privind modernizarea Codului civil şi modificarea unor acte legislative — Articolele 1235²–1439
Lege nr. 133 din 15.11.2018
Articolul 12352. Contractul de cont fiduciar de sechestru
Prin contractul de cont fiduciar de sechestru, în schimbul unei remuneraţii convenite, banca se obligă, în calitate de fiduciar, să deschidă un cont fiduciar (cont fiduciar de sechestru) pe numele său, să primească de la una dintre celelalte părţi (plătitor) sau de la un terţ sume băneşti depuse în numerar sau transferate din conturile altor persoane, să le deţină şi să efectueze transferuri de sume băneşti din contul fiduciar de sechestru în folosul unei alte părţi ori unui terţ (beneficiar) la îndeplinirea condiţiilor prevăzute expres de contractul de cont fiduciar de sechestru.
Articolul 12353. Condiţiile efectuării transferului
(1) Contractul de cont fiduciar de sechestru trebuie să prevadă:
a) condiţiile la îndeplinirea cărora banca va efectua transferul, suma supusă transferului şi beneficiarul transferului ori modul de determinare a sumei şi a beneficiarului;
b) termenul pînă la care urmează a fi îndeplinite condiţiile efectuării transferului menţionate la lit.a) (termenul sechestrului);
c) persoana în folosul căreia banca va plăti soldul contului fiduciar de sechestru dacă pînă la expirarea termenului sechestrului nu sînt îndeplinite condiţiile menţionate la lit.a).
(2) În sensul alin.(1) lit.a), condiţia efectuării transferului poate consta în:
a) prezentarea către bancă a dovezii încheierii unui contract;
b) prezentarea către bancă a dovezii dobîndirii dreptului de proprietate asupra unui bun;
c) prezentarea către bancă a dovezii pronunţării unei hotărîri judecătoreşti definitive, hotărîri arbitrale ori a unui mediator;
d) neinformarea băncii despre apariţia unui litigiu între părţi pe baza unor alte raporturi existente între acestea;
e) oricare altă împrejurare, dacă stipularea ei în calitate de condiţie nu contravine dispoziţiilor legale imperative, ordinii publice sau bunelor moravuri.
(3) Banca va refuza modificarea contractului de cont fiduciar de sechestru, inclusiv prelungirea termenului de sechestru, atît timp cît continuă urmărirea de către creditorii uneia dintre celelalte părţi la contract a sumelor băneşti de pe conturile acesteia deschise în acea bancă.
Articolul 12354. Obligaţiile băncii la recepţionarea dovezilor îndeplinirii condiţiilor
(1) Banca este obligată:
a) să notifice imediat o parte despre recepţionarea dovezilor de confirmare a îndeplinirii condiţiilor de efectuare a transferului de la cealaltă parte;
b) să notifice imediat părţile despre efectuarea unui transfer; şi
c) să notifice imediat părţile despre refuzul în efectuarea unui transfer şi să precizeze motivul refuzului.
(2) Banca este obligată să efectueze transferul în folosul beneficiarului doar dacă dovezile recepţionate respectă întocmai toate condiţiile stabilite în contractul de cont fiduciar de sechestru.
(3) Banca este obligată să verifice îndeplinirea condiţiilor cu un nivel de prudenţă care se aşteaptă de la o persoană din domeniul ei de activitate.
(4) Banca este obligată să refuze efectuarea transferului dacă condiţiile aplicabile nu sînt îndeplinite, în special:
a) dacă se dovedeşte în chip neîndoielnic, prin probe prezente la data examinării, că dovezile îndeplinirii condiţiilor, prezentate băncii, sînt frauduloase;
b) dacă banca a recepţionat dovezile îndeplinirii condiţiilor după expirarea termenului de sechestru.
Articolul 12355. Regimul sechestrului
(1) Niciuna dintre celelalte părţi ale contractului de cont fiduciar de sechestru nu are dreptul să dea băncii instrucţiuni de efectuare a transferurilor din contul fiduciar de sechestru şi nici să revoce împuternicirile de fiduciar ale băncii altfel decît conform condiţiilor expres prevăzute de contract.
(2) Oricare din părţi poate solicita băncii informaţii privind soldul contului fiduciar de sechestru şi operaţiunile efectuate de ea.
(3) Sumele băneşti înscrise la soldul contului fiduciar de sechestru pot fi gajate de bancă cu consimţămîntul tuturor părţilor la contractul de cont fiduciar de sechestru. În acest caz, banca îşi îndeplineşte împuternicirile şi obligaţiile rezultate din contractul de cont fiduciar de sechestru în măsura în care ele nu contravin condiţiilor gajului instituit.
Articolul 12356 . Închiderea contului fiduciar de sechestru
(1) Dacă, la îndeplinirea condiţiei efectuării transferului, banca nu deţine informaţii suficiente pentru a efectua transferul în folosul beneficiarului, banca va deschide un cont curent pe numele beneficiarului şi va transfera în el sumele datorate acestuia.
(2) Dacă, la expirarea termenului de sechestru, nu au fost îndeplinite condiţiile efectuării transferului şi banca nu deţine informaţii suficiente pentru a plăti soldul contului fiduciar în folosul persoanei îndreptăţite, banca va deschide un cont curent pe numele persoanei îndreptăţite şi va transfera în el sumele datorate acelei persoane.
(3) În cazurile prevăzute la alin.(1) şi (2), banca închide contul fiduciar de sechestru şi informează părţile contractului de cont fiduciar de sechestru despre operaţiunile efectuate.
Articolul 12357. Aplicarea dispoziţiilor prezentei secţiuni
(1) Dispoziţiile prezentei secţiuni se completează cu dispoziţiile legale privind fiducia.
(2) Dispoziţiile art.12352–12356 şi ale prezentului articol se aplică în mod corespunzător atunci cînd contul fiduciar, deschis de o altă persoană decît banca, este utilizat pentru prestarea serviciilor de sechestru convenţional.”
577. În denumirea şi în cuprinsul secţiunii a 3-a din capitolul XXIV, cuvintele “credit bancar”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvîntul “credit” la forma gramaticală corespunzătoare, iar după cuvîntul “bancă”, la orice formă gramaticală, se introduc cuvintele “sau organizaţie de creditare nebancară” la forma gramaticală corespunzătoare.
578. La articolul 1236:
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
“(1) Prin contractul de credit, o bancă sau o organizaţie de creditare nebancară (creditor) se obligă să pună la dispoziţia unei alte persoane (debitor) o sumă de bani ca împrumut, cu condiţia rambursării ei, a plăţii dobînzii şi a altor plăţi aferente, sau îşi asumă orice alt angajament de a achiziţiona o creanţă sau de a efectua o plată, de a prelungi termenul de rambursare a datoriei sau de a emite orice garanţii.”
articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
“(4) Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică împrumuturilor acordate de către bănci sau organizaţii de creditare nebancară, precum şi alte organizaţii care acordă credite în baza legii.”
579. La articolul 1237:
alineatul (2) se abrogă;
la alineatul (3), după cuvintele “evoluţia pieţei” se introduc cuvintele “financiare bancare şi nebancare”, iar cuvîntul “regulile” se substituie cu cuvîntul “principiul”.
580. Articolul 1240:
la alineatul (1), textele “(gaj)” şi “(fidejusiune)” se substituie, respectiv, cu textele “(inclusiv gaj)” şi “(inclusiv fidejusiune)”;
la alineatul (2), cuvintele “să rezilieze contractul” se substituie cu cuvintele “să declare rezoluţiunea contractului de credit”.
581. Articolul 1241:
la alineatul (1) litera b), cuvintele “înaintate de bancă” se substituie cu cuvintele “prevăzute de contractul de credit”;
alineatul (2) se completează cu cuvintele “ori la tranşa care urmează să se acorde”.
582. La articolul 1242:
denumirea articolului va avea următorul cuprins:
“Articolul 1242. Rezoluţiunea contractului de credit”;
la alineatul (1), cuvîntul “rezilia” se substituie cu cuvîntul “rezolvi”;
la alineatul (2), cuvîntul “Rezilierea” se substituie cu cuvîntul “Rezoluţiunea”;
la alineatul (3), cuvintele “să anunţe rezilierea” se substituie cu cuvintele “declare rezoluţiunea”;
la alineatul (4), cuvîntul “rezilia” se substituie cu cuvîntul “rezolvi”;
la alineatul (5), cuvîntul “Rezilierea” se substituie cu cuvîntul “Rezoluţiunea”.
583. Articolul 1243 va avea următorul cuprins:
“Articolul 1243. Răspunderea debitorului
(1) În cazul în care a rezolvit contractul de credit pentru neexecutarea fără justificare a obligaţiilor de către debitor, banca sau organizaţia de creditare nebancară nu are dreptul de a cere dobînda pe care o va rata din cauza încetării înainte de termen a contractului de credit. Această regulă nu împiedică banca sau organizaţia de creditare nebancară să ceară repararea prejudiciului cauzat conform dispoziţiilor alin.(2) şi, după caz, dispoziţiilor privind neexecutarea obligaţiilor.
(2) Dispoziţiile legale privind clauza penală rămîn aplicabile.”
584. Articolul 1245:
la alineatul (1), după cuvîntul “rambursează” se introduc cuvintele “total sau parţial”;
alineatul (2) va avea următorul cuprins:
“(2) Părţile pot conveni asupra unui comision de plată anticipată prin care se va repara prejudiciul cauzat prin rambursarea anticipată.”
585. La articolul 12451 alineatul (5), textul “art.556–571 din prezentul cod” se substituie cu textul “art.556–5714”.
586. La articolul 1246:
alineatul (2) va avea următorul cuprins:
“(2) În cazul în care textul garanţiei bancare prevede în mod expres că ea este guvernată de anumite uzanţe şi practici uniforme publicate, dispoziţiile prezentului cod se aplică doar în măsura în care nu contravin acelor uzanţe şi practici.”
alineatele (3) şi (4) se abrogă.
587. Articolele 1247 şi 1248 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 1247. Regimul juridic al garanţiei bancare
(1) Dacă altceva nu s-a prevăzut expres sau nu rezultă în chip neîndoielnic din textul garanţiei bancare, garanţia bancară se consideră o garanţie personală autonomă la prima cerere asumată prin act juridic unilateral.
(2) Dispoziţiile legale privind garanţiile personale se aplică în mod corespunzător.
Articolul 1248. Contractul privind eliberarea garanţiei bancare
(1) Drepturile şi obligaţiile ordonatorului şi ale garantului privind remuneraţia garantului, eliberarea garanţiei bancare, executarea ei, dreptul de regres al garantului şi alte chestiuni aferente pot fi convenite prin contract între ordonator şi garant (contractul privind eliberarea garanţiei bancare).
(2) Creanţele garantului faţă de ordonator pot fi garantate prin garanţii reale şi personale.
(3) Garantul şi ordonatorul nu pot invoca faţă de beneficiar excepţii bazate pe contractul privind eliberarea garanţiei bancare.”
588. Articolele 1249–1255 se abrogă.
589. Articolul 1256 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:
“(3) Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod corespunzător ordinelor de plată date unui prestator de servicii de plată, altul decît banca.”
590. La articolul 1272 alineatul (3), cuvintele “pierderea capacităţii de exerciţiu a” se substituie cu cuvintele “instituirea unei măsuri de ocrotire judiciare în privinţa”.
591. La articolul 1278:
denumirea articolului va avea următorul cuprins:
“Articolul 1278. Impedimentul”;
la alineatele (1)–(3), cuvintele “eveniment de forţă majoră”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele “impediment prevăzut la art.605” la forma gramaticală corespunzătoare.
592. Articolul 1280 se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
“(4) În cazul în care textul acreditivului prevede în mod expres că este guvernat de anumite uzanţe şi practici uniforme publicate, dispoziţiile prezentului cod se aplică doar în măsura în care nu contravin acelor uzanţe şi practici.”
593. Articolul 1281 va avea următorul cuprins:
“Articolul 1281. Irevocabilitatea acreditivului
(1) Acreditivul este irevocabil.
(2) Acreditivul reprezintă un angajament ferm al băncii emitente, cu condiţia ca documentele stipulate să fie prezentate băncii desemnate sau băncii emitente şi să fie în conformitate cu termenele şi condiţiile acreditivului. Acreditivul poate fi modificat sau revocat fără acordul băncii emitente, al băncii confirmatoare, dacă există, şi al beneficiarului numai în cazurile prevăzute de prezentul cod.”
594. La articolul 1283 alineatul (1), cuvîntul “irevocabil” se exclude.
595. Articolul 1285 se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:
“(5) În cazul în care textul incasoului documentar prevede în mod expres că este guvernat de anumite uzanţe şi practici uniforme publicate, dispoziţiile prezentului cod se aplică doar în măsura în care nu contravin acelor uzanţe şi practici.”
596. La articolul 1289, alineatul (2) va avea următorul cuprins:
“(2) Titularul cardului bancar poate efectua plăţi pentru bunurile, lucrările şi serviciile furnizate de cel care acceptă să fie plătit prin card.”
597. Capitolul XXVI din titlul III va avea următorul cuprins:
“Capitolul XXVI
ASIGURAREA
Secţiunea 1
Dispoziţii comune
Articolul 1301. Contractul de asigurare
(1) Prin contract de asigurare, o parte (contractantul asigurării) se obligă să plătească celeilalte părţi (asigurător) prima de asigurare, iar asigurătorul se obligă să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau, după caz, terţului păgubit o prestaţie bănească (indemnizaţie ori despăgubire de asigurare) la producerea cazului asigurat în interiorul perioadei de asigurare.
(2) Orice clauza care derogă de la dispoziţiile prezentului capitol în detrimentul contractantului, asiguratului sau beneficiarului consumator este lovită de nulitate absolută.
Articolul 1302. Clasele şi tipurile de asigurări
Clasele şi tipurile de asigurări se stabilesc prin lege specială.
Articolul 1303. Asigurarea de sume fixe
(1) Asigurarea de sume fixe include asigurarea de viaţă şi alte asigurări.
(2) În cazul asigurării de sume fixe, asigurătorul este obligat să plătească o sumă de bani fixă la survenirea cazului asigurat. Suma care se plăteşte de asigurător în temeiul acestei asigurări se numeşte indemnizaţie de asigurare.
(3) În asigurarea de sume fixe, beneficiar este persoana în folosul căreia se plăteşte indemnizaţia de asigurare.
(4) În cazul asigurărilor multiple, beneficiarul are dreptul la indemnizaţia de asigurare în cuantum deplin în temeiul fiecărui contract încheiat.
Articolul 1304. Pluralitatea de subiecţi
Contractul de asigurare poate stipula unul sau mai mulţi asiguraţi, beneficiari sau persoane asigurate.
Articolul 1305. Coasigurarea
(1) Coasigurarea este operaţiunea prin care doi sau mai mulţi asigurători acoperă acelaşi risc, fiecare asumîndu-şi o cotă-parte din acesta.
(2) Fiecare coasigurător răspunde faţă de asigurat numai în limita sumei pentru care s-a angajat prin contract.
Articolul 1306. Reasigurarea
(1) Prin încheierea contractului de reasigurare:
a) reasigurătorul primeşte prime de reasigurare, în schimbul cărora contribuie, potrivit obligaţiilor preluate, la suportarea despăgubirii de asigurare pe care reasiguratul o plăteşte la producerea cazului care a constituit obiectul reasigurării;
b) asigurătorul, în calitate de reasigurat, cedează prime de reasigurare, în schimbul cărora reasigurătorul contribuie, potrivit obligaţiilor preluate, la suportarea despăgubirii de asigurare pe care reasiguratul o plăteşte la producerea cazului asigurat prin contractul de asigurare.
(2) Contractul de reasigurare produce efecte doar între asigurător şi reasigurător.
Articolul 1307. Nediscriminarea
(1) Utilizarea genului (inclusiv a stării de sarcină sau maternitate) ca factor în calcularea primelor şi prestaţiilor nu trebuie să ducă la crearea unor diferenţe în materie de prime percepute şi prestaţii executate, cu excepţiile prevăzute de actele normative din domeniul asigurărilor.
(2) Rasa, culoarea, naţionalitatea, originea etnică, limba, religia sau convingerile, opinia sau apartenenţa politică nu pot constitui factori care duc la diferenţe în primele percepute de la persoanele fizice şi prestaţiile datorate lor.
(3) Dacă contractul de asigurare cuprinde condiţii care încalcă cerinţele prevăzute la alin.(1) sau (2), aceste condiţii se vor înlocui de drept cu condiţii nediscriminatorii. Orice clauză contrară este nulă.
(4) Dacă contractul de asigurare cuprinde condiţii care încalcă cerinţele prevăzute la alin.(1) sau (2), contractantul are dreptul la rezoluţiunea asigurării. Notificarea de rezoluţiune trebuie să fie comunicată asigurătorului în cel mult 2 luni după ce contractantul a cunoscut încălcarea.
Articolul 1308. Riscul asigurat şi cazul asigurat
(1) Riscul asigurat este unul sau mai multe evenimente sau fenomene viitoare, posibile, dar incerte, prevăzute de contractul de asigurare, la care sînt expuse viaţa, sănătatea sau patrimoniul unei persoane.
(2) Este interzisă asigurarea:
a) intereselor ilicite;
b) prejudiciului suferit prin participarea la loterii, jocuri şi pariuri;
c) eventualelor cheltuieli la care poate fi supusă persoana în scopul eliberării ostaticilor.
(3) Cazul asigurat constă în producerea riscului asigurat care naşte obligaţia asigurătorului să plătească indemnizaţia ori despăgubirea de asigurare.
Articolul 1309. Încheierea contractului de asigurare
(1) Pentru încheierea contractului de asigurare, contractantul asigurării prezintă asigurătorului o cerere sau un chestionar (cererea contractantului) în formă scrisă, în care indică interesul său în asigurare sau declară verbal că doreşte să încheie contract de asigurare. Declaraţia verbală nu scuteşte de necesitatea depunerii cererii scrise de asigurare.
(2) Contractul de asigurare se încheie în scris.
(3) Contractul de asigurare este format din cererea contractantului, poliţa de asigurare emisă de asigurător şi condiţiile generale de asigurare aplicabile, precum şi din alte condiţii contractuale incluse în contract conform legii.
(4) Dispoziţiile alin.(3) nu afectează dreptul părţilor de a întocmi un înscris unic care va cuprinde întregul contract de asigurare.
(5) Contractul de asigurare nu se poate dovedi cu martori, chiar dacă există un început de dovadă scrisă.
(6) Dacă documentele de asigurare au dispărut din cauza unui eveniment în afara controlului părţilor şi nu există posibilitatea obţinerii unui duplicat, existenţa şi conţinutul lor pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.
(7) Încheierea contractului de asigurare se constată prin poliţa de asigurare sau certificatul de asigurare emis şi semnat de asigurător ori prin nota de acoperire emisă şi semnată de brokerul de asigurare.
Articolul 1310. Poliţa de asigurare
(1) Asigurătorul este obligat să remită contractantului un exemplar, semnat de el, al poliţei de asigurare.
(2) În poliţa de asigurare se va indica:
a) numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părţilor contractante;
b) după caz, numele sau denumirea, domiciliul sau sediul asiguratului şi/sau beneficiarului;
c) după caz, denumirea şi sediul agentului de asigurare;
d) obiectul asigurării;
e) riscurile ce se asigură;
f) termenul contractului de asigurare (durata asigurării) şi perioada de asigurare;
g) suma asigurată şi, dacă s-a convenit, partea din prejudiciu pe care asigurătorul nu o despăgubeşte (franşiza);
h) prima de asigurare, locul şi termenele de plată;
i) alte date, conform legii sau acordului dintre părţi.
(3) În cazul prevăzut la art.1309 alin.(3), plata către asigurător a primei de asigurare sau a unei tranşe din aceasta se consideră acceptare de către contractant a contractului de asigurare.
Articolul 1311. Obligaţia de remitere a înscrisurilor
(1) Asigurătorul este ţinut să remită, împreună cu poliţa de asigurare, copiile de pe cererea contractantului.
(2) Dacă clauzele poliţei de asigurare diferă de cele din cererea contractantului sau din oricare acord anterior între părţi, în cazul în care asigurătorul a informat contractantul printr-un text cu caractere îngroşate despre dreptul de a obiecta la diferenţele menţionate în poliţă, se va considera că contractantul a consimţit la diferenţele menţionate expres în poliţă dacă nu obiectează în termen de o lună de la recepţionarea poliţei.
(3) Asigurătorului îi revine sarcina de a proba că contractantul a recepţionat documentele care trebuie remise de către asigurător.
Articolul 1312. Stabilirea drepturilor şi obligaţiilor în cazul asigurării mutuale
(1) Persoanele pot să-şi asigure bunurile pe principii mutuale, prin asociere, în baza liberului consimţămînt, în societăţi de asigurări mutuale.
(2) Certificatul de participare la o societate de asigurări mutuale poate stabili drepturile şi obligaţiile membrilor prin referinţă la actul de constituire al societăţii.
(3) Fiecare membru are dreptul să obţină o copie de pe actul de constituire al societăţii.
Articolul 1313. Opozabilitatea excepţiilor
Dacă o poliţă de asigurare este emisă nominativă, la purtător ori la ordin, asigurătorul poate opune posesorului poliţei toate excepţiile opozabile asiguratului iniţial. Excepţiile nu pot fi opuse dacă noul posesor al poliţei îl informează în scris pe asigurător despre cesiunea drepturilor care rezultă din asigurare, iar asigurătorul nu-i comunică de îndată excepţiile existente.
Articolul 1314. Perioada de asigurare şi durata asigurării
(1) Asigurarea începe cu prima oră a primei zile şi încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada de asigurare convenită, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
(2) Clauza care prevede că perioada de asigurare începe la o dată anterioară încheierii contractului (asigurare retroactivă) este valabilă doar dacă părţile nu cunoşteau, la momentul încheierii contractului, despre producerea cazului asigurat. Dacă contractantul cunoştea, la acel moment, despre producerea cazului asigurat, asigurătorul nu este obligat să despăgubească acel caz.
(3) În cazul în care contractul de asigurare se încheie pentru o durată de peste 5 ani, fiecare parte are dreptul la rezoluţiunea asigurării la finele celui de-al cincilea an sau al fiecăruia dintre anii următori, respectînd un termen de preaviz de 3 luni.
(4) În cazul contractelor încheiate pe o durată nelimitată, fiecare parte are dreptul la rezoluţiunea asigurării, respectînd un termen de preaviz de cel puţin o lună şi de cel mult 3 luni.
(5) Acordul prin care contractul de asigurare se consideră prelungit în mod tacit pe o durată mai mare de un an se consideră nul.
(6) Perioada de asigurare este intervalul de timp în care asigurătorul poartă răspundere şi pentru care se stabileşte prima de asigurare.
Articolul 1315. Majorarea primei de asigurare
Dacă asigurătorul, în baza unei clauze contractuale privind actualizarea primei de asigurare, măreşte cuantumul acesteia, contractantul are dreptul la rezoluţiunea asigurării, cu respectarea termenului de preaviz de o lună. Majorările care nu depăşesc 10% din prima de asigurare nu îndreptăţesc la rezoluţiunea asigurării dacă contractantul este un profesionist.
Articolul 1316. Obligaţia de informare
(1) La încheierea contractului, solicitantul asigurării trebuie să informeze asigurătorul despre împrejurările pe care le cunoaşte sau ar trebui să le cunoască şi care fac obiectul întrebărilor clare şi precise puse lui de către asigurător.
(2) Împrejurările prevăzute la alin.(1) includ şi pe cele pe care persoana care urmează a fi asigurată le cunoaşte sau ar trebui să le cunoască.
Articolul 1317. Încălcarea obligaţiei de informare
(1) În cazul în care contractantul a încălcat obligaţia prevăzută la art.1316, asigurătorul are dreptul, în condiţiile prezentului articol, să propună modificarea rezonabilă a condiţiilor contractului sau să declare rezoluţiunea asigurării. În acest scop, asigurătorul va notifica în scris intenţia sa, însoţită de informaţia privind consecinţele juridice ale deciziei sale, în termen de o lună după ce a cunoscut sau apar indicii încălcării obligaţiei prevăzute la art.1316.
(2) Dacă asigurătorul propune o modificare rezonabilă, contractul va continua pe baza modificării propuse dacă contractantul nu respinge propunerea în termen de o lună de la recepţionarea notificării prevăzute la alin.(1). În caz de respingere, asigurătorul are dreptul la rezoluţiunea asigurării în termen de o lună de la recepţionarea notificării scrise de respingere din partea contractantului.
(3) Asigurătorul nu are dreptul la rezoluţiunea asigurării dacă contractantul a încălcat obligaţia prevăzută la art.1316 fără vinovăţie, cu excepţia cazului în care asigurătorul demonstrează că el nu ar fi încheiat contractul de asigurare dacă cunoştea acea informaţie.
(4) Rezoluţiunea asigurării produce efecte după expirarea unui termen de o lună de la recepţionarea de către contractant a notificării prevăzute la alin.(1). Modificarea produce efecte conform acordului părţilor.
(5) Dacă un caz asigurat este cauzat de către un element al riscului care cădea sub incidenţa obligaţiei prevăzute la art.1316, dar nu a fost dezvăluit, şi cazul asigurat survine înainte ca rezoluţiunea sau modificarea să producă efecte, asigurătorul nu poartă obligaţia de a indemniza sau a despăgubi pe baza cazului respectiv dacă demonstrează că nu ar fi încheiat contractul de asigurare dacă cunoştea acea informaţie. Cu toate acestea, dacă asigurătorul ar fi încheiat contractul cu o primă mai mare sau în condiţii diferite, indemnizaţia sau despăgubirea se va plăti proporţional sau conform acelor condiţii diferite.
Articolul 1318. Excluderea răspunderii pentru încălcarea obligaţiei de informare
Consecinţele prevăzute la art.1317 nu se aplică în privinţa:
a) unei întrebări care a rămas fără răspuns sau a unei informaţii furnizate care în mod evident era incompletă sau incorectă;
b) informaţiei care ar fi trebuit să fie dezvăluită sau informaţiei furnizate incorect, care nu era esenţială pentru decizia unui asigurător rezonabil să încheie contractul în general sau să îl încheie în aceste condiţii;
c) informaţiei în privinţa căreia asigurătorul l-a lăsat pe contractant să creadă că nu trebuie furnizată;
d) informaţiei pe care asigurătorul a cunoscut-o sau trebuia să o cunoască.
Articolul 1319. Dolul
(1) Dispoziţiile art.1317 şi 1318 nu împiedică asigurătorul să ceară nulitatea contractului de asigurare pentru dol. În acest caz, termenul de prescripţie este de 3 luni din data în care asigurătorul a cunoscut dolul.
(2) Asigurătorul nu este obligat să restituie primele încasate în temeiul contractului de asigurare anulat pe temeiul dolului.
Articolul 1320. Alte informaţii comunicate
Dispoziţiile art.1317–1319 se aplică în mod corespunzător şi în privinţa informaţiilor furnizate de către contractant, la momentul încheierii contractului de asigurare, suplimentar celor la care era obligat conform art.1316.
Articolul 1321. Clauza privind măsurile de precauţie
(1) Clauza unui contract de asigurare instituie măsuri de precauţie atunci cînd acea clauză, formulată ca o obligaţie sau ca o condiţie de plată a indemnizaţiei sau a despăgubirii de către asigurător, cere de la contractant sau de la asigurat, înainte de survenirea cazului asigurat, să îndeplinească sau să se abţină de la anumite acţiuni care nu ţin de plata primei de asigurare.
(2) Dacă contractul de asigurare prevede că, în cazul neîndeplinirii măsurii de precauţie, asigurătorul are dreptul la rezoluţiunea asigurării, atunci clauza respectivă poate fi invocată doar dacă contractantul sau, după caz, asiguratul nu le-a îndeplinit cu intenţia de a cauza prejudiciu ori din culpă gravă, dar cunoscînd că există probabilitatea că prejudiciul va surveni. Asigurătorul este decăzut din dreptul la rezoluţiune dacă nu îl exercită în termen de o lună din momentul cînd a aflat sau apar indicii că măsura de precauţie nu a fost îndeplinită.
(3) Dacă contractul de asigurare prevede că, în cazul neîndeplinirii măsurii de precauţie, asigurătorul este eliberat total sau parţial de răspundere, atunci clauza respectivă poate fi invocată doar în măsura în care prejudiciul a fost cauzat prin neîndeplinirea ei de către contractant sau, după caz, asigurat cu intenţia de a cauza prejudiciu ori din culpă gravă, dacă a cunoscut sau trebuia să cunoască că există probabilitatea că prejudiciul va surveni.
(4) Contractantul sau, după caz, asiguratul are dreptul la indemnizaţie sau despăgubire de asigurare chiar şi cînd prejudiciul este cauzat prin neîndeplinirea din neglijenţă a măsurii de precauţie. Clauza care exclude răspunderea şi în caz de neglijenţă a contractantului sau, după caz, a asiguratului la neîndeplinirea măsurii de precauţie poate fi invocată dacă este exprimată clar.
Articolul 1322. Agravarea riscului
(1) Dacă contractul de asigurare cuprinde o clauză privitoare la agravarea riscului asigurat, clauza respectivă poate fi invocată doar dacă agravarea riscului este esenţială şi este pentru un risc prevăzut de contractul de asigurare.
(2) Dacă o clauză privitoare la agravarea riscului asigurat obligă contractantul, asiguratul sau, după caz, beneficiarul asigurării să informeze despre agravare, el este ţinut să informeze doar dacă a cunoscut sau trebuia să cunoască agravarea riscului. Obligaţia se consideră îndeplinită şi atunci cînd informaţia este furnizată de un terţ.
(3) Dacă clauza cere ca informarea să se facă într-un termen anumit, termenul trebuie să fie rezonabil. Informarea se consideră îndeplinită în termen dacă s-a expediat în interiorul termenului.
(4) În cazul încălcării obligaţiei de informare, asigurătorul nu este în drept să refuze, pe acest temei, să plătească prejudiciul provocat de un caz care este acoperit de asigurare, cu excepţia cazului în care prejudiciul a fost cauzat de agravarea riscului. Alte prejudicii provocate de cazurile care sînt acoperite de asigurare se despăgubesc conform art.1323 alin.(3).
Articolul 1323. Sancţiunile în caz de agravare a riscului
(1) Dacă contractul prevede că, în cazul unei agravări a riscului asigurat, asigurătorul are dreptul la rezoluţiunea asigurării, acest drept poate fi exercitat, prin notificare adresată contractantului, în termen de o lună din momentul în care asigurătorul a cunoscut agravarea sau indiciile ei.
(2) Perioada de asigurare încetează la expirarea unui termen de o lună de la recepţia declaraţiei de rezoluţiune, iar dacă contractantul a săvîrşit o încălcare intenţionată a obligaţiei prevăzute la art.1322, la data recepţiei notificării de rezoluţiune.
(3) Dacă cazul asigurat este cauzat de un risc agravat despre care contractantul cunoştea sau trebuia să cunoască înainte de încetarea perioadei de asigurare, indemnizaţia sau despăgubirea de asigurare nu se va plăti dacă asigurătorul nu ar fi asigurat deloc riscul agravat. Cu toate acestea, dacă contractul de asigurare nu prevede altfel, iar asigurătorul ar fi asigurat riscul agravat la o primă mai mare sau în condiţii diferite, indemnizaţia sau despăgubirea de asigurare se va plăti proporţional sau conform acelor condiţii diferite.
