privind modernizarea Codului civil şi modificarea unor acte legislative — Articolele 1575¹⁴⁹–235¹⁶
Lege nr. 133 din 15.11.2018
Articolul 1575149. Răspunderea limitată a cumpărătorului
(1) Răspunderii cumpărătorului i se aplică regulile privind limitarea răspunderii moştenitorului. Cumpărătorul răspunde nelimitat dacă vînzătorul la momentul vînzării răspundea nelimitat. Dacă răspunderea cumpărătorului se limitează la masa succesorală, pretenţiile sale care rezultă din cumpărare se consideră ca făcînd parte din masa succesorală.
(2) Întocmirea inventarului masei succesorale de către vînzător sau cumpărător profită şi celeilalte părţi, cu excepţia cazului cînd cealaltă parte răspunde nelimitat.
Articolul 1575150. Obligaţia vînzătorului de a comunica informaţii creditorilor masei succesorale
(1) Vînzătorul este obligat faţă de creditorii masei succesorale să notifice neîntîrziat notarul care desfăşoară procedura succesorală despre faptul vînzării cotei succesorale şi să indice numele cumpărătorului. Notificarea cumpărătorului înlocuieşte notificarea vînzătorului.
(2) Notarul este obligat să permită oricărei persoane care va demonstra că are un interes legitim să ia cunoştinţă de notificare.
Articolul 1575151. Aplicarea faţă de contractele similare
(1) Dispoziţiile privind vînzarea-cumpărarea cotei succesorale se aplică în mod corespunzător faţă de vînzarea ulterioară a cotei succesorale de către cumpărătorul iniţial, precum şi faţă de alte contracte privind înstrăinarea cotei succesorale care s-a deschis pentru înstrăinător sau a fost dobîndită de acesta în alt mod.
(2) În cazul în care cota succesorală face obiectul donaţiei, donatorul nu este obligat să plătească valoarea bunurilor din masa succesorală care au fost consumate sau înstrăinate cu titlu gratuit pînă la momentul donaţiei sau să compenseze donatarului grevările instituite cu titlu gratuit pînă la momentul donării. Donatorului nu-i incumbă obligaţia prevăzută la art.1575142 privind înlăturarea posibilelor limitări ale dreptului. Dacă donatorul a ascuns intenţionat limitările, el este obligat să repare prejudiciul cauzat donatarului prin aceasta.”
655. Articolele 1576 şi 1577 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 1576. Determinarea legii aplicabile raporturilor de drept privat cu element de extraneitate
(1) Legea aplicabilă raporturilor de drept privat cu element de extraneitate se determină în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, a prezentei cărţi, a legilor Republicii Moldova şi a uzanţelor internaţionale recunoscute în Republica Moldova.
(2) În cazul imposibilităţii de a se determina legea aplicabilă conform alin.(1), se aplică legea statului cu care raportul de drept privat cu element de extraneitate are legătura cea mai strînsă.
(3) Legea determinată conform alin.(1) nu se aplică în mod excepţional dacă, potrivit tuturor circumstanţelor, raportul are o legătură îndepărtată cu acea lege şi are o legătură mai strînsă cu o altă lege. Această dispoziţie nu se aplică atunci cînd părţile au ales legea aplicabilă, precum şi în cazul legii care priveşte starea civilă şi capacitatea persoanei.
Articolul 1577. Calificarea noţiunilor juridice la determinarea legii aplicabile
(1) La determinarea legii aplicabile raporturilor de drept privat cu element de extraneitate se ia în considerare calificarea noţiunilor juridice efectuată conform legii Republicii Moldova, dacă legea sau tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte nu prevăd altfel.
(2) În cazul în care noţiunile juridice care necesită calificare juridică nu sînt cunoscute legii Republicii Moldova ori sînt cunoscute sub o altă denumire sau cu un alt conţinut şi nu pot fi determinate prin interpretare conform legii Republicii Moldova, se poate lua în considerare calificarea juridică făcută conform legii străine dacă astfel nu se limitează drepturile civile ori dacă nu se stabilesc măsuri de răspundere civilă.
(3) Cu toate acestea, cînd părţile au determinat ele însele înţelesul noţiunilor dintr-un act juridic, calificarea acestor noţiuni se face după voinţa părţilor.”
656. Codul se completează cu articolul 15771 cu următorul cuprins:
“Articolul 15771. Aplicarea dreptului statului cu o pluralitate de sisteme juridice
În cazul în care trimiterea se face la dreptul unui stat în care coexistă o pluralitate de sisteme juridice, fără a indica care dintre ele este aplicabil, se va aplica sistemul juridic determinat în conformitate cu normele de drept ale acelui stat. În lipsa unor asemenea norme, se va aplica sistemul juridic cu care raportul prezintă legăturile cele mai strînse.”
657. Articolul 1578 va avea următorul cuprins:
“Articolul 1578. Stabilirea conţinutului legii străine
(1) Stabilirea conţinutului legii străine se face în conformitate cu interpretarea ei oficială şi cu practica aplicării ei în statul străin respectiv.
(2) În scopul stabilirii conţinutului normelor legii străine, instanţa de judecată se poate adresa, în ordinea stabilită pentru asistenţă şi clarificări, Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, altor organe competente sau organizaţii din Republica Moldova şi din străinătate, poate solicita avizul unui expert sau poate folosi un alt mod adecvat.
(3) Persoanele participante la proces pot să prezinte documente care confirmă conţinutul normelor legii străine invocate pentru întemeierea pretenţiilor sau apărării sau pot în alt mod să asiste instanţa în determinarea conţinutului acestor norme.
(4) În cazul raporturilor de drept privat la care participă profesioniştii, obligaţia de furnizare a informaţiilor cu privire la conţinutul legii străine poate fi pusă în sarcina profesionistului de către instanţa de judecată.
(5) În cazul imposibilităţii de a stabili, într-un termen rezonabil, conţinutul legii străine, cu toate că s-au luat măsurile necesare în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol, se aplică legea Republicii Moldova.”
658. Articolul 1579 se abrogă;
659. Articolele 1580–1583 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 1580. Reciprocitatea
(1) Legea străină se aplică în Republica Moldova independent de faptul dacă legea Republicii Moldova se aplică raporturilor de acelaşi tip în statul străin respectiv, cu excepţia cazurilor în care aplicarea legii străine depinde, conform legii Republicii Moldova, de condiţia reciprocităţii.
(2) În cazul în care aplicarea legii străine este condiţionată de reciprocitate, îndeplinirea condiţiei reciprocităţii de fapt este prezumată pînă la dovada contrară, care se stabileşte de Ministerul Justiţiei, prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene.
Articolul 1581. Ordinea publică a Republicii Moldova
(1) Aplicarea legii străine se înlătură dacă încalcă vădit ordinea publică a Republicii Moldova. În cazul înlăturării aplicării legii străine, se aplică legea Republicii Moldova.
(2) Aplicarea legii străine încalcă vădit ordinea publică a Republicii Moldova în măsura în care ar conduce la un rezultat vădit incompatibil cu principiile fundamentale ale dreptului Republicii Moldova ori cu drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
Articolul 1582. Norme de aplicare imediată
(1) Normele de aplicare imediată sînt acele norme a căror respectare este privită de către un anumit stat drept esenţială pentru salvgardarea intereselor sale publice, precum organizarea politică, socială sau economică, în asemenea măsură încît aceste norme corespund oricărei situaţii care intră în domeniul lor de aplicare, indiferent de legea aplicabilă raportului juridic în temeiul prezentei cărţi.
(2) Dispoziţiile prezentei cărţi nu restrîng aplicarea normelor de aplicare imediată din legea Republicii Moldova.
(3) Normele de aplicare imediată cuprinse în legea altui stat pot fi aplicate pentru reglementarea unui raport juridic cu element de extraneitate dacă raportul juridic prezintă legături strînse cu legea acelui stat, iar interesele legitime ale părţilor o impun.
(4) La luarea unei decizii privind punerea în aplicare a normelor cu aplicare imediată conform alin.(3) se ţine cont de natura şi de obiectul acestora, precum şi de consecinţele aplicării sau neaplicării lor.
Articolul 1583. Trimiterea la legea străină
(1) Cînd, în conformitate cu dispoziţiile prezentei cărţi, se face trimitere la legea străină, se aplică normele materiale, nu şi normele conflictuale ale acelei legi.
(2) Prin excepţie de la dispoziţiile alin.(1), legea străină include şi normele conflictuale ale acelei legi dacă ea retrimite la legea Republicii Moldova în materie de statut al persoanei fizice. ”
660. Articolul 1584:
denumirea va avea următorul cuprins:
“Articolul 1584. Retorsiuni”;
la alineatul unic, cuvintele “Republica Moldova ” se substituie cu cuvintele “Guvernul Republicii Moldova”, textul “restricţii similare (retorsiune)” – cu textul “contrarestricţii (retorsiuni) în privinţa”, iar cuvintele “ale statelor” – cu cuvintele “ale acelor state”.
661. Articolul 1585:
în denumire, cuvîntul “Recunoaşterea” se substituie cu cuvîntul “Respectarea”;
la alineatul unic, cuvintele “recunoscute şi” se exclud, iar cuvintele “contravin ordinii publice” se substituie cu cuvintele “contravin vădit ordinii publice a Republicii Moldova”.
662. Articolul 1586 se abrogă.
663. Articolele 1587–1591 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 1587. Legea naţională a persoanei fizice
(1) Legea naţională a cetăţeanului este legea statului a cărui cetăţenie o are persoana fizică.
(2) În cazul în care persoana are două sau mai multe cetăţenii, legea naţională este legea statului cu care persoana are cele mai strînse legături, în special prin reşedinţa sa obişnuită sau prin locul unde îşi desfăşoară activitatea principală.
(3) Legea naţională a cetăţeanului Republicii Moldova care, potrivit legii străine, este considerat că are o altă cetăţenie este legea Republicii Moldova.
(4) Legea naţională a apatridului este legea statului în care apatridul are reşedinţa sa obişnuită, iar în lipsa acesteia, reşedinţa sa temporară.
(5) Legea naţională a refugiatului se consideră legea statului care îi acordă azil, dacă nu este prevăzut altceva de legea Republicii Moldova sau de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(6) Determinarea şi proba cetăţeniei se fac în conformitate cu legea statului a cărui cetăţenie se invocă.
(7) În sensul prezentei cărţi, reşedinţa obişnuită a unei persoane fizice acţionînd în exercitarea activităţii sale profesionale este locul unde această persoană a fost înregistrată în calitate de profesionist.
Articolul 1588. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice
(1) Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice este guvernată de legea sa naţională.
(2) Cetăţenii străini şi apatrizii au capacitatea de folosinţă în Republica Moldova egală cu cetăţenii Republicii Moldova, cu excepţia cazurilor prevăzute de Constituţie, de alte legi ale Republicii Moldova sau de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 1589. Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice
(1) Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice este guvernată de legea sa naţională.
(2) Persoana care nu are capacitate de exerciţiu deplină conform legii sale naţionale nu este în drept să invoce această circumstanţă dacă are capacitate de exerciţiu conform legii Republicii Moldova cînd aceasta este legea locului de încheiere a actului juridic, cu excepţia cazurilor în care se va dovedi că cealaltă parte la actul juridic ştia sau trebuia să ştie despre lipsa capacităţii de exerciţiu pentru actul juridic respectiv.
(3) Capacitatea de exerciţiu a cetăţenilor străini şi a apatrizilor în materie de acte juridice încheiate pe teritoriul Republicii Moldova şi în materie de obligaţii din cauzarea de prejudiciu care au apărut pe teritoriul Republicii Moldova se stabileşte conform legii Republicii Moldova.
(4) Apartenenţa unei persoane la o nouă lege naţională nu aduce atingere majoratului dobîndit şi recunoscut conform legii aplicabile anterior.
Articolul 1590. Numele
(1) Numele persoanei, folosirea şi protecţia lui sînt guvernate de legea sa naţională dacă nu este prevăzut altceva de prezentul cod sau de alte legi.
(2) Protecţia împotriva acţiunilor care atentează la dreptul la nume, săvîrşite pe teritoriul Republicii Moldova, este asigurată potrivit legislaţiei acesteia.
Articolul 1591. Legea aplicabilă ocrotirii persoanei fizice adulte
(1) Măsurile de ocrotire în privinţa persoanei fizice adulte sau care a dobîndit capacitate deplină de exerciţiu pe altă cale legală sînt supuse legii statului unde aceasta îşi are reşedinţa obişnuită la data instituirii măsurii de ocrotire.
(2) În mod excepţional, în măsura în care este necesar pentru ocrotirea persoanei fizice, autoritatea competentă poate să aplice sau să ia în considerare legea altui stat, cu care situaţia juridică prezintă cele mai strînse legături.
(3) Existenţa, întinderea, modificarea şi stingerea împuternicirilor de reprezentare încredinţate de persoana cu capacitate deplină de exerciţiu, fie prin contract, fie prin act unilateral, pentru situaţia în care nu se va putea îngriji de interesele sale, sînt supuse legii statului unde aceasta îşi are reşedinţa obişnuită la data încheierii contractului sau a actului unilateral. Aceasta poate însă alege una dintre următoarele legi:
a) legea naţională;
b) legea unei reşedinţe obişnuite anterioare;
c) legea statului unde sînt situate bunurile, în ceea ce priveşte măsurile de ocrotire cu privire la bunuri.
(4) Măsurile ce se iau cu privire la persoana ocrotită ori la bunurile sale sînt supuse legii statului ale cărui autorităţi îndrumă şi supraveghează exercitarea ocrotirii de către cei în drept.
(5) Lipsa calităţii de reprezentant sau de altă persoană căreia i s-a încredinţat ocrotirea, calitate stabilită potrivit legii aplicabile ocrotirii persoanei fizice, nu poate fi opusă terţului care cu bună-credinţă s-a încrezut în această calitate, potrivit legii locului unde actul a fost întocmit, dacă actul a fost încheiat între prezenţi şi pe teritoriul aceluiaşi stat.”
664. Articolul 1592 se abrogă.
665. Articolul 1593 va avea următorul cuprins:
“Articolul 1593. Declararea dispariţiei fără veste sau a decesului
Declararea dispariţiei fără veste, declararea decesului, constatarea morţii, precum şi prezumpţiile de viaţă sau de moarte a persoanei fizice sînt guvernate de ultima lege naţională a acestei persoane. În cazul în care este imposibilă determinarea acestei legi, se aplică legea Republicii Moldova.”
666. Articolul 1595 va avea următorul cuprins:
“Articolul 1595. Legea aplicabilă activităţii de întreprinzător sau profesionale a persoanei fizice
Dreptul persoanei fizice de a desfăşura activitate de întreprinzător sau profesională fără a se constitui persoană juridică se determină conform legii statului în care acea persoană fizică a obţinut autorizarea de a desfăşura activitate de întreprinzător sau profesională. În cazul în care această dispoziţie nu se aplică pe motivul lipsei obligaţiei de obţinere a autorizaţiei, se aplică legea statului locului principal de desfăşurare a activităţii de întreprinzător sau profesionale.”
667. Articolul 1596 va avea următorul cuprins:
“Articolul 1596. Legea naţională a persoanei juridice
(1) Legea naţională a persoanei juridice este legea statului pe al cărui teritoriu persoana juridică este constituită.
(2) În baza legii naţionale a persoanei juridice se determină, în special:
a) statutul organizaţiei în calitate de persoană juridică;
b) forma juridică de organizare;
c) exigenţele privind denumirea ei;
d) chestiunile privind constituirea, restructurarea, dizolvarea şi lichidarea persoanei juridice, inclusiv chestiunile de succesiune;
e) conţinutul capacităţii de folosinţă;
f) modul de dobîndire a drepturilor civile şi de asumare a obligaţiilor civile;
g) raporturile din interiorul ei, inclusiv raporturile dintre persoana juridică şi membrii organelor sale, precum şi raporturile persoanei juridice cu membrii săi;
i) chestiunile răspunderii fondatorilor (membrilor) persoanei juridice pentru obligaţiile acesteia.
(3) Persoana juridică nu poate invoca limitarea împuternicirilor organului sau ale reprezentantului său la încheierea actului juridic necunoscut legii statului în care organul sau reprezentantul persoanei juridice a întocmit actul juridic, cu excepţia cazurilor în care se va stabili că cealaltă parte a actului juridic ştia sau trebuia să ştie despre limitare.
