin.(3) lit.a), b) sau, după caz, c) din prezentul articol. Prin excepţie, părţile pot stipula în mod expres în contract un termen de executare mai mare cu condiţia ca această clauză să nu fie vădit abuzivă faţă de creditor în sensul art.7203.

(2) Termenul de executare a obligaţiei pecuniare de către o autoritate publică sau o altă persoană juridică de drept public ori de către asociaţiile acestora, stabilit în contractul încheiat cu un profesionist, care are ca obiect livrarea de bunuri, executarea de lucrări sau prestarea de servicii, nu poate depăşi 30 de zile de la data prevăzută la alin.(3) lit.a), b) sau, după caz, c). Prin excepţie, părţile pot stipula în mod expres în contract un termen de executare care nu poate depăşi 60 de zile dacă acesta este justificat în mod obiectiv, ţinînd cont de natura sau caracteristicile specifice ale contractului.

(3) În cazul în care termenul de executare a obligaţiei pecuniare rezultate dintr-un contract prevăzut la alin.(1) sau (2) nu este determinat şi nici nu rezultă din natura acesteia, obligaţia pecuniară trebuie executată în termen de 30 de zile de la data:

a) primirii de către debitor a facturii sau a unei cereri echivalente de plată;

b) primirii de către debitor a contraprestaţiei obligaţiei pecuniare, dacă data primirii facturii sau a unei cereri echivalente de plată nu este certă, precum şi dacă debitorul primeşte factura sau o cerere echivalentă de plată anterior primirii contraprestaţiei;

c) recepţiei sau verificării contraprestaţiei, dacă prin lege sau prin contract este prevăzută o procedură de recepţie sau verificare prin care se stabileşte conformitatea contractuală a contraprestaţiei şi dacă debitorul primeşte factura sau o cerere echivalentă de plată anterior sau la data la care are loc această recepţie sau verificare.

(4) Dacă este prevăzută o procedură de recepţie sau verificare prin care se stabileşte conformitatea contractuală a contraprestaţiei, durata maximă a procedurii respective nu va depăşi 30 de zile de la data primirii contraprestaţiei, în afara cazului în care contractul prevede în mod expres dispoziţii contrare şi cu condiţia ca aceste clauze să nu fie vădit abuzive faţă de creditor în sensul art.7203.

(5) Orice clauză contrară dispoziţiilor prezentului articol în detrimentul creditorului obligaţiei pecuniare este lovită de nulitate absolută. Nulitatea clauzei nu afectează validitatea celorlalte clauze din contract.

(6) Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului părţilor de a conveni asupra unui grafic de plată a ratelor din suma totală datorată creditorului.

(7) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică contractelor de asigurare sau obligaţiilor debitorului în privinţa căruia este intentat procesul de insolvabilitate.

Articolul 5752. Termenul de executare a obligaţiei în contractele cu consumatorii

(1) În cazul în care termenul de executare a obligaţiei rezultate dintr-un contract între un profesionist şi un consumator nu este determinat şi nici nu rezultă din natura acesteia:

a) profesionistul trebuie să execute obligaţia în folosul consumatorului nu mai tîrziu de 30 de zile de la data încheierii contractului dacă consumatorul nu a cerut ca executarea să aibă loc mai devreme, conform art.575;

b) consumatorul trebuie să plătească profesionistului în termen de 30 de zile de la data primirii facturii sau a unei cereri echivalente de plată. Cu toate acestea, dacă consumatorul a primit cererea de plată înainte să primească prestaţia, dacă nu a primit nicio cerere de plată ori dacă data primirii cererii de plată nu este certă, termenul de 30 de zile curge de la data primirii de către consumator a prestaţiei.

(2) Dacă profesionistul este obligat să restituie banii primiţi de la consumator pentru o anumită prestaţie, restituirea trebuie să se facă consumatorului cît de curînd posibil, însă, în orice caz, nu mai tîrziu de 30 de zile de la apariţia evenimentului care declanşează obligaţia de restituire. Orice clauză contrară dispoziţiilor prezentului alineat în detrimentul consumatorului este lovită de nulitate absolută.”

295. La articolul 576:

alineatul unic devine alineatul (1);

articolul se completează cu alineatele (2)–(4) cu următorul cuprins:

“(2) În cazul în care obligaţia pecuniară urmează a fi executată în rate, creditorul poate pretinde executarea imediată a ratelor neajunse la scadenţă dacă:

a) a survenit unul din cazurile prevăzute la alin.(1);

b) o rată rămîne neplătită, total sau parţial, mai mult de 45 de zile de la scadenţa acesteia;

c) pe parcursul oricărei perioade de 12 luni consecutive, trei sau mai multe rate nu au fost plătite integral la scadenţă;

d) sînt întrunite condiţiile care îl îndreptăţesc pe creditor să recurgă la rezoluţiune pentru neexecutare a contractului din care rezultă obligaţia pecuniară.

(3) Dispoziţiile alin.(2) se aplică în mod corespunzător şi obligaţiei pecuniare care urmează a fi plătită în rate conform hotărîrii judecătoreşti.

(4) Orice clauză contrară dispoziţiilor prezentului articol în detrimentul debitorului consumator este lovită de nulitate absolută.”

296. La articolul 577, cuvintele “atunci cînd” se substituie cu cuvîntul “dacă”.

297. Articolul 578 va avea următorul cuprins:

“Articolul 578. Ordinea executării obligaţiei

Dacă ordinea de executare a obligaţiilor corelative nu este determinată şi nici nu rezultă din natura acestora, atunci, în măsura în care obligaţiile pot fi executate simultan, părţile sînt ţinute să execute simultan dacă circumstanţele nu indică altfel.”

298. Articolul 579:

la alineatul (1), cuvintele “persoana împuternicită de acesta” se substituie cu cuvintele “persoana împuternicită ori indicată de acesta”;

la alineatul (2), cuvîntul “neîmputernicită” se substituie cu cuvintele “care nu este nici împuternicită şi nici indicată de către creditor”.

299. Codul se completează cu articolul 5791 cu următorul cuprins:

“Articolul 5791. Executarea în folosul unui creditor aparent

(1) Executarea efectuată cu bună-credinţă în folosul unui creditor aparent este valabilă chiar dacă ulterior se stabileşte că acesta nu era adevăratul creditor.

(2) Creditorul aparent este ţinut să restituie adevăratului creditor prestaţia primită, potrivit regulilor îmbogăţirii nejustificate.”

300. Articolele 580 şi 581 vor avea următorul cuprins:

“Articolul 580. Plata făcută unui creditor minor, unui adult ocrotit sau unei persoane care nu poate să conştientizeze pe deplin acţiunile sale

(1) Dacă creditorul este un minor, un adult în privinţa căruia s-a instituit o măsură de ocrotire judiciară sau o persoană care nu poate să conştientizeze pe deplin acţiunile sale, plata ce i se face personal nu este valabilă, cu excepţia cazului cînd debitorul demonstrează că plata a profitat creditorului.

(2) Dispoziţiile alin.(1) nu se aplică în privinţa plăţilor care pot fi primite în mod valabil de sine stătător de către minor sau adultul în privinţa căruia s-a instituit o măsură de ocrotire judiciară.

Articolul 581. Executarea obligaţiei de către un terţ

(1) Dacă din lege, act juridic sau din natura obligaţiei nu reiese că debitorul urmează să execute obligaţia personal, creditorul nu poate refuza executarea ei de către un terţ:

a) dacă terţul execută cu consimţămîntul debitorului;

b) dacă terţul are un interes legitim de a executa, iar debitorul nu execută, sau dacă este cert că debitorul nu va executa la scadenţă.