Articolul 1324. Reducerea riscului
(1) Dacă a avut loc o reducere esenţială a riscului asigurat, contractantul are dreptul să ceară reducerea proporţională a primei pentru perioada de asigurare rămasă.
(2) Dacă părţile nu pot conveni asupra unei reduceri proporţionale timp de o lună de la recepţionarea cererii de către asigurător, contractantul are dreptul la rezoluţiunea asigurării. Contractantul este decăzut din dreptul la rezoluţiune dacă nu îl exercită în termen de 2 luni de la recepţionarea cererii de către asigurător.
Articolul 1325. Plata primei de asigurare
(1) Contractantul este obligat la plata primei de asigurare doar la eliberarea poliţei de asigurare.
(2) Dacă interesul asigurat nu există la data începerii asigurării sau dacă un interes viitor nu mai ajunge să se constituie, contractantul este eliberat de obligaţia plăţii primei de asigurare. Dacă interesul asigurat se stinge, contractantul datorează asigurătorului doar acea parte din primă ce corespunde duratei riscului. Asigurătorul poate cere o taxă corespunzătoare pentru cheltuielile şi operaţiunile făcute pentru încheierea contractului.
Articolul 1326. Neplata primei înainte de începerea perioadei de asigurare
(1) Dacă contractul de asigurare cuprinde o clauză conform căreia plata primei de asigurare sau plata primei tranşe din prima de asigurare este o condiţie suspensivă ca întregul contract să producă efecte juridice sau o condiţie de începere a perioadei de asigurare, acea clauză poate fi invocată de către asigurător doar dacă:
a) este inclusă în contractul de asigurare într-un limbaj clar şi avertizînd solicitantul asigurării că riscul nu este preluat de asigurător pînă cînd prima nu este plătită; şi
b) plata nu a fost efectuată în termen de 3 zile lucrătoare de la scadenţă.
(2) Dacă condiţiile alin.(1) din prezentul articol sînt întrunite, perioada de asigurare va începe să curgă doar din momentul în care prima sau tranşa respectivă a fost plătită, cu excepţia cazului în care a intervenit rezoluţiunea asigurării conform art.1328.
Articolul 1327. Neplata primei după începerea perioadei de asigurare
(1) Dacă contractul de asigurare cuprinde o clauză conform căreia perioada de asigurare se suspendă sau asigurătorul este în alt mod eliberat de răspundere atît timp cît prima sau o tranşă a primei nu este plătită după ce perioada de asigurare a început, acea clauză poate fi invocată doar dacă:
a) după scadenţa sumei, asigurătorul expediază un avertisment contractantului, în care specifică suma exactă a primei datorate, acordă un termen suplimentar de cel puţin 2 săptămîni de la data expedierii şi îl informează despre iminenţa suspendării perioadei de asigurare dacă nu se face plata integrală; şi
b) plata nu a fost efectuată în termenul suplimentar prevăzut la lit.a).
(2) Perioada de asigurare este suspendată după expirarea termenului suplimentar prevăzut la alin.(1) lit.a) din prezentul articol. Perioada de asigurare se va relua doar pentru viitor de îndată ce contractantul plăteşte suma datorată, cu excepţia cazului în care a produs efecte rezoluţiunea asigurării conform art.1328.
Articolul 1328. Suspendarea perioadei de asigurare şi rezoluţiunea asigurării
(1) Asigurătorul nu datorează indemnizaţia sau despăgubirea de asigurare dacă cazul asigurat s-a produs în afara perioadei de asigurare sau pe durata suspendării perioadei de asigurare, chiar dacă cazul s-a depistat la o dată în interiorul perioadei de asigurare.
(2) La expirarea termenului prevăzut la art.1326 alin.(1) lit.b) sau, după caz, art.1327 alin.(1) lit.a), fără ca prima să fi fost plătită, asigurătorul are dreptul la rezoluţiunea asigurării, cu condiţia că notificările privind efectele juridice prevăzute la aceleaşi articole prevăd suplimentar că asigurătorul va avea dreptul la rezoluţiunea asigurării.
(3) Rezoluţiunea asigurării se produce de plin drept dacă asigurătorul nu introduce o acţiune de plată silită a primei sau a tranşei din primă în termen de 2 luni de la expirarea termenului prevăzut la art.1326 alin.(1) lit.b) sau, după caz, art.1327 alin.(1) lit.a).
Articolul 1329. Declararea şi efectele rezoluţiunii
(1) Asigurătorul declară rezoluţiunea prin declaraţie faţă de contractant chiar dacă o altă persoană are calitatea de asigurat sau de beneficiar al asigurării.
(2) În cazul rezoluţiunii asigurării, asigurătorul are dreptul doar la prima care se atribuie perioadei de asigurare care a curs efectiv înainte de data rezoluţiunii. Cu toate acestea, în cazul rezoluţiunii asigurării, asigurătorul păstrează prima pentru întreaga perioadă de asigurare dacă un caz de asigurare s-a produs, iar asigurătorul datorează despăgubire de asigurare sau, după caz, indemnizaţie de asigurare.
(3) În cazul în care rezoluţiunea s-a produs din cauza neexecutării fără justificare a obligaţiei uneia din părţi, dreptul celeilalte părţi la repararea prejudiciului rămîne neafectat. În special, în acest caz, asigurătorul poate cere rambursarea sau, după caz, poate reţine cheltuielile de gestiune chiar dacă perioada de asigurare nu a curs ori a fost suspendată, precum şi, în condiţiile prevăzute la art.62320, poate cere dobîndă de întîrziere sau penalitate asupra sumelor la care are dreptul după rezoluţiune.
(4) Rezoluţiunea asigurării nu stinge obligaţia asigurătorului aferentă unui caz asigurat produs în interiorul perioadei de asigurare care a curs efectiv înainte de data rezoluţiunii.
Articolul 1330. Informarea despre producerea cazului asigurat
(1) Survenirea cazului asigurat trebuie notificată de îndată asigurătorului de către contractant, asigurat sau, după caz, beneficiar, cu condiţia că persoana obligată să facă notificarea cunoştea sau trebuia să cunoască existenţa acoperirii de asigurare şi survenirea cazului asigurat. Obligaţia se consideră îndeplinită şi dacă un terţ informează asigurătorul.
(2) Dacă contractul de asigurare cere ca informarea să se facă într-un anumit termen, acesta trebuie să fie rezonabil. Informarea se consideră îndeplinită în termen dacă s-a expediat în interiorul termenului.
(3) Asigurătorul nu poate invoca clauza prin care este eliberat total sau parţial de obligaţia sa dacă obligaţia de informare nu a fost îndeplinită în modul corespunzător, decît în măsura în care, prin neexecutare, interesele asigurătorului sînt afectate în mod serios.
Articolul 13301. Cooperarea la investigarea cazului asigurat
(1) Contractantul, asiguratul sau, după caz, beneficiarul asigurării trebuie să coopereze cu asigurătorul la investigarea cazului asigurat prin îndeplinirea cererilor lui rezonabile, în special a cererilor privind furnizarea informaţiei despre cauzele şi efectele cazului asigurat, privind furnizarea altor dovezi documentare şi de altă natură ale cazului asigurat, precum şi privind oferirea accesului la locul producerii cazului asigurat.
(2) Cu excepţia cazului cînd se aplică dispoziţiile alin.(3), în cazul încălcării obligaţiei prevăzute la alin.(1), obligaţia asigurătorului se va reduce în măsura în care asigurătorul dovedeşte că a fost prejudiciat prin încălcare.
(3) În cazul oricărei încălcări a dispoziţiilor alin.(1) săvîrşită cu intenţia de a prejudicia sau din culpă gravă, dar cunoscînd că există probabilitatea că asigurătorul va fi prejudiciat, asigurătorul este eliberat de obligaţia să plătească indemnizaţia sau despăgubirea de asigurare.
Articolul 13302. Examinarea cererii de despăgubire
(1) Asigurătorul ia toate măsurile rezonabile pentru a examina în mod prompt cererea de despăgubire bazată pe un caz asigurat.
(2) Cererea de despăgubire se consideră acceptată, cu excepţia cazului în care asigurătorul o respinge sau amînă examinarea acesteia prin notificare scrisă care specifică motivele deciziei de respingere sau amînare, expediată în termen de o lună, dacă legea sau contractul nu prevede altfel, de la recepţionarea documentelor şi a altor informaţii relevante pentru examinare.
(3) Asigurătorul este în drept:
a) să participe, în lipsa asiguratului şi independent de voinţa lui, la examinarea circumstanţelor producerii cazului asigurat;
b) să prezinte instituţiilor de rigoare interpelări, adrese şi petiţii care ar viza circumstanţele cazului pretins asigurat;
c) să conteste, după caz, în instanţa de judecată deciziile adoptate referitoare la stabilirea vinovăţiei asiguratului în producerea cazului asigurat. Contestarea în instanţa de judecată a deciziei privind stabilirea vinovăţiei asiguratului nu exclude vinovăţia acestuia pînă în momentul în care hotărîrea judecătorească devine definitivă, asigurătorul fiind obligat să achite despăgubirea de asigurare în termenul stabilit de lege sau contractul de asigurare.
Articolul 13303. Momentul datorării prestaţiei de către asigurător
(1) Prestaţia asigurătorului este datorată din momentul încheierii activităţii de investigare şi constatare a cazului asigurat şi a întinderii obligaţiei asigurătorului. În cazul în care pretenţia a fost acceptată, asigurătorul, fără întîrziere nejustificată, va plăti sau, după caz, va efectua o altă prestaţie prevăzută de contract.
(2) Dacă investigarea durează mai mult de o lună, asiguratul sau, după caz, beneficiarul asigurării este îndreptăţit să ceară un avans corespunzător şi proporţional cu obligaţia probabilă de plată, cu condiţia că obligaţia asigurătorului de a plăti indemnizaţia sau despăgubirea şi mărimea ei nu trezesc îndoieli. Avansul se va plăti fără întîrziere nejustificată.
(3) Plata indemnizaţiei sau a despăgubirii de asigurare, pe temeiul alin.(1) sau (2), se va face nu mai tîrziu de o săptămînă după acceptarea şi cuantificarea pretenţiei ori, după caz, a părţii din ea.
(4) Sînt nule înţelegerile prin care asigurătorul se eliberează de obligaţia plăţii eventualelor dobînzi de întîrziere sau, după caz, a penalităţilor.
(5) Asigurătorul poate compensa primele de asigurare scadente şi alte sume datorate lui în baza contractului de asigurare cu sumele care sînt pretinse de la asigurător în temeiul aceluiaşi contract de asigurare, chiar dacă cel ce pretinde este un terţ. Această regulă nu se aplică în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă.
Articolul 13304. Rezoluţiunea după survenirea cazului asigurat
(1) Clauza care prevede rezoluţiunea asigurării fără vreun motiv după survenirea cazului asigurat este valabilă doar dacă acordă dreptul la rezoluţiune ambelor părţi contractante şi asigurarea nu este asigurare de persoane.
(2) Atît clauza privind rezoluţiunea prevăzută la alin.(1), cît şi exercitarea dreptului la rezoluţiune trebuie să fie rezonabile.
(3) Dreptul la rezoluţiune expiră dacă partea contractantă îndreptăţită nu a comunicat celeilalte părţi contractante rezoluţiunea în termen de 2 luni după ce a cunoscut survenirea cazului asigurat.
(4) Rezoluţiunea produce efecte la expirarea unui termen de 2 săptămîni de la comunicare.
Articolul 13305. Regresul asigurătorului prin subrogarea în drepturile faţă de cel obligat la repararea prejudiciului
(1) Asigurătorul care a plătit despăgubirea de asigurare, precum şi eventualele cheltuieli de diminuare a prejudiciului, se subrogă, în limitele acestei sume, în dreptul la repararea prejudiciului faţă de terţul căruia îi revine obligaţia să repare prejudiciul cauzat, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
(2) În măsura în care a renunţat la un drept faţă de acel terţ într-un mod care dăunează dreptului asigurătorului de subrogare, asiguratul pierde dreptul său la despăgubire în privinţa acelui prejudiciu.
(3) Asigurătorul nu poate exercita dreptul de regres pe baza subrogării faţă de un membru al familiei contractantului sau a asiguratului, o persoană care se află într-o relaţie socială echivalentă cu contractantul sau asiguratul ori un salariat al unuia dintre aceştia, cu excepţia cazului în care asigurătorul demonstrează că prejudiciul a fost cauzat de acea persoană intenţionat sau din culpă gravă, dar cunoscînd că există probabilitatea că prejudiciul va surveni.
(4) Asigurătorul nu poate exercita drepturile pe baza subrogării în detrimentul asiguratului.
(5) Asigurătorul poate renunţa total sau parţial la exercitarea dreptului de subrogare împotriva persoanei care poartă răspundere de producerea pagubei, dacă ea însăşi a suferit grav, sau împotriva moştenitorilor ei, dacă persoana a decedat ca urmare a producerii riscului asigurat, precum şi în alte situaţii în care împrejurările justifică renunţarea.
Secţiunea a 2-a
Asigurarea generală
Subsecţiunea 1
Dispoziţii comune
Articolul 13306. Noţiuni generale
(1) Asigurarea generală cuprinde asigurarea de daune şi alte asigurări.
(2) Despăgubirea de asigurare reprezintă suma ce urmează a fi plătită de către asigurător asiguratului în vederea compensării prejudiciului suportat ca urmare a survenirii cazului asigurat.
Subsecţiunea a 2-a
Asigurarea de daune
§1. Dispoziţii comune
Articolul 13307. Noţiuni generale
(1) În cazul asigurării de daune, asigurătorul este obligat să despăgubească prejudiciul suportat de asigurat sau, după caz, de terţul păgubit la survenirea cazului asigurat.
(2) În asigurarea de daune, asigurat este persoana al cărei interes este protejat contra daunei. Aceeaşi persoană poate fi concomitent contractant şi asigurat.
(3) Se consideră că oricare persoană care are un drept de orice natură asupra bunului are interes protejat contra daunei.
(4) Suma care se plăteşte de asigurător în temeiul acestei asigurări se numeşte despăgubire de asigurare.
(5) Asigurarea de daune cuprinde asigurarea bunurilor, asigurarea de răspundere, de sănătate, asigurarea de credite, garanţii şi pierderi financiare şi altele.
Articolul 13308. Sumele maxime care se pot plăti
(1) Suma asigurată nu poate depăşi valoarea reală a bunului asigurat.
(2) Asigurătorul nu este obligat să plătească mai mult decît suma necesară să repare prejudiciul efectiv suferit de către asigurat.
(3) Prin derogare de la dispoziţiile alin.(1), părţile pot prevedea o clauză care stabileşte o valoare convenită a bunului asigurat şi care obligă asigurătorul să repare prejudiciul în mărimea valorii convenite chiar dacă acea valoare depăşeşte valoarea efectivă a bunului, cu condiţia că, la momentul cînd s-a convenit asupra valorii, contractantul sau, după, caz, asiguratul nu a comis o fraudă şi nici nu a făcut o declaraţie eronată.
Articolul 13309. Ajustarea condiţiilor în caz de asigurare excesivă
(1) Dacă suma asigurată depăşeşte prejudiciul maxim care ar putea fi cauzat de riscul asigurat, oricare dintre părţi are dreptul să ceară reducerea sumei asigurate şi reducerea corespunzătoare a primei pentru perioada de asigurare rămasă, dar cu reţinerea de către asigurător a cheltuielilor de gestiune.
(2) Dacă părţile nu convin asupra reducerii în termen de o lună de la recepţionarea cererii de către cealaltă parte, oricare parte are dreptul la rezoluţiunea asigurării.
Articolul 133010. Asigurarea multiplă
(1) Contractantul trebuie să declare existenţa tuturor asigurărilor referitoare la acelaşi interes, această obligaţie revenindu-i atît la data încheierii contractelor de asigurare, cît şi pe parcursul executării acestora.
(2) Dacă acelaşi interes este asigurat în mod separat de către mai mulţi asigurători, asiguratul are dreptul să înainteze pretenţii faţă de oricare dintre ei sau faţă de mai mulţi dintre ei în măsura necesară pentru a despăgubi prejudiciul efectiv suferit.
(3) Asigurătorul faţă de care se înaintează pretenţia va plăti, în limitele şi condiţiile prevăzute în contract, împreună cu rambursarea eventualelor cheltuieli de diminuare a prejudiciului, fără a afecta dreptul său de regres faţă de alţi asigurători.
(4) În raporturile dintre asigurători, drepturile şi obligaţiile prevăzute la alin.(2) vor fi proporţionale cu despăgubirea la care ei ar fi fost obligaţi în mod separat faţă de asigurat dacă nu se făcea asigurarea multiplă.
Articolul 133011. Cauzarea prejudiciului
(1) Contractantul sau, după caz, asiguratul nu are dreptul la despăgubire în măsura în care prejudiciul a fost cauzat de acţiunea sau inacţiunea sa cu intenţia de a cauza prejudiciul sau din culpă gravă, dar cunoscînd că există probabilitatea că prejudiciul va surveni.
(2) Contractantul sau, după caz, asiguratul are dreptul la despăgubire de asigurare chiar şi atunci cînd prejudiciul este cauzat de acţiunea sau inacţiunea săvîrşită din neglijenţa sa. Clauza care exclude răspunderea asigurătorului în caz de neglijenţă a contractantului sau, după caz, a asiguratului la săvîrşirea acţiunii sau inacţiunii poate fi invocată dacă este exprimată clar.
(3) În sensul alin.(1) şi (2), cauzarea prejudiciului include şi neluarea măsurilor de evitare sau diminuare a prejudiciului.
Articolul 133012. Cheltuielile de diminuare a prejudiciului
(1) Asigurătorul va rambursa cheltuielile suportate sau suma prejudiciului suferit de către contractant sau, după caz, asigurat cu ocazia luării măsurilor de diminuare a prejudiciului suferit, în măsura în care asiguratul, în mod justificat, a considerat măsurile ca fiind rezonabile după împrejurări, chiar dacă ele nu au dus la diminuarea prejudiciului.
(2) Asigurătorul va despăgubi contractantul sau, după caz, asiguratul în privinţa măsurilor luate conform alin.(1), chiar dacă, împreună cu despăgubirea de asigurare pentru prejudiciu, suma totală datorată depăşeşte suma asigurată, dacă contractul nu exclude în mod expres acest drept.
Articolul 133013. Drepturile asiguratului
(1) În cazul asigurării încheiate de contractant în folosul unei alte persoane (asigurat), dacă survine cazul asigurat, asiguratul va fi îndreptăţit să primească sumele datorate de asigurător.
(2) Contractantul are dreptul să revoce desemnarea asiguratului, cu excepţia cazului în care poliţa o interzice sau deja a survenit cazul asigurat.
(3) Revocarea produce efecte din momentul în care notificarea de revocare este recepţionată de către asigurător.
Articolul 133014. Cunoaşterea de către contractant a împrejurărilor aferente asiguratului
(1) În scopul îndeplinirii obligaţiei de informare prevăzute la art.1316, dacă contractul nu prevede altfel, se prezumă că contractantul nu trebuia să cunoască împrejurările cunoscute ori pe care trebuia să le cunoască asiguratul.
(2) Cu toate acestea, în cazul în care, la momentul cînd contractantul este obligat să ofere informaţia relevantă asigurătorului, asiguratul cunoştea că urmează să fie numit ca asigurat, dacă contractul nu prevede altfel, se prezumă că contractantul trebuia să cunoască împrejurările cunoscute ori pe care trebuia să le cunoască asiguratul.
Articolul 133015. Încălcarea obligaţiei de către unul dintre asiguraţi
Încălcarea obligaţiei de către unul dintre asiguraţi nu afectează drepturile celorlalţi asiguraţi în baza aceluiaşi contract de asigurare, cu excepţia cazului în care riscul asigurat este comun.
Articolul 133016. Absenţa riscului asigurat
(1) Dacă riscul asigurat nu există nici la data încheierii contractului, nici la un moment ulterior în interiorul perioadei de asigurare, prima nu se datorează. Cu toate acestea, asigurătorul are dreptul la recuperarea cheltuielilor rezonabile suportate.
(2) Dacă riscul asigurat încetează să existe în interiorul perioadei de asigurare, de drept intervine rezoluţiunea asigurării din momentul în care asigurătorul este notificat despre încetarea riscului asigurat.
§2. Asigurarea de bunuri
Articolul 133017. Noţiuni generale
(1) În asigurarea de bunuri, asigurătorul se obligă ca la producerea cazului asigurat să achite despăgubirea de asigurare către asigurat.
(2) În asigurarea de bunuri, asiguratul trebuie să aibă un interes legitim cu privire la bunul asigurat.
Articolul 133018. Examinarea şi verificarea stării bunului
(1) La încheierea contractului, asigurătorul are dreptul să examineze bunurile pentru a constata existenţa şi starea lor reală.
(2) Asigurătorul are dreptul să verifice modul în care este întreţinut bunul asigurat.
Articolul 133019. Asigurarea parţială
(1) Asigurătorul este ţinut să despăgubească întregul prejudiciu asigurat în limita sumei asigurate chiar dacă suma asigurată este mai mică decît valoarea bunului asigurat la momentul survenirii cazului asigurat.
(2) Cu toate acestea, părţile pot conveni ca despăgubirea datorată de asigurător să se reducă proporţional raportului dintre suma asigurată şi valoarea efectivă a bunului la momentul producerii prejudiciului (clauză de despăgubire proporţională). În acest caz, cheltuielile de diminuare a prejudiciului prevăzute la art.133012 se vor rambursa în aceeaşi proporţie.
(3) Clauza de despăgubire proporţională poate fi invocată doar dacă asigurătorul a menţionat suplimentar în textul poliţei de asigurare existenţa ei.
Articolul 133020. Transmiterea dreptului de proprietate
(1) Dacă se transmite dreptul de proprietate asupra bunului asigurat, rezoluţiunea asigurării intervine de drept la expirarea unui termen de o lună de la data transmiterii, cu excepţia cazului în care contractantul şi dobînditorul convin asupra rezoluţiunii înainte de expirarea acestui termen. Această regulă nu se aplică dacă contractul de asigurare a fost încheiat în favoarea unui viitor dobînditor.
(2) Pînă la expirarea termenului prevăzut la alin.(1), dobînditorul bunului se consideră asigurat din momentul în care preia riscul bunului asigurat.
(3) Dispoziţiile alin.(1) şi (2) nu se aplică:
a) dacă asigurătorul, contractantul şi dobînditorul convin altfel;
b) transmiterii dreptului de proprietate prin moştenire.
(4) Contractantul care nu comunică asigurătorului înstrăinarea survenită şi dobînditorului existenţa contractului de asigurare rămîne obligat să plătească primele care devin scadente ulterior datei înstrăinării.
§3. Asigurarea de răspundere civilă
Articolul 133021. Noţiuni generale
(1) În cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în temeiul legii faţă de terţe persoane păgubite şi pentru costurile de apărare suportate conform art.133012.
(2) Părţile pot include în contractul de asigurare şi răspunderea civilă a altei persoane (asigurat) decît contractantul.
Articolul 133022. Stabilirea despăgubirii
Dacă legea nu prevede altfel, despăgubirea se stabileşte prin convenţie încheiată între asigurător, terţul păgubit şi, sub rezerva dispoziţiilor art.133030 alin.(3), asigurat sau, în caz de neînţelegere, prin hotărîre judecătorească.
Articolul 133023. Cauza daunei
(1) Contractantul sau, după caz, asiguratul nu are dreptul la despăgubire în măsura în care dauna a fost cauzată prin acţiunea sau inacţiunea sa săvîrşită cu intenţia de a cauza acea daună. Aceasta include şi nerespectarea instrucţiunilor concrete date de asigurător după survenirea daunei, dacă s-a săvîrşit din culpă gravă şi cunoscînd că prin nerespectarea lor este probabil ca dauna să se agraveze.
(2) În sensul alin.(1), cauzarea daunei include neluarea unei măsuri de evitare sau diminuare a prejudiciului.
Articolul 133024. Recunoaşterea răspunderii
(1) Este nulă clauza din contractul de asigurare care îl exonerează pe asigurător de obligaţii în cazul în care contractantul sau, după caz, asiguratul recunoaşte obligaţia de a repara prejudiciul faţă de terţul păgubit sau o satisface.
(2) Cu excepţia cazului cînd a consimţit, asigurătorul nu este legat de acordul dintre terţul păgubit şi contractant sau, după caz, asigurat.
Articolul 133025. Cesiunea creanţelor rezultate din poliţă
Clauza din contractul de asigurare care lipseşte asiguratul de dreptul de a cesiona dreptul asupra despăgubirii rezultate din poliţă este nulă.
Articolul 133026. Dreptul la declaraţie privind cererile de despăgubire
Contractantul are dreptul de a cere în orice moment o declaraţie privind cererile de despăgubire depuse în ultimii 5 ani aferente poliţelor sale de asigurare.
Articolul 133027. Cazul asigurat
(1) Cazul asigurat constă în faptul care dă naştere răspunderii asiguratului care a survenit în decursul perioadei de asigurare aferentă contractului de asigurare dacă părţile contractului de asigurare în scopuri comerciale sau profesionale nu definesc cazul asigurat cu referinţă la alte criterii, cum ar fi înaintarea pretenţiei de către terţul păgubit.
(2) În cazul în care părţile contractante definesc cazul asigurat cu referinţă la înaintarea pretenţiei de către terţul păgubit, asigurarea acoperă pretenţiile care sînt înaintate în decursul perioadei de asigurare sau în decursul unui termen adiţional cel puţin egal cu termenul de prescripţie aplicabil răspunderii şi care se bazează pe un fapt survenit înainte de expirarea perioadei de asigurare. Contractul de asigurare poate prevedea excluderea acoperirii în situaţia în care, la momentul încheierii contractului, solicitantul a cunoscut sau trebuia să cunoască circumstanţa susceptibilă de a da naştere pretenţiilor.
Articolul 133028. Pretenţiile care depăşesc suma asigurată
(1) Dacă totalul plăţilor datorate mai multor terţi păgubiţi depăşeşte suma asigurată, plăţile vor fi reduse în mod proporţional.
(2) Asigurătorul care, necunoscînd existenţa altor terţi păgubiţi, a plătit cu bună-credinţă despăgubiri în folosul terţilor păgubiţi cunoscuţi poartă răspundere faţă de ceilalţi terţi păgubiţi pînă la soldul sumei asigurate.
Articolul 133029. Creanţe directe şi excepţii
(1) Drepturile terţelor persoane păgubite se exercită împotriva celor răspunzători de repararea prejudiciului.
(2) În măsura în care contractantul sau, după caz, asiguratul poartă răspundere civilă, terţul păgubit, la alegerea sa, poate înainta o pretenţie directă de reparare a prejudiciului faţă de asigurător în temeiul şi în condiţiile contractului de asigurare în oricare din următoarele cazuri:
a) dacă asigurarea este asigurare obligatorie;
b) dacă în privinţa contractantului sau asiguratului este intentat procesul de insolvabilitate;
c) dacă contractantul sau asiguratul a fost lichidat sau este dizolvat;
d) dacă terţul păgubit a suferit o vătămare corporală sau a decedat;
e) dacă legea care guvernează răspunderea civilă prevede o creanţă directă a terţului păgubit.
(3) Asigurătorul răspunde faţă de persoanele păgubite în limitele obligaţiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare.
(4) Asigurătorul poate ridica faţă de terţul păgubit excepţiile rezultate din contractul de asigurare, dacă dispoziţiile legale în materie de asigurare obligatorie nu prevăd altfel. Cu toate acestea, asigurătorul nu poate ridica o excepţie bazată pe comportamentul contractantului şi/sau asiguratului după survenirea daunei.
(5) Asigurătorul plăteşte despăgubirea direct terţului păgubit în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de către asigurat.
(6) În cazul în care asiguratul dovedeşte că a despăgubit terţul păgubit, despăgubirea se plăteşte asiguratului.
Articolul 133030. Obligaţiile de informare
(1) La cererea terţului păgubit, contractantul şi asiguratul sînt obligaţi să ofere informaţia necesară pentru înaintarea pretenţiei directe.
(2) Asigurătorul este obligat să expedieze contractantului o notificare în formă textuală despre orice pretenţie directă care îi este înaintată, fără întîrzieri nejustificate, dar nu mai tîrziu de 15 zile după recepţionarea pretenţiei. Dacă asigurătorul nu execută această obligaţie, plata în folosul terţului păgubit sau recunoaşterea datoriei faţă de terţul păgubit nu afectează drepturile contractantului.
(3) Dacă contractantul nu oferă asigurătorului informaţia despre cazul asigurat în termen de 30 de zile de la expedierea notificării conform alin.(2), se consideră că contractantul a acceptat soluţionarea directă a pretenţiei de către asigurător. Această regulă se aplică şi asiguraţilor care au primit efectiv notificarea în termenul corespunzător.
Articolul 133031. Plata despăgubirii în cazul asigurării de răspundere
Plata despăgubirii către contractant sau, după caz, asigurat eliberează asigurătorul de obligaţia sa faţă de terţul păgubit în una din următoarele situaţii:
a) terţul păgubit a renunţat la pretenţia sa directă;
b) terţul păgubit nu a înaintat o cerere de plată direct asigurătorului în termen de 30 de zile din momentul recepţionării cererii scrise a asigurătorului.
Articolul 133032. Prescripţia în cazul asigurării de răspundere
(1) Acţiunea faţă de asigurător, fie că este înaintată de către asigurat, fie că este înaintată de către terţul păgubit, se prescrie odată cu prescrierea acţiunii terţului păgubit faţă de asigurat.
(2) Termenul de prescripţie al pretenţiei terţului păgubit faţă de asigurat se suspendă din momentul în care asiguratul a cunoscut despre înaintarea pretenţiei directe faţă de asigurător şi pînă în momentul soluţionării pretenţiei directe sau respingerii ei univoce de către asigurător.
§4. Asigurarea de sănătate
Articolul 133033. Noţiuni generale
(1) În asigurarea de sănătate, asigurătorul se obligă să achite cheltuielile suportate la survenirea cazului asigurat.
(2) Obiect al asigurării de sănătate îl constituie interesele patrimoniale ale asiguratului, corelate cu viaţa şi sănătatea acestuia, ce ţin de compensarea cheltuielilor legate de prestarea serviciilor medicale şi aferente acestora.
§5. Asigurarea de credite, garanţii şi pierderi financiare
Articolul 133034. Asigurarea de credite
(1) În asigurarea de credite, asigurătorul asigură riscurile asiguratului pentru nerambursarea totală sau parţială a ratelor de credit sau împrumut şi a dobînzilor aferente de către debitorul asiguratului.
(2) În cadrul asigurării de credite, atît contractantul, cît şi asiguratul poate fi o bancă sau o instituţie financiară nebancară.
Articolul 133035. Asigurarea de garanţii
(1) În asigurarea de garanţii, asigurătorul, în calitate de garant, garantează acoperirea pierderilor financiare înregistrate de asigurat ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale de către contractant.
(2) În cadrul asigurării de garanţii, asigurat este o persoană desemnată de către contractant, alta decît contractantul.
(3) La încheierea contractului de asigurare, asigurătorul va elibera contractantului poliţa de asigurare, iar asiguratului – scrisoarea de garanţii.
Articolul 133036. Asigurarea de pierderi financiare
(1) În asigurarea de pierderi financiare, obiectul asigurării îl constituie interesele patrimoniale ale asiguratului legate de pierderile financiare suportate de către asigurat în rezultatul neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale de către debitorul asiguratului.