(4) În cazul în care persoana juridică constituită în străinătate îşi desfăşoară activitatea de întreprinzător predominant în Republica Moldova, asupra creanţelor de răspundere pentru obligaţiile persoanei juridice a fondatorilor (membrilor) săi sau ale altor persoane care au dreptul de a da indicaţii obligatorii pentru persoana juridică ori au posibilitatea de a determina acţiunile acesteia în alt mod se aplică legea Republicii Moldova sau, la solicitarea creditorului, legea naţională a acestei persoanei juridice.”
668. La articolul 1597, în denumire şi la alineatul (1), textul “reprezentanţelor (sucursalelor)” se substituie cu textul “sucursalelor (reprezentanţelor)”.
669. Articolul 1599 va avea următorul cuprins:
“Articolul 1599. Legea naţională a organizaţiilor străine care, potrivit dreptului străin, nu sînt persoane juridice
Legea naţională a organizaţiei străine care, potrivit dreptului străin, nu este persoană juridică este legea statului unde este constituită. Asupra activităţii unor astfel de organizaţii, în cazul în care este aplicabil dreptul Republicii Moldova, se aplică dispoziţiile prezentului cod sau ale altor legi care reglementează activitatea persoanelor juridice, dacă nu este altfel cerut de lege, acte normative sau de esenţa raportului.”
670. În denumirea şi în cuprinsul articolului 1600, după cuvîntul “statului” se introduc cuvintele “sau a altor persoane juridice de drept public”, iar cuvîntul “civil” se substituie cu cuvîntul “privat”.
671. Codul se completează cu articolele 16021 şi 16022 cu următorul cuprins:
“Articolul 16021. Legea aplicabilă uzucapiunii mobiliare
(1) Uzucapiunea este guvernată de legea statului unde bunul se afla la începerea termenului de posesie prevăzut în acest scop.
(2) În cazul în care bunul a fost adus într-un alt stat, unde se împlineşte durata termenului de uzucapiune, posesorul poate cere să se aplice legea acestui din urmă stat dacă sînt reunite, cu începere de la data deplasării bunului în acel stat, toate condiţiile cerute de menţionata lege.
Articolul 16022. Legea aplicabilă revendicării bunurilor mobile
(1) Revendicarea unui bun furat sau exportat ilegal este supusă, la alegerea proprietarului originar, fie legii statului pe teritoriul căruia se afla bunul la momentul furtului sau exportului, fie legii statului pe teritoriul căruia se află bunul la momentul revendicării.
(2) Cu toate acestea, dacă legea statului pe teritoriul căruia bunul se afla la momentul furtului sau exportului nu cuprinde dispoziţii privind protecţia terţului posesor de bună-credinţă, acesta poate invoca protecţia pe care i-o conferă legea statului pe teritoriul căruia bunul se află la momentul revendicării.
(3) Dispoziţiile alin.(1) şi (2) sînt aplicabile şi bunurilor furate sau exportate ilegal din patrimoniul cultural naţional al unui stat.”
672. Articolul 1603:
la alineatul (1), litera a) va avea următorul cuprins:
“a) legea pavilionului pe care îl arborează nava sau legea statului de înmatriculare a aeronavei;”
la alineatul (2) litera b), după cuvintele “asistenţă tehnică” se introduce textul “ , întreţinere, reparare sau de renovare”;
articolul se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:
“(3) Legea pavilionului navei sau a statului de înmatriculare a aeronavei guvernează îndeosebi:
a) împuternicirile, competenţele şi obligaţiile comandantului navei sau aeronavei;
b) contractul de angajare a personalului navigant, dacă părţile nu au ales o altă lege;
c) răspunderea armatorului navei sau a întreprinderii de transport aerian pentru faptele şi acţiunile comandantului şi ale echipajului;
d) drepturile reale şi de garanţie asupra navei sau a aeronavei, precum şi formalităţile de publicitate privitoare la actele prin care se constituie, se transmit şi se sting asemenea drepturi.”
673. Codul se completează cu articolul 16041 cu următorul cuprins:
“Articolul 16041. Rezerva dreptului de proprietate
Condiţiile şi efectele care decurg din rezerva dreptului de proprietate referitor la un bun destinat exportului sînt guvernate, dacă părţile nu au convenit altfel, de legea statului exportator.”
674. Articolul 1605 va avea următorul cuprins:
“Articolul 1605. Drepturile reale asupra bunurilor mobile aflate în curs de transport
Apariţia şi stingerea dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale în baza actului juridic cu privire la bunurile mobile aflate în curs de transport se determină conform legii statului de unde aceste bunuri au fost expediate, cu excepţia cazurilor în care:
a) prin acordul părţilor s-a stabilit altfel;
b) bunul este depozitat într-un antrepozit sau pus sub sechestru în temeiul unor măsuri asigurătorii ori ca urmare a unei vînzări silite, în aceste cazuri fiind aplicabilă, pe perioada depozitării sau a sechestrului, legea locului unde a fost reaşezat temporar;
c) bunurile sînt bunuri personale ale pasagerului, în acest caz fiind supuse legii sale naţionale.”
675. Articolul 1606 se completează cu alineatul (31) cu următorul cuprins:
“(31) Legea care guvernează valorile mobiliare în formă de înscriere în cont determină:
a) natura juridică a valorii mobiliare;
b) conţinutul, constituirea şi încetarea drepturilor reale privitoare la valoarea mobiliară;
c) consecinţele pe care le are înstrăinarea valorii mobiliare asupra drepturilor izvorîte din valoarea mobiliară;
d) condiţiile exercitării drepturilor izvorîte din valoarea mobiliară;
e) rangul drepturilor care grevează valoarea mobiliară;
g) drepturile şi obligaţiile custodelui în privinţa valorii mobiliare deţinute de un custode.”
676. Codul se completează cu articolul 16061 cu următorul cuprins:
“Articolul 16061. Legea aplicabilă titlului reprezentativ al mărfii
(1) Legea menţionată expres în cuprinsul unui titlu de valoare stabileşte dacă acesta întruneşte condiţiile spre a fi un titlu reprezentativ al mărfii pe care o specifică. În lipsa unei asemenea precizări, natura titlului se determină potrivit legii statului în care îşi are sediul întreprinderea emitentă.
(2) Dacă titlul reprezintă marfa, legea care i se aplică, în calitatea sa de bun mobil, potrivit alin.(1), guvernează drepturile reale referitoare la marfa pe care o specifică.”
677. Articolul 1607:
denumirea articolului va avea următorul cuprins:
“Articolul 1607. Legea aplicabilă obiectului de proprietate intelectuală”;
alineatul (3) va avea următorul cuprins:
“(3) Dobîndirea, conţinutul şi stingerea dreptului de proprietate industrială sînt guvernate de legea statului unde s-a efectuat depozitul ori înregistrarea sau unde s-a depus cererea de depozitare ori de înregistrare.”
678. La articolul 1608:
denumirea şi alineatul (1) vor avea următorul cuprins:
“Articolul 1608. Formalităţile de publicitate
(1) Orice formalitate de publicitate referitoare la bunuri este guvernată de legea aplicabilă la data şi în locul unde se îndeplinesc.”
la alineatul (2), cuvîntul “Formele” se substituie cu cuvîntul “Formalităţile”.
679. Capitolul III din titlul II se completează cu articolele 16081–16083 cu următorul cuprins:
“Articolul 16081. Aplicarea legii în cazul gajului asupra bunurilor mobile
(1) Condiţiile de validitate, publicitatea şi efectele gajului asupra bunurilor mobile, cu excepţia amanetului, sînt supuse legii locului unde se află bunul la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate a gajului.
(2) Prin derogare de la dispoziţiile alin.(1), se aplică legea locului unde se află debitorul gajist în cazul:
a) unui bun mobil corporal care, potrivit destinaţiei sale, este utilizat în mai multe state, dacă prin dispoziţii speciale nu se prevede altfel;
b) unui bun mobil incorporal. Cu toate acestea, în cazul dreptului privind mijloacele băneşti aflate în cont bancar sau de alt tip se aplică legea statului în care îşi are sediul banca sau alt prestator de servicii de plată care menţine contul respectiv;
c) unui titlu de valoare negociabil care nu este în posesia creditorului gajist. Cu toate acestea, în cazul acţiunilor, părţilor sociale şi obligaţiunilor se aplică legea naţională a emitentului, cu excepţia cazului în care aceste titluri de valoare sînt tranzacţionate pe o piaţă organizată, caz în care se aplică legea statului în care funcţionează piaţa respectivă.
(3) Se consideră că debitorul gajist se află în statul în care acesta îşi are reşedinţa obişnuită sau, după caz, sediul la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate a gajului asupra bunului mobil.
Articolul 16082. Situaţiile speciale privind determinarea legii aplicabile publicităţii gajului asupra bunului mobil
(1) Gajul asupra bunului mobil înregistrat potrivit legii locului unde se află bunul îşi conservă rangul de prioritate în alt stat dacă şi formalităţile de publicitate prevăzute de legea acestui stat au fost îndeplinite:
a) înainte să înceteze rangul de prioritate dobîndit potrivit legii aplicabile la data constituirii gajului;
b) în termen de cel mult 60 de zile de la data la care bunul a intrat în statul respectiv sau în termen de cel mult 15 zile de la data la care creditorul gajist a cunoscut acest fapt.
(2) Dispoziţiile alin.(1) sînt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul în care gajul a fost înregistrat potrivit legii locului unde se află debitorul gajist. Termenele prevăzute la alin.(1) lit.b) se calculează, după caz, de la data la care debitorul gajist îşi stabileşte reşedinţa obişnuită ori, după caz, sediul în statul respectiv sau de la data la care creditorul gajist a cunoscut acest fapt.
(3) Cu toate acestea, gajul asupra bunului mobil nu va fi opozabil terţului care a dobîndit cu titlu oneros un drept asupra bunului fără să fi cunoscut existenţa gajului asupra bunului mobil şi mai înainte ca acesta să fi devenit opozabil potrivit dispoziţiilor alin.(1) şi (2).
Articolul 16083. Lipsa publicităţii în străinătate
(1) Dacă legea străină care reglementează rangul gajului asupra bunului mobil nu prevede formalităţi de publicitate şi bunul nu este în posesia creditorului gajist, gajul asupra bunului mobil are rang inferior:
a) gajului asupra unei creanţe constînd într-o sumă de bani plătibilă în Republica Moldova;
b) gajului asupra unui bun mobil corporal care a fost constituit atunci cînd bunul se afla în Republica Moldova sau asupra unui titlu negociabil.
(2) Cu toate acestea, gajul asupra bunului mobil îşi conservă rangul de prioritate dacă este înregistrat, potrivit legii Republicii Moldova, înaintea constituirii gajului menţionat la alin.(1) lit.a) sau b).”
680. Capitolul IV din titlul II va avea următorul cuprins:
“Capitolul IV
ACTUL JURIDIC
Articolul 1609. Legea aplicabilă condiţiilor de formă ale actului juridic
(1) Condiţiile de formă ale actului juridic sînt stabilite de legea statului care guvernează fondul actului juridic. Actul juridic se consideră totuşi valabil din punctul de vedere al formei dacă îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:
a) este respectată legea locului unde a fost întocmit;
b) este respectată legea naţională sau legea reşedinţei obişnuite a persoanei care l-a întocmit;
c) este valabil conform legii aplicabile potrivit dreptului internaţional privat al autorităţii care examinează validitatea actului juridic.
Articolul 16091. Legea aplicabilă condiţiilor de fond
(1) Condiţiile de fond ale actului juridic sînt stabilite de legea aleasă de părţi sau, după caz, de autorul său.
(2) Alegerea legii aplicabile actului juridic trebuie să fie expresă ori să rezulte neîndoielnic din cuprinsul acestuia sau din circumstanţe.
(3) Părţile pot alege legea aplicabilă totalităţii sau numai unei anumite părţi a actului juridic.
(4) Înţelegerea privind alegerea legii aplicabile poate fi modificată ulterior încheierii actului juridic. Modificarea are efect retroactiv, fără să poată totuşi:
a) să infirme validitatea formei acestuia; sau
b) să aducă atingere drepturilor dobîndite între timp de terţi.
Articolul 16092. Legea aplicabilă în lipsa alegerii
(1) În lipsa alegerii, se aplică legea statului cu care actul juridic prezintă legăturile cele mai strînse, iar dacă această lege nu poate fi identificată, se aplică legea locului unde actul juridic a fost încheiat.
(2) Se consideră că există atare legături cu legea statului în care debitorul prestaţiei caracteristice sau, după caz, autorul actului are, la data încheierii actului juridic, reşedinţa obişnuită sau, după caz, sediul.
(3) Actul juridic accesoriu este guvernat de legea statului care guvernează fondul actului juridic principal, dacă acordul părţilor nu prevede altfel. ”
681. În denumirea capitolului V din titlul II, cuvintele “şi extracontractuale” se exclud.
682. Articolul 1610:
denumirea articolului va avea următorul cuprins:
“Articolul 1610. Libertatea de alegere”;
la alineatul (3), după cuvintele “să rezulte” se introduc cuvintele “ , cu un grad rezonabil de certitudine,”;
alineatul (5) va avea următorul cuprins:
“(5) Determinarea, după încheierea contractului, a legii aplicabile nu aduce atingere validităţii formei contractului sau drepturilor dobîndite de către terţi.”
articolul se completează cu alineatele (7)–(9) cu următorul cuprins:
“(7) În cazul în care toate elementele relevante pentru situaţia respectivă, în momentul în care are loc alegerea, se află în alt stat decît cel a cărui lege a fost aleasă, alegerea făcută de părţi nu aduce atingere aplicării dispoziţiilor legii acelui alt stat de la care nu se poate deroga prin acord.
(8) Existenţa şi valabilitatea consimţămîntului părţilor cu privire la alegerea legii aplicabile se determină în conformitate cu dispoziţiile art.16116, 16117 şi 16119.
(9) Poate fi aleasă ca lege care guvernează contractul şi legea unui stat, altul decît statul a cărui lege, conform dispoziţiilor capitolului III din prezentul titlu, este aplicabilă drepturilor reale asupra obiectului contractului.”
683. Articolul 1611 se abrogă.
684. Codul se completează cu articolele 16111–161115 cu următorul cuprins:
“Articolul 16111. Legea aplicabilă în absenţa alegerii
(1) În măsura în care legea aplicabilă contractului nu a fost aleasă în conformitate cu art.1610, fără a aduce atingere art.16112–16115, legea aplicabilă contractului se determină după cum urmează:
a) contractul de vînzare-cumpărare de bunuri este reglementat de legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită vînzătorul;
b) contractul de prestări servicii este reglementat de legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită prestatorul de servicii;
c) contractul privind un drept real imobiliar sau privind dreptul de locaţiune asupra unui imobil este reglementat de legea statului în care este situat imobilul;
d) fără a aduce atingere dispoziţiilor lit.c), contractul de locaţiune avînd drept obiect folosinţa privată şi temporară a unui imobil pe o perioadă de maximum 6 luni consecutive este reglementat de legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită proprietarul, cu condiţia ca locatarul să fie o persoană fizică şi să îşi aibă reşedinţa obişnuită în acelaşi stat;
e) contractul de franciză este reglementat de legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită beneficiarul francizei;
f) contractul de distribuţie este reglementat de legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită distribuitorul;
g) contractul de vînzare-cumpărare de bunuri la licitaţie este reglementat de legea statului în care are loc licitaţia dacă se poate stabili care este acest loc;
h) orice contract încheiat în cadrul unui sistem multilateral, care reuneşte sau facilitează reunirea de interese multiple de vînzare-cumpărare de instrumente financiare ale terţilor, astfel cum sînt definite de Legea nr.171/2012 privind piaţa de capital, în conformitate cu normele nediscreţionare, şi care este reglementat de o lege unică, este reglementat de legea respectivă.
(2) În cazul în care contractului nu i se aplică prevederile alin.(1) sau în care elementelor contractului li s-ar aplica mai multe dintre lit.a)–h) de la alin.(1), contractul este reglementat de legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită partea contractantă care efectuează prestaţia caracteristică.
(3) În cazul în care din ansamblul circumstanţelor cauzei rezultă fără echivoc că respectivul contract are în mod vădit o legătură mai strînsă cu un alt stat decît cel menţionat la alin.(1) sau (2), se aplică legea din acel alt stat.