(2) Executarea de către terţ conform alin.(1) nu eliberează debitorul de obligaţie în măsura în care terţul se subrogă în drepturile creditorului.

(3) În cazul în care debitorul nu este ţinut să execute obligaţia personal, însă creditorul acceptă executarea de la terţ în alte cazuri decît cele prevăzute la alin.(1), creditorul este ţinut să repare debitorului prejudiciul suferit astfel.

(4) Debitorul care îi încredinţează executarea obligaţiei unui terţ rămîne responsabil de executare.”

301. La articolul 582, cuvintele “ia locul” se substituie cu cuvintele “se subrogă în drepturile”.

302. Articolele 583 şi 584 vor avea următorul cuprins:

“Articolul 583. Metoda de executare a obligaţiei pecuniare

(1) Obligaţia pecuniară poate fi executată prin orice modalitate utilizată în mod obişnuit în relaţiile respective la locul executării obligaţiei.

(2) Creditorul care acceptă plata prin utilizarea unui instrument de plată, titlu de creanţă sau a oricărui alt instrument conţinînd o promisiune de plată se prezumă că acceptă executarea sub condiţia că plata va fi efectuată.

(3) Cu excepţia cazului cînd creditorul a indicat un anumit cont, efectuarea plăţii prin transfer poate fi făcută la orice cont deschis pe numele creditorului pe care acesta l-a făcut cunoscut.

(4) Dacă plata se face prin transfer, obligaţia pecuniară se consideră executată la data la care suma de bani care a făcut obiectul plăţii a fost înregistrată în contul prestatorului de servicii de plată al persoanei căreia trebuia să i se facă plata.

Articolul 584. Moneda de executare a obligaţiei pecuniare

(1) Obligaţia pecuniară se exprimă în monedă naţională. Părţile pot conveni asupra unor obligaţii pecuniare în valută străină în măsura în care acest lucru nu este interzis prin lege.

(2) Dacă obligaţia pecuniară exprimată în valută străină trebuie executată pe teritoriul ţării, executarea se face în monedă naţională, cu excepţia cazurilor în care părţile au prevăzut plata în valută străină şi legea permite primirea/efectuarea pe teritoriul Republicii Moldova a plăţilor şi a transferurilor în valută străină. Determinarea echivalentului în monedă naţională al obligaţiei pecuniare exprimate în valută străină şi viceversa se efectuează cu aplicarea cursului oficial al leului moldovenesc valabil la data executării obligaţiei, chiar dacă înainte de scadenţa unei obligaţii pecuniare s-a modificat cursul valutar al monedei de plată faţă de moneda obligaţiei pecuniare, dacă legea sau contractul nu stabileşte altfel. În cazul unei reforme monetare, se aplică cursul valutar existent la data reformei monetare.

(3) Dacă obligaţia pecuniară este exprimată într-o valută străină, iar executarea acesteia se face în altă valută străină (în cazurile în care legea permite primirea/efectuarea plăţilor şi transferurilor în valută străină), determinarea echivalentului în altă valută străină al obligaţiei pecuniare exprimate într-o valută străină se efectuează cu aplicarea cursului oficial al leului moldovenesc valabil la data executării obligaţiei, dacă legea sau contractul nu stabileşte altfel.

(4) Partea care este în întîrziere suportă riscul modificării cursului valutar al monedei de plată. Creditorul are dreptul să indice cursul valutar aplicabil plăţii fie de la data scadenţei obligaţiei, fie de la data plăţii obligaţiei. Dacă debitorul deja a efectuat plata conform cursului mai mic, creditorul poate solicita diferenţa care rezultă din cursul valutar în termen de 30 zile de la data recepţionării plăţii.”

303. La articolul 585:

alineatul unic devine alineatul (1), în care după cuvintele “Băncii Naţionale a Moldovei” se introduce textul “aplicabilă conform alin.(2)”;

articolul se completează cu alineatul (2) cu următorul cuprins:

“(2) Rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei aplicabilă:

a) pentru primul semestru al anului în cauză, este rata în vigoare la data de 1 ianuarie din anul respectiv;

b) pentru al doilea semestru al anului în cauză, este rata în vigoare la data de 1 iulie din anul respectiv.”

304. Articolul 586 va avea următorul cuprins:

“Articolul 586. Imputaţia executării

(1) În cazul în care debitorul datorează creditorului mai multe obligaţii de aceeaşi natură, iar prestaţia executată nu este suficientă pentru stingerea tuturor obligaţiilor, sub rezerva dispoziţiilor alin.(6), se stinge obligaţia pe care o indică debitorul în momentul executării.

(2) Dacă debitorul nu face o astfel de indicaţie, creditorul poate, într-un termen rezonabil şi prin notificarea debitorului, imputa executarea asupra uneia sau, după caz, mai multor obligaţii, la alegerea sa.

(3) Imputaţia prevăzută la alin.(2) nu produce efecte dacă se face asupra unei obligaţii care încă nu este scadentă, este ilegală sau este litigioasă.

(4) Dacă nici debitorul şi nici creditorul nu indică imputaţia conform dispoziţiilor corespunzătoare ale alin.(1)–(3), executarea se impută asupra obligaţiei care întruneşte unul dintre următoarele criterii, în următoarea ordine:

a) obligaţia care este scadentă sau care a ajuns prima la scadenţă;

b) obligaţia pentru care creditorul are cele mai puţine garanţii;

c) obligaţia care este cea mai împovărătoare pentru debitor;

d) obligaţia care a apărut prima.

(5) Dacă nu se aplică niciunul dintre criteriile prevăzute la alin.(4), executarea se impută asupra tuturor obligaţiilor proporţional, sub rezerva dispoziţiilor alin.(6).

(6) În cazul obligaţiei pecuniare, indiferent de imputaţia indicată de debitor, plata efectuată de către debitor se va imputa, în primul rînd, cheltuielilor, în al doilea rînd, dobînzii şi altor prestaţii şi, la urmă, sumei de bază (capitalului), dacă creditorul nu face o imputaţie diferită.”

305. La articolul 590, cuvintele “nu se datorează vinovăţiei sale” se substituie cu cuvintele “este justificată”.

306. Articolul 591 va avea următorul cuprins:

“Articolul 591. Interzicerea perceperii unor plăţi de la consumatori

(1) Profesioniştilor li se interzice să perceapă de la consumatori comisioane aferente utilizării unui anumit mijloc de plată care depăşesc costul suportat de profesionist pentru utilizarea unor astfel de modalităţi de plată. Această regulă nu interzice profesioniştilor să perceapă preţuri diferite pentru acelaşi bun sau serviciu atunci cînd acesta este comercializat prin canale de vînzări diferite.

(2) În cazul în care un profesionist operează o linie telefonică în vederea contactării sale prin telefon cu privire la contractul încheiat, consumatorul nu este obligat să plătească, la contactarea profesionistului, mai mult decît tariful de bază. Profesionistul nu are dreptul să utilizeze în acest scop numere telefonice pentru servicii cu tarif special (premium rate).

(3) Dispoziţiile alin.(2) nu aduc atingere dreptului furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice de a taxa aceste apeluri.

(4) Înainte ca consumatorul să încheie un contract sau să accepte o ofertă, profesionistul trebuie să solicite consimţămîntul explicit din partea consumatorului cu privire la orice plată suplimentară faţă de cea asupra căreia s-au înţeles anterior prin care se remunerează obligaţia contractuală principală a profesionistului. În cazul în care profesionistul nu a obţinut consimţămîntul explicit al consumatorului, însă l-a dedus utilizînd opţiuni incluse în mod automat pe care consumatorul trebuie să le respingă pentru a evita plata suplimentară sau prin acceptarea condiţiilor contractuale standard, consumatorul poate pretinde restituirea acestei plăţi.