(2) În cadrul asigurării de pierderi financiare, asigurat este contractantul sau o altă persoană desemnată de către acesta.
(3) În asigurarea de pierderi financiare, neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale de către debitorul asiguratului trebuie să aibă caracter nepremeditat.
Subsecţiunea a 3-a
Asigurarea de accidente
Articolul 133037. Noţiuni generale
(1) În cazul asigurării de accidente, asigurătorul se obligă să achite indemnizaţia de asigurare, stabilită în conformitate cu contractul de asigurare, către beneficiarul asigurării la survenirea cazului asigurat.
(2) Obiect al asigurării de accidente îl constituie interesele patrimoniale ale asiguratului corelate cu viaţa, sănătatea şi capacitatea de muncă ale acestuia în raport cu survenirea unui accident.
Secţiunea a 3-a
Asigurarea de viaţă
§1. Părţile
Articolul 133038. Noţiuni generale
(1) În cazul asigurării de viaţă, obligaţia asigurătorului sau plata primei depinde de un eveniment determinat prin referinţă la decesul sau supravieţuirea persoanei asigurate.
(2) Persoana asigurată este persoana ale cărei viaţă, sănătate, integritate fizică sau statut civil se asigură.
(3) În asigurarea de viaţă, aceeaşi persoană poate fi concomitent contractant, persoană asigurată şi/sau beneficiar.
(4) Contractul de asigurare în privinţa vieţii unei persoane, alta decît contractantul, este nul dacă nu s-a obţinut consimţămîntul informat în formă scrisă al persoanei asigurate privitor la:
a) contractarea asigurării în privinţa sa; şi
b) identitatea beneficiarului, dacă este desemnat în contract.
(5) Modificarea esenţială a contractului, inclusiv schimbarea beneficiarului, majorarea sumei asigurate şi schimbarea duratei contractului, nu produce efecte juridice dacă nu s-a obţinut consimţămîntul menţionat la alin.(4). Aceeaşi regulă se aplică cesiunii sau grevării în privinţa contractului de asigurare ori a dreptului la indemnizaţia de asigurare.
Articolul 133039. Beneficiarul indemnizaţiei de asigurare
(1) Contractantul poate desemna unul sau mai mulţi beneficiari ai indemnizaţiei de asigurare şi poate schimba sau revoca desemnarea, cu excepţia cazului în care s-a stipulat irevocabilitatea desemnării. Desemnarea, schimbarea sau revocarea, dacă nu este făcută printr-un testament, se face în scris şi se expediază asigurătorului.
(2) Dreptul de a desemna, a schimba sau a revoca desemnarea se stinge la decesul contractantului sau la survenirea cazului asigurat, în funcţie de care din aceste evenimente survine primul.
(3) Contractantul sau, după caz, moştenitorii săi se consideră beneficiari ai indemnizaţiei de asigurare în unul din următoarele cazuri:
a) contractantul nu a desemnat un beneficiar;
b) desemnarea beneficiarului a fost revocată şi nu s-a desemnat alt beneficiar;
c) beneficiarul a decedat înainte de survenirea cazului asigurat şi nu s-a desemnat alt beneficiar.
(4) Dacă doi sau mai mulţi beneficiari au fost desemnaţi şi desemnarea oricăruia dintre ei este revocată sau oricare dintre ei decedează înainte de survenirea cazului asigurat, partea din indemnizaţia de asigurare care s-ar fi cuvenit beneficiarului sau beneficiarilor respectivi se va distribui proporţional între beneficiarii rămaşi dacă contractantul nu a dispus altfel conform alin.(1).
(5) Sub rezerva dispoziţiilor legale privitoare la nulitatea, anulabilitatea sau inopozabilitatea actelor juridice care dăunează creditorilor, în masa debitoare a contractantului nu se include indemnizaţia de asigurare, suma asigurată redusă sau valoarea de răscumpărare atît timp cît indemnizaţia nu a fost plătită contractantului.
(6) Asigurătorul care plăteşte indemnizaţia de asigurare persoanei desemnate conform alin.(1) este eliberat de obligaţia de plată, cu excepţia cazului în care el a cunoscut că persoana respectivă nu era îndreptăţită să primească indemnizaţia de asigurare.
Articolul 133040. Beneficiarul valorii de răscumpărare
(1) Indiferent de desemnarea conform art.133039, contractantul poate desemna un beneficiar al valorii de răscumpărare, dacă există, şi poate schimba sau revoca desemnarea respectivă. Desemnarea, schimbarea sau revocarea se face în scris şi se expediază asigurătorului.
(2) Contractantul se consideră beneficiar al valorii de răscumpărare în unul din următoarele cazuri:
a) dacă nu s-a desemnat niciun beneficiar al valorii de răscumpărare;
b) dacă desemnarea beneficiarului valorii de răscumpărare s-a revocat şi nu s-a desemnat alt beneficiar;
c) dacă beneficiarul valorii de răscumpărare a decedat şi nu s-a desemnat alt beneficiar.
(3) Dispoziţiile art.133039 alin.(2) şi alin.(4)–(6) se aplică în mod corespunzător.
Articolul 133041. Cesiunea sau grevarea
(1) Dacă beneficiarul a fost desemnat în mod irevocabil, cesiunea sau grevarea contractului de asigurare sau a dreptului la indemnizaţia de asigurare de către contractant nu produce efecte juridice dacă beneficiarul nu şi-a dat consimţămîntul în scris.
(2) Cesiunea sau grevarea dreptului la indemnizaţia de asigurare de către beneficiar nu produce efecte juridice dacă contractantul nu şi-a dat consimţămîntul în scris.
Articolul 133042. Renunţarea la moştenire de către beneficiar
Dacă beneficiarul este moştenitor al persoanei asigurate şi a renunţat la moştenire, renunţarea nu va afecta poziţia acestuia în contractul de asigurare.
§2. Faza iniţială şi durata contractului
Articolul 133043. Obligaţiile precontractuale de informare ale solicitantului
(1) Informaţiile care trebuie furnizate de către solicitant conform art.1316 alin.(1) includ circumstanţele pe care le cunoştea sau trebuia să le cunoască persoana asigurată.
(2) Sancţiunile pentru neexecutarea obligaţiilor de informare precontractuale prevăzute la art.1317, 1318 şi art.1320 partea care nu se referă la art.1319 pot fi invocate în decursul termenului de 5 ani din momentul încheierii contractului.
Articolul 133044. Obligaţiile precontractuale de informare ale asigurătorului
(1) Asigurătorul este obligat să informeze solicitantul dacă are sau nu dreptul de a participa la profituri. Recepţionarea acestei informaţii trebuie confirmată printr-o declaraţie expresă cuprinsă într-un document separat de formularul de cerere.
(2) Înainte de încheierea contractului, asigurătorul va furniza următoarele informaţii:
1) în privinţa asigurătorului: o referinţă concretă la publicarea obligatorie a raportului anual privind solvabilitatea şi starea financiară;
2) în privinţa angajamentelor contractuale ale asigurătorului:
a) o explicare a fiecărui beneficiu şi a fiecărei opţiuni;
b) informaţie despre proporţia din primă care se atribuie fiecărui beneficiu, atît beneficiilor de bază, cît şi beneficiilor suplimentare, după caz;
c) metodele de calculare şi distribuire a bonusurilor, inclusiv o specificare a legii aplicabile supravegherii;
d) o indicare a valorii de răscumpărare şi a sumei asigurate reduse, precum şi măsura în care ele sînt garantate;
e) în contractele unit-linked: o enumerare a valorilor de referinţă utilizate (unităţi de cont) şi o indicare a activelor de reper;
f) informaţie generală privind regimul fiscal aplicabil tipului de poliţă.
(3) Suplimentar, se va furniza o informaţie concretă pentru a facilita înţelegerea corespunzătoare a riscurilor inerente contractului care sînt asumate de către contractant.
Articolul 133045. Termenul de revocare
Contractul de asigurare de viaţă poate fi revocat în termen de 30 de zile de la eliberarea poliţei de asigurare.
Articolul 133046. Dreptul contractantului la rezoluţiunea asigurării
(1) Contractantul are dreptul la rezoluţiunea asigurării de viaţă care nu stipulează o sumă asigurată redusă sau o valoare de răscumpărare, cu condiţia că rezoluţiunea nu produce efecte mai devreme de 1 an de la data încheierii contractului. Dreptul la rezoluţiune înainte de expirarea termenului contractului poate fi exclus dacă s-a plătit o primă unică. Rezoluţiunea se face în scris şi produce efecte după 15 zile de la recepţionarea notificării de rezoluţiune de către asigurător.
(2) Dacă contractul de asigurare de viaţă stipulează o sumă asigurată redusă sau o valoare de răscumpărare, se aplică dispoziţiile art.133055 şi 133056.
Articolul 133047. Dreptul asigurătorului la rezoluţiunea asigurării
Asigurătorul are dreptul la rezoluţiunea asigurării de viaţă doar în măsura permisă de prezentul capitol.
§3. Modificările pe durata termenului contractului
Articolul 133048. Obligaţiile de informare ale asigurătorului pe durata termenului contractului
(1) Dacă este cazul, asigurătorul trebuie să ofere contractantului o declaraţie scrisă a valorii curente a bonusurilor ataşate poliţei.
(2) Asigurătorul trebuie să informeze contractantul fără întîrzieri nejustificate despre orice schimbare care vizează:
a) condiţiile poliţei, atît cele generale, cît şi cele speciale;
b) în cazul unei schimbări în condiţiile poliţei sau unei modificări a legislaţiei aplicabile: informaţia prevăzută la art.1310 alin.(2) lit.h), precum şi la art.133044 alin.(2) pct.2) lit.a)–e).
Articolul 133049. Agravarea riscului
În cazul contractului de asigurare de viaţă, clauza care prevede vîrsta sau deteriorarea sănătăţii în calitate de riscuri de agravare în sensul art.1322 alin.(1) se consideră clauză abuzivă în sensul prezentului cod.
Articolul 133050. Ajustarea primei şi a beneficiilor plătibile
(1) În cazul contractului de asigurare care acoperă riscuri pentru care asigurătorul are certitudinea că va răspunde, asigurătorul are dreptul la o ajustare conform alin.(2) şi (3).
(2) Majorarea primei este permisă dacă a avut loc o schimbare imprevizibilă şi permanentă în privinţa riscurilor biometrice folosite ca bază la calcularea primei, dacă majorarea este necesară pentru a garanta capacitatea continuă a asigurătorului de a plăti beneficii de asigurare şi dacă majorarea a fost acceptată de un fiduciar independent sau o autoritate de supraveghere. Contractantul are dreptul să compenseze majorarea primei cu o reducere corespunzătoare a beneficiilor de asigurare.
(3) În cazul unei poliţe cu prima deja plătită, asigurătorul are dreptul să reducă beneficiile de asigurare în condiţiile stabilite la alin.(2).
(4) Nu se admite ajustarea în temeiul alin.(2) sau (3):
a) în măsura în care s-a comis o eroare în calcularea primei şi/sau a beneficiilor pe care un actuar competent şi diligent ar fi cunoscut-o;
b) dacă calculul de bază nu se aplică tuturor contractelor, inclusiv celor încheiate după ajustare.
(5) O majorare a primei sau o reducere a beneficiilor produce efecte juridice în decursul a 3 luni după ce asigurătorul a notificat în scris contractantul despre majorarea primei sau reducerea beneficiilor, despre motivele acestei decizii şi despre dreptul contractantului de a cere reducerea beneficiilor.
(6) În cazul contractului de asigurare de viaţă care acoperă riscuri pentru care asigurătorul are certitudinea că va răspunde, contractantul are dreptul la o reducere a primei dacă, din cauza unei schimbări imprevizibile şi permanente în privinţa riscurilor biometrice folosite ca bază la calcularea primei, mărimea iniţială a primei nu este potrivită şi necesară pentru a garanta capacitatea continuă a asigurătorului de a plăti beneficiile de asigurare. Reducerea trebuie să fie acceptată de un fiduciar independent sau o autoritate de supraveghere.
(7) Drepturile prevăzute în prezentul articol pot fi exercitate după expirarea unui termen de 5 ani de la încheierea contractului.
Articolul 133051. Modificarea condiţiilor contractuale
(1) Clauza care permite asigurătorului să modifice condiţiile contractuale, altele decît mărimea primei şi beneficiile de asigurare, este nulă, cu excepţia cazului în care modificarea este necesară în unul din următoarele scopuri:
a) pentru a respecta o modificare a legislaţiei în materia supravegherii asigurărilor, inclusiv luarea unor măsuri obligatorii de către autoritatea de supraveghere;
b) pentru a respecta o modificare a normelor imperative ale legii naţionale aplicabile privitoare la planurile de pensii ale salariaţilor;
c) pentru a respecta o modificare a regulilor naţionale care impun cerinţe specifice faţă de un contract de asigurare de viaţă pentru a putea beneficia de un regim fiscal separat sau de subsidii de stat;
d) pentru a substitui o clauză abuzivă a contractului.
(2) Modificarea produce efecte juridice începînd cu cea de-a treia lună de la recepţionarea de către contractant a notificării scrise prin care el este informat despre modificare şi motivele acesteia.
(3) Dispoziţiile alin.(1) se aplică fără a aduce atingere altor cerinţe impuse pentru validitatea clauzelor de modificare.
§4. Cazul asigurat
Articolul 133052. Obligaţiile asigurătorului de investigare şi de informare
(1) Asigurătorul care are motive să considere că cazul asigurat s-a produs trebuie să ia măsuri rezonabile pentru a-l constata.
(2) Dacă cunoaşte că s-a produs cazul asigurat, asigurătorul va depune toate eforturile conform circumstanţelor pentru a descoperi identitatea şi adresa beneficiarului şi îl va informa despre producerea cazului asigurat. Această informaţie se va oferi în cel mult 30 de zile după ce asigurătorul a cunoscut identitatea şi adresa beneficiarului.
(3) Dacă asigurătorul încalcă dispoziţiile alin.(1) sau (2), prescripţia creanţei beneficiarului se suspendă pînă cînd beneficiarul ia cunoştinţă despre creanţa sa.
Articolul 133053. Sinuciderea persoanei asigurate
(1) Dacă, în interiorul termenului de 2 ani din momentul încheierii contractului sau de la ultima modificare în sensul majorării sumei asigurate, persoana asigurată s-a sinucis, asigurătorul este liberat de răspunderea de a plăti indemnizaţia de asigurare. În acest caz, asigurătorul trebuie să plătească valoarea de răscumpărare şi orice profituri conform art.133056.
(2) Dispoziţiile alin.(1) nu se aplică în cazul în care:
a) persoana asigurată, la săvîrşirea sinuciderii, acţionează cu o atitudine psihică care o împiedică să-şi manifeste liber voinţa;
b) s-a demonstrat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că, la momentul încheierii contractului, persoana asigurată nu avea intenţia de a se sinucide.
Articolul 133054. Omorul persoanei asigurate
(1) Dacă un beneficiar lipseşte de viaţă intenţionat (omoară) persoana asigurată, se consideră că desemnarea sa în calitate de beneficiar este revocată.
(2) Cesiunea creanţei de a primi indemnizaţia de asigurare nu produce efecte juridice dacă cesionarul omoară persoana asigurată.
(3) Dacă contractantul care este şi beneficiar omoară persoana asigurată, indemnizaţie de asigurare nu se plăteşte.
(4) Dacă beneficiarul sau contractantul a omorît persoana asigurată în stare de legitimă apărare sau există o altă cauză care înlătură caracterul penal al faptei, dispoziţiile prezentului articol nu se aplică.
§5. Conversiunea şi răscumpărarea
Articolul 133055. Conversiunea în asigurarea de viaţă
(1) Dispoziţiile art.1328 nu se aplică contractelor de asigurare de viaţă în care s-a acumulat o sumă asigurată redusă sau o valoare de răscumpărare. Aceste contracte se modifică de asigurător din contract de asigurare cu plata primelor în contract de asigurare fără plata primelor şi suma asigurată redusă, dacă contractantul nu cere plata valorii de răscumpărare în termen de 30 de zile de la primirea informaţiei prevăzute la alin.(2).
(2) Asigurătorul trebuie să informeze contractantul despre suma asigurată redusă şi valoarea de răscumpărare în termen de 30 de zile de la scadenţă şi să-i ceară contractantului să aleagă fie conversiunea şi stabilirea sumei asigurate reduse, fie plata valorii de răscumpărare.
(3) Cererea de plată a valorii de răscumpărare se depune în scris.
Articolul 133056. Răscumpărarea în asigurare de viaţă
(1) Contractantul poate, în orice moment, cere asigurătorului în scris să plătească, total sau parţial, valoarea de răscumpărare acumulată pe poliţă, cu condiţia că această cerere nu produce efecte juridice pînă la expirarea termenului de 1 an din momentul încheierii contractului. Contractul va fi ajustat sau supus rezoluţiunii în mod corespunzător.
(2) Sub rezerva dispoziţiilor art.133055, în caz de rezoluţiune sau nulitate, la iniţiativa asigurătorului, a contractului de asigurare de viaţă la care s-a acumulat valoarea de răscumpărare, asigurătorul este obligat să plătească valoarea de răscumpărare, inclusiv în cazul prevăzut la art.1319.
(3) Asigurătorul trebuie să informeze contractantul, la cerere, dar în orice caz cel puţin o dată pe an, despre suma curentă a valorii de răscumpărare şi măsura în care ea este garantată.
(4) Cota din orice profit la care are dreptul contractantul se va plăti suplimentar la valoarea de răscumpărare, cu excepţia cazului în care cota deja a fost luată în cont la calcularea valorii de răscumpărare.
(5) Sumele datorate conform prezentului articol trebuie plătite nu mai tîrziu de 2 luni de la recepţionarea de către asigurător a cererii contractantului.
Articolul 133057. Suma asigurată redusă şi valoarea de răscumpărare
Contractul de asigurare trebuie să prevadă modul de calculare a sumei asigurate reduse şi/sau a valorii de răscumpărare.
Secţiunea a 4-a
Asigurarea de grup
§1. Dispoziţii generale
Articolul 133058. Domeniul de aplicare
(1) Contracte de asigurare de grup sînt contractele încheiate între asigurător şi un organizator al grupului în folosul membrilor grupului care au o legătură comună cu organizatorul. Un contract de asigurare de grup poate de asemenea să acopere familiile membrilor grupului.
(2) Contractul de asigurare de grup se supune dispoziţiilor prezentului capitol dacă a fost încheiat între organizatorul grupului şi asigurător.
(3) Asigurarea de grup este accesorie dacă membrii sînt asiguraţi de plin drept prin apartenenţa lor la grup, fără a avea posibilitatea de a refuza asigurarea.
(4) Asigurarea de grup este voluntară dacă membrii sînt asiguraţi în rezultatul cererii personale sau pentru că nu au refuzat asigurarea.
Articolul 133059. Obligaţia generală de prudenţă a organizatorului de grup
(1) La negocierea şi executarea contractului de asigurare de grup, organizatorul grupului este ţinut să acţioneze prudent şi cu bună-credinţă, luînd în considerare interesele legitime ale membrilor grupului.
(2) Organizatorul grupului transmite membrilor grupului notificările parvenite de la asigurător şi îi informează despre oricare modificări ale contractului.
§2. Asigurarea de grup accesorie
Articolul 133060. Obligaţiile de informare ale organizatorului grupului
(1) Atunci cînd o persoană se alătură grupului, organizatorul grupului trebuie să o informeze fără întîrziere despre:
a) existenţa contractului de asigurare;
b) întinderea acoperirii;
c) oricare măsuri de precauţie şi alte cerinţe pentru păstrarea acoperirii; şi
d) procedura de înaintare a pretenţiilor.
(2) Sarcina de a demonstra că membrul grupului a fost informat conform alin.(1) îi incumbă organizatorului grupului.
Articolul 133061. Rezoluţiunea de către asigurător
(1) În sensul art.13304, exercitarea dreptului la rezoluţiune de către asigurător se consideră rezonabilă doar dacă ea se limitează la excluderea de la acoperire a membrului de grup în privinţa căruia a survenit cazul asigurat.
(2) În sensul art.1321 alin.(2) şi art.1323 alin.(1), exercitarea dreptului la rezoluţiune de către asigurător produce doar efectul de excludere din acoperire a acelor membri ai grupului care nu au luat măsurile de precauţie stabilite sau, după caz, al căror risc s-a agravat.
(3) În sensul art.133020, rezoluţiunea asigurării produce doar efectul de excludere din acoperire a membrilor de grup care au înstrăinat dreptul de proprietate asupra bunurilor asigurate.
Articolul 133062. Dreptul de a continua acoperirea în cazul asigurării de viaţă de grup
(1) Dacă are loc rezoluţiunea asigurării de viaţă de grup sau dacă membrul iese din grup, acoperirea încetează la expirarea a 3 luni de la rezoluţiune sau de la ieşirea din grup ori la expirarea contractului de asigurare de viaţă de grup, în funcţie de care eveniment survine primul. În aceste cazuri, membrul grupului are dreptul la o acoperire echivalentă în temeiul unui contract nou individual cu asigurătorul respectiv fără o nouă evaluare a riscului.
(2) Organizatorul grupului trebuie să informeze membrul grupului în scris fără întîrzieri nejustificate despre:
a) iminenţa încetării acoperirii sale în temeiul contractului de asigurare de viaţă de grup;
b) dreptul său prevăzut la alin.(1);
c) modul în care îşi poate exercita acel drept.
(3) Dacă membrul grupului şi-a indicat intenţia de a exercita dreptul său prevăzut la alin.(1), contractul dintre asigurător şi membrul grupului va continua ca un contract de asigurare individuală, avînd o primă calculată pe baza unei poliţe individuale la acel moment fără a lua în cont starea actuală a sănătăţii sau vîrsta membrului grupului.
§3. Asigurarea de grup voluntară
Articolul 133063. Dispoziţii generale
(1) Se consideră asigurare de grup voluntară combinarea unui contract-cadru între asigurător şi organizatorul grupului şi a contractelor de asigurare individuală încheiate în acel cadru între asigurător şi membrii grupului.
(2) Dispoziţiile prezentului paragraf se aplică contractelor de asigurare individuală în care organizatorul grupului şi asigurătorul au convenit asupra aplicării lor. Cu toate acestea, dispoziţiile prezentului capitol, cu excepţia dispoziţiilor art.133058 şi 133059, nu se aplică contractului-cadru.
Articolul 133064. Modificarea condiţiilor contractuale
Modificarea condiţiilor contractului-cadru poate afecta contractele de asigurare individuală doar dacă se face conform cerinţelor art.133050 şi 133051, care se aplică în mod corespunzător.
Articolul 133065. Continuarea acoperirii
Rezoluţiunea contractului-cadru sau încetarea calităţii de membru al grupului nu afectează raportul de asigurare dintre asigurător şi membrul grupului.”
598. Codul se completează cu articolul 13321 cu următorul cuprins:
“Articolul 13321. Tranzacţia judiciară şi tranzacţia extrajudiciară
(1) Tranzacţia este judiciară dacă a fost confirmată de către instanţa de judecată sau arbitrală competentă, conform normelor de procedură aplicabile. Dispoziţiile legale privind executarea silită a hotărîrilor arbitrale rămîn aplicabile.
(2) Tranzacţia este extrajudiciară dacă prin ea părţile au prevenit un proces ce putea să înceapă sau, deşi tranzacţionează asupra unui proces în desfăşurare, nu o prezintă instanţei de judecată sau arbitrale competente pentru confirmare. După confirmare în modul corespunzător, tranzacţia extrajudiciară devine tranzacţie judiciară.
(3) Contractul de tranzacţie extrajudiciară se încheie în scris.
(4) În lipsă de dispoziţie contrară, dispoziţiile prezentului capitol se aplică atît tranzacţiei judiciare, cît şi tranzacţiei extrajudiciare.”
599. Articolele 1333 şi 1334 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 1333. Efectul tranzacţiei
(1) Tranzacţia are între părţi autoritatea lucrului judecat.
(2) Tranzacţia extrajudiciară nu este susceptibilă de executare silită decît după:
a) admiterea acţiunii de executare silită a obligaţiei rezultate din tranzacţie de către instanţa competentă, la cererea părţii la tranzacţie;
b) confirmarea ei de către instanţa competentă, conform capitolului XLV din Codul de procedură civilă, la cererea părţii la procesul de mediere;
c) învestirea ei cu formulă executorie de către notar. Notarul va învesti tranzacţia cu formulă executorie, la cererea tuturor părţilor la tranzacţia încheiată, în cadrul procesului de mediere sau în afara procesului de mediere.
(3) Partea la tranzacţia extrajudiciară poate invoca tranzacţia extrajudiciară pe cale de excepţie fără a cere confirmarea ei.
(4) Dacă o parte are dreptul la rezoluţiunea tranzacţiei judiciare pentru neexecutarea obligaţiilor care rezultă din ea, rezoluţiunea nu se poate declara prin notificare unilaterală.
(5) Instanţa de judecată căreia i s-a cerut pronunţarea rezoluţiunii tranzacţiei judiciare este în drept să nu admită acţiunea dacă partea îndreptăţită poate să evite consecinţele neexecutării tranzacţiei prin obţinerea executării ei silite sau prin obţinerea de despăgubiri.
Articolul 1334. Nulitatea tranzacţiei
(1) Tranzacţia poate fi declarată nulă pentru temeiurile generale de nulitate a actelor juridice. Ea poate fi, de asemenea, atacată cu acţiune revocatorie sau cu acţiune în declararea simulaţiei.
(2) Eroarea de drept referitoare la chestiunile ce constituie obiectul neînţelegerii părţilor şi leziunea nu pot constitui temei de nulitate a tranzacţiei.
(3) Tranzacţia se prezumă indivizibilă în ceea ce priveşte obiectul său. În lipsa unei stipulaţii contrare, ea se supune doar nulităţii totale.
(4) Hotărîrea instanţei prin care se constată sau se declară nulitatea tranzacţiei lipseşte de orice efect hotărîrea instanţei prin care tranzacţia judiciară a fost confirmată.”
600. La articolul 1336, cuvîntul “terminat” se substituie cu cuvîntul “soluţionat”.
601. La articolul 1341:
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
“(1) Dacă pentru vînzarea bunului legea cere o anumită formă sub sancţiunea nulităţii, atunci aceeaşi cerinţă de formă se aplică şi contractului de societate civilă care are ca obiect asemenea bun.”
la alineatul (2), textul “În cazul în care se încheie în scris, contractul” se substituie cu cuvîntul “Contractul”.
602. La articolul 1342:
alineatul (1) se completează în final cu textul: “Dacă contractul determină doar cota-parte de participare a asociaţilor la venituri sau la pierderi, aceeaşi cotă-parte se aplică cotelor-părţi din patrimoniul social.”
la alineatul (3), enunţul întîi se completează în final cu textul “ , conform cotelor-părţi din patrimoniul social”.
603. La articolul 1343 alineatul (2), cifrele “619” se substituie cu cifrele “62320”.
604. Articolul 1345:
la alineatul (1), enunţul al doilea se exclude;
la alineatul (5), cuvintele “decizie unanimă” se substituie cu cuvintele “decizia unanimă a celorlalţi asociaţi”;
articolul se completează cu alineatul (51) cu următorul cuprins:
“(51) Asociatul are dreptul, chiar dacă nu are împuterniciri de administrare şi reprezentare, să primească informaţii despre activităţile societăţii civile, să ia cunoştinţă de evidenţa contabilă şi documentele aferente societăţii civile, precum şi de starea bunurilor societăţii civile. Clauza care exclude sau limitează acest drept nu împiedică invocarea lui dacă există motive de a presupune o administrare improprie.”
alineatul (6) se completează în final cu cuvintele “în măsura în care nu contravin dispoziţiilor prezentului capitol”.
605. Articolul 1348 va avea următorul cuprins:
“Articolul 1348. Imposibilitatea cesiunii drepturilor asociaţilor. Urmărirea de către creditorii personali
(1) Drepturile şi pretenţiile asociatului, care decurg din raporturile contractuale, faţă de ceilalţi asociaţi nu sînt transmisibile.
(2) Atît timp cît societatea civilă nu a fost dizolvată, creditorul asociatului nu poate pune sub urmărire drepturile asociatului rezultate din contractul de societate civilă, cu excepţia urmăririi creanţei de a obţine cota-parte din venitul ce îi revine.
(3) Dacă s-a stipulat că decesul unuia dintre asociaţi persoană fizică sau dizolvarea unui asociat persoană juridică nu duce la dizolvarea societăţii civile, succesorii în drepturi ai asociatului nu devin asociaţi, ci doar au dreptul la valoarea în bani a cotei-părţi dobîndite pe calea succesiunii. Contractul poate prevedea că succesorii în drepturi ai asociatului devin asociaţi, preluînd locul şi dreptul predecesorului.”
606. Codul se completează cu articolul 13481 cu următorul cuprins:
“Articolul 13481. Drepturile soţului asociatului
(1) Asupra cotei-părţi din patrimoniul social dobîndite de un soţ în timpul căsătoriei se aplică regimul juridic al proprietăţii comune în devălmăşie.
(2) Soţul asociatului nu poate cere divizarea cotei-părţi şi nici primirea sa în societate, dacă contractul de societate nu prevede altfel. Dreptul soţului asociatului la valoarea în bani a părţii din cota-parte rămîne neafectat.”
607. La articolul 1352:
denumirea va avea următorul cuprins:
“Articolul 1352. Rezoluţiunea contractului de societate civilă”;
la alineatul (1), cuvîntul “rezilia” se substituie cu cuvîntul “rezolvi”, iar cuvîntul “Rezilierea” se substituie cu cuvîntul “Rezoluţiunea”;
articolul se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
“(11) Dispoziţiile alin.(1) se aplică şi în cazul în care s-a prevăzut că societatea civilă va dura pe durata vieţii unui asociat, precum şi în cazul în care asociaţii continuă în mod tacit societatea civilă după expirarea duratei determinate.”
alineatul (2) va avea următorul cuprins:
“(2) Dacă în contract este stabilit un termen, rezoluţiunea înainte de termen este admisibilă doar pentru un motiv întemeiat. Constituie motiv întemeiat, în special, neexecutarea de către un alt asociat, cu intenţie sau din culpă gravă, a unei obligaţii esenţiale rezultate din contractul de societate civilă, precum şi aflarea unui alt asociat în imposibilitate de a continua executarea acelor obligaţii.”
la alineatul (3), cuvîntul “reziliat” se substituie, în ambele cazuri, cu cuvîntul “rezolvit”;
la alineatul (4), cuvîntul “reziliat” se substituie cu cuvîntul “rezolvit”.
608. Articolul 1353 va avea următorul cuprins:
“Articolul 1353. Temeiurile dizolvării societăţii civile
(1) Temeiurile dizolvării societăţii civile sînt:
a) expirarea termenului pentru care a fost constituită, cu excepţia cazului în care asociaţii continuă în mod tacit societatea civilă;
b) decizia asociaţilor;
c) declanşarea procedurii de insolvabilitate asupra patrimoniului societăţii civile;
d) urmărirea de către un creditor al unui asociat a cotei-părţi a acestuia în patrimoniul social;
e) atingerea scopului sau imposibilitatea urmăririi în continuare a scopului.