(4) În cazul în care legea aplicabilă nu poate fi determinată în temeiul alin.(1) sau (2), contractul este reglementat de legea statului cu care are cele mai strînse legături.
Articolul 16112. Contractele de transport
(1) În măsura în care legea aplicabilă contractului de transport de mărfuri nu a fost aleasă de părţi în conformitate cu art.1610, legea aplicabilă este legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită transportatorul, cu condiţia ca locul de încărcare sau cel de livrare sau reşedinţa obişnuită a expeditorului să fie, de asemenea, situate în statul respectiv. În cazul în care aceste cerinţe nu sînt întrunite, se aplică legea statului în care este situat locul de livrare convenit de către părţi.
(2) În măsura în care legea aplicabilă contractului de transport de pasageri nu a fost aleasă de părţi în conformitate cu alin.(1), legea aplicabilă este legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită pasagerul, cu condiţia ca locul de plecare sau cel de sosire să fie, de asemenea, situate în statul respectiv. Dacă nu sînt întrunite aceste cerinţe, se aplică legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită transportatorul.
(3) Părţile pot alege ca lege aplicabilă contractului de transport de pasageri în conformitate cu art.1610 numai legea statului în care:
a) se află reşedinţa obişnuită a pasagerului;
b) se află reşedinţa obişnuită a transportatorului;
c) se află sediul administraţiei centrale a transportatorului;
d) este situat locul de plecare; sau
e) este situat locul de sosire.
(4) În cazul în care, în lipsa unei alegeri a legii aplicabile, rezultă fără echivoc din ansamblul circumstanţelor cauzei că respectivul contract are în mod vădit o legătură mai strînsă cu un alt stat decît cel menţionat la alin.(1) sau (2), se aplică legea din acel alt stat.
Articolul 16113. Contractele încheiate cu consumatorii
(1) Fără a aduce atingere art.16112 şi 16114, contractul încheiat de un consumator cu un profesionist este reglementat de legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită consumatorul, cu condiţia ca profesionistul:
a) să-şi desfăşoare activitatea comercială sau profesională în statul în care îşi are reşedinţa obişnuită consumatorul; sau
b) prin orice mijloace, să-şi direcţioneze activităţile către statul în cauză sau către mai multe state, printre care şi statul în cauză, iar respectivul contract să se înscrie în sfera activităţilor respective.
(2) Fără a aduce atingere alin.(1), părţile pot alege legea aplicabilă unui contract care îndeplineşte cerinţele prevăzute la alin.(1) în conformitate cu art.1610. Cu toate acestea, o astfel de alegere nu poate priva consumatorul de protecţia acordată acestuia prin dispoziţii de la care nu se poate deroga prin convenţie, în temeiul legii care, în lipsa unei alegeri, ar fi fost aplicabilă în conformitate cu alin.(1).
(3) În cazul în care condiţiile prevăzute la alin.(1) lit.a) sau b) nu sînt îndeplinite, legea aplicabilă unui contract încheiat între un consumator şi un profesionist se stabileşte conform art.1610 şi 16111.
(4) Dispoziţiile alin.(1) şi (2) nu se aplică:
a) contractelor de prestări servicii în temeiul cărora serviciile sînt prestate consumatorului exclusiv într-un alt stat decît cel în care acesta îşi are reşedinţa obişnuită;
b) contractelor de transport, altele decît contractele privind pachetele de servicii de călătorie în înţelesul art.1131;
c) contractelor privind un drept real imobiliar sau privind dreptul de locaţiune asupra unui bun imobil, altele decît contractele referitoare la unele produse de vacanţă în înţelesul art.11451 şi 11452;
d) drepturilor şi obligaţiilor care constituie un instrument financiar şi drepturilor şi obligaţiilor care constituie clauzele şi condiţiile care reglementează emisiunea sau oferta publică şi ofertele de preluare de valori mobiliare, precum şi cele care reglementează subscrierea şi răscumpărarea de unităţi ale organismelor de plasament colectiv, cu condiţia ca aceste activităţi să nu constituie prestări de servicii financiare;
e) contractelor încheiate în cadrul unui sistem care intră în domeniul de aplicare al art.16111 alin.(1) lit.h).
Articolul 16114. Contractele de asigurare
(1) Prezentul articol se aplică contractelor menţionate la alin.(2), indiferent dacă riscul asigurat este situat sau nu într-un stat, precum şi tuturor celorlalte contracte de asigurare care acoperă riscuri situate pe teritoriul altor state. Prezentul articol nu se aplică contractelor de reasigurare.
(2) Contractele de asigurare care acoperă riscuri majore în sensul legislaţiei cu privire la asigurări sînt reglementate de legea aleasă de părţi în conformitate cu art.1610.
(3) În măsura în care legea aplicabilă nu a fost aleasă de părţi, contractele de asigurare sînt reglementate de legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită asigurătorul. Atunci cînd din ansamblul circumstanţelor cauzei rezultă fără echivoc faptul că respectivul contract are în mod vădit legături mai strînse cu un alt stat, se aplică legea acelui alt stat.
(4) În cazul unui contract de asigurare, altul decît cele cărora li se aplică alin.(2) sau (3), părţile pot alege, în conformitate cu art.1610, numai una dintre următoarele legi:
a) legea oricărui stat în care este situat riscul în momentul încheierii contractului;
b) legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită titularul poliţei de asigurare;
c) în cazul asigurărilor de viaţă, legea statului al cărui cetăţean este titularul poliţei de asigurare;
d) în cazul contractelor de asigurare care acoperă riscuri limitate la evenimente care survin într-un alt stat decît cel în care este situat riscul, legea respectivului alt stat;
e) în cazul în care titularul poliţei dintr-un contract căruia i se aplică prezentul alineat exercită o activitate comercială sau industrială ori o profesie liberală, iar contractul de asigurare acoperă două sau mai multe riscuri legate de respectivele activităţi şi sînt situate în state diferite, legea oricăruia dintre statele în cauză sau legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită titularul poliţei.
(5) Atunci cînd, în cazurile vizate la alin.(4) lit.a), b) sau e), statul menţionat acordă o mai mare libertate în ceea ce priveşte alegerea legii aplicabile contractelor de asigurare, părţile se pot prevala de această libertate.
(6) În măsura în care legea aplicabilă nu a fost aleasă de părţi în conformitate cu alin.(4) sau (5), acestor contracte li se aplică legea statului în care este situat riscul în momentul încheierii contractului.
(7) Contractelor de asigurare care acoperă riscuri pentru care un stat impune obligativitatea asigurării li se aplică următoarele norme suplimentare:
a) contractul de asigurare nu îndeplineşte obligaţia de asigurare decît în cazul în care respectă dispoziţiile specifice stabilite în legătură cu asigurarea respectivă de statul care impune obligaţia. În cazul în care legea statului în care este situat riscul conţine dispoziţii contrare celor ale legii statului care impune obligaţia de a încheia o asigurare, prevalează cea din urmă;
b) un stat poate stabili ca, prin derogare de la alin.(2)–(6), contractul de asigurare să fie reglementat de legea statului care impune obligaţia de asigurare.
(8) În sensul alin.(6) şi (7), contractul de asigurare care acoperă riscuri situate în mai multe state se consideră a constitui mai multe contracte, fiecare avînd legătură cu un singur stat.
(9) În sensul prezentului articol, statul în care este situat riscul se determină conform legislaţiei privind asigurările. În cazul asigurărilor de viaţă, statul în care este situat riscul este statul angajamentului privind asigurările.
Articolul 16115. Contractele individuale de muncă
(1) Contractul individual de muncă este reglementat de legea aleasă de părţi în conformitate cu art.1610. Cu toate acestea, o astfel de alegere nu poate priva angajatul de protecţia acordată acestuia în temeiul dispoziţiilor de la care nu se poate deroga prin convenţie în virtutea legii care, în absenţa unei alegeri, ar fi fost aplicabilă în temeiul alin.(2)–(4) din prezentul articol.
(2) În măsura în care legea aplicabilă contractului individual de muncă nu a fost aleasă de părţi, contractul este reglementat de legea statului în care sau, în lipsă, din care angajatul îşi desfăşoară în mod obişnuit activitatea în executarea contractului. În cazul în care angajatul este angajat temporar într-un alt stat, nu se consideră că şi-a schimbat locul de desfăşurare a muncii în mod obişnuit.
(3) În cazul în care legea aplicabilă nu poate fi determinată în temeiul alin.(2), contractul este reglementat de legea statului în care este situată unitatea angajatoare.
(4) În cazul în care din circumstanţele de ansamblu ale cazului reiese că respectivul contract are o legătură mai strînsă cu un alt stat decît cel menţionat la alin.(2) sau (3), se aplică legea acelui alt stat.
Articolul 16116. Consimţămîntul şi validitatea de fond
(1) Existenţa şi validitatea contractului sau ale oricărei clauze contractuale sînt determinate de legea care l-ar reglementa în temeiul prezentului capitol dacă contractul sau clauza respectivă ar fi valabile.
(2) Cu toate acestea, pentru a stabili faptul că nu şi-a dat consimţămîntul, o parte poate să invoce legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită dacă din circumstanţele respective reiese faptul că nu ar fi rezonabil să se stabilească efectul comportamentului său în conformitate cu legea menţionată la alin.(1).
Articolul 16117. Condiţiile de validitate de formă
(1) Contractul încheiat între persoanele sau reprezentanţii acestora care se află în acelaşi stat în momentul încheierii contractului este considerat valabil din punct de vedere al formei dacă îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de legea care îl reglementează pe fond în sensul prezentului capitol sau de legea statului în care se încheie contractul.
(2) Contractul încheiat între persoanele sau reprezentanţii acestora care se află în state diferite în momentul încheierii contractului este considerat valabil din punct de vedere al formei dacă îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de legea care îl reglementează pe fond în sensul prezentului capitol sau de legea oricărui stat în care se află oricare dintre părţi sau reprezentanţii acestora la momentul încheierii contractului, sau de legea statului în care, la data respectivă, îşi avea reşedinţa obişnuită oricare dintre părţile contractante.
(3) Actul juridic unilateral menit să producă efecte juridice, aflat în legătură cu un contract încheiat sau care urmează să fie încheiat, este considerat a fi valabil din punct de vedere al formei dacă îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de legea care reglementează sau ar reglementa contractul pe fond în conformitate cu prezentul capitol ori de legea statului în care a fost încheiat actul, ori de legea statului în care autorul actului îşi avea reşedinţa obişnuită la acea dată.
(4) Dispoziţiile alin.(1)–(3) din prezentul articol nu se aplică contractelor care intră în sfera de aplicare a art.16113. Forma unor astfel de contracte este reglementată de legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită consumatorul.
(5) Fără a aduce atingere dispoziţiilor de la alin.(1)–(4), contractul care are ca obiect un drept real imobiliar sau un drept de locaţiune asupra unui imobil este supus condiţiilor de formă prevăzute de legea statului în care este situat bunul imobil în măsura în care, conform legii respective:
a) condiţiile în cauză sînt aplicate indiferent de statul în care este încheiat contractul şi indiferent de legea care îl reglementează; şi
b) de la respectivele dispoziţii nu se poate deroga prin convenţie.
Articolul 16118. Domeniul legii aplicabile
(1) Legea aplicabilă contractului în temeiul prezentului capitol reglementează, în special:
a) interpretarea contractului;
b) executarea obligaţiilor născute din contract;
c) în limitele competenţei conferite instanţei sesizate de legea sa procedurală, consecinţele neexecutării totale sau parţiale a obligaţiilor, inclusiv evaluarea prejudiciului în măsura în care aceasta este reglementată de norme de drept;
d) diferitele moduri de stingere a obligaţiilor, precum şi prescripţia şi decăderea din drepturi;
e) efectele nulităţii contractului.
(2) În ceea ce priveşte modalitatea de executare şi măsurile care pot fi luate în cazul unei executări defectuoase, se va avea în vedere legea statului în care are loc executarea.
Articolul 16119. Incapacitatea
În cazul unui contract încheiat între persoane aflate în acelaşi stat, persoana fizică care ar avea capacitate juridică conform legii acelui stat poate invoca incapacitatea sa rezultînd din legea altui stat numai în cazul în care, la data încheierii contractului, cealaltă parte contractantă avea cunoştinţă de respectiva incapacitate sau nu o cunoştea ca urmare a neglijenţei sale.
Articolul 161110. Cesiunea de creanţă şi subrogaţia convenţională
(1) Raporturile dintre cedent şi cesionar sau dintre creditor şi subrogat cu privire la o creanţă faţă de un debitor în cadrul unei cesiuni de creanţă sau al unei subrogaţii convenţionale sînt reglementate de legea care se aplică, în temeiul prezentului capitol, contractului dintre cedent şi cesionar, respectiv dintre creditor şi subrogat.
(2) Legea care reglementează creanţa cedată sau creanţa cu privire la care a avut loc subrogaţia determină caracterul cesionabil al acesteia, raporturile dintre cesionar şi debitor, condiţiile în care cesiunea sau subrogaţia îi este opozabilă debitorului, precum şi caracterul liberator al prestaţiei executate de către debitor.
Articolul 161111. Subrogaţia legală
Dacă, în temeiul unei obligaţii contractuale, creditorul are o creanţă faţă de debitor şi dacă un terţ are obligaţia de a-l satisface pe creditor sau l-a satisfăcut pe creditor în executarea obligaţiei respective, legea care reglementează obligaţia terţului de a-l satisface pe creditor determină dacă terţul este îndreptăţit să exercite, în tot sau în parte, împotriva debitorului, drepturile pe care creditorul le avea în temeiul legii aplicabile raporturilor dintre aceştia.
Articolul 161112. Obligaţiile cu pluralitate de debitori
În cazul în care un creditor are o creanţă faţă de mai mulţi debitori pentru care aceştia răspund solidar, iar unul dintre debitori l-a satisfăcut pe creditor, în tot sau în parte, legea care reglementează obligaţia debitorului faţă de creditor determină şi dreptul debitorului de a se îndrepta împotriva celorlalţi debitori. Ceilalţi debitori se pot prevala de drepturile de care dispuneau în raport cu creditorul în măsura permisă de legea care reglementează obligaţiile acestora faţă de creditor.
Articolul 161113. Compensarea
În lipsa unui acord între părţi cu privire la compensare, aceasta este reglementată de legea aplicabilă obligaţiei căreia i se opune compensarea.
Articolul 161114. Sarcina probei
(1) Legea care reglementează o obligaţie contractuală în temeiul prezentului capitol se aplică în măsura în care cuprinde, în materia obligaţiilor contractuale, norme care instituie prezumţii legale sau repartizează sarcina probei.
(2) Contractul sau actul juridic menit să producă efecte juridice poate fi probat cu orice mijloace de probă admise fie de legea forului, fie de oricare dintre legile menţionate la art.16117 în temeiul cărora contractul sau actul respectiv este valabil din punct de vedere al formei, cu condiţia ca mijloacele de probă respective să poată fi administrate în faţa instanţei sesizate.