(5) Dispoziţiile prezentului articol se aplică contractelor de vînzare-cumpărare, de executare de lucrări şi celor de prestări servicii, precum şi contractelor de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, contractelor de furnizare a gazelor naturale, contractelor de furnizare a energiei electrice, contractelor de furnizare a energiei termice şi contractelor de furnizare de conţinut digital.

(6) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică contractelor prevăzute la art.6788 alin.(2) lit.a)–j), l) şi m) şi alin.(3), (6) şi (8). Cu toate acestea, dispoziţiile alin.(4) din prezentul articol se aplică plăţilor suplimentare impuse consumatorului pe baza unui contract de servicii financiare dacă acesta este un contract legat de contractul căruia i se aplică prezentul articol.

(7) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în măsura în care dispoziţiile legale speciale referitoare la anumite tipuri de contracte încheiate cu consumatorii nu prevăd altfel.

(8) Orice clauză contrară dispoziţiilor prezentului articol în detrimentul consumatorului este lovită de nulitate absolută.”

307. La articolul 597 alineatul (1), litera c) va avea următorul cuprins:

“c) nu poate beneficia de dobînzi şi dobînzi de întîrziere ori penalităţi pentru datoria faţă de el, dacă legea nu prevede altfel.”

308. Secţiunea a 2-a din capitolul IV se completează cu articolul 5971 cu următorul cuprins:

“Articolul 5971. Nepreluarea bunului corporal

(1) Persoana obligată să predea sau să restituie un bun corporal, altul decît banii, care a rămas în posesia lui din motiv că creditorul nu a preluat bunul, este obligată să ia măsuri rezonabile de a-l proteja şi păstra.

(2) Debitorul se poate elibera de obligaţia de a preda sau a restitui bunul şi de obligaţia prevăzută la alin.(1) prin, la alegerea sa:

a) depozitarea ori, după caz, consemnarea bunului la un terţ în condiţii rezonabile, pe care îl va preda la prima cerere a creditorului, şi notificarea creditorului despre depozitare ori, după caz, consemnare;

b) vînzarea bunului în condiţii rezonabile după expirarea unui termen suplimentar pe care debitorul i l-a stabilit prin notificare creditorului şi plata venitului net în folosul creditorului.

(3) Cu toate acestea, dacă bunul este perisabil sau dacă păstrarea lui presupune cheltuieli disproporţionate, debitorul are obligaţia să ia măsuri rezonabile de a dispune de bun. Debitorul se poate elibera de obligaţia de a preda sau a restitui prin plata venitului net în folosul creditorului.

(4) Debitorul rămas în posesie are dreptul la rambursarea cheltuielilor rezonabile suportate ori să le reţină din venitul vînzării conform prezentului articol.”

309. După denumirea secţiunii a 3-a din capitolul IV se introduce textul:

“§1. Dispoziţii generale

Articolul 5972. Garanţia comună a creditorilor

(1) Debitorul răspunde cu întregul său patrimoniu pentru obligaţiile sale. Patrimoniul debitorului serveşte drept garanţie comună a creditorilor săi.

(2) Nu pot face obiectul garanţiei prevăzute la alin.(1) bunurile insesizabile.

(3) Creditorii ale căror creanţe s-au născut în legătură cu o anumită diviziune a patrimoniului, autorizată de lege, trebuie să urmărească mai întîi bunurile care fac obiectul acelei mase patrimoniale. Dacă acestea nu sînt suficiente pentru satisfacerea creanţelor, pot fi urmărite şi celelalte bunuri ale debitorului, cu excepţia cazului în care debitorul răspunde, conform legii sau contractului, doar cu acea masă patrimonială.

Articolul 5973. Egalitatea creditorilor şi cauzele de preferinţă

(1) Sumele obţinute din urmărirea bunurilor din patrimoniul debitorului se împart între creditori proporţional cu valoarea creanţei fiecăruia, cu excepţia cazului în care există între ei cauze de preferinţă ori contracte cu privire la ordinea îndestulării lor.

(2) Creditorii care au acelaşi rang au deopotrivă drept la satisfacerea creanţei, proporţional cu valoarea creanţei fiecăruia dintre ei.

(3) Cauzele de preferinţă sînt privilegiile şi garanţiile reale.

Articolul 5974. Privilegiul

(1) Privilegiul este preferinţa acordată de lege unui creditor în considerarea creanţei sale.

(2) Privilegiul este indivizibil.

(3) Privilegiile sînt opozabile terţilor fără să fie necesară înregistrarea lor în registrele de publicitate, dacă prin lege nu se prevede altfel.

(4) Creanţele garantate cu o garanţie reală se satisfac din contul bunurilor grevate cu prioritate faţă de creanţele privilegiate.

(5) Creanţele privilegiate se satisfac cu prioritate faţă de creanţele fără privilegiu, chiar dacă acestea din urmă s-au născut mai înainte.

(6) Rangul privilegiilor se stabileşte prin lege.

(7) În cazurile expres prevăzute de lege, privilegiul poartă doar asupra anumitor bunuri din patrimoniul debitorului (privilegiile speciale).”

310. Articolul 598 va avea următorul cuprins:

“Articolul 598. Dreptul creditorului de a-şi conserva creanţa

Creditorul poate să ia toate măsurile necesare sau utile pentru conservarea drepturilor sale, precum asigurarea dovezilor, îndeplinirea unor formalităţi de publicitate şi informare pe contul debitorului, exercitarea acţiunii oblice ori luarea unor măsuri asigurătorii.”

311. După articolul 598 se introduce textul:

“§2. Acţiunea oblică”.

312. Articolul 599:

la alineatul (1), după cuvintele “debitorului său” se introduc cuvintele “şi independent de voinţa acestuia”;

articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:

“(4) În raporturile dintre creditorul care acţionează pe cale oblică şi debitorul său se aplică în mod corespunzător dispoziţiile privind reprezentarea legală.”

313. În denumirea şi în cuprinsul articolului 600, cuvintele “acţiune oblică” se substituie cu cuvintele “acţiune pe cale oblică”.

314. La articolul 601:

în denumire, cuvîntul “oblice” se substituie cu cuvintele “exercitate pe cale oblică”;

articolul se completează în final cu textul: “Cu toate acestea, creditorul care a exercitat acţiunea oblică beneficiază de un privilegiu asupra acelor bunuri în scopul rambursării cheltuielilor suportate în legătură cu acţionarea pe cale oblică.”

315. Secţiunea a 3-a din capitolul IV se completează cu §3 cu următorul cuprins:

“§3. Acţiunea revocatorie

Articolul 6011. Acţiunea revocatorie

(1) Creditorul poate cere să fie declarate inopozabile faţă de el actele juridice încheiate de debitor în dauna creditorului, manifestată prin împiedicarea satisfacerii integrale a drepturilor creditorului faţă de debitor, dacă debitorul a cunoscut sau trebuia să cunoască că actul juridic va dăuna creditorului sau, în cazul în care actul juridic a fost încheiat înainte de apariţia dreptului creditorului, acesta a fost încheiat de către debitor cu intenţia de a dăuna creditorilor în general.

(2) În cazul în care actul juridic atacat este cu titlu oneros, suplimentar circumstanţelor prevăzute la alin.(1) creditorul trebuie să demonstreze că:

a) terţul contractant sau beneficiarul actului a cunoscut ori trebuia să cunoască că actul juridic va dăuna creditorului sau că el a fost încheiat cu intenţia de a dăuna creditorului; sau

b) dacă actul juridic a fost încheiat înainte de apariţia dreptului creditorului, terţul contractant sau beneficiarul actului juridic a cunoscut intenţia debitorului de a dăuna creditorilor în general.