(2) Dacă contractul nu prevede altfel, sînt de asemenea temeiuri de dizolvare a societăţii civile:
a) moartea unuia dintre asociaţi persoană fizică sau dizolvarea unui asociat persoană juridică;
b) declanşarea procedurii de insolvabilitate în privinţa unuia dintre asociaţi;
c) instituirea unei măsuri de ocrotire judiciare sub forma tutelei în privinţa unui asociat dacă aceasta prejudiciază activitatea societăţii civile;
d) rezoluţiunea contractului de societate civilă.”
609. La articolul 1377, cuvintele “sau transmiterea unor valori mobiliare” se exclud.
610. Articolul 1378:
la alineatul (1), textul “obligată în alt fel (gerant), gestionează afacerile” se substituie cu textul “în drept ori obligată în alt fel (gerant), acţionează cu intenţia predominantă de a fi de folos”;
la alineatul (2), enunţul al doilea se exclude;
articolul se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:
“(3) Dispoziţiile alin.(2) nu se aplică în cazul în care, contrar voinţei geratului, se execută obligaţia acestuia privind întreţinerea persoanelor pe care geratul este obligat să le întreţină conform legii sau alte obligaţii ale geratului care, fiind scadente, trebuie de urgenţă executate pentru protecţia unui interes public prioritar, cu condiţia că gerantul acţionează cu intenţia predominantă de a fi de folos destinatarului executării.”
611. Articolul 1379 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:
“(3) Gerantul poate înceta gestiunea din motive întemeiate.”
612. Articolul 1380 se completează în final cu textul “ , chiar dacă gerantul nu a acţionat cu intenţia să încheie un contract de mandat”.
613. La articolul 1382, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
“(1) Gerantul poate cere geratului compensarea cheltuielilor aferente realizării gestiunii în măsura în care pot fi considerate, în raport de împrejurări, ca necesare şi, în limita sporului de valoare, utile. Gerantul poate alege ca compensarea să se facă prin acoperirea directă de către gerat a cheltuielilor contractate de către gerant sau prin restituirea către gerant a valorii cheltuielilor acoperite de acesta.”
614. La articolul 1383, cuvintele “este contrară legii” se substituie cu textul “nu este necesară conform art.1378 alin.(3)”.
615. Articolul 1384 va avea următorul cuprins:
“Articolul 1384. Repararea prejudiciului cauzat gerantului
Gerantul care a acţionat, în condiţiile prezentului capitol, cu scopul de a proteja de un pericol geratul sau patrimoniul ori interesele acestuia are dreptul de a cere de la gerat despăgubiri pentru prejudiciul pe care acele acţiuni le-au cauzat integrităţii corporale sau bunurilor gerantului dacă acţiunile au generat sau în mod semnificativ au majorat riscul cauzării prejudiciului, cu condiţia că acel risc, în măsura în care era previzibil, era proporţional cu pericolul la care era expus geratul.”
616. Codul se completează cu articolele 13841 şi 13842 cu următorul cuprins:
“Articolul 13841. Limitele impuse de echitate
Dreptul gerantului la compensarea cheltuielilor şi repararea prejudiciului poate fi redus sau exclus de către instanţa de judecată în măsura în care este echitabil şi rezonabil, în special dacă gerantul a acţionat în vederea protejării geratului în situaţia unui pericol comun, dacă suma la care urmează a fi ţinut geratul este excesivă sau dacă gerantul deţine un drept de a obţine sumele la care este îndreptăţit de la o altă persoană.
Articolul 13842. Dreptul faţă de cel responsabil
Dacă gerantul a acţionat cu scopul de a proteja geratul împotriva unui prejudiciu, persoana responsabilă de prejudiciu, conform dispoziţiilor legale privind răspunderea delictuală, este de asemenea obligată faţă de gerant să îi compenseze cheltuielile şi să îi repare prejudiciul la care acesta are dreptul conform prezentului capitol.”
617. Articolul 1387 va avea următorul cuprins:
“Articolul 1387. Drepturile şi obligaţiile izvorîte din actele fără mandat
(1) Drepturile şi obligaţiile ce izvorăsc din actele necesare şi utile săvîrşite în interesul unei alte persoane fără mandatul ei în condiţiile prezentului capitol iau naştere pentru persoana în al cărei interes au fost săvîrşite aceste acte.
(2) Cu toate acestea, actul juridic unilateral săvîrşit de gerant în condiţiile prezentului capitol nu produce efecte în cazul în care persoana căreia îi este adresat actul îl respinge fără întîrziere nejustificată.”
618. La articolul 1388, cuvintele “gestionează propriile afaceri” se substituie cu cuvintele “o făcea în folosul propriu”.
619. Capitolul XXXIII din titlul III va avea următorul cuprins:
“Capitolul XXXIII
ÎMBOGĂŢIREA NEJUSTIFICATĂ
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
Articolul 1389. Îmbogăţirea nejustificată
(1) Dacă o persoană obţine o îmbogăţire nejustificată (persoană îmbogăţită) care se atribuie la dezavantajul suferit de o altă persoană (persoană dezavantajată), ea este obligată faţă de persoana dezavantajată să restituie îmbogăţirea.
(2) Prevederile alin.(1) se aplică doar în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol.
Articolul 1390. Domeniul de aplicare
(1) Consecinţele juridice ale îmbogăţirii obţinute în temeiul unui contract sau unui alt act juridic valabil şi eficient sînt reglementate de alte dispoziţii legale dacă acele reguli acordă sau exclud dreptul la restituirea îmbogăţirii, prin efectul revocării, rezoluţiunii, reducerii obligaţiei corelative sau pe alt temei.
(2) Dispoziţiile prezentului capitol nu afectează orice alt drept de restituire sau recuperare prevăzut de dispoziţiile legale în materie de proprietate, contracte sau alte dispoziţii legale.
(3) Cu toate acestea, dacă persoana dezavantajată are:
a) atît o pretenţie pe baza prezentului capitol la restituirea îmbogăţirii nejustificate,
b) cît şi o pretenţie de reparare a dezavantajului (fie împotriva persoanei îmbogăţite sau a unui terţ) sau un drept de recuperare pe baza altor dispoziţii legale ca rezultat al îmbogăţirii nejustificate,
atunci satisfacerea uneia dintre pretenţii reduce cealaltă pretenţie în acelaşi volum.
(4) Regula prevăzută la alin.(3) se aplică de asemenea dacă o persoană se foloseşte de un bun al persoanei dezavantajate, astfel încît acesta majorează patrimoniul altei persoane, iar conform dispoziţiilor prezentului capitol:
a) cel ce se foloseşte este obligat faţă de persoana dezavantajată să întoarcă valoarea folosinţei; şi
b) dobînditorul este obligat faţă de persoana dezavantajată în legătură cu majorarea patrimoniului său.
Secţiunea a 2-a
Condiţii pentru considerarea îmbogăţirii ca nejustificată
Articolul 1391. Circumstanţele în care îmbogăţirea este nejustificată
(1) O îmbogăţire este nejustificată, cu excepţia următoarelor cazuri:
a) persoana îmbogăţită este îndreptăţită faţă de persoana dezavantajată să obţină îmbogăţirea în virtutea unui contract sau unui alt act juridic, unei hotărîri judecătoreşti sau unui alt temei legal; sau
b) persoana dezavantajată şi-a dat consimţămîntul în mod liber şi fără eroare de a suferi dezavantajul.
(2) Dacă contractul sau un alt act juridic este lovit de nulitate sau este ineficient cu efect retroactiv ori dacă hotărîrea judecătorească sau un alt temei de obţinere este nevalabil cu efect retroactiv, persoana îmbogăţită nu este îndreptăţită la îmbogăţire pe baza acestui temei.
(3) Cu toate acestea, persoana îmbogăţită se consideră îndreptăţită la îmbogăţire în baza legii dacă a dobîndit îmbogăţirea prin uzucapiune, bună-credinţă, precum şi în alte cazuri cînd, conform legii, ea are dreptul de a păstra îmbogăţirea.
(4) De asemenea, îmbogăţirea este nejustificată dacă:
a) persoana dezavantajată a oferit-o pentru un scop care nu este atins sau în considerarea unei aşteptări care nu s-a realizat;
b) persoana îmbogăţită a cunoscut sau trebuia în mod rezonabil să cunoască despre acel scop sau acea aşteptare; şi
c) persoana îmbogăţită a acceptat sau se poate considera în mod rezonabil că a acceptat că îmbogăţirea trebuie să fie restituită în astfel de circumstanţe.
Articolul 1392. Executarea obligaţiei unui terţ
(1) Cînd persoana îmbogăţită obţine îmbogăţirea ca rezultat al executării de către persoana dezavantajată a unei obligaţii sau a unei presupuse obligaţii, datorate de către persoana dezavantajată unui terţ, îmbogăţirea este justificată:
a) dacă persoana dezavantajată a executat în mod liber; sau
b) chiar dacă terţul din eroare a indicat că obligaţia trebuie să se execute în folosul persoanei îmbogăţite.
(2) În cazul prevăzut la alin.(1), drepturile persoanei dezavantajate faţă de terţ rămîn neafectate.
Articolul 1393. Consimţămîntul sau executarea în mod liber
(1) Dacă consimţămîntul persoanei dezavantajate este afectat de dol, violenţă sau leziune ori persoana nu are discernămîntul sau capacitatea de exerciţiu necesară pentru a-şi da consimţămîntul respectiv, se consideră că persoana dezavantajată nu îşi exprimă consimţămîntul în mod liber.
(2) Dacă obligaţia executată este lovită de nulitate ori nu s-a născut din cauza faptului că persoana nu are discernămîntul sau capacitatea de exerciţiu necesară pentru a-şi asuma obligaţia respectivă ori din cauza dolului, a violenţei sau a leziunii, se consideră că persoana dezavantajată nu a executat-o în mod liber.
Secţiunea a 3-a
Îmbogăţirea şi dezavantajul
Articolul 1394. Îmbogăţirea
(1) O persoană este îmbogăţită prin majorarea patrimoniului său, folosirea bunurilor altuia, prestarea unui serviciu sau executarea unei lucrări în folosul său.
(2) În scopul constatării dacă o persoană a obţinut o îmbogăţire şi a mărimii acesteia nu se ia în considerare dezavantajul pe care persoana îmbogăţită l-a suferit în schimbul îmbogăţirii sau după îmbogăţire.
Articolul 1395. Dezavantajul
(1) O persoană este dezavantajată prin micşorarea patrimoniului său, folosirea bunurilor de către o altă persoană, prestarea unui serviciu sau executarea unei lucrări în folosul altuia.
(2) În scopul constatării dacă o persoană a suferit un dezavantaj şi a mărimii acestuia nu se va lua în considerare îmbogăţirea pe care această persoană a obţinut-o în schimbul dezavantajului sau după dezavantaj.
Secţiunea a 4-a
Atribuirea
Articolul 1396. Cazuri de atribuire
(1) O îmbogăţire se atribuie la dezavantajul altuia, în special:
a) dacă bunul persoanei dezavantajate este înstrăinat persoanei îmbogăţite de către persoana dezavantajată;
b) dacă persoana dezavantajată prestează un serviciu sau execută o lucrare în folosul persoanei îmbogăţite;
c) dacă persoana îmbogăţită foloseşte bunurile persoanei dezavantajate, în special cînd persoana îmbogăţită încalcă drepturile, posesia sau alte interese legitime ale persoanei dezavantajate;
d) dacă un bun al persoanei îmbogăţite este îmbunătăţit de către persoana dezavantajată; sau
e) dacă persoana îmbogăţită este eliberată de o obligaţie de către persoana dezavantajată.
(2) O îmbogăţire se poate atribui la dezavantajul altuia chiar dacă îmbogăţirea şi dezavantajul nu sînt de acelaşi tip sau aceeaşi valoare.
Articolul 1397. Reprezentantul indirect
Atunci cînd o parte la actul juridic este un comisionar sau un alt reprezentant indirect, îmbogăţirea sau dezavantajul comitentului sau al altui reprezentat indirect care rezultă din actul juridic ori din executarea obligaţiilor rezultate din acesta urmează a fi considerată ca o îmbogăţire sau, după caz, considerat ca un dezavantaj al comisionarului sau al altui reprezentant indirect.
Articolul 13971. Executarea de către debitor în folosul persoanei care nu este creditor. Transmiterea subsecventă cu bună-credinţă
(1) Dacă debitorul execută obligaţia în folosul unui terţ neîndreptăţit, iar, conform legii, debitorul se consideră eliberat de obligaţie, îmbogăţirea obţinută de terţ se atribuie dezavantajului creditorului.
(2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică în special atunci cînd o persoană care este obligată faţă de persoana dezavantajată de a restitui o îmbogăţire nejustificată o transferă în folosul unui terţ în circumstanţe în care debitorul poate invoca mijlocul de apărare prevăzut la art.13977.
(3) Dacă debitorul pretinde să fi stins obligaţia prin executare în folosul unui terţ neîndreptăţit, iar, conform legii, debitorul nu se consideră eliberat de obligaţie, creditorul poate totuşi ratifica executarea.
(4) Ratificarea stinge dreptul creditorului faţă de debitor în mărimea executării, avînd ca efect atribuirea îmbogăţirii terţului la pierderea dreptului creditorului faţă de debitor.
(5) În relaţia dintre creditor şi terţ, ratificarea nu se consideră consimţămînt al creditorului la pierderea dreptului său împotriva debitorului.
(6) Dispoziţiile alin.(3)–(5) nu se aplică dacă, înainte de momentul ratificării de către creditor, în privinţa debitorului este intentată procedura de insolvabilitate.
Articolul 13972. Atribuirea rezultată din fapta terţului. Ratificarea actelor terţului
(1) O îmbogăţire la fel se atribuie dezavantajului altuia în cazul în care un terţ foloseşte fără împuternicire bunul persoanei dezavantajate astfel încît persoana dezavantajată pierde bunul, iar persoana îmbogăţită îl dobîndeşte.
(2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică în special dacă, în rezultatul faptului că terţul a manipulat sau a dispus de bun, persoana dezavantajată pierde dreptul de proprietate asupra bunului, iar persoana îmbogăţită dobîndeşte proprietatea în temeiul actului juridic sau al legii.
(3) Persoana care are un drept asupra bunului poate ratifica actul unui terţ care aparent înstrăinează sau altfel foloseşte bunul în temeiul unui act juridic cu un terţ.
(4) Actul ratificat are acelaşi efect juridic ca şi actul juridic încheiat printr-un reprezentant împuternicit. În relaţia dintre cel ce ratifică şi terţul care a dispus sau altfel a folosit bunul, ratificarea nu se consideră acceptare a dispunerii sau folosinţei bunului de către terţ.
Secţiunea a 5-a
Restituirea îmbogăţirii
Articolul 13973. Îmbogăţirea transmisibilă
(1) Dacă îmbogăţirea constă într-un bun care poate fi transmis, persoana îmbogăţită este obligată să restituie îmbogăţirea prin transmiterea bunului persoanei dezavantajate.
(2) În loc de a transmite bunul, persoana îmbogăţită poate alege să restituie îmbogăţirea prin plata valorii băneşti în folosul persoanei dezavantajate dacă transmiterea ar cauza persoanei îmbogăţite un efort sau cheltuieli disproporţionate.
(3) Dacă bunul a fost consumat, a pierit ori a fost pierdut, dacă bunul nu îi mai aparţine sau dacă persoana îmbogăţită este din alte motive în imposibilitate de a transmite bunul, persoana îmbogăţită este obligată să restituie îmbogăţirea prin plata valorii băneşti în folosul persoanei dezavantajate. În cazul în care imposibilitatea se referă la o parte a bunului sau bunul este grevat cu drepturile unui terţ, persoana dezavantajă poate alege între transmiterea valorii băneşti a întregului bun sau transmiterea bunului în forma în care se află, la care se va adăuga valoarea bănească a părţii care lipseşte.
(4) Cu toate acestea, în măsura în care persoana îmbogăţită a obţinut un substitut, acel substitut va constitui îmbogăţirea supusă restituirii:
a) dacă persoana îmbogăţită este de bună-credinţă la momentul cînd a dispus de îmbogăţirea iniţială sau cînd această îmbogăţire a pierit şi alege să restituie îmbogăţirea pe calea transmiterii substitutului; sau
b) dacă persoana îmbogăţită este de rea-credinţă la momentul cînd a dispus de îmbogăţirea iniţială sau cînd această îmbogăţire a pierit şi persoana dezavantajată alege să i se restituie îmbogăţirea pe calea restituirii substitutului, cu condiţia că această alegere nu este inechitabilă.
(5) Persoana îmbogăţită se consideră de bună-credinţă dacă ea nu cunoştea şi nu trebuia, în mod rezonabil, să cunoască faptul că îmbogăţirea a fost nejustificată sau putea deveni nejustificată.
Articolul 13974. Îmbogăţire netransmisibilă
(1) Dacă îmbogăţirea constă din bunuri care nu pot fi transmise, din lucrări, servicii sau folosinţa unui bun, persoana îmbogăţită este obligată să restituie îmbogăţirea prin plata valorii băneşti în folosul persoanei dezavantajate.
(2) Persoana îmbogăţită nu este obligată să plătească mai mult decît economisirea pe care a realizat-o dacă nu şi-a dat consimţămîntul la îmbogăţire sau dacă a fost de bună-credinţă.
(3) Cu toate acestea, dacă îmbogăţirea a fost obţinută în temeiul unui contract care a stabilit un preţ sau o valoare pentru îmbogăţire, persoana îmbogăţită este obligată să plătească cel puţin această sumă dacă contractul este lovit de nulitate pentru temeiuri care nu au fost esenţiale pentru stabilirea preţului.
(4) Prevederile alin.(3) nu se aplică pentru a majora obligaţia peste valoarea bănească a îmbogăţirii.
Articolul 13975. Valoarea bănească a îmbogăţirii. Economisirea
(1) Valoare bănească a îmbogăţirii se consideră suma de bani la care un transmiţător şi un dobînditor cu intenţii reale de a încheia un contract ar fi convenit în mod valabil ca preţ al acesteia. Cheltuielile suportate de furnizorul unei lucrări, unui serviciu sau unei folosinţe care, conform contractului, trebuie acoperite de dobînditor sînt considerate ca parte a preţului.
(2) Economisire se consideră micşorarea bunurilor sau majorarea obligaţiilor pe care persoana îmbogăţită, în împrejurări specifice ei, le-ar fi suportat dacă nu obţinea îmbogăţirea.
(3) Valoarea bănească şi economisirea se apreciază la momentul în care persoana îmbogăţită a obţinut îmbogăţirea.
Articolul 13976. Fructele şi folosinţa îmbogăţirii
(1) Obligaţia de restituire a îmbogăţirii se extinde asupra fructelor şi folosinţei îmbogăţirii sau, dacă este mai mică, asupra economisirii rezultate din fructe sau folosinţă.
(2) Cu toate acestea, dacă persoana îmbogăţită obţine fructele sau folosinţa cu rea-credinţă, restituirea îmbogăţirii se extinde asupra fructelor şi folosinţei chiar dacă economisirea este mai mică decît valoarea fructelor sau a folosinţei.
Secţiunea a 6-a
Mijloacele juridice de apărare
Articolul 13977. Diminuarea îmbogăţirii
(1) Persoana îmbogăţită nu este obligată să restituie îmbogăţirea în măsura în care ea a suportat un dezavantaj prin dispunerea de îmbogăţire sau în altă formă prevăzută la art.1395 (diminuarea îmbogăţirii), cu excepţia cazului în care persoana îmbogăţită ar fi suferit dezavantajul chiar dacă nu obţinea îmbogăţirea.
(2) Cu toate acestea, diminuarea îmbogăţirii nu se ia în considerare:
1) în măsura în care persoana îmbogăţită a obţinut un substitut;
2) în măsura în care persoana îmbogăţită era de rea-credinţă la momentul diminuării îmbogăţirii, cu excepţia cazului:
a) cînd persoana dezavantajată la fel ar fi suferit o diminuare chiar dacă îmbogăţirea i-ar fi fost restituită; sau
b) cînd persoana îmbogăţită era de bună-credinţă la momentul îmbogăţirii, diminuarea îmbogăţirii a avut loc înainte de scadenţa obligaţiei de a restitui îmbogăţirea şi diminuarea îmbogăţirii a rezultat din materializarea unui risc care nu poate fi pus pe seama persoanei îmbogăţite; sau
3) în măsura în care se aplică prevederile art.13974 alin.(3).
(3) Dacă persoana îmbogăţită poate ridica mijlocul de apărare prevăzut de prezentul articol faţă de persoana dezavantajată ca urmare a dispunerii în folosul unui terţ, drepturile persoanei dezavantajate faţă de acel terţ rămîn neafectate.
Articolul 13978. Actele juridice încheiate cu bună-credinţă cu terţii
(1) Persoana îmbogăţită nu este obligată să întoarcă îmbogăţirea dacă:
a) în schimbul acelei îmbogăţiri, i-a oferit terţului o altă îmbogăţire; şi
b) era de bună-credinţă la acel moment.
(2) Dispoziţiile alin.(1) nu afectează drepturile părţii dezavantajate de a recupera bunul de la acel terţ pe calea acţiunii în revendicare ori de a recupera bunul în condiţiile prezentului capitol.
(3) Dispoziţiile alin.(1) nu afectează drepturile acelui terţ în caz de evicţiune conform alin.(2).
Articolul 13979. Ilegalitatea
Dacă un contract sau un alt act juridic în al cărui temei s-a obţinut îmbogăţirea este lovit de nulitate, persoana îmbogăţită nu este obligată să restituie îmbogăţirea în măsura în care restituirea ar contraveni scopului care stă la baza dispoziţiei legale încălcate sau principiului de ordine publică ori bunelor moravuri încălcat.
Articolul 139710. Restituţia bilaterală
În cazul prevăzut la art.1391 alin.(2), dacă ambelor părţi le incumbă o obligaţie de restituire, obligaţiile lor sînt corelative.”
620. Denumirea capitolului XXXIV din titlul III va avea următorul cuprins:
“Capitolului XXXIV
RĂSPUNDEREA DELICTUALĂ”.
621. Denumirea secţiunii 1 din capitolul XXXIV va avea următorul cuprins:
“Secţiunea 1
Dispoziţii generale”.
622. La articolul 1398 alineatul (4), textul “şi dacă fapta autorului nu vine în contradicţie cu normele de etică şi morală” se substituie cu textul “ , cu condiţia că persoana cunoştea sau trebuia să cunoască consecinţele rugăminţii sau ale consimţămîntului, şi dacă fapta autorului nu contravine bunelor moravuri”.
623. Articolul 1399 va avea următorul cuprins:
“Articolul 1399. Domeniul de aplicare
(1) Dispoziţiile prezentului capitol se aplică şi în cazul prejudiciului cauzat în raporturile contractuale, cu excepţia cazurilor în care se aplică dispoziţiile legale privind neexecutarea obligaţiilor.
(2) Dispoziţiile prezentului capitol nu se aplică în cazurile în care aplicarea lor contravine altor dispoziţii legale.
(3) Dispoziţiile prezentului capitol nu exclud aplicarea mijloacelor juridice de apărare pe alte temeiuri legale.”
624. La articolul 1400:
în denumire, cuvîntul “Prevenirea” se substituie cu cuvintele “Interzicerea cauzării”;
la alineatul (2), cuvîntul “daune” se substituie cu cuvîntul “prejudiciu”.
625. Codul se completează cu articolele 14021 şi 14022 cu următorul cuprins:
“Articolul 14021. Protecţia interesului public
Obligaţia de reparare a prejudiciului este exclusă dacă acesta a fost cauzat pentru protecţia necesară a valorilor fundamentale într-o societate democratică, în special dacă prejudiciul a fost cauzat prin dezvăluirea informaţiei prin intermediul mass-mediei.
Articolul 14022. Îndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege
Îndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege sau de ordinul superiorului nu îl exonerează de răspundere pe cel care putea să îşi dea seama de caracterul ilicit al faptei sale săvîrşite în asemenea împrejurări.”
626. Articolul 1403 va avea următorul cuprins:
“Articolul 1403. Răspunderea comitentului pentru fapta prepusului
(1) Comitentul răspunde de prejudiciul cauzat cu vinovăţie, iar în cazurile expres prevăzute de lege, fără vinovăţie, de către administratorul, salariatul său sau o altă persoană subordonată comitentului (prepus) în funcţiile care i s-au încredinţat.
(2) În cazul în care prepusul a cauzat prejudiciul cu intenţie, persoana vătămată poate alege să ceară repararea prejudiciului numai de la comitent, numai de la prepus sau de la ambii în mod solidar.
(3) Comitentul conservă dreptul de regres contra prepusului. Prepusul se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că s-a conformat întocmai instrucţiunilor comitentului.
(4) Lipsa discernămîntului prepusului la momentul săvîrşirii faptei ilicite nu exonerează comitentul de răspundere.”
627. La articolul 1404 alineatul (5), textul “ , sau prin omisiunea de a pune în aplicare o lege” se exclude.
628. La articolul 1405 alineatul (1), cuvîntul “fizice” se exclude.
629. Articolul 1406:
la alineatul (2), cuvintele “el s-a produs nu din vina lor” se substituie cu cuvintele “şi-au îndeplinit în mod corespunzător obligaţia de supraveghere”;
articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
“(4) Persoana obligată să repare prejudiciul conform alin.(1) nu este exonerată de răspundere doar din motivul că nu trăia împreună cu minorul la data cauzării prejudiciului, dacă această împrejurare este imputabilă persoanei obligate.”
630. Articolul 1407:
la alineatul (2), cuvintele “prejudiciul s-a produs nu din vina lor” se substituie cu cuvintele “şi-au îndeplinit în mod corespunzător obligaţia de supraveghere”, iar în final se introduce textul: “Dispoziţiile art.1406 alin.(4) se aplică în mod corespunzător.”
alineatul (3) va avea următorul cuprins:
“(3) Obligaţia părinţilor (adoptatorilor) sau a curatorului de a repara prejudiciul cauzat de un minor între 14 şi 18 ani nu apare dacă minorul a cauzat prejudiciul în calitatea sa de prepus al unei alte persoane, în acest caz aplicîndu-se dispoziţiile art.1403.”
631. La articolul 1408:
în denumire, cuvintele “lipsită de capacitate de exerciţiu” se substituie cu cuvintele “în privinţa căreia s-a instituit o măsură de ocrotire judiciară”;
alineatele (1) şi (2) vor avea următorul cuprins:
“(1) Pentru prejudiciul cauzat de o persoană în privinţa căreia s-a instituit o măsură de ocrotire judiciară răspunde ocrotitorul provizoriu, curatorul sau, după caz, tutorele sau instituţia în care este internată, în măsura în care aceştia erau obligaţi să supravegheze persoana, dacă nu demonstrează că şi-au îndeplinit în mod corespunzător obligaţia de supraveghere.
(2) Obligaţia persoanelor indicate la alin.(1) de a repara prejudiciul cauzat de o persoană în privinţa căreia s-a instituit o măsură de ocrotire judiciară nu încetează în cazul în care măsura de ocrotire este modificată sau revocată.”
la alineatul (3), textul “tutorele, chemat la răspundere în conformitate cu alin.(1) pentru prejudiciul cauzat vieţii şi sănătăţii” se substituie cu textul “ocrotitorul provizoriu, curatorul sau, după caz, tutorele, chemat la răspundere în conformitate cu alin.(1)”, iar după textul “a autorului prejudiciului,” se introduce textul “de gradul de discernămînt al autorului,”.
632. La articolul 1409:
în denumire, cuvintele “aflată în imposibilitate de a conştientiza acţiunile sale ori de a le dirija” se substituie cu cuvintele “cu discernămînt diminuat”;
la alineatul (1), cuvintele “cu capacitate de exerciţiu” se substituie cu cuvintele “în privinţa căreia nu s-a instituit o măsură de ocrotire judiciară”, iar cuvintele “acţiunile sale” se substituie cu textul “pe deplin acţiunile sale (discernămînt diminuat)”;
la alineatul (2), textul “Dacă prejudiciul este cauzat vieţii sau sănătăţii, instanţa” se substituie cu cuvîntul “Instanţa”, iar după textul “a autorului prejudiciului,” se introduce textul “de gradul de discernămînt al autorului,”.
633. Codul se completează cu articolul 14091 cu următorul cuprins:
“Articolul 14091. Evenimentul în afara controlului
Persoana nu poartă răspundere dacă prejudiciul este cauzat de către un eveniment anormal care nu poate fi evitat prin măsuri rezonabile, iar riscul nu îi revine acelei persoane.”
634. La articolul 1410 alineatul (1), cuvintele “unei forţe majore” se substituie cu textul “unui eveniment prevăzut la art.14091”, iar cuvîntul “dauna” se substituie cu cuvîntul “prejudiciul”.
635. La articolul 1411 alineatul (1), cuvîntul “dauna” se substituie cu cuvîntul “prejudiciul”.
636. La articolul 1412 alineatul (2), cuvîntul “folosinţă” se substituie cu cuvîntul “posesie”.
637. Articolul 1413 va avea următorul cuprins:
“Articolul 1413. Răspunderea în cazul căderii sau scurgerii din construcţie
(1) Dacă prejudiciul s-a produs prin faptul că din construcţie a căzut ori a curs ceva, răspunde persoana care are construcţia în posesie. Această regulă nu se aplică în cazul în care prejudiciul s-a produs din cauza unui eveniment prevăzut la art.14091 ori din vina celui prejudiciat.
(2) Pînă la proba contrară, se prezumă că construcţia este în posesia proprietarului său.”
638. Codul se completează cu articolele 14131–14136 cu următorul cuprins:
“Articolul 14131. Abandonarea
Persoana păstrează răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o construcţie izvor de pericol sporit pe care o abandonează, pînă cînd o altă persoană intră în posesia ei sau obţine paza ei juridică ori începe să o exploateze. Această regulă se aplică în mod corespunzător, în măsura în care este rezonabil, celui care are paza animalului.
Articolul 14132. Prejudiciul suferit în urma încrederii în consultaţie sau informaţie incorectă
(1) Prejudiciul suferit de o persoană ca urmare a luării de către ea a unei decizii încrezîndu-se, în mod rezonabil, pe o consultaţie incorectă sau o informaţie incorectă se repară dacă:
a) consultaţia sau informaţia este furnizată de către un profesionist în cadrul activităţii sale; şi
b) cel care a oferit consultaţia sau informaţia cunoştea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască că destinatarul consultaţiei sau al informaţiei se va baza pe ea la luarea acelei decizii.
(2) Răspunderea prevăzută de prezentul articol apare doar în măsura în care cel care a furnizat consultaţia sau informaţia, cu ocazia furnizării ei, nu şi-a limitat sau exclus răspunderea prin declaraţie expresă faţă de destinatar.
Articolul 14133. Prejudiciul suferit prin tulburarea ilegală a activităţii profesionistului şi prejudiciul suferit de consumator ca urmare a concurenţei neloiale
(1) Cel care în mod ilegal împiedică sau tulbură activitatea profesionistului este obligat să repare prejudiciul cauzat astfel.
(2) Consumatorul are dreptul la repararea prejudiciului cauzat ca urmare a concurenţei neloiale în cazurile prevăzute de legislaţia din domeniul concurenţei.
Articolul 14134. Cheltuielile suportate de autoritatea publică pentru restabilirea prejudiciului adus mediului
Cheltuielile suportate de autoritatea publică competentă pentru restabilirea elementelor naturale care constituie mediul, cum ar fi aerul, apa, solul, flora şi fauna, ca urmare a lezării substanţiale, se repară acelei autorităţi publice competente.