Articolul 161115. Domeniul de aplicare
(1) Sînt excluse din domeniul de aplicare al prezentului capitol:
a) aspectele privind statutul sau capacitatea persoanelor fizice, fără a aduce atingere art.16119;
b) obligaţiile rezultate din relaţii de familie şi din relaţiile care, în conformitate cu legea care le este aplicabilă, sînt considerate ca avînd efecte comparabile, inclusiv obligaţiile de întreţinere;
c) obligaţiile rezultate din aspectele patrimoniale ale regimurilor matrimoniale, din aspectele patrimoniale ale relaţiilor care sînt considerate, în conformitate cu legea care le este aplicabilă, ca avînd efecte comparabile cu cele ale căsătoriei, precum şi obligaţiile care decurg din testamente şi succesiuni;
d) obligaţiile rezultate din cambii, cecuri şi bilete la ordin, precum şi alte instrumente negociabile, în măsura în care obligaţiile care decurg din astfel de instrumente negociabile derivă din caracterul lor negociabil;
e) convenţiile de arbitraj şi convenţiile privind alegerea instanţei competente;
f) aspectele reglementate de dreptul societăţilor comerciale şi al altor organisme, constituite sau nu ca persoane juridice, precum constituirea, prin înregistrare sau în alt mod, capacitatea juridică, organizarea internă sau dizolvarea societăţilor comerciale şi a altor organisme, constituite sau nu ca persoane juridice, şi răspunderea personală a asociaţilor şi a membrilor acestora pentru obligaţiile societăţii sau ale organismului;
g) chestiunea de a şti dacă un reprezentant poate angaja faţă de terţi răspunderea persoanei pe seama căreia pretinde că acţionează sau dacă un organ al unei societăţi comerciale sau al altui organism, constituit sau nu ca persoană juridică, poate angaja faţă de terţi răspunderea respectivei societăţi sau a respectivului organism;
h) constituirea de fiducii şi raporturile dintre constituitorii, fiduciarii şi beneficiarii acestora;
i) obligaţiile care decurg din înţelegeri care au avut loc înainte de semnarea unui contract;
j) contractele de asigurare ce decurg din activităţi desfăşurate de organizaţii, altele decît întreprinderile al căror obiect este de a plăti indemnizaţii persoanelor angajate sau liber-profesioniste care aparţin unei întreprinderi sau grup de întreprinderi ori unui sector profesional sau interprofesional în caz de deces, supravieţuire, întrerupere sau reducere a activităţii ori în caz de boală profesională sau provocată de accidente de muncă.
(2) Prezentul capitol nu se aplică în ceea ce priveşte probele şi aspectele de procedură, fără a aduce atingere art.161114.”
685. Articolele 1612 şi 1613 se abrogă.
686. Titlul II din cartea a cincea se completează cu capitolul V1 cu următorul cuprins:
“Capitolul V1
OBLIGAŢIILE NECONTRACTUALE
Secţiunea 1
Faptele ilicite
Articolul 16131. Norma generală
(1) Cu excepţia dispoziţiilor contrare din cadrul prezentului capitol, legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale care decurg dintr-o faptă ilicită este legea statului în care s-a produs prejudiciul, indiferent în ce stat are loc faptul cauzator de prejudicii şi indiferent de statul sau statele în care se manifestă efectele indirecte ale respectivului fapt.
(2) Cu toate acestea, în cazul în care persoana a cărei răspundere este invocată şi persoana care a suferit prejudiciul îşi au reşedinţa obişnuită în acelaşi stat în momentul producerii prejudiciului, se aplică legea respectivului stat.
(3) În cazul în care reiese clar, din toate circumstanţele referitoare la caz, că fapta ilicită are în mod vădit mai multă legătură cu un alt stat decît cel menţionat la alin.(1) sau (2), se aplică legea acelui alt stat. O legătură vădit mai strînsă cu un alt stat se poate întemeia, în special, pe o relaţie preexistentă între părţi, ca de exemplu un contract, care este în strînsă legătură cu respectiva faptă ilicită.
Articolul 16132. Răspunderea pentru produse defectuoase
(1) Fără a aduce atingere art.16131 alin.(2), legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale care decurg din prejudicii cauzate de un produs este:
a) legea statului în care persoana care a suferit prejudiciul şi-a avut reşedinţa obişnuită în momentul producerii prejudiciului, în condiţiile în care produsul a fost comercializat în statul respectiv; sau, dacă nu este cazul,
b) legea statului în care s-a achiziţionat produsul, dacă produsul a fost comercializat în statul respectiv; sau, dacă nu este cazul,
c) legea statului în care a fost cauzat prejudiciul, dacă produsul a fost comercializat în statul respectiv.
(2) Cu toate acestea, legea aplicabilă este legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită persoana a cărei răspundere este invocată dacă această persoană nu putea să prevadă, în mod rezonabil, comercializarea produsului respectiv sau a unui produs de acelaşi tip în statul a cărui legislaţie este aplicabilă în temeiul alin.(1) lit.a), b) sau c).
(3) În cazul în care reiese clar, din toate circumstanţele referitoare la caz, că fapta ilicită are în mod vădit mai multă legătură cu un alt stat decît cel menţionat la alin.(1) şi (2), se aplică legea acelui alt stat. O legătură vădit mai strînsă cu un alt stat se poate baza, în special, pe o relaţie preexistentă între părţi, ca de exemplu un contract care este în strînsă legătură cu respectiva faptă ilicită.
Articolul 16133. Concurenţa neloială şi practicile anticoncurenţiale
(1) Legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale care decurg dintr-un act de concurenţă neloială este legea statului în care sînt sau pot fi afectate relaţiile concurenţiale sau interesele colective ale consumatorilor.
(2) Dacă un act de concurenţă neloială afectează exclusiv interesele unui anumit concurent, se aplică dispoziţiile art.16131.
(3) Legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale care decurg din restrîngerea concurenţei este legea statului în care piaţa este sau poate fi afectată.
(4) În cazul în care piaţa este sau poate fi afectată în mai multe state, reclamantul care solicită despăgubiri în faţa instanţei de la domiciliul pîrîtului poate alege, de asemenea, să îşi întemeieze cererea pe legea instanţei sesizate, cu condiţia ca piaţa din respectivul stat să fie printre cele afectate direct şi substanţial de restrîngerea concurenţei din care decurge obligaţia necontractuală pe care se întemeiază cererea; în cazul în care reclamantul cheamă în justiţie în faţa acelei instanţe mai mulţi pîrîţi, în conformitate cu normele aplicabile privind competenţa, reclamantul îşi poate întemeia cererea numai pe legea respectivei instanţe dacă restrîngerea concurenţei pe care se întemeiază acţiunea împotriva fiecăruia dintre pîrîţi afectează, de asemenea, în mod direct şi substanţial, piaţa statului al instanţei respective.
(5) Nu se poate deroga de la legea aplicabilă în conformitate cu prezentul articol printr-un acord încheiat în temeiul art.161311.
Articolul 16134. Daune aduse mediului
Legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale care decurg din prejudicii aduse mediului sau din prejudicii suferite de persoane ori bunuri ca urmare a unor prejudicii aduse mediului este legea stabilită în conformitate cu art.1613 1 alin. (1), cu excepţia cazurilor în care persoana care pretinde despăgubiri pentru aceste prejudicii doreşte să-şi întemeieze acţiunea pe legea statului în care a avut loc faptul cauzator de prejudicii.
Articolul 16135. Încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală
(1) Legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale care decurg din încălcarea unui drept asupra obiectului de proprietate intelectuală este legea statului pentru care se solicită protecţie.
(2) În cazul obligaţiilor necontractuale care decurg din încălcarea unui drept asupra obiectului de proprietate intelectuală unitar la nivel internaţional, legea aplicabilă, în orice materie care nu este reglementată de instrumentul internaţional relevant, este legea statului în care s-a produs încălcarea.
(3) Nu se poate deroga de la legea aplicabilă în conformitate cu prezentul articol printr-un acord încheiat în temeiul art.161310 .
Articolul 16136. Acţiunile sindicale
Fără a aduce atingere art.16131 alin.(2), legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale ce decurg din răspunderea unei persoane în calitatea sa de lucrător sau angajator ori din răspunderea organizaţiilor care reprezintă interesele profesionale ale acestora, pentru prejudicii cauzate printr-o acţiune sindicală în curs de desfăşurare sau terminată, este legea statului în care va fi sau a fost întreprinsă acţiunea respectivă.
Secţiunea a 2-a
Îmbogăţirea nejustificată, gestiunea de afaceri
şi răspunderea precontractuală
Articolul 16137. Îmbogăţirea nejustificată
(1) Dacă o obligaţie necontractuală care decurge din îmbogăţirea nejustificată, inclusiv plata nedatorată, se referă la un raport existent între părţi, precum cel rezultat dintr-un contract sau dintr-o faptă ilicită, raport strîns legat de respectiva îmbogăţire nejustificată, aceasta este reglementată de legea care reglementează raportul vizat.
(2) Dacă legea aplicabilă nu poate fi stabilită în temeiul alin.(1), iar părţile îşi au reşedinţa obişnuită în acelaşi stat în momentul producerii faptului cauzator de îmbogăţire nejustificată, se aplică legea respectivului stat.
(3) Dacă legea aplicabilă nu poate fi stabilită în temeiul alin.(1) sau (2), legea aplicabilă este legea statului în care s-a produs îmbogăţirea nejustificată.
(4) În cazul în care reiese clar, din toate circumstanţele referitoare la caz, că obligaţia necontractuală rezultată din îmbogăţirea nejustificată are în mod vădit mai multă legătură cu un alt stat decît cel menţionat în alin.(1)–(3), se aplică legea acelui alt stat.
Articolul 16138. Gestiunea de afaceri
(1) Dacă o obligaţie necontractuală care decurge din gestiunea de afaceri se referă la un raport existent între părţi, cum ar fi cel rezultat dintr-un contract sau dintr-o faptă ilicită, raport strîns legat de respectiva obligaţie necontractuală, obligaţia necontractuală este reglementată de legea care reglementează raportul în cauză.
(2) Dacă legea aplicabilă nu poate fi stabilită în temeiul alin.(1), iar părţile îşi au reşedinţa obişnuită în acelaşi stat în momentul producerii actului sau faptului cauzator de prejudicii, se aplică legea respectivului stat.
(3) Dacă legea aplicabilă nu poate fi stabilită în temeiul alin.(1) sau (2), legea aplicabilă este legea statului în care are loc gestiunea de afaceri.
(4) În cazul în care reiese clar, din toate circumstanţele referitoare la caz, că obligaţia necontractuală care decurge din gestiunea de afaceri are în mod vădit mai multă legătură cu un alt stat decît cel menţionat în alin.(1)–(3), se aplică legea acelui alt stat.
Articolul 16139. Răspunderea precontractuală
(1) Legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale care decurg din înţelegerile la care se ajunge înainte de semnarea unui contract, indiferent dacă respectivul contract a fost efectiv semnat sau nu, este legea aplicabilă contractului în cauză sau legea care ar fi fost aplicabilă contractului dacă acesta ar fi fost încheiat.
(2) Dacă legea aplicabilă nu poate fi stabilită în temeiul alin.(1), atunci legea aplicabilă este:
a) legea statului în care s-a produs prejudiciul, indiferent în ce stat are loc faptul cauzator de prejudicii şi indiferent de statul sau statele în care se manifestă efectele indirecte ale respectivului fapt; sau
b) în cazul în care părţile îşi au reşedinţa obişnuită în acelaşi stat în momentul producerii faptului cauzator de prejudicii, se aplică legea respectivului stat; sau
c) în cazul în care reiese clar, din toate circumstanţele referitoare la caz, că obligaţia necontractuală rezultată din înţelegerile la care se ajunge înainte de semnarea unui contract are în mod vădit mai multă legătură cu un alt stat decît cel prevăzut la lit.a) şi b), se aplică legea acelui alt stat.
Articolul 161310. Domeniul de aplicare în cazul încălcării dreptului de proprietate intelectuală
În sensul prezentului capitol, prevederile art.16135 se aplică obligaţiilor necontractuale care decurg din încălcarea unui drept de proprietate intelectuală.
Secţiunea a 3-a
Libertatea de alegere
Articolul 161311. Libertatea de alegere
(1) Părţile au posibilitatea de a alege, de comun acord, legea care să reglementeze obligaţiile necontractuale născute între ele:
a) printr-un acord încheiat ulterior producerii faptului cauzator de prejudicii; sau
b) în cazul în care toate părţile implicate desfăşoară o activitate comercială, printr-un acord liber negociat anterior producerii faptului cauzator de prejudicii.
(2) Alegerea făcută trebuie să fie explicită sau să reiasă cu un grad rezonabil de certitudine din circumstanţele referitoare la caz şi nu poate aduce atingere drepturilor terţilor.
(3) În cazul în care toate elementele relevante pentru situaţia respectivă, în momentul cînd are loc faptul cauzator de prejudicii, se află în alt stat decît cel al cărui lege a fost aleasă, alegerea făcută de părţi nu poate aduce atingere aplicării în mod corespunzător a dispoziţiilor imperative ale legii acelui alt stat, de la care nu se poate deroga prin acord.
(4) În cazul în care toate elementele relevante pentru situaţia respectivă, în momentul cînd are loc faptul cauzator de prejudicii, se află în unul sau mai multe state, alegerea de către părţi a unei legi aplicabile, alta decît cea a statului instanţei competente, nu poate aduce atingere aplicării în mod corespunzător a dispoziţiilor imperative ale dreptului internaţional de la care nu se poate deroga prin acord, astfel cum au fost puse în aplicare în statul instanţei competente.
Secţiunea a 4-a
Dispoziţii comune
Articolul 161312. Domeniul legii aplicabile
Legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale în temeiul prezentului capitol reglementează în special:
a) temeiul şi întinderea răspunderii, inclusiv identificarea persoanelor care pot răspunde delictual pentru faptele lor;
b) motivele de exonerare de răspundere, de limitare şi de partajare a răspunderii;
c) existenţa, natura şi evaluarea prejudiciului invocat sau a despăgubirilor solicitate;
d) în limitele competenţei conferite instanţei prin codul său de procedură, măsurile asigurătorii pe care le poate adopta o instanţă pentru a preveni sau a înceta vătămarea ori prejudiciul sau pentru a asigura acordarea de despăgubiri;
e) posibilitatea sau imposibilitatea transmiterii dreptului de a invoca prejudiciul sau a pretinde despăgubiri, inclusiv prin succesiune;
f) persoanele care au dreptul la despăgubiri pentru prejudicii personale;
g) răspunderea pentru fapta altuia;
h) modalităţi de stingere a obligaţiilor şi normele care reglementează prescripţia şi decăderea, inclusiv regulile cu privire la începerea, întreruperea şi suspendarea termenelor de prescripţie şi decădere.
Articolul 161313. Normele de siguranţă şi comportament
În evaluarea comportamentului unei persoane a cărei răspundere este invocată se ţine cont, în fapt şi în mod corespunzător, de normele de siguranţă şi comportament în vigoare în locul şi în momentul producerii faptului care angajează răspunderea persoanei respective.
Articolul 161314. Acţiunea directă împotriva asigurătorului persoanei responsabile
Persoana care a suferit un prejudiciu poate introduce o acţiune directă împotriva asigurătorului persoanei răspunzătoare pentru acordarea despăgubirilor dacă această posibilitate este prevăzută în legea aplicabilă obligaţiei necontractuale sau în legea aplicabilă contractului de asigurare.
Articolul 161315. Subrogarea
În cazul în care un creditor are o creanţă faţă de un debitor, iar un terţ are obligaţia de a-l despăgubi pe creditor sau l-a despăgubit în fapt pe creditor, ducînd la stingerea obligaţiei respective, legea care reglementează obligaţia terţului de a-l despăgubi pe creditor determină dacă şi în ce măsură terţul are dreptul de a exercita faţă de debitor drepturile pe care creditorul le avea faţă de debitor, în temeiul legii aplicabile raportului dintre debitor şi creditor.
Articolul 161316. Răspunderea multiplă
În cazul în care un creditor are creanţe faţă de mai mulţi debitori care răspund în comun pentru aceeaşi obligaţie, iar unul dintre debitori l-a despăgubit deja, în tot sau în parte, pe creditorul respectiv, dreptul acelui debitor de a solicita despăgubiri din partea celorlalţi debitori este reglementat de legea aplicabilă obligaţiei necontractuale a acelui debitor faţă de creditor.
Articolul 161317. Condiţiile de formă
Un act unilateral privind o obligaţie necontractuală, destinat să producă efecte juridice, este considerat a fi valabil din punct de vedere al formei dacă satisface cerinţele de formă impuse de legea care reglementează obligaţia necontractuală în cauză sau de legea din statul în care este efectuat actul respectiv.
Articolul 161318. Sarcina probei
(1) Legea care reglementează o obligaţie necontractuală în temeiul prezentului capitol se aplică în măsura în care cuprinde, în materie de obligaţii necontractuale, norme care instituie unele prezumţii legale sau care stabilesc sarcina probei.
(2) Actele destinate să producă efecte juridice pot fi dovedite prin orice mijloc de probă recunoscut de legea instanţei competente sau de oricare dintre legile menţionate la art.161317, conform cărora actul respectiv este formal valid, cu condiţia ca acest mijloc de probă să poată fi administrat în faţa instanţei competente.