(3) Debitorul se prezumă că cunoştea sau trebuia să cunoască că actul juridic cu titlu gratuit va dăuna creditorului ori creditorilor în general dacă acesta este încheiat în ultimele 12 luni ce preced înaintarea acţiunii revocatorii.

(4) Ambele părţi ale actului juridic cu titlu oneros sînt prezumate că cunoşteau sau trebuiau să cunoască că el va dăuna creditorului ori creditorilor în general dacă actul juridic este încheiat în ultimele 12 luni ce preced înaintarea acţiunii revocatorii şi acesta constituie:

a) un act juridic în care valoarea de piaţă a prestaţiei debitorului depăşeşte cu o treime valoarea de piaţă a contraprestaţiei terţului contractant; sau

b) un act juridic încheiat de către debitor cu o persoană afiliată debitorului sau al cărui beneficiar este o persoană afiliată debitorului.

(5) În cazurile prevăzute la alin.(4), se prezumă că terţul contractant nu a executat contraprestaţia.

(6) Creditorul poate înainta acţiunea revocatorie chiar dacă creanţa sa încă nu este exigibilă.

(7) În sensul dispoziţiilor legale privitoare la acţiunea revocatorie, prin debitor se înţelege şi terţul care a acordat o garanţie reală sau personală în folosul creditorului.

Articolul 6012. Particularităţile contestării garanţiilor

(1) În scopul aplicării dispoziţiilor art.6011, garanţia reală acordată de către debitor pentru a garanta propria obligaţie constituie un act juridic cu titlu oneros.

(2) În scopul aplicării dispoziţiilor art.6011, garanţia reală sau personală acordată de către debitor pentru a garanta obligaţia terţului constituie un act juridic cu titlu oneros dacă a fost acordată concomitent cu încheierea contractului din care rezultă obligaţia garantată sau, în cazul în care s-a acordat ulterior, dacă a fost iniţial expres menţionată în contractul din care rezultă obligaţia garantată.

Articolul 6013. Limitarea acţiunii revocatorii

(1) Creditorul a cărui creanţă rezultă din contract nu poate ataca pe calea acţiunii revocatorii actele juridice încheiate de către debitor în măsura în care creditorul, la momentul încheierii contractului, cunoştea sau, în mod rezonabil, trebuia să cunoască actul juridic şi posibilul efect de a dăuna creditorului în viitor.

(2) De asemenea, nu poate înainta acţiune revocatorie creditorul care a consimţit la încheierea actului juridic de către debitor sau care a renunţat expres în alt mod la dreptul de a ataca actele debitorului pe calea acţiunii revocatorii.

(3) Acţiunea revocatorie se prescrie extinctiv în termen de 1 an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască dauna ce rezultă din actul juridic supus atacării.

Articolul 6014. Efectele admiterii acţiunii revocatorii

(1) Actul juridic atacat va fi declarat inopozabil atît faţă de creditorul care a depus acţiunea revocatorie, cît şi faţă de toţi ceilalţi creditori care, putînd depune acţiune revocatorie, au intervenit în cauză. Aceştia vor avea dreptul de a fi plătiţi din sumele obţinute din urmărirea prestaţiei primite de către terţul contractant sau beneficiar, cu respectarea ordinii de preferinţă existente între aceşti creditori. Suma rămasă după satisfacerea creanţelor tuturor acestor creditori se restituie terţului contractant sau, după caz, beneficiarului.

(2) În cazul în care terţul contractant sau beneficiarul nu poate restitui prestaţia datorată, creditorul poate pretinde valoarea ei bănească conform dispoziţiilor legale privind îmbogăţirea nejustificată.

(3) Terţul contractant sau beneficiarul care a dobîndit ceva în baza actului juridic declarat inopozabil poate exclude urmărirea prestaţiei, plătind creditorului căruia profită admiterea acţiunii o sumă de bani egală cu dauna suferită de acesta din urmă prin încheierea şi executarea actului juridic. În caz contrar, hotărîrea judecătorească de admitere a acţiunii revocatorii indisponibilizează bunul pînă la încetarea executării silite a creanţei pe care s-a întemeiat acţiunea revocatorie.

Articolul 6015. Înaintarea acţiunii revocatorii în privinţa actelor juridice subsecvente

Prin acţiune revocatorie se poate declara inopozabil şi actul juridic subsecvent actului juridic inopozabil încheiat de către debitor. În acest caz, dispoziţiile art.6011–6016 se aplică în mod corespunzător, în special terţul contractant va fi debitorul, iar dobînditorul subsecvent va fi terţul contractant sau beneficiarul.

Articolul 6016. Acţiunea revocatorie de dreptul insolvabilităţii

Dispoziţiile art.6011–6055 nu afectează dispoziţiile legale privind acţiunea administratorului insolvabilităţii sau a lichidatorului de contestare a actelor şi a prestaţiilor săvîrşite de debitor înainte de declararea insolvabilităţii sale.”

316. Capitolul V din titlul I va avea următorul cuprins:

“Capitolul V

NEEXECUTAREA OBLIGAŢIEI

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Articolul 602. Mijloacele juridice de apărare ale creditorului în caz de neexecutare a obligaţiei

(1) Atunci cînd, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia, creditorul poate, în condiţiile legii şi, după caz, ale contractului, la alegerea sa:

a) să ceară executarea silită a obligaţiei;

b) să suspende executarea obligaţiei corelative;

c) să reducă obligaţia sa corelativă;

d) să recurgă la rezoluţiunea contractului;

e) să ceară plata de despăgubiri pentru prejudiciul suferit prin neexecutare;

f) să exercite orice alt mijloc juridic de apărare, prevăzut de lege sau contract, pentru realizarea dreptului său încălcat prin neexecutare.

(2) Dacă debitorul demonstrează că neexecutarea obligaţiei este justificată, creditorul poate recurge la oricare din mijloacele juridice de apărare prevăzute la alin.(1), cu excepţia executării silite în natură şi plăţii de despăgubiri.

(3) Creditorul nu poate recurge la mijloacele juridice de apărare prevăzute la alin.(1) în măsura în care a cauzat neexecutarea obligaţiei debitorului.

(4) Mijloacele juridice de apărare prevăzute la alin.(1) care sînt compatibile pot fi cumulate. În special, creditorul nu este lipsit de dreptul la despăgubiri prin recurgerea la oricare alt mijloc.

(5) Neexecutarea obligaţiei înseamnă orice abatere, cu sau fără justificare, de la executarea corespunzătoare a obligaţiei şi include neexecutarea totală sau parţială a obligaţiei, executarea necorespunzătoare sau cu întîrziere a obligaţiei.

(6) Părţile contractante pot prevedea că şi alte evenimente decît neexecutarea obligaţiei acordă creditorului toate sau unele dintre mijloacele juridice de apărare prevăzute la alin.(1).

(7) Declaraţia creditorului nu produce efectul rezoluţiunii sau al reducerii obligaţiei corelative dacă la acea dată dreptul la rezoluţiune sau la reducerea obligaţiei corelative era prescris extinctiv, iar debitorul invocă această excepţie înainte sau după declaraţie.

Articolul 603. Acordarea termenului suplimentar pentru executare

(1) În orice caz de neexecutare a unei obligaţii, creditorul poate, prin declaraţie către debitor, să acorde un termen suplimentar pentru executare corespunzătoare.

(2) Pe durata termenului suplimentar, creditorul poate suspenda executarea propriilor obligaţii corelative şi poate cere despăgubiri, dar nu poate recurge la oricare alt mijloc.