Articolul 14135. Prejudiciul cauzat prin declaraţie dolosivă
(1) Prejudiciul cauzat unei persoane ca urmare a declaraţiei dolosive făcute de o altă persoană, prin cuvinte sau comportament, urmează a fi reparat.
(2) Declaraţia se consideră dolosivă dacă cel care o face ştie că ea este falsă şi are ca scop de a determina destinatarul să facă o greşeală.
Articolul 14136. Legătura cauzală
(1) Se consideră că persoana a cauzat prejudiciul dacă el constituie consecinţa faptei acelei persoane ori consecinţa izvorului de pericol pentru care acea persoană răspunde conform legii.
(2) În cazul vătămării integrităţii corporale sau altei vătămări a sănătăţii ori al decesului, nu se va lua în cont predispoziţia persoanei vătămate la un anumit tip de vătămare sau la o anumită mărime a vătămării.
(3) În cazul în care prejudiciul ar fi putut fi cauzat de una sau mai multe întîmplări pentru care răspund diferite persoane şi s-a stabilit că prejudiciul a fost cauzat de una din acele întîmplări, însă nu s-a stabilit din cauza căreia anume, se prezumă, pînă la proba contrară, că prejudiciul a fost cauzat de către fiecare persoană care răspunde pentru cel puţin una din acele întîmplări.”
639. Articolul 1414 va avea următorul cuprins:
“Articolul 1414. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat în comun
(1) Dacă prejudiciul a fost cauzat în comun de mai mulţi participanţi, aceştia poartă răspundere solidară.
(2) Se consideră participant nu doar autorul faptei cauzatoare de prejudicii, ci şi cel care l-a instigat sau l-a susţinut, precum şi cel care a beneficiat în mod conştient de un folos în urma prejudiciului cauzat altuia (participanţi).
(3) În cazul acţiunii în regres, partea fiecărui participant din obligaţia solidară este proporţională contribuţiei sale la săvîrşirea faptei ilicite dacă aceasta poate fi determinată.”
640. Articolul 1415:
la alineatul (3), după textul “Părinţii (adoptatorii),” se introduce textul “ocrotitorii provizorii,”, iar cuvintele “lipsită de capacitate de exerciţiu” se substituie cu cuvintele “în privinţa căreia s-a instituit o măsură de ocrotire judiciară”;
articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
“(4) Persoana care exercită regresul nu poate recupera partea din despăgubire care corespunde propriei contribuţii la cauzarea prejudiciului.”
641. Articolul 1416 va avea următorul cuprins:
“Articolul 1416. Modul de reparare a prejudiciului
(1) Repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare (transmiterea unui bun de acelaşi gen şi de aceeaşi calitate, repararea bunului deteriorat etc.), iar dacă aceasta nu este cu putinţă ori dacă persoana vătămată nu este interesată de repararea în natură, prin plata echivalentului bănesc (despăgubire), stabilit prin acordul părţilor sau, în lipsa unui asemenea acord, prin hotărîre judecătorească.
(2) În cazul deteriorării unui bun, despăgubirea va fi egală cu pierderea valorii bunului şi nu a costului reparaţiei dacă costul reparaţiei depăşeşte disproporţionat pierderea valorii. Această regulă se aplică animalelor doar dacă aceasta este oportună, avînd în vedere scopul pentru care animalul este ţinut.
(3) Despăgubirea se stabileşte sub forma unei sume globale sau, dacă prejudiciul are caracter continuu, sub forma unei prestaţii periodice. În cazul în care se stabileşte o despăgubire sub forma prestaţiei periodice, debitorul poate fi obligat la constituirea unei garanţii.
(4) Persoana vătămată nu este ţinută să demonstreze că a cheltuit suma despăgubirii în scopul reparării prejudiciului.
(5) În cazul prejudiciului viitor, despăgubirea, indiferent de forma în care s-a acordat, va putea fi sporită, redusă sau stinsă dacă, după stabilirea ei, prejudiciul s-a mărit, s-a micşorat ori a încetat.
(6) Autorul faptei ilicite datorează de asemenea dobîndă de întîrziere la rata determinată conform art.62320 începînd cu data primirii de către persoana care răspunde de prejudiciu a somaţiei de la partea vătămată. Dobînda de întîrziere se calculează din suma despăgubirii sau, în caz de reparare în natură a prejudiciului, din valoarea acelei reparaţii.”
642. Articolul 1417:
la alineatul (3), cuvintele “lipsite de capacitate de exerciţiu” se substituie cu cuvintele “în privinţa căreia s-a instituit o măsură de ocrotire judiciară”;
articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
“(4) Este exclusă repararea prejudiciului cauzat fără intenţie de către un participant altuia, în decursul săvîrşirii unei fapte ilicite faţă de un terţ, dacă aceasta contravine ordinii publice.”
643. Codul se completează cu articolul 14171 cu următorul cuprins:
“Articolul 14171. Răspunderea pentru cheltuielile de prevenire
Persoana care a suportat în mod rezonabil cheltuieli sau un alt prejudiciu pentru a preveni prejudicierea sa iminentă ori pentru a limita mărimea sau gravitatea prejudiciului suferit are dreptul la rambursarea acestora de la persoana care ar fi răspuns dacă prejudiciul apărea.”
644. Articolul 1418:
la alineatul (2), textul “salariului (venitului) nerealizat” se substituite cu cuvintele “salariului sau venitului ratat”, iar cuvîntul “legii” se substituie cu textul “art.14181 şi 14182”;
la alineatul (3), textul “salariului nerealizat (venitului ratat)” se substituite cu cuvintele “salariului sau venitului ratat”;
la alineatul (4), după textul “prezentul articol,” se introduce textul “cu art.14181 şi 14182,”;
articolul se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:
“(5) Răspunderii pentru prejudiciul cauzat prin vătămare a integrităţii corporale sau prin altă vătămare a sănătăţii i se aplică dispoziţiile legale privind răspunderea extracontractuală, chiar dacă prejudiciul a fost cauzat cu ocazia executării unei obligaţii contractuale. Cu toate acestea, persoana vătămată poate invoca stipulaţiile contractului dacă acestea îi sînt mai favorabile decît dispoziţiile privind răspunderea extracontractuală.”
645. Codul se completează cu articolele 14181 şi 14182 cu următorul cuprins:
“Articolul 14181. Determinarea despăgubirii pentru salariul sau venitul ratat
(1) Despăgubirea pentru salariul sau venitul ratat se stabileşte pe baza venitului mediu lunar net din muncă sau altă activitate a persoanei vătămate din ultimul an înainte de pierderea sau reducerea capacităţii sale de muncă ori, în lipsă, pe baza venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza, ţinîndu-se seama de calificarea profesională pe care o avea sau ar fi avut-o la terminarea pregătirii pe care era în curs să o primească.
(2) Cu toate acestea, dacă persoana vătămată face dovada posibilităţii obţinerii unui salariu sau venit mai mare în baza unui contract încheiat în ultimul an, iar acesta nu a fost pus în executare, se va ţine seama în determinarea despăgubirii de aceste venituri.
(3) Dacă persoana vătămată nu avea o calificare profesională şi nici nu era în curs să o primească, despăgubirea va fi egală cu suma brută a salariului minim pe ţară stabilit de Guvern.
Articolul 14182. Vătămarea minorului
(1) Dacă persoana vătămată este un minor, despăgubirea stabilită potrivit art.14181 alin. (1) va fi datorată de la data cînd, în mod normal, minorul şi-ar fi terminat pregătirea profesională pe care o primea.
(2) Pînă la acea dată, dacă minorul avea un salariu sau venit la momentul vătămării, despăgubirea se va determina pe baza salariului sau venitului de care a fost lipsit ori, dacă nu avea un salariu sau venit, potrivit art.14181, care se aplică în mod corespunzător. Această din urmă despăgubire va fi datorată de la data cînd minorul a împlinit vîrsta prevăzută de lege pentru a putea fi parte într-un raport de muncă sau desfăşura activitatea respectivă aducătoare de venit.”
646. Articolul 1419:
la alineatele (1) şi (2), după cuvintele “dreptul la despăgubire” se introduc cuvintele “pentru pierderea întreţinătorului”;
alineatul (3) va avea următorul cuprins:
“(3) La stabilirea despăgubirii se va ţine seama de nevoile persoanei îndreptăţite, precum şi de veniturile pe care, în mod normal, defunctul le-ar fi avut pe perioada pentru care se acordă despăgubirea. Dispoziţiile art.1418–14182 se aplică în mod corespunzător.”
647. Codul se completează cu articolele 14191 şi 14192 cu următorul cuprins:
“Articolul 14191. Repararea prejudiciului suferit de terţi
(1) Prejudiciul cauzat prin vătămare a integrităţii corporale sau prin altă vătămare a sănătăţii cuprinde şi cheltuielile medicale suportate în mod rezonabil de către cei apropiaţi persoanei vătămate în folosul ei.
(2) În cazul decesului persoanei ca urmare a vătămării sănătăţii, prejudiciul patrimonial cauzat la momentul decesului devine prejudiciul patrimonial al succesorilor defunctului.
(3) Prejudiciul moral suferit de o persoană fizică ca urmare a vătămării grave a integrităţii corporale sau a altei vătămări a sănătăţii ori a decesului unei alte persoane se repară dacă, la momentul vătămării sau decesului, acea persoană fizică se afla într-o relaţie deosebit de personală cu persoana vătămată sau decedată.
(4) Dreptul la despăgubirea prejudiciului moral se transmite la succesori numai în cazul în care a fost stabilit printr-o tranzacţie sau printr-o hotărîre judecătorească definitivă.
(5) Cel care răspunde de prejudiciu poate invoca faţă de terţii prevăzuţi la alin.(1)–(3) toate excepţiile pe care le-ar fi putut ridica faţă de persoana a cărei sănătatea a fost vătămată sau care a decedat.
Articolul 14192. Repararea prejudiciului biologic cauzat prin vătămare a integrităţii corporale sau prin altă vătămare a sănătăţii
(1) În cazul vătămării integrităţii corporale sau altei vătămări a sănătăţii, pe lîngă repararea prejudiciului patrimonial şi celui moral, se va plăti o despăgubire separată pentru însăşi vătămare (prejudiciul biologic).
(2) Vătămarea sănătăţii cuprinde şi vătămarea sănătăţii mintale doar dacă ea se manifestă printr-o maladie sau o stare care necesită asistenţă ori un serviciu medical.”
648. Articolul 1422:
la alineatul (1), textul “(suferinţe psihice sau fizice)” se exclude, cuvîntul “legislaţie” se substituie cu cuvîntul “lege”, iar cuvintele “echivalent bănesc” – cu cuvintele “plata de despăgubiri”;
articolul se completează cu alineatele (4) şi (5) cu următorul cuprins:
“(4) Dacă legea nu prevede altfel, simpla constatare a încălcării unui drept sau interes recunoscut de lege fără plata de despăgubiri oferă satisfacţie echitabilă persoanei vătămate doar cînd aceasta corespunde cu natura dreptului sau interesului recunoscut de lege încălcat şi persoana vătămată astfel va putea obţine o valoare nepatrimonială superioară prejudiciului moral suferit.
(5) Dreptul la despăgubire pentru atingerile aduse drepturilor personale nepatrimoniale poate fi cesionat numai în cazul în care a fost stabilit printr-o tranzacţie sau printr-o hotărîre judecătorească definitivă.”
649. Articolul 1423 va avea următorul cuprins:
“Articolul 1423. Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral
(1) Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie a autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacţie echitabilă persoanei vătămate.
(2) Caracterul şi gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, restrîngerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială, precum şi statutul social al persoanei vătămate.
(3) La determinarea despăgubirii, instanţa de judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obişnuit în împrejurări similare şi, pe de altă parte, ia în cont particularităţile cazului.”
650. Articolul 1424:
la alineatul (1), cuvîntul “Acţiunea” se substituie cu textul “Dacă legea nu prevede astfel, acţiunea”;
alineatul (3) se abrogă.
651. Secţiunea 1 din capitolul XXXIV se completează cu articolul 14241 cu următorul cuprins:
“Articolul 14241. Excluderea sau limitarea răspunderii prin act juridic
(1) Sub sancţiunea nulităţii absolute, răspunderea pentru cauzarea intenţionată a prejudiciului nu poate fi exclusă sau limitată. Dispoziţiile art.1398 alin.(4) rămîn aplicabile.
(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, răspunderea pentru cauzarea din culpă gravă a prejudiciului nu poate fi exclusă sau limitată în privinţa vătămării integrităţii corporale sau altei vătămări a sănătăţii ori a decesului, precum şi în alte cazuri în care excluderea sau limitarea răspunderii contravine legii sau bunei-credinţe.
(3) Răspunderea apărută în alte cazuri decît cele prevăzute la alin.(1) şi (2) poate fi exclusă sau limitată prin act juridic dacă legea nu prevede altfel.”
652. Capitolul XXXIV din titlul III se completează cu secţiunea a 3-a cu următorul cuprins:
“Secţiunea a 3-a
Răspunderea pentru dobîndirea, utilizarea sau
divulgarea ilegală a secretelor comerciale
Articolul 14311. Răspunderea pentru dobîndirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a secretelor comerciale
(1) Cel care a dobîndit, a utilizat sau a divulgat în mod ilegal un secret comercial (făptuitor) este obligat să repare prejudiciul patrimonial şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice care deţine controlul legal asupra acelui secret comercial (deţinător al secretului comercial), în condiţiile prezentei secţiuni.
(2) Deţinătorul secretului comercial are dreptul să exercite mijloacele juridice de apărare prevăzute de prezenta secţiune şi de alte dispoziţii legale pentru a preveni dobîndirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a secretelor lui comerciale sau pentru a obţine reparaţie în urma unor astfel de fapte.
(3) În sensul prezentei secţiuni, se consideră secrete comerciale informaţiile care îndeplinesc cumulativ următoarele cerinţe:
a) sînt secrete în sensul că nu sînt, ca întreg sau astfel cum se prezintă sau se articulează elementele acestora, cunoscute la nivel general sau uşor accesibile persoanelor din cercurile care se ocupă, în mod normal, de tipul de informaţii în cauză;
b) au valoare comercială prin faptul că sînt secrete;
c) au făcut obiectul unor măsuri rezonabile, în circumstanţele date, luate de către persoana care deţine în mod legal controlul asupra informaţiilor respective, pentru a fi păstrate secrete.
(4) În cazul în care autorizarea comercializării produselor farmaceutice sau a produselor chimice pentru agricultură care conţin preparate chimice noi este condiţionată de comunicarea de date nedivulgabile rezultate din încercări sau de alte date nedivulgabile a căror stabilire cere un efort considerabil, aceste date sînt protejate atît contra exploatării lor neloiale în comerţ, cît şi contra divulgării, cu excepţia cazurilor cînd divulgarea este necesară pentru protecţia publicului sau cînd sînt luate măsuri pentru a asigura protejarea datelor respective contra exploatării lor neloiale în comerţ.
Articolul 14312. Dobîndirea, utilizarea şi divulgarea legală de secrete comerciale
(1) Dobîndirea unui secret comercial este considerată legală în cazul în care secretul comercial este obţinut prin oricare dintre următoarele mijloace:
a) descoperirea sau crearea independentă;
b) analiza, studierea, dezasamblarea sau testarea unui produs sau a unui obiect care a fost făcut public sau care se află în mod legal în posesia celui care a dobîndit informaţiile şi căruia nu i se aplică nicio obligaţie valabilă din punct de vedere legal de a limita dobîndirea secretului comercial;
c) exercitarea dreptului salariaţilor sau al reprezentanţilor salariaţilor la informare şi la consultare în conformitate cu legislaţia;
d) orice altă practică care, în circumstanţele date, este conformă cu practicile comerciale loiale.
(2) Dobîndirea, utilizarea sau divulgarea unui secret comercial este considerată legală în măsura în care o astfel de dobîndire, utilizare sau divulgare este impusă sau permisă în temeiul legislaţiei.
Articolul 14313. Dobîndirea, utilizarea şi divulgarea ilegală de secrete comerciale
(1) Dobîndirea unui secret comercial fără consimţămîntul deţinătorului secretului comercial este considerată ilegală ori de cîte ori este efectuată prin:
a) accesul neautorizat, însuşirea sau copierea oricăror documente, obiecte, materiale, substanţe sau fişiere electronice care se află în mod legal sub controlul deţinătorului secretului comercial şi care conţin secretul comercial sau din care poate fi dedus secretul comercial;
b) orice alt comportament care, în circumstanţele date, contravine practicilor comerciale loiale.
(2) Utilizarea sau divulgarea unui secret comercial este considerată ilegală ori de cîte ori este săvîrşită, fără consimţămîntul deţinătorului secretului comercial, de către o persoană care îndeplineşte oricare dintre următoarele condiţii:
a) a dobîndit secretul comercial în mod ilegal;
b) încalcă un contract de confidenţialitate sau orice altă obligaţie de a nu divulga secretul comercial;
c) încalcă o obligaţie contractuală sau de altă natură care limitează utilizarea secretului comercial.
(3) Dobîndirea, utilizarea sau divulgarea unui secret comercial este, de asemenea, considerată ilegală atunci cînd o persoană, în momentul dobîndirii, utilizării sau divulgării, avea cunoştinţă sau ar fi trebuit să aibă cunoştinţă, în circumstanţele date, de faptul că secretul comercial a fost obţinut, direct sau indirect, de la o altă persoană care a utilizat sau a divulgat secretul comercial în mod ilegal în sensul alin.(2).
(4) Producerea, oferirea sau introducerea pe piaţă a mărfurilor care încalcă secretul comercial ori importul, exportul sau depozitarea unor astfel de mărfuri în aceste scopuri este, de asemenea, considerată drept o utilizare ilegală a unui secret comercial atunci cînd persoana care desfăşoară astfel de activităţi avea cunoştinţă sau ar fi trebuit să aibă cunoştinţă, în circumstanţele date, de faptul că secretul comercial a fost utilizat în mod ilegal în sensul alin.(2).
(5) În sensul prezentei secţiuni, se consideră mărfuri care încalcă secretul comercial mărfurile a căror concepere, caracteristici, funcţionare, proces de producţie sau comercializare beneficiază în mod semnificativ de secrete comerciale dobîndite, utilizate sau divulgate în mod ilegal.
Articolul 14314. Excluderea mijloacelor juridice de apărare
(1) Deţinătorul secretului comercial nu poate invoca un mijloc juridic de apărare a secretului comercial în cazul în care presupusa dobîndire, utilizare sau divulgare a secretului comercial a avut loc în oricare dintre următoarele cazuri:
a) pentru exercitarea dreptului la libertatea de exprimare şi de informare, astfel cum este prevăzut de legislaţie şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, inclusiv pentru respectarea libertăţii şi pluralismului mijloacelor de informare în masă;
b) pentru dezvăluirea unei abateri, a unei fapte reprobabile sau a unei activităţi ilegale, cu condiţia ca făptuitorul să fi acţionat în scopul protejării interesului public general;
c) divulgarea de către salariaţi reprezentanţilor acestora ca parte a exercitării legitime de către reprezentanţii respectivi a funcţiilor lor în conformitate cu legislaţia, cu condiţia ca divulgarea să fi fost necesară pentru această exercitare legitimă;
d) în scopul protejării unui interes legitim recunoscut de lege.
(2) Acţiunile prin care se apără dreptul asupra secretului comercial sînt supuse termenului general de prescripţie extinctivă.
Articolul 14315. Mijloacele juridice de apărare corective ale deţinătorului secretului comercial
(1) În cazul dobîndirii, utilizării sau divulgării ilegale a unui secret comercial, deţinătorul secretului comercial poate exercita faţă de făptuitor unul sau mai multe dintre următoarele mijloace:
a) încetarea sau, după caz, interzicerea utilizării sau divulgării secretului comercial;
b) interdicţia de a fabrica, a oferi, a introduce pe piaţă sau a utiliza mărfuri care încalcă secretul comercial ori de a importa, a exporta sau a depozita astfel de mărfuri în aceste scopuri;
c) adoptarea mijloacelor corective corespunzătoare cu privire la mărfurile care încalcă secretul comercial;
d) distrugerea parţială sau totală a oricărui document, obiect, material, substanţă sau fişier electronic care conţine sau încorporează secretul comercial ori, după caz, predarea integrală sau parţială către reclamant a respectivelor documente, obiecte, materiale, substanţe sau fişiere electronice.
(2) Mijloacele corective menţionate la alin.(1) lit.c) cuprind:
a) retragerea mărfurilor care încalcă secretul comercial;
b) eliminarea caracteristicilor ilicite ale mărfurilor care încalcă secretul comercial;
c) distrugerea mărfurilor care încalcă secretul comercial sau, după caz, retragerea lor de pe piaţă, cu condiţia ca retragerea să nu aducă atingere protecţiei secretului comercial în cauză.
(3) În cazul în care a dispus retragerea de pe piaţă a mărfurilor care încalcă secretul comercial, instanţa de judecată poate să dispună, la cererea deţinătorului secretului comercial, ca mărfurile respective să fie predate deţinătorului sau organizaţiilor caritabile.
(4) Instanţa de judecată dispune ca mijloacele menţionate la alin.(1) lit.c) şi d) să fie puse în aplicare pe cheltuiala făptuitorului, cu excepţia cazului în care există motive specifice pentru a nu dispune acest lucru. Mijloacele respective nu aduc atingere despăgubirilor care ar putea fi datorate deţinătorului secretului comercial ca urmare a dobîndirii, utilizării sau divulgării ilegale a secretului comercial.
Articolul 14316. Condiţiile de aplicare a mijloacelor juridice de apărare, garanţii şi mijloace alternative
(1) La dispunerea mijloacelor juridice de apărare prevăzute la art.14315 şi pentru evaluarea proporţionalităţii acestora, instanţa de judecată trebuie să ţină seama de circumstanţele specifice ale cazului incluzînd, după caz:
a) valoarea sau alte trăsături specifice ale secretului comercial;
b) măsurile luate în vederea protejării secretului comercial;
c) comportamentul făptuitorului în dobîndirea, utilizarea sau divulgarea secretului comercial;
d) impactul utilizării sau divulgării ilegale a secretului comercial;
e) interesele legitime ale părţilor şi impactul pe care dispunerea sau respingerea mijloacelor l-ar putea avea asupra părţilor;
f) interesele legitime ale terţilor;
g) interesul public; şi
h) protejarea drepturilor fundamentale.
(2) În cazul în care instanţa de judecată limitează durata mijloacelor menţionate la art.14315 alin.(1) lit.a) şi b), această durată trebuie să fie suficientă pentru a elimina orice avantaj comercial sau economic pe care făptuitorul l-ar fi putut obţine în urma dobîndirii, utilizării sau divulgării ilegale a secretului comercial.
(3) La cererea făptuitorului, instanţa de judecată dispune revocarea mijloacelor menţionate la art.14315 alin.(1) lit.a) şi b) dacă informaţiile în cauză nu mai îndeplinesc cerinţele prevăzute la art.14311 alin.(3) din motive care nu pot fi imputate direct sau indirect făptuitorului.
(4) La cererea persoanelor pasibile a fi supuse mijloacelor prevăzute la art.14315, instanţa de judecată poate dispune plata unor despăgubiri în folosul deţinătorului secretului comercial în locul dispunerii mijloacelor respective dacă sînt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) persoana respectivă, în momentul utilizării sau divulgării, nu avea cunoştinţă şi nu ar fi avut motive, în circumstanţele date, să ia cunoştinţă de faptul că secretul comercial a fost obţinut de la o altă persoană care a utilizat sau a divulgat secretul comercial în mod ilegal;
b) dispunerea mijloacelor respective ar produce prejudicii disproporţionate persoanei în cauză; şi
c) despăgubirea deţinătorului secretului comercial pare satisfăcătoare în mod rezonabil.
(5) Atunci cînd se dispune plata de despăgubiri în locul dispunerii unui mijloc juridic de apărare menţionat la art.14315 alin.(1) lit.a) şi b), despăgubirile nu vor depăşi cuantumul redevenţelor sau al drepturilor care ar fi fost datorate dacă persoana în cauză ar fi solicitat autorizaţia de a utiliza secretul comercial respectiv pentru perioada de timp în care s-ar fi putut interzice utilizarea secretului comercial.
Articolul 14317. Determinarea mărimii despăgubirilor
(1) Făptuitorul care ştia sau ar fi trebuit să ştie că săvîrşeşte dobîndirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a unui secret comercial este obligat să plătească deţinătorului secretului comercial despăgubiri care corespund prejudiciului real suferit ca urmare a dobîndirii, utilizării sau divulgării ilegale a secretului comercial.
(2) Dispoziţiile Codului muncii prin care se limitează răspunderea salariatului faţă de angajator în ceea ce priveşte despăgubirile pentru dobîndirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a unui secret comercial al angajatorului se aplică în cazul în care salariatul a acţionat fără intenţie.
(3) La stabilirea mărimii despăgubirilor menţionate la alin.(1), instanţa de judecată trebuie să ia în considerare toţi factorii corespunzători, cum ar fi consecinţele economice negative asupra deţinătorului secretului comercial, inclusiv profitul ratat de acesta, beneficiile necuvenite realizate de făptuitor şi, dacă este cazul, orice alt element în afara factorilor economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat deţinătorului secretului comercial prin dobîndirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a secretului comercial.
(4) Cu titlu de alternativă la modul de determinare menţionat la alin.(3), instanţa de judecată poate stabili, în cazuri adecvate, o mărime forfetară a despăgubirilor pe baza unor elemente cum ar fi, cel puţin, valoarea redevenţelor sau a drepturilor care ar fi fost datorate dacă făptuitorul ar fi solicitat autorizarea de a utiliza secretul comercial în cauză.
Articolul 14318. Domeniul de aplicare
(1) Dispoziţiile prezentei secţiuni nu aduc atingere:
a) exercitării dreptului la libertatea de exprimare şi de informare, astfel cum este prevăzut de legislaţie şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, inclusiv respectării libertăţii şi pluralismului mijloacelor de informare în masă;
b) aplicării dispoziţiilor legale care le impun deţinătorilor de secrete comerciale să divulge informaţii, inclusiv secrete comerciale, din raţiuni de interes public, publicului ori autorităţilor administrative sau judiciare în vederea exercitării atribuţiilor autorităţilor respective;
c) aplicării dispoziţiilor legale care impun sau permit autorităţilor publice să divulge informaţiile furnizate de societăţi pe care respectivele autorităţi le deţin în temeiul obligaţiilor şi prerogativelor stabilite de legislaţie şi în conformitate cu acestea;
d) autonomiei partenerilor sociali şi dreptului acestora de a încheia acorduri colective, în conformitate cu legea.
(2) Nicio dispoziţie a prezentei secţiuni nu trebuie înţeleasă ca oferind vreun temei pentru limitarea mobilităţii salariaţilor. În special, în legătură cu exercitarea acestei mobilităţi, dispoziţiile prezentei secţiuni nu oferă niciun temei pentru:
a) limitarea utilizării de către salariaţi a informaţiilor care nu constituie secret comercial în sensul prezentei secţiuni;
b) limitarea utilizării de salariaţi a experienţei şi a competenţelor dobîndite în mod onest ca urmare a desfăşurării normale a activităţii lor profesionale;
c) impunerea oricărei restricţii suplimentare salariaţilor în cadrul contractelor lor de muncă, altele decît restricţiile impuse în conformitate cu dispoziţiile legale.”
653. Cartea a treia se completează cu titlul IV cu următorul cuprins:
“TITLUL IV
FIDUCIA
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 14319. Noţiunea
Fiducia este un raport juridic în care o parte (fiduciar) este obligată să devină titularul unei mase patrimoniale (masă patrimonială fiduciară), să o administreze şi să dispună de ea, în conformitate cu condiţiile care guvernează raportul (condiţii ale fiduciei), în folosul unui beneficiar sau pentru a promova un scop de utilitate publică.
Articolul 143110. Părţile fiduciei
(1) Sînt părţi ale fiduciei constituitorul, fiduciarul, beneficiarul şi asistentul fiduciei.
(2) Constituitor este persoana care constituie o fiducie şi transmite fiduciarului titlul asupra drepturilor aduse ca aport la masa patrimonială fiduciară.
(3) Beneficiar este persoana care, potrivit condiţiilor fiduciei, are dreptul la beneficiu din masa patrimonială fiduciară sau are vocaţia la un asemenea beneficiu.
(4) Asistent al fiduciei este persoana care, potrivit condiţiilor fiduciei, are dreptul de a desemna sau a revoca fiduciarul ori de a-şi da consimţămîntul la renunţarea fiduciarului, precum şi alte discreţii şi împuterniciri prevăzute expres.
(5) Dacă prezentul titlu nu prevede altfel:
a) constituitorul poate fi de asemenea fiduciar şi/sau beneficiar;
b) fiduciarul poate fi de asemenea beneficiar; şi
c) oricare dintre părţile la fiducie poate fi de asemenea asistent al fiduciei.
(6) O fiducie poate avea unul sau mai mulţi constituitori, fiduciari, beneficiari şi asistenţi ai fiduciei, atît iniţiali, cît şi subsecvenţi.
(7) Dacă legea sau condiţiile fiduciei nu prevăd altfel, trimiterea la o parte (sau cel care a încetat să fie parte) a unei fiducii se consideră o trimitere şi la succesorii persoanei respective dacă acea parte a decedat.
(8) Raporturilor dintre părţile fiduciei nu li se aplică legislaţia muncii.
Articolul 143111. Pluralitatea de fiduciari
(1) În cazul în care există mai mulţi fiduciari, obligaţiile lor sînt solidare.
(2) În cazul în care drepturile fiduciei sînt transmise mai multor fiduciari împreună, bunurile sînt deţinute în devălmăşie, iar creanţele sînt deţinute cu titlu de creditori solidari.
(3) În cazul în care există mai mulţi fiduciari, cerinţa de a notifica fiduciarii este îndeplinită prin notificarea oricăruia dintre ei, însă notificarea privitoare la schimbarea fiduciarilor trebuie dată fiduciarului care va continua să fie fiduciar după ce schimbarea va produce efect.
Articolul 143112. Persoanele îndreptăţite să ceară executarea obligaţiilor fiduciarului
(1) Beneficiarul are dreptul să ceară executarea obligaţiilor fiduciarului în măsura în care ele se referă la dreptul beneficiarului la beneficiu sau vocaţia la beneficiu.
(2) Pot să ceară executarea obligaţiilor fiduciarului în cazul fiduciei de promovare a utilităţii publice:
a) funcţionarul public sau autoritatea publică competentă conform legii; şi
b) oricare altă persoană care are interes suficient în executarea obligaţiilor.
(3) Fiduciarul poate cere executarea obligaţiilor unui cofiduciar.
Articolul 143113. Beneficiarul şi beneficiul
(1) Persoana este beneficiar şi are dreptul la beneficiu dacă condiţiile fiduciei obligă fiduciarul în anumite circumstanţe să dispună de toată masa patrimonială fiduciară sau de o parte din ea aşa încît să confere un beneficiu acelei persoane.
(2) Persoana este beneficiar şi are vocaţia la beneficiu dacă condiţiile fiduciei permit fiduciarului în anumite circumstanţe să dispună de toată masa patrimonială sau de o parte din ea aşa încît să confere un beneficiu acelei persoane, însă faptul dacă acea persoană urmează să obţină un beneficiu depinde de discreţia fiduciarului sau a unei alte persoane.