Secţiunea a 5-a
Domeniul de aplicare
Articolul 161319. Domeniul de aplicare
(1) Prezentul capitol se aplică obligaţiilor necontractuale în materie civilă şi comercială, în situaţii care implică un conflict de legi. Acesta nu se aplică, în special, în materie fiscală, vamală sau administrativă sau în ceea ce priveşte răspunderea statului privind acţiuni sau inacţiuni efectuate în exercitarea autorităţii statului (acta iure imperii).
(2) Următoarele aspecte sînt excluse din domeniul de aplicare al prezentului capitol:
a) obligaţiile necontractuale rezultate din relaţiile de rudenie sau din relaţii care sînt considerate, în conformitate cu legea care le este aplicabilă, ca avînd efecte comparabile, inclusiv obligaţiile de întreţinere;
b) obligaţiile necontractuale care decurg din regimurile matrimoniale, din regimurile patrimoniale ale relaţiilor care sînt considerate, în conformitate cu legea care le este aplicabilă, ca avînd efecte comparabile cu căsătoria, precum şi obligaţiile necontractuale care decurg din testamente şi succesiune;
c) obligaţiile necontractuale rezultate din cambii, cecuri şi bilete la ordin, precum şi alte instrumente negociabile, în măsura în care obligaţiile care rezultă din astfel de instrumente negociabile decurg din caracterul lor negociabil;
d) obligaţiile necontractuale care derivă din dreptul societăţilor comerciale şi al altor organisme, constituite sau nu ca persoane juridice, cu privire la aspecte precum constituirea, prin înregistrare sau în alt mod, personalitatea juridică, organizarea internă sau dizolvarea societăţilor comerciale şi a altor organisme, constituite sau nu ca persoane juridice, răspunderea personală a asociaţilor şi a membrilor acestora pentru obligaţiile societăţii comerciale sau organismului, precum şi răspunderea personală a cenzorilor faţă de o societate comercială sau faţă de membrii acesteia în efectuarea controalelor legale ale documentelor contabile;
e) obligaţiile necontractuale care decurg din relaţiile dintre fondatorii, membrii consiliului de administraţie şi beneficiarii unei fiducii create în mod voluntar;
f) obligaţiile necontractuale care decurg din producerea daunelor nucleare;
g) obligaţiile necontractuale care decurg din atingeri aduse vieţii private şi drepturilor referitoare la personalitate, inclusiv din defăimare.
(3) Prezentul capitol nu se aplică în materie probatorie şi procedurală, fără a aduce atingere art.161317 şi 161318.
Articolul 161320. Obligaţiile necontractuale
(1) În sensul prezentului capitol, “prejudiciu” reprezintă orice consecinţă a unei fapte ilicite, a îmbogăţirii nejustificate, a negotiorum gestio (gestiune de afaceri) sau a culpa in contrahendo (răspundere precontractuală).
(2) Prezentul capitol se aplică şi obligaţiilor necontractuale care pot surveni în viitor.
(3) Orice referire în prezentul capitol la:
a) un fapt cauzator de prejudicii – include acele fapte în urma cărora se pot produce prejudicii; şi
b) un prejudiciu – include prejudiciul care este probabil să se producă în viitor.”
687. Articolele 1614–1620 se abrogă.
688. Titlul II din cartea a cincea se completează cu capitolul V2 cu următorul cuprins:
“Capitolul V2
FIDUCIA
Articolul 16201. Alegerea legii aplicabile fiduciei
(1) Fiducia este supusă legii alese de constituitor.
(2) Dispoziţiile art.16091 rămîn aplicabile.
Articolul 16202. Determinarea obiectivă a legii aplicabile fiduciei
În lipsa alegerii legii aplicabile, precum şi în cazul în care legea aleasă nu cunoaşte instituţia fiduciei, se aplică legea statului cu care fiducia prezintă cele mai strînse legături. În acest scop, se tine seama îndeosebi de:
a) locul de administrare a masei patrimoniale fiduciare, desemnat de constituitor;
b) locul situării bunurilor din componenţa masei patrimoniale fiduciare;
c) locul unde fiduciarul îşi are reşedinţa obişnuită sau, după caz, sediul;
d) scopul fiduciei şi locul unde acesta urmează să se realizeze.
Articolul 16203. Domeniul de aplicare al legii aplicabile fiduciei
Legea determinată potrivit art.16201 şi 16202 este aplicabilă condiţiilor de validitate, interpretării şi efectelor fiduciei, precum şi administrării ei. Această lege reglementează, în special:
a) desemnarea, renunţarea şi înlocuirea fiduciarului, condiţiile speciale pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a fi desemnată fiduciar, precum şi transmiterea împuternicirilor fiduciarului;
b) drepturile şi obligaţiile dintre fiduciari;
c) dreptul fiduciarului de a delega în tot sau în parte executarea obligaţiilor sale sau exercitarea împuternicirilor care îi revin;
d) împuternicirile fiduciarului de a administra şi de a dispune de bunurile din masa patrimonială fiduciară, de a constitui garanţii şi de a dobîndi alte bunuri;
e) împuternicirile fiduciarului de a face investiţii şi plasamente;
f) restricţiile cu privire la durata fiduciei, precum şi cele cu privire la împuternicirile fiduciarului de a constitui rezerve din veniturile rezultate din administrarea bunurilor;
g) raporturile dintre fiduciar şi beneficiar, inclusiv răspunderea personală a fiduciarului fată de beneficiar;
h) modificarea sau stingerea fiduciei;
i) repartizarea bunurilor din componenţa masei patrimoniale fiduciare;
j) obligaţia fiduciarului de a raporta despre modul de administrare a masei patrimoniale fiduciare.
Articolul 16204. Situaţiile speciale
Un element al fiduciei, susceptibil de a fi izolat, şi în special administrarea acestuia, poate fi supus unei legi distincte.”
689. Articolele 1621–1623 se abrogă.
690. Codul se completează cu articolele 16231–162314 cu următorul cuprins:
“Articolul 16231. Norma generală
(1) Sub rezerva cazului în care prezentul capitol cuprinde dispoziţii contrare, legea aplicabilă succesiunii în ansamblul său este cea a statului în care cel care a lăsat moştenirea îşi avea reşedinţa obişnuită în momentul decesului.
(2) În cazul în care, cu titlu de excepţie, toate circumstanţele cazului indică în mod clar că, în momentul decesului, cel care a lăsat moştenirea avea în mod evident o legătură mai strînsă cu un alt stat decît statul a cărui lege ar fi aplicabilă în temeiul alin.(1), legea aplicabilă succesiunii este legea acelui alt stat.
Articolul 16232. Alegerea legii
(1) O persoană poate să aleagă ca legea care să se aplice succesiunii sale în ansamblul său să fie legea statului a cărui cetăţenie o deţine în momentul alegerii legii sau la momentul decesului.
(2) O persoană care deţine mai multe cetăţenii poate să aleagă legea oricăruia dintre statele al căror cetăţean este în momentul alegerii legii sau la momentul decesului.
(3) Alegerea legii trebuie exprimată în mod explicit, printr-o declaraţie sub forma unei dispoziţii pentru cauză de moarte, sau trebuie să rezulte din clauzele unei astfel de dispoziţii.
(4) Condiţiile de fond ale actului prin care s-a făcut alegerea legii sînt reglementate de legea aleasă.
(5) Orice modificare sau revocare a alegerii legii trebuie să îndeplinească condiţiile de formă pentru modificarea sau revocarea unei dispoziţii pentru cauză de moarte.
Articolul 16233. Domeniul de aplicare a legii aplicabile
(1) Legea stabilită în temeiul art.16231 sau 16232 reglementează succesiunea în ansamblul său.
(2) Această lege reglementează, în special:
a) temeiul, momentul şi locul deschiderii moştenirii;
b) vocaţia succesorală a beneficiarilor, stabilirea cotelor-părţi ce le revin acestora, a obligaţiilor care le pot fi impuse de către cel care a lăsat moştenirea, precum şi a altor drepturi privind succesiunea, inclusiv drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor;
c) capacitatea succesorală;
d) dezmoştenirea şi nedemnitatea;
e) transferul către moştenitori şi, după caz, către legatari al bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor din care se compune masa succesorală, inclusiv condiţiile şi efectele acceptării succesiunii sau a unui legat sau ale renunţării la acestea;
f) împuternicirile conferite moştenitorilor, executorilor testamentari şi altor administratori ai masei succesorale, în special cu privire la vînzarea bunurilor şi plata creditorilor, fără a aduce atingere împuternicirilor menţionate la art.16239 alin.(4)–(8);
g) răspunderea pentru datoriile masei succesorale;
h) partea din masa succesorală de care se poate dispune, rezerva succesorală şi alte restricţii privind libertatea de a dispune pentru cauză de moarte, precum şi pretenţiile pe care persoanele apropiate defunctului le-ar putea avea faţă de masa succesorală sau faţă de moştenitori;
i) obligaţiile privind raportul sau reducţiunea liberalităţilor la calcularea cotelor-părţi din succesiune ale diverşilor beneficiari; şi
j) partajul succesoral.
Articolul 16234. Dispoziţii pentru cauză de moarte, altele decît pactele asupra unei succesiuni viitoare
(1) O dispoziţie pentru cauză de moarte, alta decît un pact asupra unei succesiuni viitoare, este reglementată, în privinţa admisibilităţii sale şi a condiţiilor de fond, de legea care, în temeiul prezentului capitol, ar fi fost aplicabilă succesiunii persoanei care a întocmit dispoziţia în cazul în care aceasta ar fi decedat în ziua întocmirii dispoziţiei.
(2) Fără a aduce atingere dispoziţiilor alin.(1), o persoană poate alege ca lege care să îi reglementeze dispoziţia pentru cauză de moarte, cu privire la admisibilitatea şi condiţiile de fond ale acesteia, legea pe care acea persoană ar fi putut să o aleagă în conformitate cu art.16232, în condiţiile stabilite de respectivul articol.
(3) Dispoziţiile alin.(1) se aplică, după caz, modificării sau revocării dispoziţiei pentru cauză de moarte, alta decît un pact asupra unei succesiuni viitoare. În eventualitatea alegerii legii în conformitate cu alin.(2), modificarea sau revocarea este reglementată de legea aleasă.
Articolul 16235. Pactele asupra unei succesiuni viitoare
(1) Un pact asupra unei succesiuni viitoare referitor la succesiunea unei persoane este reglementat, în privinţa admisibilităţii sale, a condiţiilor de fond ale acestuia, a caracterului obligatoriu între părţi şi a condiţiilor pentru desfacerea sa, de legea care, în temeiul prezentului capitol, ar fi fost aplicabilă succesiunii persoanei respective, în cazul în care aceasta ar fi decedat în ziua încheierii pactului.
(2) Un pact asupra unei succesiuni viitoare referitor la succesiunea mai multor persoane este admisibil numai dacă este admisibil în conformitate cu toate legile care, în temeiul prezentului capitol, ar fi fost aplicabile succesiunii tuturor persoanelor implicate, în cazul în care acestea ar fi decedat în ziua încheierii pactului.
(3) Un pact asupra unei succesiuni viitoare care este admisibil în temeiul alin.(2) este reglementat, în ceea ce priveşte condiţiile de fond, caracterul obligatoriu între părţi şi condiţiile pentru desfacerea sa, de legea cu care are cea mai strînsă legătură dintre cele prevăzute la alin.(2).
(4) Fără a aduce atingere dispoziţiilor alin.(1)–(3), părţile pot alege ca lege care să reglementeze pactul asupra unei succesiuni viitoare, în ceea ce priveşte admisibilitatea, condiţiile de fond, caracterul obligatoriu între părţi şi condiţiile pentru desfacerea sa, legea pe care persoana sau una dintre persoanele al căror patrimoniu este vizat ar fi putut să o aleagă în conformitate cu art.16232, în condiţiile stabilite de respectivul articol.
Articolul 16236. Condiţiile de fond ale dispoziţiilor pentru cauză de moarte
(1) În sensul art.16234 şi 16235, se referă la condiţiile de fond următoarele elemente:
a) capacitatea persoanei care întocmeşte dispoziţia pentru cauză de moarte de a întocmi o astfel de dispoziţie;
b) cauzele speciale care împiedică persoana care întocmeşte dispoziţia să dispună în beneficiul anumitor persoane sau care împiedică o persoană să primească bunuri succesorale de la persoana care întocmeşte dispoziţia;
c) admisibilitatea reprezentării în vederea întocmirii unei dispoziţii pentru cauză de moarte;
d) interpretarea dispoziţiei;
e) dolul, violenţa, eroarea şi oricare alte aspecte referitoare la consimţămîntul sau la intenţia persoanei care întocmeşte dispoziţia.
(2) În cazul în care o persoană are capacitatea de a întocmi o dispoziţie pentru cauză de moarte în temeiul legii aplicabile în conformitate cu art.16234 sau 16235, schimbarea ulterioară a legii aplicabile nu afectează capacitatea sa de a modifica sau de a revoca o astfel de dispoziţie.
Articolul 16237. Condiţiile de formă ale dispoziţiilor pentru cauză de moarte întocmite în formă scrisă
(1) O dispoziţie pentru cauză de moarte întocmită în formă scrisă îndeplineşte condiţiile de formă în cazul în care forma sa respectă legea:
a) statului în care a fost întocmită dispoziţia sau în care a fost încheiat pactul asupra unei succesiuni viitoare;
b) statului a cărui cetăţenie o posedă testatorul sau cel puţin una dintre persoanele a căror succesiune este vizată de un pact asupra unei succesiuni viitoare, fie la momentul întocmirii dispoziţiei sau al încheierii pactului, fie la momentul decesului;
c) statului în care îşi are domiciliul testatorul sau cel puţin una dintre persoanele a căror succesiune este vizată de un pact asupra unei succesiuni viitoare, fie la momentul întocmirii dispoziţiei sau al încheierii pactului, fie la momentul decesului;
d) statului în care îşi are reşedinţa obişnuită testatorul sau cel puţin una dintre persoanele a căror succesiune este vizată de un pact asupra unei succesiuni viitoare, fie la momentul întocmirii dispoziţiei sau al încheierii pactului, fie la momentul decesului; sau
e) în ceea ce priveşte bunurile imobile – a statului în care acestea sînt situate.
(2) Stabilirea faptului dacă testatorul sau persoanele a căror succesiune este vizată de pactul asupra unei succesiuni viitoare au avut domiciliul într-un anume stat este reglementată de legea statului respectiv.
(3) Dispoziţiile alin.(1) şi (2) se aplică, de asemenea, dispoziţiilor pentru cauză de moarte care modifică sau revocă o dispoziţie anterioară. Modificarea sau revocarea îndeplineşte, de asemenea, condiţiile de formă dacă respectă oricare dintre legile în conformitate cu care, în temeiul alin.(1), dispoziţia pentru cauză de moarte care a fost modificată sau revocată era valabilă.
(4) În sensul prezentului articol, se consideră că orice dispoziţie legală care limitează formele permise de dispoziţii pentru cauză de moarte prin trimitere la vîrstă, cetăţenie sau la alte condiţii personale ale testatorului sau ale persoanelor a căror succesiune este vizată de un pact asupra unei succesiuni viitoare aparţine chestiunilor de formă. Acelaşi lucru este valabil şi pentru calificările pe care trebuie să le posede martorii, necesare pentru validitatea unei dispoziţii pentru cauză de moarte.
Articolul 16238. Condiţiile de formă ale unei declaraţii privind acceptarea sau renunţarea la moştenire
O declaraţie privind acceptarea moştenirii, a unui legat sau a unei rezerve succesorale sau renunţarea la acestea ori o declaraţie concepută să limiteze răspunderea declarantului este valabilă, în ceea ce priveşte forma, dacă respectă cerinţele impuse de:
a) legea aplicabilă succesiunii în temeiul art.16231 sau 16232; sau
b) legea statului în care declarantul îşi are reşedinţa obişnuită.
Articolul 16239. Norme speciale privind numirea şi împuternicirile unui administrator al masei succesorale în anumite situaţii
(1) Atunci cînd numirea unui administrator este obligatorie sau obligatorie la cerere, în temeiul legii statului în care se află instanţele judecătoreşti competente să se pronunţe asupra succesiunii conform prezentului capitol, iar legea aplicabilă succesiunii este o lege străină, instanţele din acel stat, atunci cînd sînt sesizate, pot să numească unul sau mai mulţi administratori ai masei succesorale în conformitate cu propria lor lege, cu respectarea condiţiilor prevăzute în acest articol.