(3) Dacă creditorul primeşte declaraţie de la debitor că acesta nu va executa în interiorul termenului acordat sau dacă la expirarea acelui termen nu s-a efectuat o executare corespunzătoare, creditorul poate recurge la oricare mijloc disponibil.

Articolul 604. Circumstanţele care justifică neexecutarea

În afară de alte cazuri prevăzute de lege, neexecutarea obligaţiei este justificată în măsura în care debitorul demonstrează una din următoarele circumstanţe:

a) ea se datorează unui impediment prevăzut la art.605;

b) creditorul a cauzat neexecutarea obligaţiei debitorului, inclusiv prin întîrziere sau prin faptul că debitorul a suspendat executarea obligaţiei în temeiul art.615.

Articolul 605. Justificarea datorită unui impediment

(1) Neexecutarea obligaţiei debitorului este justificată dacă ea se datorează unui impediment în afara controlului debitorului şi dacă debitorului nu i se putea cere în mod rezonabil să evite sau să depăşească impedimentul ori consecinţele acestuia.

(2) În cazul în care obligaţia a apărut dintr-un contract sau alt act juridic, neexecutarea nu este justificată dacă debitorul ar fi putut în mod rezonabil să ia în considerare impedimentul la data încheierii.

(3) În cazul în care impedimentul justificator este doar temporar, justificarea produce efecte pe durata existenţei impedimentului. Totuşi, dacă întîrzierea capătă trăsăturile neexecutării esenţiale, creditorul poate să recurgă la mijloacele juridice de apărare întemeiate pe o asemenea neexecutare.

(4) În cazul în care impedimentul justificator este permanent, obligaţia se stinge. Obligaţia corelativă de asemenea se stinge. În cazul obligaţiilor contractuale, efectele restitutive ale acestei stingeri sînt reglementate prin dispoziţiile art.6234–62310, care se aplică în mod corespunzător.

(5) Debitorul are obligaţia de a asigura ca creditorul să primească o notificare despre impediment şi efectele lui asupra capacităţii de a executa, într-un termen rezonabil după ce debitorul a cunoscut sau trebuia să cunoască aceste circumstanţe. Creditorul are dreptul la despăgubiri pentru orice prejudiciu rezultat din neprimirea respectivei notificări.

(6) Impedimentul justificator nu exonerează debitorul de plata despăgubirilor dacă impedimentul a apărut după neexecutarea obligaţiei, cu excepţia cazului cînd creditorul nu ar fi putut, oricum, din cauza impedimentului, să beneficieze de executarea obligaţiei.

Articolul 606. Clauza care exclude sau limitează mijloacele juridice de apărare ale creditorului

Clauza unui contract sau alt act juridic prin care se exclude sau se limitează anticipat răspunderea de a plăti despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin neexecutarea intenţionată sau din culpa gravă a obligaţiei este lovită de nulitate absolută.

Articolul 607. Notificările referitoare la neexecutare

(1) Dacă creditorul face debitorului o notificare referitoare la faptul neexecutării obligaţiei sau la faptul că el prevede o asemenea neexecutare şi notificarea este expediată ori făcută corect, atunci întîrzierea sau inexactitatea în procesul de transmitere a notificării sau faptul că ea nu a parvenit nu o împiedică să producă efecte.

(2) Notificarea produce efecte din momentul în care ar fi trebuit să ajungă în circumstanţe normale.

Articolul 608. Omiterea de a notifica despre neconformitate

(1) Dacă, în cazul unei obligaţii de a livra bunuri, a executa lucrări sau a presta servicii, debitorul livrează bunuri, execută lucrări sau prestează servicii care nu sînt conforme cu condiţiile obligaţiei, creditorul nu poate invoca neconformitatea decît în cazul în care creditorul îl notifică pe debitor într-un termen rezonabil, specificînd natura neconformităţii.

(2) Termenul rezonabil curge din momentul în care bunurile sînt livrate sau lucrarea ori serviciul este finalizat sau, dacă este mai tîrziu, din momentul în care creditorul a descoperit sau trebuia în mod rezonabil să descopere neconformitatea.

(3) Debitorul nu poate invoca dispoziţiile alin.(1) dacă creditorul a omis să notifice fapte pe care debitorul le cunoştea sau, în mod rezonabil, trebuia să le cunoască şi pe care debitorul, deşi era obligat, nu le-a dezvăluit creditorului.

(4) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică dacă creditorul este consumator.

Articolul 609. Profesionistul care nu poate îndeplini comanda consumatorului făcută prin comunicare la distanţă

(1) În cazul în care un profesionist nu poate executa obligaţiile rezultate dintr-un contract încheiat cu un consumator prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanţă, el este obligat să informeze imediat consumatorul şi să restituie, fără întîrziere nejustificată şi, în orice caz, în termen nu mai mare de 30 de zile, sumele plătite de către consumator. Mijloacele juridice de apărare ale consumatorului rezultate din neexecutarea profesionistului rămîn neafectate.

(2) Orice clauză care derogă de la dispoziţiile prezentului articol în detrimentul consumatorului este lovită de nulitate absolută.

Secţiunea a 2-a

Remedierea de către debitor a executării necorespunzătoare

Articolul 610. Remedierea de către debitor

(1) În cazul în care executarea nu corespunde condiţiilor obligaţiei, debitorul poate oferi o executare nouă şi conformă dacă aceasta se poate face în interiorul termenului prevăzut pentru executare.

(2) Dacă debitorul nu poate face o ofertă de executare nouă şi conformă în interiorul termenului prevăzut pentru executare, dar, imediat după ce a fost notificat despre neconformitate, se oferă să o remedieze într-un termen rezonabil pe cheltuială proprie, creditorul nu poate recurge la niciun mijloc pentru caz de neexecutare, cu excepţia suspendării executării obligaţiei corelative, înainte de a acorda debitorului un termen rezonabil pentru remedierea neconformităţii.

(3) Cu toate acestea, creditorul nu este obligat să acorde debitorului un termen pentru remediere în una din următoarele situaţii:

a) neexecutarea obligaţiei contractuale în termenul prevăzut pentru executare constituie o neexecutare esenţială;

b) creditorul are motiv să considere că executarea debitorului a fost făcută, contrar bunei-credinţe, cu cunoştinţa neconformităţii;

c) creditorul are motiv să considere că debitorul nu va putea să efectueze remedierea într-un termen rezonabil şi fără a crea inconveniente semnificative sau fără a aduce atingere intereselor legitime ale creditorului;

d) debitorul refuză remedierea, remedierea este imposibilă sau remedierea este în alt mod inoportună, avînd în vedere circumstanţele.

(4) Debitorul suportă cheltuielile de remediere, îndeosebi cheltuielile de transport, de drum, de executare a lucrărilor şi de procurare a materialelor.

Articolul 611. Consecinţele acordării către debitor a posibilităţii de remediere

(1) În interiorul termenului acordat pentru remediere, creditorul poate suspenda executarea obligaţiilor sale corelative, dar nu poate recurge la alt mijloc prevăzut de art.602 alin.(1).

(2) Dacă debitorul nu remediază neconformitatea în termenul acordat, creditorul poate recurge la oricare mijloc disponibil.

(3) Chiar dacă remedierea s-a făcut, creditorul păstrează dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin neexecutarea iniţială sau ulterioară ori prin realizarea remedierii.

Articolul 612. Restituirea prestaţiei înlocuite

(1) Dacă debitorul, benevol sau în urma obligării conform art.614, a remediat o executare neconformă prin înlocuirea prestaţiei, acesta are dreptul şi obligaţia de a lua înapoi prestaţia înlocuită pe cheltuiala sa.