(3) Vocaţia beneficiarului la beneficiu devine un drept la beneficiu dacă fiduciarul notifică beneficiarul despre decizia de a-i conferi beneficiul în conformitate cu condiţiile fiduciei care guvernează vocaţia.
(4) Nu constituie drept la beneficiu dreptul de rambursare al fiduciarului faţă de masa patrimonială fiduciară.
(5) Dreptul la beneficiu al beneficiarului devine irevocabil din momentul acceptării lui. Acceptarea se prezumă în unul din următoarele cazuri:
a) beneficiarul este parte la contractul de fiducie sau a contrasemnat declaraţia unilaterală de constituire a fiduciei;
b) beneficiarul exercită acte care în mod neîndoielnic indică voinţa de a fi beneficiar;
c) fiducia este cu scop de garanţie;
d) beneficiarul este minor sau adult ocrotit printr-o măsură de ocrotire contractuală sau judiciară.
(6) Dacă beneficiarul nu a acceptat şi nici nu se poate prezuma că a acceptat conform alin.(5), fiduciarul îi poate fixa, prin notificare scrisă, un termen rezonabil pentru acceptare. Dacă nu a acceptat în termenul rezonabil, se va considera că persoana a renunţat la dreptul la beneficiu.
(7) Beneficiul poate consta în orice folos pentru beneficiar, cum ar fi:
a) dobîndirea titlului asupra masei patrimoniale fiduciare sau a unei părţi din ea;
b) constituirea unui drept limitat asupra masei patrimoniale fiduciare sau a unei părţi din ea;
c) primirea veniturilor obţinute din investirea masei patrimoniale.
(8) În cazul fiduciei cu scop de garanţie, beneficiul poate consta într-o prestaţie care satisface, în natură sau prin echivalent, obligaţia oricărei persoane faţă de beneficiar garantată prin fiducie (obligaţie garantată), inclusiv:
a) dobîndirea masei patrimoniale fiduciare sau a unei părţi din ea de către beneficiarul care este creditor în contul stingerii obligaţiei garantate;
b) vînzarea bunurilor ori urmărirea creanţelor din masa patrimonială fiduciară şi îndreptarea produsului vînzării către stingerea obligaţiei garantate;
c) exercitarea şi urmărirea dreptului de garanţie din masa patrimonială fiduciară şi îndreptarea produsului vînzării către stingerea obligaţiei garantate.
(9) În cazul desemnării mai multor beneficiari, ei au dreptul la beneficii egale dacă nu s-a prevăzut altfel. Cu toate acestea, în cazul în care unul dintre ei nu acceptă sau renunţă la dreptul la beneficiu sau unul dintre ei încetează să existe şi s-a interzis transmiterea beneficiului la succesori, cotele celorlalţi beneficiari se majorează proporţional, cu excepţia cazului în care s-a prevăzut modalitatea de numire a unui beneficiar de substituire.
(10) Dacă niciunul dintre beneficiari nu acceptă, toţi renunţă sau toţi încetează să existe şi s-a interzis transmiterea beneficiului la succesori, beneficiar este constituitorul ori, după caz, succesorii săi.
Articolul 143114. Caracterul imperativ al dispoziţiilor legale
(1) Dacă în prezentul titlu nu s-a prevăzut altfel în mod expres, dispoziţiile prezentului titlu sînt imperative sub sancţiunea nulităţii absolute.
(2) În măsura prevăzută de lege, împuternicirile instanţei de judecată prevăzute în prezentul titlu pot fi exercitate de autoritatea publică competentă conform legii, dar nu pot fi exercitate de instanţa arbitrală.
(3) Dispoziţiile alin.(2) nu împiedică supunerea litigiilor izvorîte din fiducie arbitrajului.
Articolul 143115. Prioritatea altor dispoziţii legale
(1) Fiducia în scop de garanţie este supusă dispoziţiilor legale privind garanţiile reale şi, în completare, dispoziţiilor prezentului titlu.
(2) Dispoziţiile prezentului titlu se aplică raporturilor juridice de fiducie pe piaţa de capital în măsura în care nu contravin Legii nr.171/2012 privind piaţa de capital.
Capitolul II
MASA PATRIMONIALĂ FIDUCIARĂ
Articolul 143116. Efectele juridice speciale ale fiduciei
(1) Masa patrimonială fiduciară reprezintă o masă patrimonială distinctă de patrimoniul propriu al fiduciarului (masă patrimonială personală a fiduciarului) şi de oricare alte mase patrimoniale fiduciare al căror titular este fiduciarul.
(2) Masa patrimonială fiduciară poate cuprinde dreptul de proprietate şi alte drepturi reale asupra banilor şi altor bunuri, drepturi de creanţă de orice natură, garanţii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare (drepturi ale fiduciei).
(3) Nu pot constitui drepturi ale fiduciei drepturile inalienabile.
(4) Masa patrimonială fiduciară cuprinde de asemenea datoriile fiduciei (art.143123).
(5) Parte a masei patrimoniale fiduciare semnifică o cotă din masa patrimonială fiduciară, unul sau mai multe drepturi ale fiduciei sau o cotă din dreptul fiduciei.
Articolul 143117. Constituirea ori transmiterea titlului în folosul fiduciarului
(1) Un drept devine drept al fiduciei şi intră în masa patrimonială fiduciară prin constituirea sau, după caz, transmiterea titlului asupra lui în folosul fiduciarului conform formalităţilor de publicitate ori altor formalităţi prevăzute de lege, după natura dreptului.
(2) Persoana care deţine un drept în calitate de fiduciar se consideră dobînditor cu titlu oneros al drepturilor fiduciei chiar dacă fiduciarul este şi beneficiar.
Articolul 143118. Adăugările la masa patrimonială fiduciară
(1) După constituirea fiduciei, un drept susceptibil de a face parte din masa patrimonială fiduciară devine parte din ea dacă titlul asupra lui este dobîndit de către fiduciar:
a) prin executarea obligaţiilor fiduciarului;
b) cu titlu de adăugare la masa patrimonială fiduciară sau prin folosinţa masei, inclusiv fructele drepturilor fiduciei şi drepturile care substituie drepturile fiduciei;
c) prin folosinţa informaţiei sau a unei oportunităţi obţinute în calitate de fiduciar dacă folosinţa nu corespunde condiţiilor fiduciei; sau
d) în locul unui drept al fiduciei de care fiduciarul a dispus prin încălcarea condiţiilor fiduciei.
(2) Pe durata fiduciei constituitorul poate adăuga drepturi la masa patrimonială fiduciară cu respectarea dispoziţiilor legale privind constituirea unei asemenea fiducii.
(3) În cazul în care există mai mulţi fiduciari, un drept poate deveni parte din masa patrimonială fiduciară în temeiul prezentului articol fără a fi dobîndit de toţi fiduciarii.
Articolul 143119. Excluderea din masa patrimonială fiduciară
(1) Un drept încetează să fie parte din masa patrimonială fiduciară atunci cînd fiduciarul încetează a fi titularul lui.
(2) Cu toate acestea, beneficiarul poate revendica un drept al fiduciei de la dobînditorul care a cunoscut sau, în mod rezonabil, trebuia să cunoască că fiduciarul dispune de dreptul fiduciei contrar condiţiilor fiduciei.
(3) În cazul în care există mai mulţi fiduciari, un drept rămîne parte din masa patrimonială fiduciară atît timp cît el aparţine cel puţin unuia dintre fiduciari în calitate de fiduciar.
Articolul 143120. Amestecarea masei patrimoniale fiduciare cu alte drepturi
(1) Dacă dreptul fiduciei este amestecat cu un alt drept care aparţine fiduciarului în asemenea mod că dreptul fiduciei nu mai poate fi identificat, pentru a determina cota din amestec care este afectată fiduciei se aplică dispoziţiile în materie de confuziune (art.330 alin.(7)) ca şi cum dreptul fiduciei şi celălalt drept ar avea titulari diferiţi.
(2) Dacă celălalt drept face parte din patrimoniul personal al fiduciarului, pierderea, distrugerea, deteriorarea sau orice altă reducere a amestecului va fi din contul cotei personale a fiduciarului.
Articolul 143121. Opozabilitatea fiduciei
(1) Apartenenţa unui drept deţinut de fiduciar la o masă patrimonială fiduciară este opozabilă în măsura în care:
a) în raport cu dreptul fiduciei înregistrat într-un registru de publicitate cu caracter constitutiv, fiducia asupra dreptului respectiv era înregistrată în acelaşi registru;
b) în raport cu dreptul fiduciei pentru care legea nu prevede o formalitate de publicitate, fiducia era înregistrată în registrul garanţiilor reale mobiliare. În acest caz, înregistrarea poate arăta ca obiect al fiduciei un drept fiduciar sau poate descrie întreaga masă patrimonială ori o parte din ea.
(2) Chiar dacă nu s-au îndeplinit formalităţile de publicitate indicate la alin.(1), apartenenţa unui drept deţinut de fiduciar la o masă patrimonială fiduciară este opozabilă:
a) faţă de persoana căreia această apartenenţă îi era cunoscută pe altă cale;
b) dacă banii care fac obiectul dreptului sînt înscrişi la soldul unui cont bancar fiduciar;
c) dacă instrumentele financiare care fac obiectul dreptului sînt înscrise la un cont fiduciar ţinut, în calitate de fiduciar, de către entitatea abilitată de legislaţia în domeniul pieţei de capital.
(3) Dacă condiţiile fiduciei cuprind o interdicţie convenţională de înstrăinare sau grevare a unui drept al fiduciei ori dacă fiduciarul este obligat, în anumite circumstanţe, să transmită titlul asupra unui drept al fiduciei unui anumit beneficiar, aceste grevări sînt opozabile dacă s-a îndeplinit formalitatea de publicitate a grevării prevăzută de lege, după natura bunului, ori dacă terţul a cunoscut pe altă cale împrejurarea dată.
(4) Fiduciarul este obligat să asigure îndeplinirea şi menţinerea formalităţilor de opozabilitate conform prezentului articol.
(5) Modul de înregistrare, modificare şi radiere a fiduciei în registrul garanţiilor reale mobiliare, conform alin.(1) lit.b), este stabilit prin hotărîre de Guvern.
Articolul 143122. Protecţia masei patrimoniale fiduciare
(1) În măsura în care fiducia le este opozabilă:
a) creditorii personali ai fiduciarului nu pot urmări masa patrimonială fiduciară, nici în cadrul procesului de insolvabilitate a fiduciarului, nici în afara lui;
b) soţul fiduciarului nu dobîndeşte vreun titlu asupra masei patrimoniale fiduciare;
c) succesorii fiduciarului nu au dreptul la niciun beneficiu din masa patrimonială fiduciară.
(2) Dispoziţiile alin.(1) nu interzic ca persoanele menţionate să fie desemnate în calitate de beneficiari conform regulilor comune.
Articolul 143123. Datoriile fiduciei
(1) O obligaţie este o datorie a fiduciei dacă ea este asumată de către fiduciar:
a) în calitatea sa de titular al dreptului fiduciei;
b) pentru atingerea scopurilor fiduciei, într-un mod care corespunde condiţiilor fiduciei;
c) prin contract cu titlu oneros sau alt act juridic cu titlu oneros, dezvăluind cocontractantului că acţionează ca fiduciar. Cu toate acestea, obligaţia rezultată dintr-un contract sau alt act cu titlu gratuit încheiat de fiduciar este de asemenea o datorie a fiduciei dacă cocontractantul nu cunoştea şi nici nu putea, în mod rezonabil, să cunoască că obligaţia este asumată contrar condiţiilor fiduciei;
d) în rezultatul unei acţiuni sau inacţiuni săvîrşite în legătură cu administrarea ori dispunerea de masa patrimonială fiduciară sau în legătură cu executarea unei datorii a fiduciei; sau
e) în alte circumstanţe, în legătură esenţială cu masa patrimonială fiduciară.
(2) De asemenea, constituie datorii ale fiduciei obligaţiile fiduciarului:
a) de a oferi beneficiile datorate beneficiarilor conform condiţiilor fiduciei;
b) de a rambursa, a despăgubi sau a remunera un fost fiduciar.
(3) Alte obligaţii ale persoanei care are calitate de fiduciar nu sînt datorii ale fiduciei.
Articolul 143124. Urmărirea masei patrimoniale fiduciare de către creditorii fiduciei
(1) Creditorul căruia fiduciarul îi datorează o datorie a fiduciei (creditor al fiduciei) asumate de fiduciar în conformitate cu obligaţiile sale de fiduciar îşi poate satisface creanţa din contul:
a) masei patrimoniale fiduciare; şi
b) masei patrimoniale personale a fiduciarului dacă, la momentul asumării datoriei fiduciei, creditorul nu cunoştea şi, în mod rezonabil, nu trebuia să cunoască faptul că fiduciarul acţionează în calitate de fiduciar sau dacă condiţiile fiduciei prevăd obligaţia fiduciarului de a răspunde subsidiar cu masa patrimonială personală pentru o parte sau pentru toate datoriile fiduciei.
(2) Creditorul fiduciei căruia fiduciarul îi datorează o datorie a fiduciei asumată de fiduciar cu încălcarea obligaţiilor sale de fiduciar îşi poate satisface creanţa din contul:
a) masei patrimoniale personale a fiduciarului; şi
b) masei patrimoniale fiduciare dacă, la momentul asumării datoriei, creditorul cunoştea sau, în mod rezonabil, trebuia să cunoască faptul că fiduciarul acţionează în calitate de fiduciar. Această regulă nu se aplică dacă creditorul cunoştea sau, în mod rezonabil, trebuia să cunoască faptul că datoria fiduciei a fost asumată cu încălcarea obligaţiilor de către fiduciar.
(3) Fiduciarul are drept de rambursare faţă de masa patrimonială fiduciară în privinţa datoriei satisfăcute conform alin.(1) lit.b).
(4) Fiduciarul va restabili masa patrimonială fiduciară în privinţa obligaţiei satisfăcute conform dispoziţiilor alin.(2) lit.b).
(5) Sarcina probei de a demonstra că creditorul fiduciei cunoştea sau trebuia să cunoască o anumită circumstanţă prevăzută de prezentul articol îi revine fiduciarului.
(6) Dispoziţiile prezentului articol nu afectează dreptul creditorului unei părţi la fiducie de a exercita, pe cale oblică, dreptul acelei părţi contra masei patrimoniale fiduciare.
Articolul 143125. Urmărirea masei patrimoniale fiduciare de către creditorii constituitorului
(1) Creditorul constituitorului nu poate urmări masa patrimonială fiduciară, nici în cadrul procesului de insolvabilitate a constituitorului, nici în afara lui.
(2) Cu toate acestea, creditorul constituitorului poate urmări un drept din masa patrimonială fiduciară doar în măsura în care:
a) deţine un gaj sau o altă garanţie reală asupra acestui drept şi opozabilitate acestei garanţii este dobîndită, potrivit legii, anterior opozabilităţii fiduciei; sau
b) constituirea sau, după caz, transmiterea acestui drept a fost desfiinţată prin nulitate absolută ori relativă sau declarată inopozabilă în virtutea hotărîrii judecătoreşti definitive.
Articolul 143126. Protecţia constituitorului şi a beneficiarilor
(1) Constituitorul, beneficiarul şi asistentul fiduciei nu poartă răspundere în această calitate faţă de creditorii fiduciei.
(2) Cu toate acestea, condiţiile fiduciei pot să prevadă obligaţia constituitorului de a răspunde subsidiar pentru o parte sau pentru toate datoriile fiduciei.
Articolul 143127. Dreptul la executarea obligaţiilor debitorului fiduciei
(1) Fiduciarul este titularul creanţelor care sînt drepturi ale fiduciei şi poate cere executarea obligaţiei de la debitorul respectiv (debitor al fiduciei).
(2) Dispoziţiile alin.(1) nu limitează:
a) dreptul beneficiarului de a cere executarea de către fiduciar a obligaţiei de fiduciar de a valorifica creanţa faţă de debitorul fiduciei; sau
b) dispoziţiile de procedură civilă care permit beneficiarului să intervină în procesul judiciar contra debitorului fiduciei intentat de către fiduciar.
Capitolul III
CONSTITUIREA FIDUCIEI
Secţiunea 1
Cerinţe generale privind constituirea fiduciei
Articolul 143128. Temeiurile constituirii fiduciei
(1) Fiducia se constituie prin contract de fiducie, prin declaraţie unilaterală de constituire a fiduciei, prin testament. În cazurile expres prevăzute de lege, fiducia se constituie prin act administrativ sau hotărîre judecătorească.
(2) Legea în temeiul căreia este stabilită fiducia se completează cu dispoziţiile prezentului titlu, în măsura în care nu cuprinde dispoziţii contrare.
Articolul 143129. Contractul de fiducie
(1) Fiducia se constituie prin contractul de fiducie încheiat între constituitor şi fiduciar, prin care constituitorul se obligă să transmită sau, după caz, să constituie titlul asupra drepturilor fiduciei fiduciarului fără vreo contraprestaţie din partea fiduciarului, iar fiduciarul acceptă calitatea de fiduciar şi se obligă să devină titularul masei patrimoniale fiduciare, să o administreze şi să dispună de ea, în conformitate cu condiţiile fiduciei, în beneficiul unui beneficiar sau pentru a promova un scop de utilitate publică.
(2) Contractul de fiducie trebuie să prevadă:
a) acordul expres al părţilor sale de a constitui o fiducie;
b) identitatea beneficiarilor sau categoria de persoane care sînt ori pot deveni beneficiari, precum şi beneficiile din masa patrimonială fiduciară pe care ei urmează să le primească şi condiţiile în care le vor primi;
c) în cazul fiduciei în scop de utilitate publică, în locul datelor prevăzute la lit.b), determinarea scopului şi condiţiilor în care el urmează a fi atins;
d) drepturile care se transmit de către constituitor în componenţa masei patrimoniale fiduciare.
(3) Contractul de fiducie poate să prevadă:
a) o denumire convenţională a fiduciei, care va conţine şi cuvîntul “fiducie” sau “trust”;
b) termenul sau condiţia la împlinirea căreia fiducia se stinge;
c) identitatea asistentului fiduciei ori modul de desemnare a lui, precum şi discreţiile şi împuternicirile acestuia;
d) condiţiile în care poate fi exclus sau desemnat un fiduciar ori identitatea noului fiduciar în caz că actualul fiduciar renunţă, este exclus sau altfel încetează să aibă calitate de fiduciar;
e) condiţiile în care fiduciarul poate renunţa;
f) remuneraţia fiduciarului şi condiţiile de plată;
g) cazuri în care fiduciarului i se permite să se afle în conflict de interese;
h) împuternicirea unei părţi a fiduciei de a da instrucţiuni obligatorii fiduciarului;
i) modul de luare a deciziilor şi de încheiere a actelor juridice în cazul mai multor fiduciari;
j) limitări ale împuternicirilor fiduciarului, inclusiv interdicţiile de înstrăinare sau grevare a unui drept al fiduciei altfel decît în folosul beneficiarilor;
k) circumstanţele în care una din părţile fiduciei are dreptul la rezoluţiunea fiduciei şi efectele rezoluţiunii asupra masei patrimoniale fiduciare;
l) dreptul unei părţi a fiduciei de a modifica, cu sau fără acordul altor părţi ale fiduciei, anumite condiţii ale fiduciei ori de a stabili un termen fiduciei constituite fără termen;
m) alte clauze neinterzise de lege.
(4) Contractului de fiducie i se aplică dispoziţiile legale cu privire la donaţie, cu excepţia cazurilor în care fiducia:
a) este constituită în scop de garanţie;
b) este o metodă de stingere a unei obligaţii; sau
c) este constituită în schimbul obţinerii de către constituitor a unui folos patrimonial, chiar dacă el este obţinut printr-un alt act juridic.
(5) Beneficiarul este dobînditor cu titlu oneros al beneficiilor în măsura în care, în schimbul dreptului său la beneficiu, a procurat un folos patrimonial constituitorului, altui beneficiar sau unui terţ, chiar şi printr-un alt act juridic.
Articolul 143130. Declaraţia unilaterală de constituire a fiduciei
(1) Fiducia se constituie prin declaraţia unilaterală de constituire a fiduciei (declaraţie de fiducie), întocmită de către constituitor, dacă din ea reiese în chip neîndoielnic că constituitorul va fi unicul fiduciar.
(2) Dispoziţiile art.143129 alin.(2)–(5) se aplică în mod corespunzător declaraţiei de fiducie.
Articolul 143131. Fiducia constituită prin testament
(1) În cazul în care se prevede că fiducia se constituie la decesul constituitorului, declaraţia nu produce efecte decît dacă este cuprinsă într-o dispoziţie testamentară.
(2) Fiduciei constituite prin testament i se aplică în mod prioritar dispoziţiile legale în materie de moştenire şi, în special, dispoziţiile legale privind moştenirea subsecventă.
Articolul 143132. Condiţiile de formă ale contractului sau ale declaraţiei de fiducie
(1) Contractul de fiducie se încheie în formă scrisă.
(2) Dacă pentru constituirea sau, după caz, transmiterea unui drept legea cere formă autentică, contractul de fiducie, pentru a produce un asemenea efect juridic, de asemenea se încheie în formă autentică.
(3) Declaraţia de fiducie se încheie în formă autentică.
(4) Cerinţa prevăzută la alin.(2) se consideră întrunită şi dacă, în temeiul contractului de fiducie în formă scrisă, constituitorul şi fiduciarul încheie un act de predare-primire a dreptului fiduciei în formă autentică.
(5) Dacă constituitorul adaugă drepturi ale fiduciei suplimentare la cele prevăzute iniţial, dreptul se constituie sau, după caz, se transmite fiduciarului în temeiul unei modificări la contractul de fiducie ori în temeiul unui act de predare-primire a dreptului fiduciei, în actul respectiv făcîndu-se menţiune despre contractul de fiducie sau declaraţia de fiducie.
Articolul 143133. Depunerea la registrele de publicitate
(1) În scopul îndeplinirii formalităţilor de publicitate prevăzute de lege, la registrul de publicitate respectiv se poate depune:
a) contractul de fiducie ori, după caz, declaraţie de fiducie, în forma impusă de formalităţile de publicitate;
b) actul de predare-primire a titlului, în formă autentică, încheiat între constituitor şi fiduciar în temeiul contractului de fiducie în formă scrisă sau autentică; sau
c) declaraţia de afectare a dreptului la fiducie, în forma autentică, încheiată de către constituitor în temeiul declaraţiei de fiducie.
(2) În cazul în care contractul de fiducie ori declaraţia de fiducie conţine o clauză de interdicţie de înstrăinare sau o altă limitare a drepturilor fiduciarului, aceasta nu va fi notată în registrul de publicitate decît dacă este cuprinsă în actul depus la registrul de publicitate respectiv conform alin.(1).
Articolul 143134. Denumirea convenţională a fiduciei
(1) Dacă s-a prevăzut o denumire convenţională a fiduciei, aceasta va fi utilizată într-un mod care să permită o mai bună separare a masei patrimoniale fiduciare şi să poată fi menţionată în actele încheiate de către fiduciar.
(2) Fiduciarul este obligat să nu utilizeze cuvinte sau abrevieri care ar crea confuzia că fiducia este o persoană juridică.
Articolul 143135. Termenul fiduciei
(1) Fiducia nu poate depăşi 30 de ani de la constituire dacă legea nu prevede un alt termen. Dacă în condiţiile fiduciei s-a prevăzut un termen al fiduciei mai mare de 30 de ani, termenul se reduce de drept pînă la termenul maxim permis de lege. Dreptul părţilor de a prelungi termenul fiduciei rămîne neafectat.
(2) Prin derogare de la dispoziţiile alin.(1):
a) dacă beneficiarul este un minor sau un adult ocrotit printr-o măsură de ocrotire contractuală ori judiciară, condiţiile fiduciei pot prevedea că fiducia va dura pînă la majorat, pînă la data cînd încetează măsura de ocrotire în privinţa adultului sau pînă la data decesului acestuia;
b) fiducia în scop de garanţie va dura pînă la stingerea obligaţiilor garantate de ea, dacă condiţiile fiduciei nu prevăd altfel.
Secţiunea a 2-a
Anularea
Articolul 143136. Anularea pentru viciu de consimţămînt de către constituitor
Dispoziţiile legale privind nulitatea actelor juridice se aplică fiduciei constituite cu titlu gratuit pe durata vieţii constituitorului cu următoarele adaptări:
1) constituitorul are dreptul de a anula fiducia sau o condiţie a fiduciei dacă fiducia a fost constituită ori condiţia a fost inclusă pe motiv de eroare de fapt sau de drept, indiferent dacă alte părţi ale fiduciei ştiau despre eroare;
2) constituitorul care era dependent de beneficiar sau era partea mai vulnerabilă a raportului de fiducie poate anula fiducia sau condiţia fiduciei în măsura în care ea prevede un beneficiu acelui beneficiar, cu excepţia cazului în care acel beneficiar demonstrează că nu a profitat necuvenit de situaţia constituitorului prin primirea unui beneficiu excesiv sau a unui avantaj extrem de inechitabil;
3) termenul de prescripţie al acţiunii în nulitate relativă nu începe să curgă atît timp cît:
a) nimeni nu a tulburat exercitarea de către constituitor, în calitatea sa de beneficiar, a dreptului său exclusiv de a beneficia de fiducie; sau
b) un beneficiar, altul decît constituitorul, deţine un drept la beneficiu care încă nu este scadent; şi
c) în situaţia prevăzută la lit.a), acceptarea beneficiului nu va fi privită ca o confirmare implicită a condiţiei anulabile a fiduciei.
Articolul 143137. Apărarea fiduciarilor şi a terţilor după anulare
(1) Titlul fiduciarului asupra dreptului fiduciei nu este afectat de anulare.
(2) Cu excepţia cazului în care fiduciarul cunoştea sau, în mod rezonabil, trebuia să cunoască temeiul de anulare a fiduciei sau a condiţiei fiduciei:
a) fiduciarul nu este responsabil pentru administrarea sau dispunerea de masa patrimonială fiduciară care a corespuns condiţiilor fiduciei înainte de anulare;
b) fiduciarul poate opune persoanei îndreptăţite la un beneficiu în rezultatul anulării excepţiile pe care fiduciarul le-ar fi putut opune contra beneficiarului care avea dreptul la acel beneficiu înainte de anulare; şi
c) fiduciarul păstrează dreptul de rambursare faţă de masa patrimonială fiduciară care a apărut înainte de anulare.
(3) Anularea fiduciei nu afectează drepturile terţului care înainte de anulare a dobîndit de la beneficiar dreptul la beneficiu sau o garanţie ori un alt drept limitat asupra acelui drept de a beneficia dacă:
a) terţul nu cunoştea şi, în mod rezonabil, nu trebuia să cunoască temeiul anulării fiduciei sau a condiţiei fiduciei; şi
b) terţul a dobîndit dreptul la beneficiu cu titlu oneros.
Articolul 143138. Scopurile de nerealizat ale fiduciei
(1) Fiducia care are alt scop decît cel de a beneficia beneficiarilor sau de a promova un scop de utilitate publică se consideră a fi o fiducie pentru constituitor.
(2) Fiduciarul are împuterniciri revocabile de a dispune de masa patrimonială fiduciară în conformitate cu fiducia iniţială pentru promovarea scopului care nu mai poate fi realizat în măsura în care:
a) promovarea acelui scop nu contravine ordinii publice, bunelor moravuri şi legii, nici nu este contrară interesului public;
b) se poate verifica, în mod neîndoielnic, dacă o anumită dispunere din masa patrimonială fiduciară se face pentru promovarea scopului sau contrar lui; şi
c) dispunerea nu este excesiv de disproporţionată în raport cu beneficiul probabil generat de această dispunere.
Capitolul IV
CONDIŢIILE FIDUCIEI
Articolul 143139. Interpretarea
Dacă sensul unei condiţii a fiduciei nu poate fi determinat pe altă cale, se va da prioritate interpretărilor care:
a) dau efect tuturor cuvintelor şi expresiilor utilizate în întregimea lor;
b) nu permit ca conduita rezonabilă a fiduciarului să fie privită ca o neexecutare;
c) nu permit existenţa unei lacune în stipulaţiile privind dispunerea de masa patrimonială fiduciară sau reduc, pe cît este posibil, această lacună; şi
d) conferă constituitorului dreptul la beneficiu sau la lărgirea acestui drept dacă fiducia este constituită cu titlu gratuit pe durata vieţii constituitorului, iar constituitorul şi-a rezervat un asemenea drept sau se poate interpreta că şi l-a rezervat.
Articolul 143140. Dispunerea incompletă de masa patrimonială fiduciară
(1) Dacă din condiţiile fiduciei nu rezultă cine este beneficiar, dispunerea de masa patrimonială fiduciară se va face în beneficiul constituitorului în măsura în care din condiţiile fiduciei ori din lege nu rezultă altfel.
(2) Cu toate acestea, în caz de dispunere incompletă a masei patrimoniale fiduciare pe motiv că nu se poate realiza fiducia pentru promovarea unui scop de utilitate publică sau pe motiv că executarea tuturor obligaţiilor de fiduciar, rezultate dintr-un asemenea tip de fiducie, nu epuizează masa patrimonială fiduciară, dispunerea de masa patrimonială fiduciară se va face pentru promovarea unui scop de utilitate publică care este cel mai apropiat de scopul iniţial.
Articolul 143141. Determinarea beneficiarilor
(1) Condiţia fiduciei prin care se acordă dreptul la beneficiu este valabilă doar dacă beneficiarul este determinat în mod suficient de către constituitor sau este determinabil pe altă cale la data la care beneficiul devine scadent.
(2) Condiţia fiduciei care permite fiduciarului să ofere beneficii persoanelor dintr-o anumită categorie desemnată de către fiduciar sau de către un terţ produce efecte doar dacă, la momentul cînd se permite desemnarea, în mod neîndoielnic se constată că persoana face parte din acea categorie de persoane.
(3) Persoana poate fi beneficiar chiar dacă s-a născut ori s-a constituit după constituirea fiduciei.
Articolul 143142. Caracterul determinabil al dreptului la beneficiu sau al vocaţiei la beneficiu
(1) Dreptul la beneficiu şi vocaţia la beneficiu sînt valabile doar în măsura în care beneficiul este suficient determinat în condiţiile fiduciei sau este altfel determinabil la momentul în care este scadent ori trebuie acordat.
(2) În cazul în care beneficiul care trebuie acordat nu este determinabil doar pe motiv că terţul nu poate sau nu doreşte să aleagă, fiduciarii pot să facă această alegere dacă condiţiile fiduciei nu prevăd altfel.
Capitolul V
DREPTUL DE DECIZIE ŞI ÎMPUTERNICIRILE FIDUCIARULUI
Secţiunea 1
Dreptul de decizie al fiduciarului
Articolul 143143. Discreţia fiduciarului
Dacă legea sau condiţiile fiduciei nu prevăd altfel, fiduciarul:
a) este liber să decidă să-şi exercite sau nu împuternicirile şi discreţiile, cînd să le exercite şi cum să le exercite pentru ca mai bine să execute obligaţiile de fiduciar;
b) nu este obligat să respecte vreo discreţie sau dorinţă a părţilor la fiducie şi a altor persoane;
c) nu este obligat să divulge motivele în exercitarea discreţiei, cu excepţia cazului în care fiducia este pentru promovarea unui scop de utilitate publică.
Articolul 143144. Luarea deciziei de către mai mulţi fiduciari
(1) În cazul în care există mai mulţi fiduciari, împuternicirile şi discreţiile de fiduciar sînt exercitate prin decizia majorităţii simple, dacă legea sau condiţiile fiduciei nu prevăd altfel.