(2) Administratorul numit (administratorii numiţi) în conformitate cu prezentul alineat este îndrituit (sînt îndrituiţi) să execute testamentul defunctului şi/sau să administreze masa succesorală a acestuia în condiţiile legii aplicabile succesiunii. În cazul în care legea respectivă nu prevede administrarea masei succesorale de către o persoană care nu are calitatea de beneficiar, instanţele judecătoreşti din statul în care urmează să fie numit administratorul pot desemna un administrator terţ în conformitate cu propria lor lege, dacă respectiva lege nu dispune altfel şi dacă există un conflict grav de interese între beneficiari sau între beneficiari şi creditori sau alte persoane care au garantat datoriile defunctului, un dezacord între beneficiari cu privire la administrarea masei succesorale sau o masă succesorală dificil de administrat din cauza naturii bunurilor.
(3) Administratorul numit (administratorii numiţi) în conformitate cu alin.(1) sau, după caz, alin.(2) este singura persoană (sînt singurele persoane) îndrituită (îndrituite) să exercite împuternicirile menţionate la alin.(4)–(8).
(4) Persoana numită ca administrator (persoanele numite ca administratori) în conformitate cu alin.(1)–(3) exercită acele împuterniciri de administrare a masei succesorale pe care le poate (pot) exercita în conformitate cu legea aplicabilă succesiunii. Autoritatea care face numirea stabileşte, în cuprinsul hotărîrii sale, condiţiile de exercitare a acestor împuterniciri în conformitate cu legea aplicabilă succesiunii.
(5) Atunci cînd legea aplicabilă succesiunii nu conferă competenţe suficiente pentru prezervarea bunurilor din masa succesorală sau pentru protejarea drepturilor creditorilor sau ale altor persoane care au garantat datoriile defunctului, autoritatea care face numirea poate hotărî să permită administratorului (administratorilor) să exercite, pe bază reziduală, împuternicirile prevăzute în acest scop în legea proprie şi poate stabili, în hotărîrea sa, condiţii specifice pentru exercitarea respectivelor împuterniciri în conformitate cu acea lege.
(6) Atunci cînd exercită astfel de împuterniciri reziduale, administratorul (administratorii) trebuie să respecte legea aplicabilă succesiunii în ceea ce priveşte transferul de proprietate asupra masei succesorale, răspunderea pentru datoriile succesiunii, drepturile beneficiarilor, inclusiv, atunci cînd este cazul, dreptul de a accepta sau de a renunţa la succesiune şi împuternicirile executorului testamentar al defunctului.
(7) Fără a aduce atingere alin.(4)–(6), autoritatea care numeşte unul sau mai mulţi administratori în conformitate cu alin.(1)–(3) poate hotărî, cu titlu de excepţie, atunci cînd legea aplicabilă succesiunii este legea unui stat terţ, să confere respectivilor administratori toate împuternicirile de administrare prevăzute în legea statului în care sînt numiţi.
(8) Atunci cînd exercită astfel de împuterniciri, administratorii trebuie să respecte, în special, vocaţia succesorală a beneficiarilor şi stabilirea drepturilor lor succesorale, inclusiv drepturile lor la o rezervă succesorală sau la pretenţii asupra masei succesorale ori contra moştenitorilor în conformitate cu legea aplicabilă succesiunii.
Articolul 162310. Norme speciale ce impun restricţii cu privire la succesiune sau afectează succesiunea sub anumite aspecte
În cazul în care legea statului în care sînt situate anumite bunuri imobile, anumite întreprinderi sau alte categorii speciale de bunuri conţine norme speciale care, din motive economice, familiale sau sociale, stabilesc restricţii privind succesiunile sau afectează succesiunile în ceea ce priveşte acele bunuri, acele norme speciale se aplică succesiunii în măsura în care, în temeiul legii acelui stat, respectivele norme sînt aplicabile indiferent de legea aplicabilă succesiunii.
Articolul 162311. Adaptarea drepturilor reale
În situaţia în care o persoană invocă un drept real la care este îndrituită în temeiul legii aplicabile succesiunii, iar în legislaţia statului unde este invocat dreptul real nu este prevăzut dreptul real în cauză, respectivul drept se adaptează, dacă este necesar şi în măsura în care acest lucru este posibil, la cel mai apropiat drept real echivalent în temeiul legislaţiei statului respectiv, luînd în considerare obiectivele şi interesele urmărite de dreptul real specific şi efectele acestuia.
Articolul 162312. Comorienţi
În cazul în care două sau mai multe persoane ale căror succesiuni sînt reglementate de legi diferite decedează în împrejurări în care nu se poate stabili cu precizie ordinea în care au survenit decesele şi în cazul în care legile respective soluţionează diferit această situaţie sau nu cuprind dispoziţii în acest sens, niciun defunct nu are dreptul la succesiunea celuilalt sau a celorlalţi defuncţi.
Articolul 162313. Succesiunea vacantă
În măsura în care, conform legii aplicabile succesiunii în temeiul prezentului capitol, nu există niciun moştenitor sau niciun legatar pentru bunurile desemnate printr-o dispoziţie pentru cauză de moarte şi nicio persoană fizică nu are calitatea de moştenitor în temeiul legii, aplicarea legii astfel determinate nu aduce atingere dreptului unui stat sau al unei entităţi desemnate în acest scop de respectivul stat să dobîndească, în temeiul legii sale, bunurile din masa succesorală situate pe teritoriul său, cu condiţia ca creditorii să aibă dreptul să solicite satisfacerea creanţelor lor din masa succesorală în ansamblul său.
Articolul 162314. Domeniul de aplicare
(1) Prezentul capitol se aplică succesiunilor privind masele succesorale ale persoanelor decedate. Prezentul capitol nu se aplică în materie fiscală, vamală sau administrativă.
(2) Sînt excluse din domeniul de aplicare al prezentului capitol:
a) statutul persoanelor fizice, precum şi relaţiile de familie şi relaţiile care, în conformitate cu legea care le este aplicabilă, sînt considerate ca avînd efecte comparabile;
b) capacitatea juridică a persoanelor fizice, fără a aduce atingere dispoziţiilor art.16233 alin. (2) lit.c) şi art.16236;
c) chestiunile referitoare la dispariţia, absenţa sau moartea prezumată a unei persoane fizice;
d) chestiunile legate de aspectele patrimoniale ale regimurilor matrimoniale şi de aspectele patrimoniale ale relaţiilor care sînt considerate, în conformitate cu legea care le este aplicabilă, ca avînd efecte comparabile cu cele ale căsătoriei;
e) obligaţiile de întreţinere, altele decît cele pentru cauză de moarte;
f) condiţiile de formă ale dispoziţiilor privind aspecte patrimoniale pentru cauză de moarte întocmite în formă verbală;
g) drepturile de proprietate şi bunurile constituite sau transferate altfel decît prin succesiune, de exemplu prin liberalităţi, prin proprietatea comună căreia i se aplică dreptul partenerului supravieţuitor, prin planurile de pensii, prin contractele de asigurare şi acordurile similare, fără a aduce atingere dispoziţiilor art.16233 alin. (2) lit.i);
h) chestiunile reglementate de dreptul societăţilor comerciale şi al altor organisme, constituite ca persoane juridice sau nu, cum ar fi clauzele incluse în actele constitutive şi în statutele societăţilor comerciale şi ale altor organisme, constituite ca persoane juridice sau nu, care stabilesc ce anume se va întîmpla cu acţiunile în cazul decesului membrilor acestora;
i) dizolvarea, expirarea duratei şi fuzionarea societăţilor comerciale şi a altor organisme, constituite ca persoane juridice sau nu;
j) constituirea, administrarea şi dizolvarea fiduciilor;
k) natura drepturilor reale;
l) orice înregistrare într-un registru a drepturilor de proprietate asupra unor bunuri imobile sau mobile, inclusiv cerinţele legale pentru o astfel de înregistrare, precum şi efectele înregistrării sau ale lipsei înregistrării unor astfel de drepturi într-un registru.”
Art.II. – Legea nr.1125/2002 pentru punerea în aplicare a Codului civil al Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.82–86, art.663), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. După clauza de adoptare se introduce textul:
“Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE”.
2. Articolul 11 va avea următorul cuprins:
“Art.11. – Se aprobă formularele standard conform anexelor nr.1–9 la prezenta lege.”
3. Legea se completează cu capitolul II cu următorul cuprins:
“Capitolul II
DISPOZIŢII PENTRU PUNEREA ÎN APLICARE A MODIFICĂRILOR OPERATE
PRIN LEGEA NR.133/2018 PRIVIND MODERNIZAREA CODULUI CIVIL
ŞI MODIFICAREA UNOR ACTE LEGISLATIVE
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
Art.5. – (1) Dispoziţiile prezentului capitol reglementează punerea în aplicare a modificărilor la Codul civil operate prin Legea nr.133/2018.
(2) Dispoziţiile art.6 din Codul civil, cu modificările operate prin Legea nr.133/2018, şi prevederile Legii nr.100/2017 cu privire la actele normative se aplică în partea nereglementată de dispoziţiile prezentului capitol.
(3) Dispoziţiile Codului civil în redacţia anterioară intrării în vigoare a Legii nr.133/2018 se vor interpreta autonom, fără a se putea invoca intervenirea modificărilor la Codul civil operate prin Legea nr.133/2018.
Art.6. – (1) Modificările la Codul civil operate prin Legea nr.133/2018 intră în vigoare la 1 martie 2019, cu excepţia celor operate la art.464 şi la capitolul XXVI (Asigurarea) din titlul III cartea a treia, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2020.
(2) Guvernul, pînă la 1 martie 2019, va asigura republicarea, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, a Codului civil şi a prezentei legi, cu modificările operate inclusiv prin legea menţionată la alin.(1), dîndu-le titlurilor, capitolelor, secţiunilor, paragrafelor, articolelor şi alineatelor o nouă numerotare şi corectînd, după caz, toate referinţele la articolele şi la alineatele Codului civil.
(3) În cazul în care, la data republicării conform dispoziţiilor alin.(2), unele dispoziţii legale încă nu sînt în vigoare, în ediţia respectivă a Monitorului Oficial al Republicii Moldova se va face o menţiune corespunzătoare despre data ulterioară a intrării în vigoare. Neincluderea în ediţia republicată a Codului civil a dispoziţiilor vechi ale capitolului XXVI (Asigurarea) din titlul III cartea a treia nu afectează acţiunea lor pînă la 1 ianuarie 2020 conform dispoziţiilor alin.(1).
(4) Ori de cîte ori actele legislative sau normative fac trimitere la Codul civil, la un anumit articol sau la dispoziţii abrogate ori modificate, sau la articolele renumerotate ulterior prin legea menţionată la alin.(1), trimiterea se consideră a fi făcută la dispoziţiile corespunzătoare care le înlocuiesc sau la articolul renumerotat.
(5) Ori de cîte ori actele normative fac trimitere la dispoziţiile legale din legile abrogate prin art.XVII din Legea nr.133/2018, trimiterea se consideră a fi făcută la dispoziţiile corespunzătoare ale Codului civil care le înlocuiesc.
Secţiunea a 2-a
Dispoziţii privind punerea în aplicare
a modificărilor operate la cartea întîi
Art.7. – Dispoziţiile art.16 din Codul civil, în redacţia Legii nr.133/2018, se aplică notificărilor expediate începînd cu 1 martie 2019, indiferent de momentul apariţiei situaţiei juridice la care se referă notificarea.
Art.8. – Dispoziţiile art.681–6817 din Codul civil, introduse prin Legea nr.133/2018, se aplică începînd cu 1 martie 2019, chiar dacă administratorul a fost numit în funcţie înainte de 1 martie 2019.
Art.9. – Modificările operate prin Legea nr.133/2018 la dispoziţiile cărţii întîi din Codul civil privitoare la reorganizarea sau lichidarea persoanei juridice nu se aplică procedurilor de reorganizare sau lichidare dacă hotărîrea organului competent privind iniţierea reorganizării sau a lichidării a fost adoptată înainte de 1 martie 2019.
Art.10. – (1) Persoanele juridice înregistrate în Republica Moldova şi filialele şi reprezentanţele persoanelor juridice străine sînt obligate, pînă la 1 ianuarie 2024:
a) să-şi aducă actele de constituire şi/sau statutele sale şi regulamentele filialelor şi reprezentanţelor în concordanţă cu modificările la art.102 şi 103 din Codul civil operate prin Legea nr.133/2018;
b) să ceară operarea modificărilor necesare, conform lit.a), în registrul de stat al persoanelor juridice sau în alt registru de publicitate în care sînt înregistrate conform legii.
(2) Dacă persoana juridică operează, din proprie iniţiativă, o modificare în actul de constituire şi/sau statut înainte de termenul prevăzut la alin.(1), aceasta trebuie să asigure executarea dispoziţiilor alin.(1) în aceeaşi dată.
(3) Înregistrarea modificărilor în actele de constituire şi/sau statutele persoanelor juridice în conformitate cu alin.(1) lit.b) şi alin.(2) se efectuează fără perceperea taxelor şi a plăţilor de înregistrare.
(4) Modificările la art.102 şi 103 din Codul civil, operate prin Legea nr.133/2018, se aplică din 1 martie 2019, indiferent dacă au fost sau nu efectuate modificările prevăzute la alin.(1) din prezentul articol. În special, din 1 martie 2019 se vor aplica următoarele reguli:
a) filialele şi reprezentanţele unei persoane juridice care au fost înregistrate înainte de 1 martie 2019 se vor considera, în sensul legislaţiei în vigoare, sucursale ale respectivei persoane juridice;
b) informaţiile din registrul de stat al persoanelor juridice sau din alt registru de publicitate prevăzut de lege referitoare la filialele şi/sau reprezentanţele persoanei juridice se consideră informaţii referitoare la sucursalele persoanei juridice.
(5) În cazul în care filiala persoanei juridice străine, înregistrată în Republica Moldova înainte de 1 martie 2019, are statut de persoană juridică distinctă de persoana juridică străină, aceasta încetează să aibă statut de persoană juridică distinctă din momentul efectuării modificărilor conform alin.(1) sau, după caz, alin.(2). Cu toate acestea, în termenul prevăzut de alin.(1) sau, după caz, alin.(2), persoana juridică străină cu scop lucrativ sau cu scop nelucrativ poate să iniţieze transformarea filialei înregistrate în Republica Moldova în societate cu răspundere limitată cu asociat unic sau, după caz, în una dintre formele juridice de organizare corespunzătoare pentru persoanele juridice cu scop nelucrativ din Republica Moldova.
(6) Trimiterile din legislaţia în vigoare la filiala sau reprezentanţa persoanei juridice se consideră trimiteri la sucursala persoanei juridice pînă la aducerea legislaţiei în concordanţă cu art.102 şi 103 din Codul civil, cu modificările operate prin Legea nr.133/2018.
Art.11. – Dispoziţiile art.214 din Codul civil în redacţia introdusă prin Legea nr.133/2018 se aplică dacă obligaţia de a încheia actul juridic a fost contractată începînd cu 1 martie 2019 sau a apărut în baza legii începînd cu aceeaşi dată.
Art.12. – Dispoziţiile art.2415 din Codul civil, introduse prin Legea nr.133/2018, se aplică consimţămîntului dat de terţ începînd cu 1 martie 2019, chiar dacă actul juridic pentru care se dă consimţămîntul a fost încheiat înainte de 1 martie 2019.
Art.13. – Modificările dispoziţiilor Codului civil referitoare la termenele de decădere, operate prin Legea nr.133/2018, nu se aplică termenelor care au început să curgă înainte de 1 martie 2019.
Art.14. – (1) Dispoziţiile art.256 alin.(2) şi art.2561 din Codul civil, introduse prin Legea nr.133/2018, se aplică odată cu crearea condiţiilor tehnice, dar nu mai tîrziu de 1 martie 2021.
(2) Guvernul Republicii Moldova va crea şi va asigura funcţionarea registrului procurilor în termenul indicat la alin.(1).
Art.15. – Părţile unui contract încheiat înainte de 1 martie 2019, începînd cu această dată, pot deroga prin contract de la dispoziţiile legale privind prescripţia extinctivă în conformitate cu art.270 din Codul civil, cu modificările operate prin Legea nr.133/2018.