(2) Creditorul nu este ţinut să plătească pentru folosinţa prestaţiei înlocuite de care a beneficiat pînă la data înlocuirii.

Secţiunea a 3-a

Dreptul de a cere executarea silită

Articolul 613. Executarea silită a obligaţiilor pecuniare

(1) Creditorul are dreptul de a obţine plata silită a sumelor de bani datorate ajunse la scadenţă.

(2) În cazul în care creditorul încă nu a executat obligaţia corelativă pentru care se datorează plata şi este clar că debitorul obligaţiei pecuniare nu va dori să primească executarea, creditorul poate, cu toate acestea, să execute obligaţia corelativă şi poate obţine plata silită, cu excepţia unuia dintre următoarele cazuri:

a) creditorul ar fi putut încheia un contract de substituire în condiţii rezonabile fără eforturi sau cheltuieli semnificative;

b) silirea debitorului să primească executarea obligaţiei corelative ar fi nerezonabilă, avînd în vedere circumstanţele.

Articolul 614. Executarea obligaţiilor nepecuniare

(1) Creditorul are dreptul de a obţine executarea silită în natură a obligaţiei, alta decît cea de a plăti o sumă de bani.

(2) Executarea silită în natură include şi dreptul creditorului:

a) de a cere remedierea gratuită a executării care nu este conformă cu condiţiile obligaţiei;

b) în cazul neexecutării de către debitor a obligaţiei de a preda un bun, de a cere ca bunul să fie luat de la debitor şi să-i fie predat creditorului;

c) de a cere să fie distrus tot ceea ce este făcut cu încălcarea obligaţiei de a nu face ori să fie autorizat să distrugă el însuşi, cheltuielile urmînd să fie puse în sarcina debitorului.

(3) Cu toate acestea, executarea în natură nu poate fi obţinută pe cale silită în unul din următoarele cazuri:

a) executarea ar fi ilegală sau imposibilă;

b) executarea ar solicita eforturi sau cheltuieli disproporţionate, cu excepţia cazului cînd creditorul nu poate obţine o prestaţie similară de la un terţ;

c) executarea este atît de personală, încît ar fi nerezonabil de a o executa silit.

(4) Creditorul este decăzut din dreptul de a obţine executarea silită în natură dacă nu cere executarea într-un termen rezonabil după ce a cunoscut sau trebuia să cunoască neexecutarea.

(5) Creditorul nu poate cere despăgubiri pentru prejudiciu sau penalitate în măsura în care el a majorat prejudiciul sau suma penalităţii, insistînd în mod nerezonabil asupra executării în natură în circumstanţe în care creditorul ar fi putut încheia un contract de substituire în condiţii rezonabile fără eforturi sau cheltuieli semnificative.

(6) Faptul că dreptul de a cere executarea silită în natură este exclus conform alin.(3) sau (4) nu aduce atingere dreptului de a cere despăgubiri.

Secţiunea a 4-a

Suspendarea executării

Articolul 615. Dreptul de a suspenda executarea obligaţiei corelative

(1) Creditorul care este ţinut să execute obligaţia corelativă în acelaşi moment în care debitorul îşi execută obligaţia sau după acel moment are dreptul de a suspenda executarea obligaţiei corelative pînă cînd debitorul s-a oferit să execute sau a executat.

(2) Creditorul care este ţinut să execute obligaţia corelativă înainte de momentul în care debitorul îşi execută obligaţia şi care în mod rezonabil crede că debitorul nu va executa obligaţia la scadenţă poate suspenda executarea obligaţiei corelative atît timp cît această încredere rezonabilă persistă. Cu toate acestea, dreptul de a suspenda executarea se stinge dacă debitorul acordă asigurări suficiente de executare corespunzătoare.

(3) Creditorul care suspendă executarea în situaţia menţionată la alin.(2) are îndatorirea să notifice de îndată debitorul despre acest fapt şi poartă răspundere pentru prejudiciul cauzat debitorului prin neexecutarea acestei îndatoriri.

(4) Dreptul de a suspenda conform prezentului articol se referă la întreaga obligaţie sau doar la o parte din ea, după cum este rezonabil conform circumstanţelor.

(5) Dacă debitorul înaintează o acţiune prin care cere executarea silită a obligaţiei corelative, iar creditorul invocă suspendarea executării ei pe temeiul alin.(1) sau (2), instanţa de judecată va stabili în hotărîrea judecătorească prin care se dispune executarea silită a obligaţiei corelative că creditorul trebuie să execute obligaţia corelativă conform hotărîrii judecătoreşti doar dacă debitorul execută simultan obligaţia sa faţă de creditor ori oferă asigurări suficiente ale executării faţă de creditor sau dacă creditorul se află în întîrziere de a accepta executarea oferită de către debitor.

Secţiunea a 5-a

Rezoluţiunea

§1. Temeiurile rezoluţiunii pentru neexecutare

Articolul 616. Rezoluţiunea pentru neexecutare

Rezoluţiunea pentru neexecutare are loc cînd se întemeiază pe dispoziţiile art.617, 618, 619 sau 620, precum şi cînd se întemeiază pe un alt caz de neexecutare a obligaţiei contractuale pentru care legea sau contractul acordă creditorului dreptul la rezoluţiune.

Articolul 617. Rezoluţiunea pentru neexecutare esenţială

(1) Creditorul are dreptul la rezoluţiune dacă neexecutarea de către debitor a obligaţiei contractuale este esenţială.

(2) Neexecutarea obligaţiei contractuale este esenţială în unul dintre următoarele cazuri:

a) ea privează în mod substanţial creditorul de ceea ce se putea aştepta în baza contractului, în raport cu întregul raport contractual sau tranşa supusă rezoluţiunii, cu excepţia cazului în care la momentul încheierii contractului debitorul nu a prevăzut şi nici nu putea să prevadă în mod rezonabil acel rezultat;

b) executarea întocmai a obligaţiei ţine de esenţa contractului;

c) ea este intenţionată sau din culpă gravă;

d) dă creditorului motiv să creadă că nu poate conta pe executarea din partea debitorului în viitor.

Articolul 618. Rezoluţiunea după acordarea termenului suplimentar pentru executare

(1) Creditorul are dreptul la rezoluţiune în caz de neexecutare a obligaţiei contractuale dacă i-a acordat debitorului, prin notificare, un termen suplimentar rezonabil pentru executare, iar debitorul nu a executat în acest termen.

(2) Dacă termenul acordat este nerezonabil de scurt sau nu s-a fixat niciun termen, creditorul poate rezolvi doar după expirarea unui termen rezonabil din data cînd notificarea produce efecte.

(3) Dreptul la rezoluţiune pe temeiul dispoziţiilor prezentului articol nu apare dacă neexecutarea este minoră.

Articolul 619. Rezoluţiunea pentru neexecutare anticipată

Creditorul are dreptul la rezoluţiune înainte de scadenţa obligaţiei contractuale dacă debitorul a declarat că nu va executa obligaţia sau pe altă cale este clar că nu o va executa, cu condiţia, în toate cazurile, că neexecutarea ar fi fost esenţială.

Articolul 620. Rezoluţiunea pentru lipsa asigurărilor adecvate ale executării

Creditorul care crede în mod rezonabil că va avea loc o neexecutare esenţială a obligaţiei contractuale are dreptul la rezoluţiune dacă cere de la debitor, prin notificare, asigurări adecvate ale executării corespunzătoare şi asemenea asigurări nu îi sînt oferite într-un termen rezonabil.