(2) Dispoziţiile alin.(1) au prioritate faţă de dispoziţiile legale privitoare la proprietatea comună sau deţinerea de alte drepturi comune, fiecare fiduciar avînd obligaţia, în calitate de cotitular, să-şi exercite drepturile asupra cotei într-o manieră în care să realizeze deciziile adoptate legal de fiduciari.
Articolul 143145. Conflictul de interese în exercitarea împuternicirii sau discreţiei
Dacă condiţiile fiduciei nu prevăd altfel, fiduciarul nu poate participa la luarea unei decizii de a exercita sau de a nu exercita o împuternicire ori discreţie dacă efectul deciziei este de a acorda, a confirma sau a lărgi dreptul la beneficiu sau vocaţia la beneficiu în favoarea fiduciarului în calitatea lui de beneficiar.
Secţiunea a 2-a
Împuternicirile fiduciarului
Articolul 143146. Împuternicirile generale ale fiduciarului
(1) Fiduciarul este titular al drepturilor fiduciei şi le exercită în această calitate.
(2) Fiduciarul este debitorul datoriilor fiduciei şi le execută în această calitate.
(3) Acţionînd ca titular al drepturilor fiduciei şi ca debitor al datoriilor fiduciei, fiduciarul este obligat să respecte limitele împuternicirilor impuse de condiţiile fiduciei şi de lege.
(4) Dispoziţiile art.143147–143153 prevăd împuternicirile fiduciarului în cazuri concrete dacă prin condiţiile fiduciei ele nu au fost limitate sau modificate.
Articolul 143147. Limitele în caz de număr minim de fiduciari
(1) În cazul în care există mai puţini fiduciari decît numărul minim stabilit prin condiţiile fiduciei sau lege, fiduciarii pot exercita doar:
1) dreptul de a desemna fiduciari;
2) dreptul de a cere intervenţia în fiducie a instanţei de judecată;
3) dreptul prevăzut la art.143164; şi
4) oricare alt drept sau împuternicire a fiduciarului în măsura în care această exercitare:
a) este expres prevăzută prin condiţiile fiduciei în această situaţie;
b) este necesară pentru conservarea masei patrimoniale fiduciare, inclusiv de a proteja şi a urmări în justiţie drepturile fiduciare; sau
c) este necesară pentru satisfacerea datoriilor fiduciei care sînt scadente sau sînt pe cale de a deveni scadente.
(2) Dacă fiducia este constituită prin constituirea sau, după caz, transmiterea titlului asupra drepturilor fiduciei către cel puţin doi fiduciari, numărul minim este doi dacă condiţiile fiduciei nu prevăd altfel.
Articolul 143148. Împuternicirea de a desemna un mandatar
(1) Fiduciarul poate desemna un mandatar care va acţiona în numele fiduciarului şi, cu respectarea limitelor stabilite la art.143149–143153, poate încredinţa altei persoane executarea obligaţiilor de fiduciar.
(2) Mai mulţi fiduciari pot împuternici pe unul din ei să acţioneze în numele lor.
(3) Cu toate acestea, participarea personală a fiduciarului este necesară pentru deciziile prin care se decide asupra exercitării sau a modului de exercitare:
a) a discreţiei de a acorda un beneficiu unui beneficiar sau de a alege un scop de utilitate publică care urmează a fi promovat ori a alege modul de a-l promova;
b) a împuternicirii de a schimba fiduciarii; sau
c) a împuternicirii de a delega executarea obligaţiilor de fiduciar.
(4) Persoana căreia îi este încredinţată executarea obligaţiei poartă aceleaşi obligaţii ca şi fiduciarul, în măsura în care ele se referă la executarea încredinţată.
(5) Fiduciarul este obligat să nu încheie, fără motiv întemeiat, un contract de mandat care nu are formă scrisă sau care cuprinde următoarele condiţii:
a) condiţia potrivit căreia mandatul este irevocabil;
b) condiţii care exclud obligaţiile mandatarului stabilite prin dispoziţiile legale sau care le modifică în detrimentul mandantului;
c) condiţia care permite mandatarului să delege împuternicirile;
d) condiţii care permit mandatarului să se afle într-un conflict de interese;
e) condiţia care exclude sau limitează răspunderea pentru neexecutare a mandatarului faţă de mandant.
(6) Fiduciarul este obligat să supravegheze executarea de către mandatar şi, dacă este necesar conform circumstanţelor, să dea instrucţiuni mandatarului sau să recurgă la rezoluţiunea mandatului.
Articolul 143149. Împuternicirea de a transmite titlul persoanei care se obligă să fie fiduciar
(1) Fiduciarul poate transmite drepturile fiduciei persoanei care se obligă să fie fiduciar în raport cu drepturile date şi să dispună de ele conform instrucţiunilor fiduciarului iniţial, iar în lipsa unor asemenea instrucţiuni, să înapoieze, la prima cerere, titlul asupra drepturilor către fiduciarul iniţial.
(2) Dobînditorul trebuie să fie:
a) persoana care îşi asumă asemenea obligaţii în cadrul activităţii sale obişnuite;
b) persoană juridică controlată de fiduciar; sau
c) persoană juridică desemnată printr-o dispoziţie legală ca fiind eligibilă să îndeplinească obligaţiile fiduciei sau care îndeplineşte condiţiile stabilite de acele dispoziţii legale în acest scop.
(3) Dispoziţiile art.143148 alin.(5) şi (6) se aplică în mod corespunzător.
Articolul 143150. Împuternicirea de a preda posesia unui depozitar
(1) Fiduciarul poate transmite bunurile care fac obiectul drepturilor fiduciei şi documentele privitoare la aceste bunuri în posesia unei alte persoane care se obligă să le păstreze şi să le înapoieze fiduciarului la prima cerere.
(2) Dispoziţiile art.143149 alin.(2) şi (3) se aplică în mod corespunzător.
Articolul 143151. Împuternicirea de a delega
Fiduciarul poate încredinţa altei persoane executarea oricărei obligaţii de fiduciar şi exercitarea oricăror împuterniciri, inclusiv exercitarea unei discreţii, împuternicirii de a dispune de drepturile fiduciei şi împuternicirii de a delega, dar rămîne responsabil de executare.
Articolul 143152. Împuternicirea de a alege investiţiile
În măsura în care este obligat să investească masa patrimonială fiduciară, fiduciarul poate face orice tip de investiţie şi poate determina care este modul concret de a investi ce se potriveşte cel mai bine acelei obligaţii.
Articolul 143153. Împuternicirea de a supune conturile fiduciare auditului
Condiţiile fiduciei sau legea pot obliga fiduciarul să supună conturile fiduciei auditului de către un auditor independent şi competent.
Capitolul VI
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE FIDUCIARULUI ŞI ALE
ASISTENTULUI FIDUCIEI
Secţiunea 1
Obligaţiile fiduciarului
Articolul 143154. Obligaţia generală a fiduciarului
(1) Fiduciarul este obligat să administreze masa patrimonială fiduciară şi să exercite împuternicirea de a dispune de masa patrimonială ca un administrator prudent al afacerilor altuia în folosul beneficiarilor sau pentru promovarea unui scop de utilitate publică, în conformitate cu condiţiile fiduciei şi cu legea.
(2) În particular, fiduciarul este obligat să acţioneze cu competenţa şi prudenţa cuvenită, cu corectitudine şi bună-credinţă.
(3) În măsura în care condiţiile fiduciei nu prevăd altfel:
a) fiduciarul are obligaţiile speciale prevăzute în prezenta secţiune; şi
b) administrarea sau dispunerea de masa patrimonială fiduciară se consideră în folosul beneficiarului doar dacă ea se face în beneficiul economic al acestei persoane.
(4) Fiduciarul este obligat să respecte condiţiile fiduciei aşa cum au fost stipulate.
Articolul 143155. Nivelul de competenţă şi prudenţă
(1) Fiduciarul este obligat să acţioneze cu competenţa şi prudenţa aşteptată de la o persoană competentă şi atentă care administrează afacerile altuia, ţinînd cont şi de faptul dacă fiduciarul are dreptul la remuneraţie.
(2) Dacă acţionează în exercitarea unei profesii, fiduciarul este obligat să acţioneze cu competenţa şi prudenţa aşteptată de la membrii respectivei profesii.
Articolul 143156. Obligaţiile de a separa, de a proteja şi de a asigura
(1) Fiduciarul este obligat să ţină masa patrimonială fiduciară separată de alte mase patrimoniale şi să păstreze în siguranţă drepturile fiduciare, inclusiv bunurile care fac obiectul lor.
(2) În particular, fiduciarul nu poate investi în drepturi asupra bunurilor care sînt expuse unui risc sporit de sustragere, cu excepţia cazului în care dă dovadă de o prudenţă specială pentru păstrarea lor. În cazul în care bunul este un document care cuprinde dreptul la executarea unei prestaţii datorate purtătorului documentului (titlu la purtător), se consideră că fiduciarul a dat dovadă de respectivul nivel de prudenţă dacă documentul este depus la un depozitar spre păstrare conform art.143150.
(3) În măsura în care este posibil şi este potrivit, fiduciarul este obligat să asigure bunul care face obiectul dreptului fiduciei contra riscului pierderii, din contul masei patrimoniale fiduciare.
Articolul 143157. Obligaţia de a informa şi de a raporta
(1) Fiduciarul este obligat să informeze beneficiarul care are dreptul la beneficiu despre existenţa fiduciei şi despre dreptul respectivului beneficiar.
(2) Fiduciarul este obligat să depună eforturi rezonabile pentru a informa beneficiarul care are vocaţie despre existenţa fiduciei şi despre vocaţia acelui beneficiar.
(3) La cererea altor părţi ale fiduciei, dar cel puţin o dată pe an, fiduciarul este obligat să ofere o informaţie despre starea şi investiţiile masei patrimoniale fiduciare, datoriile fiduciei şi dispunerile de drepturile fiduciei, precum şi de veniturile obţinute. Orice clauză care exclude obligaţia de a raporta este lovită de nulitate absolută.
Articolul 143158. Obligaţia de a ţine evidenţa fiduciei
Fiduciarul este obligat să ţină evidenţa masei patrimoniale fiduciare (evidenţa fiduciei).
Articolul 143159. Obligaţia de a permite inspectarea şi copierea documentelor fiduciei
(1) Fiduciarul trebuie să permită beneficiarului, precum şi altei persoane îndreptăţite să ceară executarea obligaţiilor de fiduciar, să inspecteze documentele fiduciei şi să facă copii de pe ele pe cheltuiala acelei persoane.
(2) Dispoziţiile alin.(1) nu se aplică:
a) avizelor avocaţilor privitoare la procesele judiciare curente sau planificate ale fiduciarului în această calitate împotriva persoanei care doreşte să inspecteze documentele, precum şi probelor culese pentru aceste procese;
b) comunicărilor dintre fiduciar şi alţi beneficiari şi altor comunicări ale căror dezvăluire va avea drept rezultat încălcarea confidenţialităţii datorate de către fiduciar în această calitate faţă de o altă persoană.
(3) Fiduciarul poate refuza inspecţia şi copierea documentelor de fiducie în măsura în care ele se referă la informaţii transmise sub obligaţie de confidenţialitate fiduciarului în această calitate, dacă beneficiarul nu oferă asigurări adecvate că va menţine confidenţialitatea.
(4) Dacă fiducia nu este pentru promovarea unui scop de utilitate publică, fiduciarul, de asemenea, poate refuza inspectarea şi copierea documentelor în măsura în care documentele dezvăluie motivele deciziei fiduciarilor de a exercita sau de a nu exercita o discreţie, deliberările fiduciarilor care au precedat adoptării deciziei şi materialele relevante pentru deliberări.
(5) Condiţiile fiduciei pot lărgi volumul dreptului de inspecţie şi copiere faţă de volumul prevăzut de prezentul articol.
(6) În sensul prezentului articol, sînt documente ale fiduciei:
a) documentele care conţin contractul de fiducie, declaraţia de fiducie, testamentul, după caz, precum şi orice acte juridice sau hotărîri judecătoreşti prin care se modifică condiţiile fiduciei;
b) procesele-verbale ale şedinţelor fiduciarilor, dacă există;
c) înscrierile făcute, notificările şi alte comunicări scrise primite de fiduciar în această calitate, inclusiv avizele avocaţilor angajaţi de fiduciar pe contul masei patrimoniale fiduciare;
d) documentele care cuprind actele juridice încheiate de către fiduciari;
e) chitanţele primite cu ocazia dispunerilor de drepturi ale fiduciei; şi
f) documentele evidenţei fiduciei.
Articolul 143160. Obligaţia de a investi
(1) Fiduciarul este obligat să investească masa patrimonială fiduciară, în măsura în care este susceptibilă de investiţii, în special:
1) să înstrăineze cu titlu oneros drepturile care în mod normal nu generează venit şi nici nu îşi sporesc valoarea şi să investească produsul obţinut;
2) să primească consultaţii profesionale privind investirea masei patrimoniale dacă fiduciarului îi lipseşte expertiza necesară pentru investirea eficientă şi prudentă a masei patrimoniale de mărimea şi natura masei patrimoniale fiduciare;
3) să facă o distribuire a investiţiilor în care în total:
a) riscul eşecului sau pierderii unor investiţii concrete este diversificat; şi
b) cîştigul scontat depăşeşte semnificativ potenţialul eşec sau pierdere;
cu excepţia cazului în care masa patrimonială fiduciară este atît de mică încît distribuirea investiţiilor nu este potrivită; şi
4) să revadă la intervale corespunzătoare dacă investiţia trebuie păstrată sau schimbată.
(2) Fiduciarul nu este obligat să investească drepturi ale fiduciei:
a) care în mod cert vor trebui transferate sau folosite de beneficiar ori pentru satisfacerea unei datorii a fiduciei; sau
b) a căror investiţie ar împiedica în alt mod fiduciarii să-şi îndeplinească alte obligaţii de fiduciar.
(3) Obligaţia de a investi nu împuterniceşte fiduciarul să dispună de acele drepturi ale fiduciei care, conform condiţiilor fiduciei, trebuie reţinute de fiduciari sau transferate în natură beneficiarului.
Articolul 143161. Obligaţia de a nu dobîndi drepturi ale fiduciei sau drepturi ale creditorilor fiduciei
(1) Fiduciarul este obligat să nu cumpere drepturi ale fiduciei sau drepturi ale creditorului fiduciei faţă de masa patrimonială fiduciară.
(2) Contractul de vînzare a dreptului fiduciei încheiat prin neexecutarea acestei obligaţii poate fi anulat de oricare altă parte la fiducie sau oricare persoană îndreptăţită să ceară executarea obligaţiilor de fiduciar.
(3) Dreptul de anulare este suplimentar la oricare mijloc de apărare rezultat din neexecutarea obligaţiilor de fiduciar.
(4) Prezentul articol se aplică în mod corespunzător altor contracte de dobîndire sau valorificare a drepturilor fiduciei sau a unei creanţe a unui creditor al fiduciei.
Articolul 143162. Obligaţia de a nu obţine vreo îmbogăţire nepermisă sau avantaj nepermis
(1) Fiduciarul este obligat să nu folosească masa patrimonială fiduciară sau informaţia ori oportunitatea obţinută în calitate de fiduciar pentru a obţine o îmbogăţire dacă acea folosire nu este permisă prin condiţiile fiduciei.
(2) Fiduciarul nu poate compensa o creanţă faţă de beneficiar pe care o deţine în altă calitatea decît fiduciar cu dreptul la beneficiu al beneficiarului.
Articolul 143163. Obligaţiile în raporturile cu cofiduciarii
Fiduciarul este obligat:
1) să coopereze cu cofiduciarii în cadrul executării obligaţiilor de fiduciar; şi
2) să ia măsuri corespunzătoare dacă cunoaşte sau are motiv să suspecteze că:
a) un cofiduciar nu a executat vreo obligaţie de fiduciar ori o asemenea neexecutare se anticipează; şi
b) neexecutarea poate cauza sau a cauzat un prejudiciu masei patrimoniale fiduciare.
Secţiunea a 2-a
Drepturile fiduciarului
Articolul 143164. Dreptul de rambursare din masa patrimonială fiduciară
Fiduciarul are dreptul de rambursare din masa patrimonială fiduciară a cheltuielilor suportate pentru executarea obligaţiilor de fiduciar, inclusiv de stingere a datoriilor fiduciei.
Articolul 143165. Dreptul la remuneraţie din masa patrimonială fiduciară
(1) Fiduciarul are dreptul la remuneraţie din masa patrimonială fiduciară în modul prevăzut de condiţiile fiduciei.
(2) Dacă condiţiile fiduciei nu prevăd altfel, fiduciarul care acţionează ca fiduciar în exerciţiul unei activităţi profesionale are dreptul la o remuneraţie rezonabilă din masa patrimonială fiduciară pentru munca efectuată în executarea obligaţiilor de fiduciar.
(3) Dispoziţiile alin.(2) nu se aplică dacă:
a) fiduciarul, în calitate de beneficiar, are dreptul la un beneficiu semnificativ din masa patrimonială fiduciară;
b) fiducia a fost constituită în temeiul unui contract între fiduciar şi constituitor; sau
c) fiducia este pentru promovarea unui scop de utilitate publică.
Articolul 143166. Drepturile privind achiziţiile nepermise
(1) Prezentul articol se aplică în cazul în care:
a) fiduciarul dobîndeşte un drept sau obţine o altă îmbogăţire în rezultatul neexecutării unei obligaţii de fiduciar; şi
b) dreptul intră în masa patrimonială fiduciară sau îmbogăţirea se adaugă la masa patrimonială fiduciară în rezultatul predării de către fiduciar a veniturilor obţinute în rezultatul neexecutării.
(2) Fiduciarul are dreptul la rambursarea preţului pe care a trebuit să-l plătească şi a altor cheltuieli pe care a trebuit să le suporte pentru a realiza achiziţia. Dacă şi-a îndeplinit anterior total sau parţial obligaţia prevăzută la art.143173, fiduciarul are dreptul de rambursare din masa patrimonială fiduciară în măsura în care, după achiziţie, masa patrimonială fiduciară a primit mai mult decît era necesar pentru a fi restabilită.
(3) Fiduciarul, de asemenea, are dreptul la o remuneraţie corespunzătoare dacă:
a) achiziţia s-a făcut cu bună-credinţă pentru a majora masa patrimonială fiduciară; şi
b) fiduciarul ar fi fost îndreptăţit la remuneraţie conform art.143165 dacă dobîndirea s-ar fi efectuat în executarea obligaţiei de fiduciar.
(4) Dacă achiziţia s-a făcut cu încălcarea obligaţiei prevăzute la art.143162, însă beneficiarul a aprobat în mod valabil achiziţia, atunci fiduciarul poate renunţa la drepturile prevăzute la alin.(2) şi (3) din prezentul articol şi prelua dreptul beneficiarului la beneficiul obţinut din achiziţie.
(5) Fiduciarul nu are dreptul, în temeiul prezentului articol, la mai mult decît valoarea achiziţiei.
Articolul 143167. Dreptul de rambursare faţă de beneficiari
(1) În cazul în care dreptul fiduciarului prevăzut la art.143164 depăşeşte masa patrimonială fiduciară, fiduciarul poate să se îndrepte contra beneficiarilor pentru a rambursa depăşirea.
(2) Răspunderea beneficiarului în temeiul alin.(1):
a) este limitată la îmbogăţirea pe care beneficiarul a obţinut-o conform condiţiilor fiduciei; şi
b) se reduce sau se exclude prin invocarea excepţiei de diminuare a îmbogăţirii.
(3) Fiduciarul este decăzut din dreptul de rambursare prevăzut la alin.(1) la expirarea unui termen de 6 luni de la naşterea acestui drept.
Articolul 143168. Dreptul de a asigura contra răspunderii personale pe cheltuiala masei patrimoniale fiduciare
(1) Fiduciarul are dreptul la rambursare din masa patrimonială fiduciară a primelor de asigurare şi altor cheltuieli suportate în mod rezonabil de către fiduciar pentru a obţine asigurare de răspunderea prevăzută la art.143173.
(2) Dispoziţiile alin.(1) nu se aplică în măsura în care:
a) fiduciarul are dreptul la remuneraţie pentru executarea obligaţiilor de fiduciar; sau
b) asigurarea acoperă răspunderea apărută din neexecutarea intenţionată sau din culpă gravă.
Secţiunea a 3-a
Obligaţiile asistentului fiduciei
Articolul 143169. Obligaţiile asistentului fiduciei
(1) Asistentul fiduciei este obligat să dezvăluie identitatea fiduciarilor dacă această informaţie îi este cunoscută şi nu este evidentă pe altă cale.
(2) Atunci cînd decide să exercite o împuternicire, asistentul fiduciei este obligat:
a) să acţioneze cu bună-credinţă; şi
b) să nu obţină o îmbogăţire care nu este permisă de condiţiile fiduciei.
Capitolul VII
MIJLOACELE JURIDICE DE APĂRARE
ÎN CAZ DE NEEXECUTARE
Secţiunea 1
Executarea în natură, supravegherea judecătorească şi alte mijloace de apărare
Articolul 143170. Executarea silită în natură
(1) Executarea silită în natură a obligaţiei de fiduciar presupune împiedicarea fiduciarului să dispună sau să săvîrşească alte acţiuni cu un drept al fiduciei care nu corespunde condiţiilor fiduciei.
(2) Executarea în natură nu poate fi cerută pe cale silită dacă implică exercitarea de către fiduciar a unei discreţii.
Articolul 143171. Supravegherea judecătorească
(1) La cererea unei părţi a fiduciei sau a persoanei îndreptăţite să ceară executarea silită a obligaţiei de fiduciar, instanţa de judecată poate anula decizia fiduciarilor sau a asistentului fiduciei privind exercitarea ori neexercitarea sau privind modul de exercitare a unei împuterniciri ori discreţii acordate prin condiţiile fiduciei sau lege.
(2) Fostul fiduciar care a fost exclus de către fiduciari sau asistentul fiduciei fără acordul său are dreptul de a sesiza instanţa de judecată pentru anularea acestei decizii.
(3) Instanţa de judecată poate anula o decizie a fiduciarilor sau a asistentului fiduciei care constituie un abuz de împuternicire, care a fost luată cu depăşirea împuternicirilor fiduciarilor sau ale asistentului fiduciei ori care în alt mod încalcă condiţiile fiduciei.
(4) În cazul în care se constată că fiduciarul neîntemeiat refuză sau omite să exercite o împuternicire sau discreţie, instanţa poate autoriza partea fiduciei care a sesizat instanţa să o exercite în limitele stabilite de către instanţa de judecată.
(5) În cadrul oricărei sesizări a instanţei de judecată privitor la fiducie, instanţa va cita toate părţile fiduciei şi va audia părţile care s-au prezentat.
Articolul 143172. Alte mijloace juridice de apărare
(1) Legea sau condiţiile fiduciei pot prevedea următoarele mijloace juridice de apărare pentru una din părţile fiduciei în caz de neexecutare sau suspectare de neexecutare a obligaţiilor de fiduciar:
a) raportări şi inspecţii privind masa patrimonială fiduciară şi administrarea ei, precum şi dispunerile din ea, în modul determinat de hotărîrea judecătorească;
b) plata sau transferul pe contul instanţei de judecată al sumelor băneşti sau altor bunuri care fac obiectul drepturilor fiduciei;
c) desemnarea prin hotărîre judecătorească a unui administrator pentru a administra masa patrimonială fiduciară;
d) exercitarea drepturilor şi a împuternicirilor fiduciarului de către un funcţionar public sau o autoritate publică, în particular în raport cu fiduciile de promovare a unui scop de utilitate publică;
e) suspendarea drepturilor şi a împuternicirilor de a administra şi a dispune de masa patrimonială.
(2) Sînt în drept să solicite instanţei de judecată întreprinderea măsurilor prevăzute la alin.(1) autorităţile publice cu atribuţii de supraveghere a fiduciarilor care sînt entităţi licenţiate şi/sau autorizate.
Secţiunea a 2-a
Repararea prejudiciului şi predarea îmbogăţirii nepermise
Articolul 143173. Răspunderea fiduciarului de a restabili masa patrimonială fiduciară
(1) Fiduciarul este ţinut să restabilească masa patrimonială fiduciară în măsura prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligaţiei de fiduciar dacă neexecutarea este fără justificare şi rezultă din faptul că nu a exercitat nivelul necesar de competenţă şi prudenţă.
(2) Fiduciarul nu poartă răspundere doar pentru că un cofiduciar, un mandatar sau o altă persoană căreia i s-a încredinţat executarea ori un dobînditor permis al dreptului fiduciei a cauzat un prejudiciu masei patrimoniale fiduciare.
(3) Dispoziţiile alin.(2) nu afectează răspunderea fiduciarului rezultată:
1) în temeiul alin.(1), din cauza neexecutării de către fiduciar însuşi a obligaţiei de fiduciar, în particular:
a) a obligaţiei de a acţiona cu nivelul necesar de competenţă şi prudenţă atunci cînd alege să desemneze sau să angajeze acea persoană şi cînd consimte la condiţiile angajării; sau
b) a obligaţiei de a supraveghea executarea oferită de persoana respectivă şi, dacă o impun circumstanţele, de a lua măsuri pentru protejarea masei patrimoniale fiduciare;
2) din delegarea executării (art.143151);
3) în temeiul faptei prepusului ori a reprezentantului fiduciarului; sau
4) pentru că fiduciarul a instigat, a ajutat sau a colaborat la neexecutarea săvîrşită de acea persoană.
(4) Dispoziţiile art.14 se aplică în mod corespunzător la determinarea mărimii obligaţiei de restabilire.
(5) Următoarele drepturi ale fiduciarului sînt suspendate atît timp cît fiduciarul nu a restabilit integral masa patrimonială fiduciară:
a) dreptul de rambursare din masa patrimonială fiduciară; şi
b) dreptul la beneficiu pe care fiduciarul l-ar avea în calitate de beneficiar.
(6) Dispoziţiile prezentului articol se aplică dacă prin condiţiile fiduciei nu s-a stabilit altfel.
Articolul 143174. Răspunderea fiduciarului de a despăgubi beneficiarul
(1) Fiduciarul care poartă răspundere conform art.143173 este obligat de asemenea să despăgubească beneficiarul care, în pofida restabilirii masei patrimoniale fiduciare, nu obţine un beneficiu la care era îndreptăţit sau, dacă nu ar fi existat o neexecutare, ar fi fost îndreptăţit conform condiţiilor fiduciei.
(2) Beneficiarul are acelaşi drept la despăgubire ca şi cel care apare din neexecutarea obligaţiei contractuale.
(3) Dispoziţiile prezentului articol se aplică dacă prin condiţiile fiduciei nu s-a stabilit altfel.
Articolul 143175. Predarea îmbogăţirii nepermise
În cazul în care fiduciarul obţine o îmbogăţire ca urmare a neexecutării obligaţiei prevăzute la art.143162 şi acea îmbogăţire nu a intrat în masa patrimonială fiduciară în temeiul art.143118, fiduciarul este obligat să adauge îmbogăţirea la masa patrimonială fiduciară sau, dacă nu este posibil, să adauge valoarea ei monetară.
Articolul 143176. Răspunderea solidară
(1) În cazul în care mai mulţi fiduciari poartă răspundere în privinţa aceleiaşi neexecutări, răspunderea lor este solidară.
(2) Între debitorii solidari, cotele de răspundere sînt proporţionale culpei fiecărui debitor în privinţa neexecutării, avînd în vedere competenţa şi experienţa în calitate de fiduciar a fiecărui debitor.
(3) Debitorul care şi-a dat consimţămîntul la o neexecutare are aceeaşi culpă ca şi codebitorii care au săvîrşit neexecutarea.
Articolul 143177. Decăderea din dreptul la beneficiu a beneficiarului participant
(1) În cazul în care beneficiarul a participat la neexecutarea de către fiduciar, instanţa de judecată poate hotărî, la cererea acelui fiduciar sau a altui beneficiar, ca beneficiarul să fie decăzut din dreptul la beneficiu.
(2) Beneficiarul care şi-a dat consimţămîntul valabil la neexecutare, dar nu a participat la ea, poate fi decăzut din dreptul la beneficiu doar în măsura în care s-a îmbogăţit din neexecutare.
(3) În măsura în care beneficiarul este decăzut din dreptul la beneficiu conform prezentului articol, beneficiul care în alt mod s-ar fi datorat acelui beneficiar se va aplica pentru a stinge răspunderea fiduciarului pînă la stingerea răspunderii sau epuizarea dreptului la beneficiu.
Secţiunea a 3-a
Excepţiile
Articolul 143178. Consimţămîntul beneficiarului la o neexecutare
(1) Fiduciarul nu datorează restabilirea, despăgubirea sau predarea îmbogăţirii în măsura în care de aceasta ar beneficia beneficiarul care şi-a dat, în mod valabil, consimţămîntul la neexecutare.
(2) Beneficiarul consimte la neexecutare atunci cînd este de acord cu comportamentul fiduciarului care reprezintă o neexecutare şi:
a) cunoaşte că comportamentul respectiv reprezintă o neexecutare; sau
b) este vădit că comportamentul respectiv reprezintă o neexecutare.
(3) Dispoziţiile alin.(1) se aplică indiferent dacă neexecutarea a îmbogăţit sau a dezavantajat beneficiarul care şi-a dat consimţămîntul.
(4) În cazul în care beneficiarul participă la neexecutare în calitate de fiduciar, dispoziţiile alin.(1) se aplică în raport cu oricare cofiduciar care ar fi trebuit să poarte răspundere. Dreptul de rambursare între debitorii solidari privind partea neexclusă din răspunderea de a restabili masa patrimonială fiduciară sau de a despăgubi beneficiarul rămîne neafectat.
(5) Consimţămîntul nu se consideră valabil dacă el este dat prin eroare cauzată de informaţia falsă furnizată de către fiduciar sau de neexecutarea de către fiduciar a obligaţiei de informare.
Articolul 143179. Prescripţia extinctivă
Termenul de prescripţie extinctivă a acţiunii întemeiate pe neexecutarea obligaţiilor de fiduciar nu poate începe să curgă contra beneficiarului înainte de scadenţa dreptului beneficiarului la beneficiu.
Articolul 143180. Apărarea fiduciarului
(1) Fiduciarul este liberat dacă execută în folosul persoanei care, după o cercetare rezonabilă, pare a fi îndreptăţită la beneficiul acordat.
(2) Dreptul beneficiarului care avea dreptul la beneficiu contra dobînditorului beneficiului, întemeiat pe dispoziţiile legale privind îmbogăţirea nejustificată, rămîne neafectat.
Capitolul VIII
SCHIMBAREA FIDUCIARILOR SAU
A ASISTENŢILOR FIDUCIARI
Secţiunea 1
Dispoziţii generale privind schimbarea fiduciarilor
Articolul 143181. Împuternicirea de a schimba fiduciarii
(1) După constituirea fiduciei, o persoană poate fi desemnată în calitate de fiduciar, iar un fiduciar poate renunţa sau poate fi exclus:
a) în temeiul unei împuterniciri a unei părţi la fiducie acordate prin condiţiile fiduciei sau lege;
b) prin hotărîre judecătorească în temeiurile prevăzute de lege.