Art.16. – Dispoziţiile art.2791 din Codul civil în redacţia introdusă prin Legea nr.133/2018 se aplică termenelor de prescripţie extinctivă care au început să curgă (inclusiv ca urmare a întreruperii cursului anterior) începînd cu 1 martie 2019.
Art.17. – Formalităţile de publicitate sînt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data efectuării acestora.
Art.18. – Pînă la ajustarea tehnică a registrelor de publicitate cu caracter constitutiv (art.28312 din Codul civil), deţinătorii acestor registre aplică dispoziţiile capitolului II (Registrele de publicitate cu caracter constitutiv) din titlul V cartea întîi din Codul civil în redacţia introdusă prin Legea nr.133/2018, începînd cu 1 martie 2019, cu adaptările corespunzătoare.
Art.19. – (1) Dispoziţiile capitolului II (Registrele de publicitate cu caracter constitutiv) din titlul V cartea întîi din Codul civil în redacţia introdusă prin Legea nr.133/2018 nu afectează drepturile care au fost dobîndite înainte de 1 martie 2019 şi care nu au fost înregistrate de către dobînditor înainte de 1 martie 2019. Dobînditorul dreptului dobîndit înainte de 1 martie 2019 poate cere înregistrarea dreptului său.
(2) Dispoziţiile alin.(1) din prezentul articol se aplică doar în privinţa registrului de stat al transporturilor, registrului navelor sau catalogului naval şi a altor registre de publicitate cu caracter constitutiv (art.28312 din Codul civil), cărora, înainte de 1 martie 2019, legea nu le recunoştea caracterul constitutiv.
(3) Dispoziţiile art.28327 alin.(2) pct.8) din Codul civil, în redacţia introdusă prin Legea nr.133/2018, referitoare la notarea în registru a identităţii viitorilor beneficiari nu se aplică în cazul fiduciilor administrate de administratorii fiduciari participanţi profesionişti care au deţinut licenţe pentru activitatea de administrare fiduciară a investiţiilor conform Legii nr.199/1998 cu privire la piaţa valorilor mobiliare.
Secţiunea a 3-a
Dispoziţii privind punerea în aplicare a modificărilor
operate la cartea a doua
Art.20. – Modificările dispoziţiilor art.288 alin.(2) din Codul civil, operate prin Legea nr.133/2018, nu afectează dispoziţiile art.59 din Legea cadastrului bunurilor imobile nr.1543/1998, care vor fi aplicate în continuare.
Art.21. – Construcţia sau alte lucruri ori lucrări ataşate permanent la teren, înregistrate în capitolul B al registrului bunurilor imobile (în prezenta secţiune, în continuare – bunuri imobile înregistrate separat în capitolul B), din data de 1 martie 2019, încetează a fi bunuri imobile separate şi devin parte componentă a terenului, cu condiţia că, la acea dată, aceeaşi persoană sau aceleaşi persoane deţin în proprietate atît bunul imobil înregistrat separat în capitolul B, cît şi terenul.
Art.22. – (1) Bunurile imobile înregistrate separat în capitolul B care, conform legislaţiei anterioare, nu constituie parte componentă a terenului pe care sînt amplasate şi care, la 1 martie 2019, aparţineau unei alte persoane decît proprietarul terenului nu devin parte componentă a terenului şi continuă să se considere bunuri imobile. Aceeaşi regulă se aplică bunurilor imobile înregistrate separat în capitolul B aflate în proprietate comună dacă oricare dintre coproprietari este şi proprietar al terenului sau dacă doar unii coproprietari ai terenului sînt proprietari ai bunurilor imobile înregistrate separat în capitolul B.
(2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică în mod corespunzător bunurilor imobile înregistrate separat în capitolul B care urmează a fi ridicate pe terenul altei persoane în virtutea unui drept al constructorului apărut înainte de 1 martie 2019 sau pe baza unui contract încheiat înainte de 1 martie 2019.
Art.23. – (1) Proprietarul terenului pe care sînt amplasate bunuri imobile înregistrate separat în capitolul B şi care nu devin parte componentă a terenului la 1 martie 2019, conform art.22, deţine un drept de preemţiune în caz de vînzare a bunului imobil înregistrat separat în capitolul B, iar proprietarul bunului imobil înregistrat separat în capitolul B deţine un drept de preemţiune în caz de vînzare a terenului.
(2) Dacă bunul imobil înregistrat separat în capitolul B se află pe o parte a terenului şi poate fi folosit fără dificultăţi pe acea parte a terenului, atunci dreptul de preemţiune se aplică doar în privinţa părţii de teren necesare pentru exercitarea dreptului de proprietate asupra bunului imobil înregistrat separat în capitolul B.
(3) Orice clauză încheiată după 1 martie 2019 care exclude sau limitează dreptul de preemţiune prevăzut de prezentul articol este lovită de nulitate absolută.
(4) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care terenul aparţine statului sau unităţii administrativ-teritoriale.
Art.24. – Dacă, după 1 martie 2019, terenul şi bunul imobil înregistrat separat în capitolul B devin proprietatea aceleiaşi persoane sau aceloraşi persoane, din data dobîndirii, bunul imobil înregistrat separat în capitolul B încetează a fi bun imobil şi devine parte componentă a terenului pe care este amplasat. Această dispoziţie nu se aplică dacă bunul imobil înregistrat separat în capitolul B este deja parte componentă a terenului conform prezentei secţiuni.
Art.25. – (1) Faptul că, în temeiul art.21, 22 sau 24, bunul imobil înregistrat separat în capitolul B încetează a fi bun imobil şi devine parte componentă a terenului pe care este amplasat nu atrage modificări în menţiunile din registrul bunurilor imobile, iar părţile componente ale terenului înregistrate separat în capitolul B îşi păstrează această înregistrare.
(2) Dacă, în temeiul art.21, 22 sau 24, bunul imobil înregistrat separat în capitolul B încetează a fi bun imobil şi devine parte componentă a terenului pe care este amplasat, din aceeaşi dată se aplică următoarele:
a) în cazul în care terenul era grevat cu un drept real limitat, se consideră că dreptul real limitat se extinde, în măsura în care este posibil, şi asupra bunului imobil înregistrat separat în capitolul B care a încetat a fi bun imobil şi a devenit parte componentă a terenului pe care este amplasat;
b) în cazul în care bunul imobil înregistrat separat în capitolul B care a încetat a fi bun imobil şi a devenit parte componentă a terenului pe care este amplasat era grevat cu un drept real limitat, se consideră că dreptul real limitat se extinde, în măsura în care este posibil, şi asupra terenului pe care acesta este amplasat;
c) în cazurile prevăzute la lit.a) şi b), dacă atît terenul, cît şi bunul imobil înregistrat separat în capitolul B erau grevate cu drepturi de ipotecă în folosul diferitor creditori ipotecari, se consideră că creditorii ipotecari de rang egal deţin acelaşi drept de ipotecă de acelaşi rang, cu dreptul de a fi satisfăcuţi din produsul executării ipotecii proporţional valorii obiectului asupra căruia fiecare dintre ei aveau anterior o ipotecă. La determinarea valorii obiectului se va ţine cont de valoarea acestuia la data cînd bunul imobil înregistrat separat în capitolul B a încetat a fi bun imobil şi a devenit parte componentă a terenului pe care este amplasat;
d) în cazurile prevăzute la lit.a) şi b), dacă atît terenul, cît şi bunul imobil înregistrat separat în capitolul B erau grevate cu drepturi reale limitate, altele decît dreptul de ipotecă, în folosul diferitori titulari, aceste drepturi vor continua să producă efecte juridice pînă la stingerea lor conform conţinutului său, ca şi cum bunul imobil înregistrat separat în capitolul B nu a încetat a fi bun imobil şi nu a devenit parte componentă a terenului pe care este amplasat.
(3) Extinderea obiectului dreptului real limitat conform alin.(2) se produce de plin drept prin efectul prezentei legi, fără înregistrarea în registrul bunurilor imobile. Orice persoană interesată poate cere rectificarea registrului bunurilor imobile pentru a reflecta extinderea conform alin.(2).
(4) Dispoziţiile prezentei secţiuni şi noile dispoziţii ale art.288–2884 din Codul civil, introduse prin Legea nr.133/2018, nu afectează dispoziţiile art.278 şi 2873 din Codul fiscal şi alte dispoziţii ale legislaţiei fiscale conform cărora anumite bunuri imobile, părţi componente ale bunurilor imobile ori părţi din acestea, drepturi asupra lor sau cote-părţi din dreptul asupra lor sînt obiect al impunerii.
Art.26. – (1) Prin efectul Legii nr.133/2018, din 1 martie 2019, se instituie drept de superficie asupra terenului care aparţine unei persoane, alta decît statul sau unitatea administrativ-teritorială, în folosul proprietarului bunului imobil înregistrat separat în capitolul B (cu excepţia construcţiilor provizorii) şi al proprietarului bunului imobil înregistrat separat în capitolul C al registrului bunurilor imobile, dacă proprietarul bunului imobil respectiv, la data de 1 martie 2019, se află în una dintre următoarele situaţii:
a) are un drept de posesie sau folosinţă asupra terenului, născut din lege sau contract, altul decît un drept de superficie;
b) nu are niciun drept asupra terenului.
(2) În cazul prevăzut la alin.(1) lit.b), dreptul de superficie se instituie doar asupra părţii terenului necesare pentru deservirea bunului imobil înregistrat separat în capitolul B. Dimensiunile concrete ale părţilor de teren se stabilesc de către proprietarul terenului, la cererea superficiarului sau la iniţiativa proprietarului.
(3) În cazul prevăzut la alin.(1) lit.a), dacă proprietarul bunului imobil respectiv are dreptul menţionat doar asupra părţii terenului respectiv, dreptul de superficie se extinde doar asupra acelei părţi a terenului asupra căreia el are dreptul menţionat.
Art.27. – (1) Dreptul de superficie prevăzut la art.26 se instituie pe termen determinat.
(2) În cazul în care actul juridic sau administrativ ori legea care guvernează dreptul menţionat la art.26 alin.(1) lit.a) stabileşte un termen de existenţă al dreptului menţionat, după a cărui expirare proprietarul terenului devine proprietar deplin al bunului imobil respectiv înregistrat separat în capitolul B, dreptul de superficie prevăzut la art.26 se stinge la expirarea termenului de existenţă al dreptului menţionat.
(3) În cazurile care nu cad sub incidenţa alin.(2), proprietarul terenului şi superficiarul sînt obligaţi să negocieze şi să convină prin contract asupra termenului dreptului de superficie. Dispoziţiile privind contractul de constituire a superficiei se aplică în mod corespunzător contractului prin care se determină termenul dreptului de superficie.
(4) Superficiarul are dreptul de a cere ca termenul dreptului de superficie să fie nu mai scurt decît durata de funcţionare prezumată a bunului imobil înregistrat separat în capitolul B. Proprietarul terenului are dreptul de a cere ca termenul dreptului de superficie să fie nu mai lung decît durata de funcţionare prezumată a bunului imobil înregistrat separat în capitolul B.
(5) În cazul în care superficiarul şi proprietarul terenului nu au ajuns la un comun acord privind termenul dreptului de superficie conform alin.(3), oricare dintre ei poate introduce acţiune în instanţa de judecată pentru a se stabili termenul dreptului de superficie, prin hotărîre judecătorească, conform criteriilor prevăzute la alin.(4), ţinînd cont de toate circumstanţele cazului.
(6) Existenţa dreptului proprietarului terenului de a cere plata unei redevenţe de la superficiar şi mărimea acestei redevenţe se stabilesc de legislaţia aplicabilă raportului dintre proprietarul terenului şi superficiar.
Art.28. – (1) Prin efectul Legii nr.133/2018, din 1 martie 2019, se instituie drept de superficie asupra terenului care aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale (indiferent că face parte din domeniul public sau privat) în folosul proprietarului bunului imobil înregistrat separat în capitolul B (cu excepţia construcţiilor provizorii) şi al proprietarului bunului imobil înregistrat separat în capitolul C al registrului bunurilor imobile dacă proprietarul bunului imobil respectiv, la data de 1 martie 2019, se află în una dintre următoarele situaţii:
a) are un drept de locaţiune asupra terenului cu drept de construire;
b) are un drept de concesiune asupra terenului;
c) are un drept de folosinţă asupra terenului pe baza parteneriatului public-privat;
d) are un drept de posesie sau folosinţă asupra terenului, altul decît cele prevăzute la lit.a)–c);
e) nu are niciun drept asupra terenului.
(2) Superficiarul care deţine superficie legală în temeiul alin.(1) lit.d) sau e) este obligat să achite în bugetul de stat sau, după caz, în bugetul local o redevenţă anuală în mărime egală cu chiria pentru locaţiunea terenului statului, prevăzută de legea anuală a bugetului de stat. Categoriile de persoane scutite de plata redevenţei anuale se specifică în legea anuală a bugetului de stat. Această obligaţie incumbă şi dobînditorului subsecvent al bunului înregistrat separat şi al dreptului de superficie.
(3) În cazul prevăzut la alin.(1) lit.e), dreptul de superficie se instituie doar asupra părţii terenului necesare pentru deservirea bunului imobil înregistrat separat în capitolul B. Dimensiunile concrete ale părţilor de teren se stabilesc de către proprietarul terenului, la cererea superficiarului sau la iniţiativa proprietarului.
(4) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.a)–d), dacă proprietarul bunului imobil respectiv are dreptul menţionat doar asupra părţii respective a terenului, dreptul de superficie se extinde doar asupra părţii terenului asupra căreia el are dreptul menţionat.
(5) Dreptul de superficie prevăzut de prezentul articol este perpetuu. Cu toate acestea, în cazul în care actul juridic sau administrativ ori legea care guvernează dreptul menţionat la alin.(1) lit.a)–d) stabileşte un termen de existenţă al dreptului menţionat, după a cărui expirare proprietarul terenului devine proprietar deplin al bunului imobil respectiv înregistrat separat în capitolul B, dreptul de superficie prevăzut de prezentul articol se stinge la expirarea termenului de existenţă al dreptului menţionat.
Art.29. – Dispoziţiile art.26 şi 27 nu afectează dreptul proprietarului terenului sau al altei autorităţi competente de a cere, conform legislaţiei în vigoare, demolarea bunului imobil înregistrat separat în capitolul B pe temeiurile prevăzute de legea aplicabilă.
Art.30. – Dreptul de superficie prevăzut la art.26–28 se naşte de plin drept fără înregistrarea lui în registrul bunurilor imobile. Orice persoană interesată poate cere înregistrarea acestui drept în registrul bunurilor imobile.
Art.31. – Dispoziţiile art.2881 din Codul civil, introduse prin Legea nr.133/2018, nu afectează drepturile, de orice natură, ale persoanei care nu este proprietar al terenului de a construi şi de a deveni proprietar al construcţiei sau al lucrărilor ridicate, care au fost dobîndite înainte de 1 martie 2019 şi care vor continua să producă efecte juridice pînă la stingerea acestora conform conţinutului său, stabilit înainte de 1 martie 2019.
Art.32. – (1) Dispoziţiile art.2883 alin.(2) din Codul civil, introduse prin Legea nr.133/2018, se aplică în cazul în care proprietarul unităţii în condominiu devine şi proprietar al cotei-părţi corespunzătoare din dreptul asupra părţilor comune.
(2) Pînă la survenirea cazului prevăzut la alin.(1), constituie bun imobil doar unitatea în condominiu.
Art.33. – (1) La aplicarea dispoziţiilor art.3302, 3304, 332 şi 333 din Codul civil, în redacţia prevăzută de Legea nr.133/2018, poate fi invocată durata posesiei exercitate înainte de 1 martie 2019 dacă aceasta întruneşte celelalte condiţii ale uzucapiunii invocate.
(2) La aplicarea dispoziţiilor art.3302 din Codul civil, introduse prin Legea nr.133/2018, se permite invocarea înregistrării în registrul respectiv, efectuată înainte de 1 martie 2019, dacă, conform legii în vigoare la data înregistrării, înregistrarea avea efect constitutiv. În caz contrar, se consideră că înregistrarea are efect constitutiv din 1 martie 2019.
(3) Prin derogare de la dispoziţiile alin.(1) din prezentul articol, la aplicarea dispoziţiilor art.3304 din Codul civil, introduse prin Legea nr.133/2018, se permite invocarea doar a duratei posesiei exercitate după 1 martie 2011.