§2. Domeniul de aplicare, exercitarea şi decăderea din dreptul la rezoluţiune

Articolul 621. Domeniul de aplicare al dreptului la rezoluţiune

(1) În cazul în care obligaţiile debitorului rezultate din contract nu sînt divizibile, creditorul are dreptul la rezoluţiunea contractului doar în întregime (rezoluţiune totală).

(2) În cazul în care obligaţiile debitorului rezultate din contract trebuie executate în tranşe separate sau sînt divizibile în alt mod, atunci:

a) dacă există un temei de rezoluţiune pentru neexecutare în privinţa unei tranşe căreia îi poate fi atribuită o contraprestaţie, creditorul are dreptul la rezoluţiunea contractului în privinţa acelei tranşe (rezoluţiune parţială);

b) creditorul are dreptul la rezoluţiunea contractului în întregime doar dacă creditorul nu are în mod rezonabil interes să accepte executarea celorlalte tranşe sau dacă temeiul de rezoluţiune se referă la raportul contractual în întregime (rezoluţiune totală).

(3) În cazul locaţiunii, antreprizei, prestării serviciilor şi altor raporturi contractuale, dacă se execută în tranşe separate sau sînt divizibile în alt mod, rezoluţiunea se aplică doar în raport cu tranşele viitoare, cu excepţia cazului în care creditorul, prin declaraţia de rezoluţiune, a extins-o şi la anumite sau toate tranşele anterioare în condiţiile alin.(2) lit.b).

Articolul 622. Declaraţia de rezoluţiune

(1) Dreptul la rezoluţiune se exercită de către partea îndreptăţită prin declaraţie scrisă notificată celeilalte părţi contractante.

(2) Partea îndreptăţită, dacă invocă un interes justificat, poate, în locul rezoluţiunii conform alin.(1), să ceară instanţei de judecată să declare rezoluţiunea prin hotărîre judecătorească. În condiţiile Codului de procedură civilă, partea îndreptăţită poate modifica acţiunea în declarare a rezoluţiunii într-o acţiune în executare silită a obligaţiei contractuale şi invers.

(3) În cazul în care notificarea făcută conform art.618 prevede rezoluţiunea de plin drept dacă debitorul nu execută în termenul suplimentar acordat prin notificare, rezoluţiunea operează, fără vreo altă declaraţie, la expirarea respectivului termen sau a unei perioade rezonabile după notificare (care trebuie să fie mai lungă decît termenul acordat prin notificare).

Articolul 623. Decăderea din dreptul la rezoluţiune

(1) Dacă executarea s-a oferit cu întîrziere sau executarea efectuată nu corespunde în alt mod contractului, creditorul este decăzut din dreptul la rezoluţiune pentru acea neexecutare în cazul în care declaraţia de rezoluţiune nu este notificată într-o perioadă rezonabilă.

(2) În cazul în care creditorul a acordat debitorului un termen pentru remedierea neexecutării conform art.610, perioada menţionată la alin.(1) din prezentul articol curge de la expirarea termenului acordat. În alte cazuri, perioada curge din momentul în care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască despre ofertă sau despre neconformitate.

(3) Creditorul este decăzut din dreptul la rezoluţiune în temeiul art.618, 619 sau 620 în cazul în care creditorul nu notifică declaraţia de rezoluţiune într-o perioadă rezonabilă după apariţia acestui drept.

Articolul 6231. Rezoluţiunea în cazul pluralităţii de părţi

(1) Dacă într-un contract de o parte sau, după caz, de cealaltă parte există mai multe persoane, dreptul la rezoluţiune poate fi exercitat doar de către toate persoanele de o parte sau, după caz, doar faţă de toate persoanele de cealaltă parte.

(2) Dacă dreptul la rezoluţiune se stinge pentru una dintre persoanele îndreptăţite dintr-o parte, el se stinge şi pentru celelalte persoane îndreptăţite din acea parte.

Articolul 6232. Clauza de dezicere

În cazul în care dreptul la rezoluţiune este stipulat în contract cu condiţia de a se efectua o anumită prestaţie (clauză de dezicere), declaraţia de rezoluţiune nu produce efecte dacă prestaţia nu a fost efectuată pînă la notificarea declaraţiei de rezoluţiune sau concomitent cu ea, iar cealaltă parte, din acest motiv, a respins neîntîrziat declaraţia. Cu toate acestea, declaraţia produce efecte dacă, după respingerea ei, prestaţia este efectuată neîntîrziat.

§3. Efectele rezoluţiunii

Articolul 6233. Efectul asupra obligaţiilor rezultate din contract

(1) Prin efectul rezoluţiunii se sting obligaţiile nestinse rezultate din contract sau partea relevantă a acestor obligaţii.

(2) Cu toate acestea, rezoluţiunea nu afectează stipulaţiile contractului privitoare la soluţionarea litigiilor sau alte clauze care sînt destinate aplicării chiar şi după rezoluţiune.

(3) Creditorul care declară rezoluţiunea păstrează dreptul la despăgubirile sau penalităţile acumulate la data rezoluţiunii şi, suplimentar, are aceleaşi drepturi la despăgubiri sau penalităţi pe care le-ar fi avut dacă obligaţiile stinse prin efectul rezoluţiunii ar fi fost neexecutate. În privinţa acestor obligaţii stinse nu se va considera că creditorul a cauzat sau a contribuit la prejudiciu doar pe motiv că a exercitat dreptul la rezoluţiune.

§4. Restituirea prestaţiilor

Articolul 6234. Restituirea prestaţiilor obţinute prin executare

(1) Prin efectul rezoluţiunii o parte contractantă (beneficiarul) care a primit vreo prestaţie prin executarea obligaţiilor de către cealaltă parte contractantă în temeiul contractului supus rezoluţiunii sau al tranşei contractului supusă rezoluţiunii este obligată să i-o restituie. În cazul în care ambelor părţi contractante le revin obligaţii de restituire, obligaţiile sînt corelative.

(2) Dacă prestaţia a constat în plata unei sume de bani, suma primită trebuie restituită.

(3) În măsura în care prestaţia (nefiind pecuniară) este transferabilă, ea trebuie restituită prin transfer.

(4) Dacă transferul ar putea cauza efort sau cheltuieli disproporţionate, prestaţia poate fi restituită prin plata valorii sale conform art.6238.

(5) În măsura în care prestaţia nu este transferabilă, ea trebuie restituită prin plata valorii sale conform art.6238.

(6) Obligaţia de restituire a unei prestaţii se extinde asupra oricăror fructe generate de prestaţie.

Articolul 6235. Efectul rezoluţiunii asupra drepturilor transmise

(1) Dreptul real, dreptul de creanţă şi dreptul asupra obiectului de proprietate intelectuală transmise în temeiul contractului nu se restituie de plin drept prin efectul rezoluţiunii acestuia. Restituirea are loc prin transmiterea dreptului de către partea contractantă obligată în folosul celeilalte părţi contractante în condiţiile art.321. Cu toate acestea, dacă, conform condiţiilor contractului, dreptul de proprietate asupra bunului mobil a trecut la partea contractantă dobînditoare înainte de a primi bunul în posesie, iar bunul mobil încă se află în posesia părţii contractante transmiţătoare care are dreptul de a suspenda predarea bunului conform art.615, atunci rezoluţiunea contractului, pe durata exercitării dreptului de suspendare a executării, desfiinţează în mod retroactiv dreptul părţii contractante dobînditoare.

(2) În cazul în care partea contractantă căreia i s-a transmis un drept prin înregistrare într-un registru de publicitate nu execută obligaţia de a restitui dreptul, cealaltă parte contractantă poate cere instanţei de judecată, pe calea acţiunii în efectuarea înregistrării, să pronunţe o hotărîre care să ţină loc de consimţămînt al părţii contractante care refuză restituirea.