(2) Exercitarea unei împuterniciri în sensul alin.(1) lit.a) produce efecte doar dacă are formă scrisă. Aceeaşi regulă se aplică şi instrucţiunii obligatorii date fiduciarilor de către o parte a fiduciei privind exercitarea acestei împuterniciri.
(3) Exercitarea împuternicirii acordate prin condiţiile fiduciei de către persoana care nu este, la acel moment, fiduciar produce efecte juridice doar din momentul în care fiduciarii curenţi sînt notificaţi despre exercitare.
(4) Renunţarea sau excluderea unui fiduciar unic produce efecte juridice doar dacă la acelaşi moment este desemnat un nou fiduciar.
Articolul 143182. Împuternicirea fiduciarilor de schimbare a fiduciarilor
(1) Împuternicirea acordată fiduciarilor prin lege se poate exercita doar:
a) prin decizie unanimă; şi
b) dacă la acel moment asistentul fiduciei nu are o împuternicire corespunzătoare ori dacă asistentul fiduciei nu poate sau nu exercită respectiva împuternicire într-un termen rezonabil după cererea în acest sens din partea fiduciarilor.
(2) În condiţiile alin.(1), fiduciarii sînt obligaţi să-şi exercite împuternicirile în temeiul legii, cu respectarea instrucţiunii comune date de beneficiari dacă beneficiarii deţin dreptul la rezoluţiune în comun a fiduciei în privinţa întregii mase patrimoniale fiduciare.
(3) Condiţiile fiduciei pot modifica sau exclude împuternicirea de schimbare acordată fiduciarilor în temeiul legii.
Secţiunea a 2-a
Desemnarea fiduciarilor
Articolul 143183. Limitele generale privind desemnarea
(1) Desemnarea unei persoane în calitate de fiduciar nu produce efecte dacă:
a) este vădit că cofiduciarii ar avea împuternicirea de a exclude acea persoană, dacă ar fi fost desemnată, pe motivul că persoana respectivă nu poate acţiona, refuză să acţioneze sau nu este potrivită;
b) persoana desemnată nu acceptă să acţioneze în calitate de fiduciar; sau
c) desemnarea depăşeşte numărul maxim de fiduciari prevăzut de condiţiile fiduciei.
(2) Stipulaţia din condiţiile fiduciei că va fi un singur fiduciar se consideră a fi o limită de maxim doi fiduciari.
Articolul 143184. Desemnarea de către asistentul fiduciei sau fiduciari
(1) Fiduciarii pot desemna unul sau mai mulţi fiduciari suplimentari.
(2) Fiduciarii curenţi pot desemna un fiduciar care va înlocui persoana care a încetat să fie fiduciar.
(3) Dacă condiţiile fiduciei nu prevăd altfel, desemnarea de către asistentul fiduciei a propriei sale persoane nu produce efecte.
Articolul 143185. Desemnarea prin hotărîre judecătorească
(1) Dacă nimeni nu mai are împuternicirea sau toţi refuză să exercite împuternicirea de desemnare, la cererea oricărei părţi la fiducie sau a oricărei persoane îndreptăţite să ceară executarea obligaţiei de fiduciar, instanţa de judecată poate desemna:
a) un fiduciar care va înlocui persoana care a încetat să fie fiduciar; sau
b) unul sau mai mulţi fiduciari suplimentari, în cazul în care desemnarea ar putea să promoveze o eficientă şi prudentă administrare şi dispunere de masa patrimonială fiduciară conform condiţiilor fiduciei.
(2) Înainte de desemnarea conform alin.(1), instanţa va desemna un fiduciar provizoriu şi va aplica măsuri de asigurare a masei patrimoniale fiduciare dacă fără aceasta i se vor cauza prejudicii.
Secţiunea a 3-a
Renunţarea fiduciarului
Articolul 143186. Renunţarea cu consimţămîntul asistentului fiduciei sau al cofiduciarilor
(1) Fiduciarul poate renunţa la calitatea sa doar cu consimţămîntul asistentului fiduciei sau al cofiduciarilor dacă, după renunţare, vor rămîne cel puţin doi fiduciari curenţi sau un fiduciar special.
(2) Asistentul fiduciei care poate desemna un nou fiduciar în caz de renunţare a fiduciarului îşi poate da consimţămîntul la renunţare.
(3) Asistentul fiduciei poate da consimţămîntul la o renunţare fără consimţămîntul fiduciarilor curenţi doar dacă la acel moment se desemnează un nou fiduciar.
(4) Fiduciarii curenţi îşi pot da consimţămîntul la o renunţare.
(5) Renunţarea produce efecte din momentul transmiterii masei patrimoniale fiduciare către noul fiduciar şi al radierii calităţii de titular al masei din toate registrele de publicitate.
(6) Se consideră fiduciari speciali:
a) funcţionarul public sau autoritatea publică care are atribuţia de a acţiona în calitate de fiduciar; şi
b) orice persoană juridică specificată ca atare într-o dispoziţie legală sau care satisface condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale în acest scop.
Articolul 143187. Renunţarea cu aprobarea instanţei de judecată
Instanţa de judecată poate aproba renunţarea unui fiduciar care nu a obţinut consimţămîntul necesar la renunţare dacă determină că este echitabil de a elibera fiduciarul de obligaţiile de fiduciar, avînd în vedere în special faptul dacă după renunţare poate fi asigurată o eficientă şi prudentă administrare şi o dispunere de masa patrimonială fiduciară conform condiţiilor fiduciei.
Secţiunea a 4-a
Excluderea fiduciarilor
Articolul 143188. Excluderea de către cofiduciari sau de asistentul fiduciei
(1) În cazul în care instanţa de judecată ar putea exclude un fiduciar pe motiv că nu poate acţiona, refuză să acţioneze sau nu este potrivit pentru îndeplinirea funcţiei, cofiduciarii curenţi sau asistentul fiduciei pot exclude acel fiduciar.
(2) Excluderea unui fiduciar de către cofiduciari sau de asistentul fiduciei produce efecte doar după notificarea fiduciarului despre excluderea sa.
Articolul 143189. Excluderea prin hotărîre judecătorească
La cererea oricărei părţi la fiducie, instanţa de judecată poate exclude un fiduciar fără consimţămîntul lui şi indiferent de condiţiile fiduciei, dacă există motive întemeiate, în special pe motiv că:
a) fiduciarul se află în imposibilitate materială sau juridică de a-şi îndeplini obligaţiile, inclusiv nu are capacitate de exerciţiu deplină, este decedat sau persoana juridică a intrat în lichidare;
b) a avut loc sau se anticipează neexecutarea esenţială a oricărei obligaţii de fiduciar;
c) fiduciarul, în mod permanent sau sistematic, este în dezacord fundamental cu cofiduciarii privind o chestiune care cere decizia unanimă a fiduciarilor; sau
d) fiduciarul are alte interese care iremediabil intră în conflict cu executarea obligaţiilor de fiduciar.
Secţiunea a 5-a
Efectul schimbării fiduciarilor
Articolul 143190. Efectul asupra obligaţiilor şi drepturilor fiduciarilor
(1) Persoana care este desemnată în calitate de fiduciar devine obligată prin fiducie şi dobîndeşte drepturile şi împuternicirile corespunzătoare. În condiţiile prezentului articol, fiduciarul care renunţă sau este exclus este eliberat de fiducie şi pierde drepturile şi împuternicirile corespunzătoare.
(2) Obligaţia de a coopera cu cofiduciarii se stinge doar la expirarea unui termen rezonabil după renunţare sau excludere.
(3) Dreptul de rambursare al fostului fiduciar faţă de masa patrimonială fiduciară se păstrează sub forma unui drept contra fiduciarilor curenţi. Dreptul de rambursare, despăgubire sau remuneraţie de către beneficiar rămîne neafectat.
(4) Fostul fiduciar rămîne ţinut de:
a) obligaţia prevăzută la art.143162;
b) datoriile fiduciei, însă numai faţă de creditorii pe care fiduciarul nu i-a informat, înainte de asumarea datoriei fiduciei, că acţionează în calitate de fiduciar; şi
c) obligaţiile rezultate din neexecutarea obligaţiilor de fiduciar.
Articolul 143191. Transmiterea şi lipsirea de drepturile fiduciei
(1) Fiduciarii care sînt titulari ai dreptului fiduciei sînt obligaţi să transmită titlul asupra dreptului respectiv noului fiduciar în mod corespunzător.
(2) Transmiterea titlului către o persoană desemnată în calitate de fiduciar nu lipseşte de acest titlu fiduciarii curenţi.
(3) Titlul se transmite în temeiul unui act de predare-primire a titlului încheiat de către toţi fiduciarii care sînt titularii dreptului fiduciei şi noul fiduciar desemnat. Dacă pentru constituirea sau, după caz, înstrăinarea titlului asupra anumitor drepturi ale fiduciei legea impune anumite condiţii de formă, aceleaşi condiţii se cer şi pentru actul de predare-primire a titlului privitor la acel drept al fiduciei. Dispoziţiile art.143117 se aplică în mod corespunzător.
(4) În cazul în care unul dintre fiduciarii care deţine titlul asupra dreptului fiduciei refuză să încheie actul de predare-primire a titlului, oricare dintre ceilalţi fiduciari, noul fiduciar desemnat sau persoana care l-a desemnat în mod corespunzător pe noul fiduciar are dreptul să ceară instanţei de judecată să pronunţe o hotărîre care să ţină loc de act de predare-primire a titlului. O asemenea acţiune urmează a fi notată în registrul de publicitate în care este înregistrat dreptul fiduciei respectiv.
(5) Dacă nu este necesară desemnarea unui nou fiduciar, persoana care încetează a fi fiduciar va încheia un act de predare-primire a titlului către toţi fiduciarii curenţi.
Articolul 143192. Transmiterea documentelor fiduciei
Fiduciarul care continuă calitatea sa ori noul fiduciar are dreptul să primească documentele fiduciei aflate în posesia fostului fiduciar. Persoana care deţine posesia are dreptul să facă şi să păstreze copii pe cheltuială proprie.
Articolul 143193. Efectul decesului sau lichidării fiduciarului
(1) În cazul în care unul din mai mulţi fiduciari decedează sau fiduciarul persoană juridică intră în lichidare, masa patrimonială fiduciară continuă să aparţină fiduciarilor rămaşi. Această regulă se aplică astfel încît succesorul masei patrimoniale personale a celui decedat sau lichidat să nu devină parte la fiducie.
(2) În cazul în care unicul fiduciar decedează, succesorii fiduciarului decedat devin fiduciari şi, respectiv:
a) devin obligaţi prin fiducie, precum şi dobîndesc drepturile şi împuternicirile respective;
b) poartă răspundere pentru datoriile fiduciei asumate de către fiduciarul decedat în limita masei succesorale a defunctului; şi
c) devin titularii masei patrimoniale fiduciare, însă pot exercita doar împuternicirile prevăzute la art.143147 alin.(1), indiferent de numărul succesorilor.
(3) Dispoziţia testamentară a fiduciarului privitoare la masa patrimonială fiduciară nu produce efecte, însă condiţiile fiduciei ar putea acorda fiduciarului împuternicirea să numească, prin dispoziţia sa testamentară, un fiduciar.
(4) Obligaţiile rezultate din neexecutarea obligaţiilor de fiduciar se transmit succesorilor fiduciarului decedat.
Articolul 143194. Efectul decesului sau al lichidării asistentului fiduciar
Împuternicirea asistentului fiduciei se stinge atunci cînd acesta decedează sau este lichidat, însă condiţiile fiduciei pot permite exercitarea împuternicirii prin testament.
Capitolul IX
STINGEREA ŞI MODIFICAREA FIDUCIEI
Secţiunea 1
Stingerea
Articolul 143195. Temeiurile de stingere
(1) Fiducia se stinge în privinţa întregii mase patrimoniale fiduciare sau a unei părţi din ea:
a) prin rezoluţiune de către constituitor sau beneficiari în temeiul unui drept prevăzut de condiţiile fiduciei;
b) prin rezoluţiune de către constituitor în temeiul art.143198;
c) prin rezoluţiune de către beneficiar în temeiul art.143199;
d) prin rezoluţiune de către fiduciar în temeiul art.1431103;
e) prin confuziunea drepturilor şi a obligaţiilor în temeiul art.1431104.
(2) Fiducia se stinge de asemenea în temeiul expirării termenului fiduciei ori al îndeplinirii condiţiei extinctive.
(3) Fiduciarul trebuie să informeze celelalte părţi ale fiduciei despre intervenirea stingerii fiduciei.
Articolul 143196. Pierderea sau epuizarea masei patrimoniale fiduciare
(1) Fiducia se stinge atunci cînd fiduciarul nu mai deţine niciun drept al fiduciei şi nici nu se aşteaptă să dobîndească asemenea drepturi.
(2) Cu toate acestea, fiducia subzistă atît timp cît fiduciarul este ţinut să restabilească masa patrimonială fiduciară ca urmare a neexecutării obligaţiilor de fiduciar.
Articolul 143197. Efectul stingerii asupra obligaţiilor fiduciarului
(1) În măsura în care fiducia este stinsă, se sting şi obligaţiile fiduciarului.
(2) Dacă părţile vizate nu au convenit altfel, stingerea fiduciei nu eliberează fiduciarul de răspunderea:
a) faţă de beneficiar apărută ca urmare a neexecutării de către fiduciar a obligaţiilor de fiduciar; sau
b) faţă de un creditor al fiduciei din contul masei patrimoniale fiduciare.
(3) Odată cu stingerea fiduciei din motivul expirării termenului sau îndeplinirii condiţiei extinctive, fiduciarul este obligat să transmită drepturile fiduciei beneficiarilor sau succesorilor săi dacă condiţiile fiduciei nu o interzic, să întocmească toate actele de predare-primire a titlului drepturilor în forma cerută de lege, să predea posesia bunurilor corespunzătoare şi să asiste la îndeplinirea formalităţilor de publicitate.
(4) În cazul prevăzut la alin.(3), dacă nu există niciun beneficiar al masei patrimoniale fiduciare rămase, beneficiar este constituitorul ori, după caz, succesorii săi.
Articolul 143198. Dreptul constituitorului la rezoluţiunea fiduciei cu titlu gratuit
(1) Cu excepţiile prevăzute la alin.(2) şi (3), dacă condiţiile fiduciei nu prevăd altfel, constituitorul nu are dreptul la rezoluţiunea fiduciei sau a unei clauze din condiţiile fiduciei doar pentru că fiducia s-a constituit cu titlu gratuit, indiferent dacă:
a) fiducia s-a constituit fără ca titlul asupra drepturilor să fie transmis de către constituitor;
b) constituitorul şi-a rezervat dreptul la beneficiu pe durata vieţii sale.
(2) Constituitorul are dreptul la rezoluţiunea fiduciei cu titlu gratuit sau a unei clauze din condiţiile fiduciei care este constituită în beneficiul unei persoane care încă nu există.
(3) Constituitorul are dreptul la rezoluţiunea fiduciei cu titlu gratuit în beneficiul unei alte persoane în aceleaşi condiţii în care ar fi putut revoca o donaţie făcută acelui beneficiar dacă beneficiul s-ar fi acordat prin donaţie.
Articolul 143199. Dreptul beneficiarilor la rezoluţiune
(1) Beneficiarul care are capacitate de exerciţiu deplină are dreptul la rezoluţiunea fiduciei în privinţa întregii mase patrimoniale fiduciare sau a unei părţi din ea, dacă el este beneficiarul exclusiv al acesteia.
(2) Dacă fiecare are capacitate de exerciţiu deplină, mai mulţi beneficiari au un drept comun la rezoluţiune în privinţa întregii mase patrimoniale fiduciare sau a unei părţi din ea, dacă ei sînt beneficiari exclusivi ai acesteia.
(3) Fiducia nu poate fi supusă rezoluţiunii în privinţa unei părţi din masa patrimonială fiduciară dacă aceasta ar afecta în mod negativ fiducia în privinţa restului masei patrimoniale avînd drept beneficiari alte persoane sau avînd ca scop promovarea unui scop de utilitate publică.
Articolul 1431100. Beneficiul exclusiv
(1) Masa patrimonială fiduciară sau o parte din ea se consideră în beneficiul exclusiv al unui beneficiar dacă întregul capital şi toate veniturile viitoare generate de acel capital pot face obiectul dispunerilor, conform condiţiilor fiduciei, doar în beneficiul acelui beneficiar sau al patrimoniului său.
(2) În sensul alin.(1), posibilitatea că beneficiarul ar putea sau nu ar putea să exercite un drept care îi va limita beneficiul nu se ia în considerare.
Articolul 1431101. Declaraţia de rezoluţiune şi efectele ei
(1) Constituitorul sau beneficiarul îşi exercită dreptul la rezoluţiune prin declaraţie scrisă către fiduciari.
(2) Fiducia sau o parte din fiducie care se supune rezoluţiunii de către constituitor, din acel moment, produce efectele unei fiducii în beneficiul exclusiv al constituitorului.
(3) În cazul în care un beneficiar, exercitînd dreptul la rezoluţiune, notifică fiduciarul că a cesionat dreptul la beneficiu unui terţ, altul decît beneficiarul, acea cesiune acordă terţului dreptul la beneficiu din masa patrimonială sau partea din masa patrimonială care urmează a fi transferată.
(4) Cu excepţia cazului în care transferul este imposibil sau ilegal, fiduciarul este obligat să transfere fără întîrziere masa patrimonială fiduciară sau partea masei patrimoniale fiduciare conform declaraţiei de rezoluţiune. Obligaţia de a transfera are prioritate faţă de obligaţia de a administra şi a dispune de masa patrimonială sau de o parte din ea, conform condiţiilor fiduciei.
(5) Dacă un transfer este imposibil pe motiv că ar presupune acordarea doar a unei cote-părţi din dreptul fiduciei, fiduciarul este obligat:
a) să îl divizeze şi să transfere partea divizată, în măsura în care aceasta este posibilă şi rezonabilă; sau
b) în cazul în care divizarea nu este posibilă, să îl vîndă, dacă este posibil, şi să transfere cota corespunzătoare a veniturilor.
Articolul 1431102. Dreptul de retenţie al fiduciarului
(1) Fiduciarul are drept de retenţie în privinţa acelei părţi din masa patrimonială care urmează a fi transmisă, în măsura în care este necesar pentru a satisface:
a) datoriile fiduciei;
b) pretenţiile acumulate ale fiduciarului faţă de masa patrimonială; şi
c) cheltuielile aferente transferului şi divizării sau vînzării dreptului, în măsura în care aceste datorii, drepturi sau costuri sînt alocate părţii din masa patrimonială fiduciară care urmează a fi transmisă.
(2) Dreptul de retenţie se stinge dacă persoana care exercită dreptul la rezoluţiune plăteşte compensaţie pentru datoriile, drepturile şi costurile alocate părţii din masa patrimonială care urmează a fi transmisă.
Articolul 1431103. Rezoluţiunea de către fiduciar
(1) În cazul în care beneficiarul are dreptul la rezoluţiunea fiduciei în temeiul art.143199 alin.(1), fiduciarul îi poate cere, prin notificare, să-şi exercite dreptul respectiv într-un termen rezonabil stabilit prin notificare. Dacă beneficiarul nu respectă termenul indicat, fiduciarul are dreptul la rezoluţiunea fiduciei prin transmiterea către beneficiar. Beneficiarul este obligat să accepte transmiterea.
(2) Beneficiarul, de asemenea, are dreptul la rezoluţiunea fiduciei prin plata sumei de bani sau prin transmiterea titlului asupra altor bunuri care fac obiectul drepturilor din masa patrimonială fiduciară către instanţa de judecată, în cazul în care este prevăzut expres de lege.
Articolul 1431104. Confuziunea drepturilor şi a obligaţiilor
(1) Fiducia se stinge în cazul în care unicul fiduciar este şi unicul beneficiar, iar fiducia este pentru beneficiul exclusiv al acelui fiduciar.
(2) În cazul în care există mai mulţi fiduciari, dispoziţiile alin.(1) se aplică în mod corespunzător doar dacă ei au un drept comun de a beneficia.
(3) Dacă fiducia rămîne în vigoare faţă de dreptul beneficiarului la beneficiu sau dacă dreptul la beneficiu este grevat de un drept de garanţie sau alt drept limitat, fiduciarul rămîne ţinut de acea fiducie sau grevare.
Articolul 1431105. Insolvabilitatea fiduciarului
Fiducia şi masa patrimonială fiduciară nu sînt afectate de insolvabilitatea fiduciarului în privinţa masei patrimoniale personale a fiduciarului sau în privinţa unei alte mase patrimoniale fiduciare.
Secţiunea a 2-a
Modificarea
Articolul 1431106. Modificarea de către constituitor sau beneficiar
(1) Condiţiile fiduciei pot fi modificate de către constituitor sau beneficiar în temeiul:
a) dreptului oferit de condiţiile fiduciei;
b) dreptului prevăzut la alin.(2).
(2) Constituitorul sau beneficiarul care are dreptul la rezoluţiunea fiduciei are un drept corespunzător de a modifica condiţiile fiduciei în măsura în care ele se referă la masa patrimonială sau partea din ea în privinţa căreia fiducia ar putea fi rezolvită.
(3) Pentru exercitarea de către mai mulţi beneficiari a unui drept comun de a modifica condiţiile fiduciei este necesar acordul lor în acest sens.
(4) Modificarea care urmează să producă efecte la decesul persoanei care exercită dreptul de modificare produce efecte doar dacă ea se face printr-o dispoziţie testamentară.
(5) Modificarea produce efecte doar din momentul cînd notificarea scrisă este transmisă fiduciarilor.
Articolul 1431107. Modificarea prin hotărîre judecătorească a condiţiei fiduciei privitoare la administrare
(1) La cererea oricărei părţi la fiducie sau a oricărei persoane îndreptăţite să ceară executarea obligaţiilor de fiduciar, instanţa de judecată poate modifica o condiţie a fiduciei privitoare la administrarea masei patrimoniale fiduciare dacă modificarea este susceptibilă de a promova o administrare mai eficientă şi mai prudentă a masei patrimoniale.
(2) Modificarea în temeiul alin.(1) din prezentul articol nu poate afecta în mod semnificativ funcţionarea condiţiilor fiduciei care se aplică dispunerilor dacă instanţa de judecată nu are împuternicirea de a modifica acele condiţii în temeiul art.1431108 şi 1431109.
Articolul 1431108. Modificarea prin hotărîre judecătorească a fiduciei cu beneficiari
(1) La cererea oricărei părţi la fiducie sau a oricărei persoane care ar beneficia dacă condiţia a cărei modificare se cere ar fi exclusă, instanţa de judecată poate modifica condiţia fiduciei care acordă un drept la beneficiu sau o vocaţie la beneficiu unei persoane care:
a) încă nu există; sau
b) în prezent nu corespunde cu descrierea de care depinde dreptul, cum ar fi atribuirea la o categorie de persoane.
(2) Aceeaşi regulă se aplică în cazul în care condiţia fiduciei conferă un drept la beneficiu sau o vocaţie la beneficiu la o dată în viitor sau care este condiţionat de survenirea unui eveniment improbabil.
Articolul 1431109. Modificarea prin hotărîre judecătorească a fiduciei de promovare a unui scop de utilitate publică
(1) La cererea oricărei părţi la fiducie sau a oricărei persoane îndreptăţite să ceară executarea obligaţiilor de fiduciar, instanţa de judecată poate modifica condiţia fiduciei constituită în scop de utilitate publică dacă, în rezultatul schimbării circumstanţelor, promovarea scopului prevăzut de către condiţia fiduciei nu poate fi considerată ca fiind o folosire adecvată şi eficientă a resurselor.
(2) Modificarea conform alin.(1) trebuie să se facă în favoarea scopurilor generale sau particulare de utilitate publică pe care constituitorul le-ar fi ales în mod probabil dacă ar fi constituit fiducia după schimbarea circumstanţelor.
Articolul 1431110. Cesiunea dreptului la beneficiu
(1) Sub rezerva dispoziţiilor alin.(2), cesiunea dreptului la beneficiu este reglementată de către dispoziţiile privind cesiunea de creanţă.
(2) Cesiunii cu titlu gratuit i se aplică dispoziţiile legale cu privire la donaţie.
Capitolul X
RELAŢIILE CU TERŢII
Secţiunea 1
Debitorii fiduciei
Articolul 1431111. Compensarea
Creanţa fiduciarului faţă de debitorul fiduciei poate fi stinsă prin compensare doar cu creanţa reciprocă pe care acest debitor o are în calitate de creditor al fiduciei sau de beneficiar.
Articolul 1431112. Remiterea de datoria fiduciei
Remiterea de datorie făcută de fiduciar în folosul debitorului fiduciei nu îl liberează pe acest debitor de datoria fiduciei dacă:
a) remiterea de datorie este cu titlu gratuit şi nu se încadrează în împuternicirile fiduciarului; sau
b) remiterea de datorie este cu titlu oneros, iar debitorul cunoştea sau avea motive să cunoască că ea nu se încadrează în împuternicirile fiduciarului.
Articolul 1431113. Răspunderea donatarilor şi a dobînditorilor de rea-credinţă
(1) În cazul în care fiduciarul înstrăinează un drept al fiduciei către un terţ, iar înstrăinarea nu corespunde condiţiilor fiduciei, fiducia este opozabilă dobînditorului dacă:
a) înstrăinarea este cu titlu gratuit; sau
b) dobînditorul cunoaşte sau trebuia, în mod rezonabil, să cunoască că înstrăinarea se face de către un fiduciar şi că ea nu corespunde condiţiilor fiduciei.
(2) Se consideră că dobînditorul trebuia, în mod rezonabil, să cunoască un fapt dacă:
a) faptul ar fi fost evident în cadrul unei examinări prudente în mod rezonabil; şi
b) luînd în considerare natura şi valoarea dreptului, natura şi costul unei asemenea examinări şi uzanţele, este echitabil şi rezonabil de a aştepta ca dobînditorul, în acele circumstanţe, să facă acea examinare.
(3) Dobînditorul căruia fiducia îi este opozabilă conform alin.(1):
a) poartă o obligaţie de restituire titularului masei patrimoniale fiduciare;
b) are un drept corelativ de a i se restitui orice beneficiu acordat cu titlu de contraprestaţie.
(4) Cu toate acestea, fiducia încetează a fi opozabilă dobînditorului conform alin.(1) dacă:
a) contraprestaţia oferită de dobînditor face obiectul unei dispuneri în cadrul executării unei obligaţii de fiduciar; sau
b) fiduciarul sau un terţ satisface obligaţia de a restabili masa patrimonială fiduciară.
(5) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător în cazul în care fiduciarul constituie în folosul unui terţ un drept de garanţie sau un alt drept limitat asupra dreptului fiduciei.
Articolul 1431114. Răspunderea pentru instigare sau complicitate la administrarea ori dispunerea incorectă a masei patrimoniale fiduciare
(1) Răspunderea extracontractuală apărută în urma prejudiciului cauzat altuia prin instigarea la neexecutarea obligaţiilor va fi angajată cu adaptările prevăzute la alin.(2).
(2) Persoana care intenţionat instigă fiduciarul la neexecutarea obligaţiei de fiduciar sau intenţionat ajută în acea neexecutare poartă răspundere solidară cu fiduciarul dacă fiduciarului îi revine obligaţia de restabilire a masei patrimoniale fiduciare.
Articolul 1431115. Protecţia terţilor care contractează cu fiduciarii
(1) Contractul încheiat de către un fiduciar cu încălcarea unei obligaţii de fiduciar cu o persoană care nu este parte la fiducie nu este nul sau anulabil doar pentru acest motiv.
(2) Persoana care nu este parte la fiducie şi nu cunoaşte toate circumstanţele de fapt relevante se poate baza pe textul unui document de fiducie şi pe faptul că el este veridic.”
654. Cartea a patra va avea următorul cuprins:
“CARTEA A PATRA
MOŞTENIREA
TITLUL I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1432. Noţiunea de moştenire
(1) Moştenirea este transmiterea patrimoniului (masa succesorală) unei persoane fizice decedate (defunct, cel care a lăsat moştenirea) către una sau mai multe persoane (moştenitori).
(2) Asupra cotei din masa succesorală a unui comoştenitor (cotă succesorală) se aplică regulile cu privire la moştenire.
(3) Moştenitorul dobîndeşte drepturile patrimoniale şi obligaţiile defunctului, cu excepţia celor care, prin natura lor, sînt legate în mod inseparabil de persoana defunctului sau care, potrivit legii, nu se pot transmite de la o persoană la alta.
(4) Prin derogare de la alin.(3), în cazurile prevăzute de lege, drepturile nepatrimoniale, precum şi drepturile patrimoniale legate în mod inseparabil de persoana defunctului trec la moştenitor.
Articolul 1433. Caracterele devoluţiunii moştenirii
Devoluţiunea moştenirii către moştenitorii defunctului este o transmisiune pentru cauză de moarte, universală, unitară şi indivizibilă.
Articolul 1434. Temeiul moştenirii
(1) Moştenirea are loc în temeiul legii şi/sau conform testamentului.
(2) În măsura în care cel care a lăsat moştenirea nu a dispus altceva prin testament, moştenirea trece la moştenitorii legali.
Articolul 1435. Momentul deschiderii moştenirii
Moştenirea se deschide la momentul decesului celui care a lăsat moştenirea, fie că este fizic constatat, fie că este declarat prin hotărîre judecătorească definitivă.
Articolul 1436. Locul deschiderii moştenirii
Locul deschiderii moştenirii este locul unde cel care a lăsat moştenirea îşi avea reşedinţa obişnuită în momentul decesului, iar dacă această reşedinţă obişnuită nu este cunoscută, locul de aflare a bunurilor sau a părţii principale a acestora ca valoare.
Articolul 1437. Capacitatea succesorală
(1) Capacitatea succesorală este aptitudinea unei persoane de a moşteni.
(2) Orice persoană care are capacitate de folosinţă are şi capacitate succesorală.
(3) Dacă legea nu prevede altfel, pot fi moştenitori doar persoanele fizice care sînt în viaţă la momentul deschiderii moştenirii sau persoanele juridice care există la momentul deschiderii moştenirii.
(4) Copilul născut viu după deschiderea moştenirii se consideră că are capacitate succesorală la momentul deschiderii moştenirii dacă a fost conceput înainte de momentul deschiderii moştenirii.
Articolul 1438. Comorienţii şi codecedaţii
(1) Persoanele cu vocaţie succesorală reciprocă sau unilaterală care au murit fără a se putea stabili dacă una a supravieţuit alteia se prezumă că au murit concomitent (comorienţi şi codecedaţi).
(2) Moştenirea lăsată de fiecare comorient sau codecedat este culeasă de proprii săi moştenitori şi niciun defunct nu are dreptul la moştenirea celuilalt sau a celorlalţi defuncţi.
Articolul 1439. Temeiurile de nedemnitate
(1) O persoană este exclusă de la moştenire în următoarele cazuri:
a) dacă l-a omorît pe cel care a lăsat moştenirea sau a săvîrşit o tentativă de a-l omorî;
b) dacă intenţionat şi ilegal l-a împiedicat pe cel care a lăsat moştenirea să întocmească sau să revoce o dispoziţie testamentară;
c) dacă prin dol sau violenţă l-a determinat pe cel care a lăsat moştenirea să întocmească sau să revoce o dispoziţie testamentară;
d) dacă în mod intenţionat şi ilegal a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat o dispoziţie testamentară a celui care a lăsat moştenirea.
(2) Părintele care a fost decăzut din drepturile părinteşti în privinţa copilului nu poate fi moştenitor legal al acelui copil.