Articolul 6236. Efectul rezoluţiunii asupra drepturilor reale limitate constituite

(1) Dreptul real limitat constituit în temeiul contractului se stinge prin efectul rezoluţiunii sale.

(2) În cazul în care partea contractantă căreia i s-a constituit un drept real limitat prin înregistrare într-un registru de publicitate nu îşi dă consimţămîntul la radierea sa, cealaltă parte contractantă poate cere instanţei de judecată, pe calea acţiunii în rectificare, să pronunţe o hotărîre care să ţină loc de consimţămînt al părţii contractante care refuză radierea.

Articolul 6237. Excluderea restituirii

(1) Obligaţia de a restitui în temeiul dispoziţiilor art.6234 nu apare în măsura în care executării conforme de către una dintre părţile contractante îi corespunde executarea conformă de către cealaltă parte contractantă.

(2) Partea contractantă care declară rezoluţiunea poate considera ca fiind neconforme tranşele prestate dacă prestaţiile primite de către ea nu au valoare sau au o valoare esenţial redusă din cauza neexecutării săvîrşite de către cealaltă parte contractantă.

(3) Obligaţia de restituire în temeiul prezentei secţiuni nu apare în cazul în care contractul era gratuit.

Articolul 6238. Plata valorii prestaţiei

(1) Debitorul obligaţiei de restituire este ţinut:

a) să plătească (la momentul executării) valoarea prestaţiei care nu este transferabilă sau care încetează să fie transferabilă înainte de apariţia obligaţiei de restituire; şi

b) să plătească recompensă pentru reducerea valorii prestaţiei supuse restituirii ca urmare a înrăutăţirii stării prestaţiei între momentul executării şi momentul cînd a apărut obligaţia de restituire.

(2) Dacă prestaţia avea un preţ contractual, valoarea prestaţiei va fi egală cu partea din acel preţ proporţională valorii prestaţiei reale primite raportată la valoarea prestaţiei promise. Dacă nu s-a convenit asupra unui preţ, valoarea prestaţiei este egală cu suma de bani la care s-ar fi înţeles în mod legal un executant al prestaţiei şi un beneficiar al prestaţiei care au voinţa şi capacitatea de a realiza operaţiunea, avînd totodată cunoştinţă de neconformităţile reale ale prestaţiei (dacă existau).

(3) Obligaţia beneficiarului de a plăti valoarea prestaţiei este redusă în măsura în care, din cauza neexecutării obligaţiei datorate lui de către cealaltă parte contractantă:

a) prestaţia nu poate fi restituită într-o stare substanţial identică cu starea în care ea a fost primită; sau

b) beneficiarul este silit, fără despăgubire, să dispună de prestaţie ori să suporte o cheltuială sau o altă daună pentru a păstra prestaţia.

(4) Obligaţia beneficiarului de a plăti valoarea prestaţiei este, de asemenea, redusă în măsura în care, ca urmare a comportamentului său fondat pe încrederea rezonabilă, chiar eronată, că nu exista neconformitate, prestaţia nu poate fi restituită în aceeaşi stare în care a fost primită.

Articolul 6239. Folosinţa şi îmbunătăţirile

(1) Beneficiarul este obligat să plătească o sumă rezonabilă pentru folosinţa de care a beneficiat în urma prestaţiei, cu excepţia sumei pe care trebuie să o plătească conform art.6238 alin.(1) în raport cu respectiva folosinţă.

(2) Beneficiarul care a adus îmbunătăţiri prestaţiei pe care trebuie să o restituie conform prezentei secţiuni are dreptul la plata valorii îmbunătăţirilor dacă cealaltă parte contractantă se va bucura necondiţionat de această valoare la exploatarea prestaţiei restituite, cu excepţia cazului în care:

a) beneficiarului îi era interzis să efectueze îmbunătăţirea; sau

b) beneficiarul a făcut îmbunătăţirea cînd cunoştea sau putea să cunoască că prestaţia urmează a fi restituită.

Articolul 62310. Răspunderea după apariţia obligaţiei de restituire

(1) Beneficiarul este obligat:

a) să plătească (la momentul executării) valoarea prestaţiei care încetează a fi transferabilă după apariţia obligaţiei de a o restitui; şi

b) să plătească recompensă pentru reducerea valorii prestaţiei supuse restituirii ca urmare a înrăutăţirii stării prestaţiei după apariţia obligaţiei de a o restitui.

(2) Dacă prestaţia este înstrăinată după apariţia obligaţiei de restituire, valoarea care urmează a fi plătită este egală cu veniturile rezultate din înstrăinare, dacă ele sînt mai mari.

(3) Dreptul la alte despăgubiri rezultate din neexecutarea obligaţiei de restituire a prestaţiei rămîne neafectat.

Secţiunea a 6-a

Reducerea obligaţiei corelative

Articolul 62311. Dreptul de a reduce obligaţia corelativă

(1) Creditorul care acceptă executarea ce nu este conformă cu condiţiile obligaţiei are dreptul de a reduce obligaţia sa corelativă. Reducerea trebuie să fie proporţională cu scăderea valorii prestaţiei primite la data executării, în raport cu valoarea prestaţiei care ar fi fost primită prin executarea conformă.

(2) Creditorul care este îndreptăţit să reducă obligaţia corelativă conform alin.(1) şi care deja a executat obligaţia corelativă într-o mărime ce depăşeşte obligaţia corelativă redusă are dreptul la restituirea diferenţei de la debitor.

(3) Creditorul care reduce obligaţia corelativă nu poate să ceară, suplimentar, despăgubiri pentru prejudiciul reparat prin reducere, dar rămîne îndreptăţit la despăgubiri pentru alt prejudiciu suferit.

Secţiunea a 7-a

Despăgubiri şi dobînzi

Articolul 62312. Dreptul la despăgubiri

(1) Creditorul are dreptul la despăgubiri pentru întregul prejudiciu cauzat prin neexecutarea obligaţiei, cu excepţia cazului în care debitorul demonstrează că neexecutarea este justificată.

(2) Despăgubirile trebuie să acopere doar prejudiciul suferit de creditor care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării.

(3) Prejudiciul reparat prin despăgubiri cuprinde şi prejudiciul viitor care, în mod rezonabil, s-ar fi produs.

(4) Prejudiciul cuprinde prejudiciul patrimonial şi nepatrimonial (moral).

(5) Debitorul răspunde pentru fapta reprezentantului său şi a persoanelor cărora le-a încredinţat executarea obligaţiei în aceeaşi măsură ca pentru propria faptă.

Articolul 62313. Despăgubiri pentru prejudiciul nepatrimonial

(1) Creditorul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat prin neexecutarea obligaţiei dacă neexecutarea încalcă un drept personal nepatrimonial, dacă creditorul este consumator, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.

(2) Despăgubirile pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat prin neexecutarea obligaţiei reprezintă suma de bani care va oferi o satisfacţie echitabilă creditorului, avînd în vedere toate împrejurările cazului.

Articolul 62314. Evaluarea despăgubirilor pentru prejudiciul patrimonial

(1) Despăgubirile pentru prejudiciul patrimonial cauzat prin neexecutarea obligaţiei reprezintă suma de bani care va pune creditorul, pe cît este posibil, în situaţia în care s-ar fi aflat dacă obligaţia s-ar fi executat în mod corespunzător. Aceste despăgubiri acoperă dauna suferită real (inclusiv cheltuielile suportate şi reducerea valorii bunului) şi profitul ratat de creditor.

(2) Creditorului îi revine sarcina de a demonstra mărimea prejudiciului pentru care cere despăgubiri.