(4) Dreptul uzucapantului de a invoca uzucapiunea împlinită înainte de 1 martie 2019 rămîne neafectat.
Art.34. – (1) Gajul constituit înainte de 1 martie 2019:
a) este guvernat de legea în vigoare la data constituirii acestuia;
b) începînd cu 1 martie 2019, are acelaşi rang de prioritate ca şi gradul de prioritate pe care îl avea înainte de 1 martie 2019;
c) începînd cu 1 martie 2019, se exercită în condiţiile Codului civil, cu modificările prevăzute de Legea nr.133/2018.
(2) Creditorul gajist care a intrat în posesia bunului gajat înainte de 1 martie 2019 exercită dreptul de a vinde, achiziţiona bunul gajat sau alte drepturi în condiţiile Codului civil, cu modificările prevăzute de Legea nr.133/2018.
(3) Gajul constituit înainte de 1 martie 2019 asupra mijloacelor băneşti, începînd cu 1 martie 2019, se consideră gaj asupra dreptului privind mijloacele băneşti.
(4) Dispoziţiile alin.(1) şi (2) se aplică în egală măsură şi ipotecii.
Art.35. – (1) Dispoziţiile art.490 din Codul civil în redacţia introdusă prin Legea nr.133/2018 nu se aplică dreptului de ipotecă constituit înainte de 1 martie 2019.
(2) Notificările de executare a dreptului de ipotecă transmise şi preavizele de executare a dreptului de ipotecă înregistrate înainte de 1 martie 2019 conform Legii nr.142/2008 cu privire la ipotecă se consideră avize de executare transmise sau, după caz, înregistrate în sensul art.497 din Codul civil în redacţia introdusă prin Legea nr.133/2018.
Art.36. – (1) În cazul în care ipoteca constituită înainte de 1 martie 2019 are ca obiect doar bunul imobil înregistrat separat în capitolul B, iar terenul pe care este amplasat bunul imobil ipotecat, înregistrat separat în capitolul B, aparţine unui terţ şi a fost transmis debitorului ipotecar în folosinţă, după exercitarea dreptului de ipotecă, noul proprietar al bunului imobil înregistrat separat în capitolul B se subrogă în drepturile şi obligaţiile debitorului ipotecar conform actului juridic prin care sînt stabilite condiţiile folosinţei.
(2) Dispoziţiile alin.(1) din prezentul articol se aplică şi ipotecii constituite începînd cu data de 1 martie 2019 în privinţa bunurilor imobile înregistrate separat în capitolul B care continuă să se considere bunuri imobile conform art.22.
Secţiunea a 4-a
Dispoziţii privind punerea în aplicare
a modificărilor operate la cartea a treia
Art.37. – Dispoziţiile art.6011–6016 din Codul civil, introduse prin Legea nr.133/2018, se aplică actelor juridice încheiate de debitor începînd cu 1 martie 2019, chiar dacă creanţa creditorului s-a născut înainte de 1 martie 2019.
Art.38. – Dispoziţiile art.62320–62323 din Codul civil, introduse prin Legea nr.133/2018, se aplică, începînd cu 1 martie 2019, şi obligaţiilor izvorîte din contracte încheiate înainte de 1 martie 2019 sau din alte temeiuri survenite înainte de 1 martie 2019.
Art.39. – (1) În cazul în care un contract încheiat după data de 1 martie 2019 face referinţă la rezilierea sau denunţarea unui contract, se consideră că referinţa este la rezoluţiunea raportului contractual.
(2) În cazul în care un act normativ, indiferent de momentul adoptării sale, face referinţă la rezilierea sau denunţarea unui contract, se consideră că referinţa este la rezoluţiunea raportului contractual.
Art.40. – (1) Modificările la art.7921–797 din Codul civil, operate prin Legea nr.133/2018, se aplică, în cazul dreptului de preemţiune creat prin contract, numai în situaţia în care acel contract a fost încheiat după data de 1 martie 2019.
(2) Modificările la art.7921–797 din Codul civil, operate prin legea menţionată la alin.(1) din prezentul articol, se aplică dreptului de preempţiune prevăzut la alin.(1) din prezentul articol, precum şi dreptului de preemţiune prevăzut de lege numai cu privire la contractele de vînzare-cumpărare încheiate după data de 1 martie 2019.
(3) Prin derogare de la dispoziţiile alin.(2), dacă persoana obligată a înaintat titularului dreptului de preemţiune o ofertă de vînzare corespunzătoare, iar dreptul de preemţiune al titularului în privinţa acelei oferte s-a stins înainte de 1 martie 2019, acel drept de preemţiune nu se aplică contractului de vînzare-cumpărare, încheiat după 1 martie 2019, care conţine condiţii de vînzare ce nu sînt mai favorabile pentru cumpărător decît condiţiile de vînzare prevăzute în oferta de vînzare menţionată. Aceeaşi regulă se aplică în mod corespunzător dacă titularul dreptului de preemţiune a renunţat la acesta în privinţa unei oferte de vînzare înainte de 1 martie 2019.
Art.41. – (1) Contractele de investiţii în construcţii încheiate începînd cu 1 martie 2019 se consideră contracte de vînzare-cumpărare a bunului imobil în construcţie în sensul art.8086 din Codul civil, introdus prin Legea nr.133/2018, şi se supun dispoziţiilor legale aplicabile acestor din urmă contracte.
(2) În cazul contractelor de investiţii în construcţii încheiate pînă la data de 1 martie 2019, care nu corespund art.8087 alin.(1) lit.c) din Codul civil, introdus prin Legea nr.133/2018, antreprenorul care deţine doar un drept de locaţiune asupra terenului cu drept de construire are obligaţia de a dobîndi proprietatea asupra terenului pe care se construieşte şi a o transmite investitorilor cel tîrziu la darea în exploatare a construcţiei date.
Art.42. – (1) Trimiterile din legislaţia în vigoare la contractul de leasing financiar se consideră trimiteri la contractul de leasing reglementat de Codul civil.
(2) Trimiterile din legislaţia în vigoare la contractul de leasing operaţional se consideră trimiteri la contractul de locaţiune reglementat de Codul civil.
Art.43. – Tranzacţia judiciară poate fi învestită cu formulă executorie de către notar chiar dacă aceasta nu este încheiată în formă autentică.
Art.44. – Participanţilor profesionişti care au deţinut licenţe pentru activitatea de administrare fiduciară a investiţiilor în temeiul Legii nr.199/1998 cu privire la piaţa valorilor mobiliare li se aplică:
a) exceptarea prevăzută de art.12351 alin.(2) enunţul al doilea din Codul civil în redacţia introdusă prin Legea nr.133/2018;
b) exceptarea prevăzută de art.143121 alin.(2) lit.c) din Codul civil în redacţia introdusă prin Legea nr.133/2018.
Secţiunea a 5-a
Dispoziţii privind punerea în aplicare a modificărilor
operate la cartea a patra
Art.45. – (1) Dispoziţiile cărţii a patra din Codul civil în redacţia introdusă prin Legea nr.133/2018 se aplică moştenirii persoanelor care au decedat la data de 1 martie 2019 sau după data respectivă.
(2) Dispoziţiile alin.(1) nu afectează validitatea dispoziţiilor testamentare întocmite înainte de 1 martie 2019 conform legii în vigoare la data întocmirii acestora.
(3) Donaţiile făcute conform contractelor de donaţie încheiate înainte de 1 martie 2019 nu cad sub incidenţa obligaţiei de raport al donaţiilor, prevăzută de dispoziţiile cărţii a patra din Codul civil în redacţia Legii nr.133/2018, dacă donatorul a decedat înainte de 1 martie 2020.
Secţiunea a 6-a
Dispoziţii privind punerea în aplicare a modificărilor
operate la cartea a cincea
Art.46. – Modificările operate la cartea a cincea din Codul civil prin Legea nr.133/2018 se aplică numai raporturilor juridice de drept privat cu elemente de extraneitate rezultate din actele juridice încheiate începînd cu 1 martie 2019 sau din faptele juridice produse începînd cu 1 martie 2019.”
4. Legea se completează cu anexele 6–9 cu următorul cuprins:
“Anexa nr.6
Formular standard
de revocare a contractului la distanţă sau a contractului
negociat în afara spaţiilor comerciale
(completaţi rubricile relevante şi restituiţi prezentul
formular doar dacă doriţi să revocaţi contractul)
| 1. Către |
[Aici profesionistul introduce denumirea sa, adresa sediului său şi, dacă sînt disponibile, numărul de fax şi adresa de poştă electronică] |
| 2. Vă informez/Vă informăm prin prezenta cu privire la revocarea de către mine/noi a contractului referitor la vînzarea următoarelor produse/prestarea următoarelor servicii | |
| 3. Comandat(e) la data/primit(e) la data | |
| 4. Numele consumatorului (consumatorilor) | |
| 5. Adresa consumatorului (consumatorilor) | |
| 6. Semnătura consumatorului (doar în cazul în care acest formular este notificat pe hîrtie) | |
| 7. Data |
Anexa nr.7
INSTRUCŢIUNI
privind exercitarea dreptului de revocare a contractului la distanţă
sau a contractului negociat în afara spaţiilor comerciale
1. Dreptul de revocare
Aveţi dreptul de a revoca prezentul contract, fără a preciza motivele, în termen de 14 zile calendaristice.
Perioada de revocare expiră după 14 zile calendaristice începînd din ziua [se introduce una dintre formulările potrivit pct.1) din Instrucţiuni de completare].
Pentru a vă exercita dreptul de revocare trebuie să ne informaţi [se introduc informaţiile potrivit pct.2) din Instrucţiuni de completare] cu privire la decizia dumneavoastră de revocare a contractului, utilizînd o declaraţie neechivocă (de exemplu, o scrisoare trimisă prin poştă, fax sau poşta electronică). În acest scop, puteţi folosi modelul de revocare alăturat; folosirea acestuia nu este însă obligatorie [se introduce formularea potrivit pct.3) din Instrucţiuni de completare].
Pentru a respecta termenul-limită de revocare este suficient să trimiteţi comunicarea privind exercitarea dreptului de revocare înainte de expirarea perioadei de revocare.
2. Consecinţele revocării
Dacă revocaţi contractul, vom rambursa orice sumă pe care am primit-o de la dumneavoastră, inclusiv costurile livrării (cu excepţia costurilor suplimentare determinate de faptul că aţi ales o altă modalitate de livrare decît cel mai ieftin tip de livrare standard oferit de noi), fără întîrzieri nejustificate şi, în orice caz, nu mai tîrziu de 14 zile calendaristice de la data la care sîntem informaţi cu privire la decizia dumneavoastră de revocare a contractului. Vom efectua această rambursare folosind aceeaşi modalitate de plată ca şi cea folosită pentru tranzacţia iniţială, cu excepţia cazului în care v-aţi exprimat acordul expres pentru o altă modalitate de rambursare; în orice caz, nu vi se vor percepe comisioane ca urmare a unei astfel de rambursări [se introduce formularea potrivit pct.4) din Instrucţiuni de completare].
[Se introduce una dintre formulările potrivit pct.5) din Instrucţiuni de completare].
[Se introduce formularea potrivit pct.6) din Instrucţiuni de completare].
3. Instrucţiuni de completare
1) Introduceţi una dintre următoarele formulări între ghilimele:
a) în cazul unui contract de prestări servicii, al unui contract pentru furnizarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, al unui contract de furnizare a gazelor naturale, al unui contract de furnizare a energiei electrice, atunci cînd acestea nu prevăd vînzarea într-un volum limitat sau într-o cantitate prestabilită, al unui contract de furnizare a energiei termice sau al unui contract de furnizare de conţinuturi digitale care nu sînt livrate pe un suport material: “încheierii contractului”;
b) în cazul unui contract de vînzare-cumpărare: “în care dumneavoastră sau un terţ, altul decît transportatorul, indicat de dumneavoastră, intraţi în posesia fizică a produselor sau obţineţi controlul asupra produselor”;
c) în cazul unui contract privind produse multiple comandate de consumator printr-o singură comandă şi livrate separat: “în care dumneavoastră sau un terţ, altul decît transportatorul, indicat de dumneavoastră, intraţi în posesia fizică a ultimului produs”;
d) în cazul unui contract privind livrarea unui produs constînd din mai multe loturi sau piese: “în care dumneavoastră sau un terţ, altul decît transportatorul, indicat de dumneavoastră, intraţi în posesia fizică a ultimului lot sau a ultimei piese”;
e) în cazul unui contract pentru livrarea periodică de produse pe o perioadă de timp determinată: “în care dumneavoastră sau un terţ, altul decît transportatorul, indicat de dumneavoastră, intraţi în posesia fizică a primului produs”.
2) Introduceţi numele dumneavoastră, adresa sediului dumneavoastră şi, dacă este cazul, numărul de telefon, numărul de fax şi adresa de poştă electronică.
3) Dacă pe pagina web a dumneavoastră oferiţi consumatorului opţiunea de a completa şi transmite electronic informaţiile privind revocarea contractului, introduceţi formularea: “De asemenea, puteţi completa şi transmite pe cale electronică, de pe pagina noastră web [introduceţi adresa de internet], formularul de revocare sau orice altă declaraţie neechivocă. Dacă folosiţi această opţiune, vă vom transmite fără întîrziere, pe un suport durabil (de exemplu prin poşta electronică), confirmarea de primire a cererii de revocare.”
4) Pentru contractele de vînzare-cumpărare, în care nu v-aţi oferit să recuperaţi produsele, în caz de revocare, introduceţi următoarea formulare: “Putem amîna rambursarea pînă la data la care primim înapoi produsele sau pînă în momentul în care ne-aţi furnizat dovada că aţi trimis înapoi produsele, fiind valabilă data cea mai apropiată.”
5) În cazul în care consumatorul a recepţionat produse în legătură cu contractul, introduceţi una dintre următoarele formulări:
a) “Vom recupera produsele.”; sau
“Expediaţi produsele sau înmînaţi-le direct nouă sau … [se introduce numele şi adresa sediului persoanei autorizate de dumneavoastră să primească produsele, dacă este cazul], fără întîrzieri nejustificate şi, în orice caz, în decurs de maximum 14 zile calendaristice de la data la care ne-aţi comunicat despre revocarea contractului. Termenul este respectat dacă produsele sînt trimise înapoi înainte de expirarea perioadei de 14 zile calendaristice.”;
b) “Vom suporta costul returnării produselor.”;
“Va trebui să suportaţi costul direct al returnării produselor.”
Într-un contract la distanţă, dacă nu vă oferiţi să suportaţi costul returnării produselor, iar produsele, prin natura lor, nu pot fi returnate în mod normal prin poştă: “Va trebui să suportaţi costul direct al returnării produselor, [introduceţi cuantumul] lei.”; sau, dacă costul returnării produselor nu poate fi calculat în mod rezonabil, în avans: “Va trebui să suportaţi costul direct al returnării produselor. Costul aproximativ este estimat la maximum [introduceţi cuantumul] lei.”; sau
În cazul contractelor negociate în afara spaţiilor comerciale, dacă produsele, prin natura lor, nu pot fi returnate în mod normal prin poştă şi au fost livrate la domiciliul consumatorului în momentul încheierii contractului: “Vom recupera produsele şi vom suporta costurile aferente.”; şi
c) “Sînteţi responsabil doar pentru diminuarea valorii produselor care rezultă din manipulări, altele decît cele necesare pentru determinarea naturii, calităţilor şi funcţionării produselor.”
6) În cazul unui contract de prestări servicii, al unui contract privind furnizarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, al unui contract de furnizare a gazelor naturale, al unui contract de furnizare a energiei electrice, atunci cînd acestea nu prevăd vînzarea într-un volum limitat sau într-o cantitate prestabilită, sau al unui contract de furnizare a energiei termice, introduceţi formularea: “Dacă aţi solicitat începerea prestării serviciilor, a furnizării serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare/furnizării gazelor naturale/furnizării energiei electrice/furnizării energiei termice [tăiaţi menţiunile inutile] în perioada de revocare, ne datoraţi o sumă proporţională cu serviciile furnizate pînă în momentul în care ne-aţi comunicat exercitarea dreptului privind revocarea contractului, în raport cu totalul de prestaţii prevăzute de contract.”
Anexa nr.8
Partea A
Formular standard de informaţii pentru contractele privind pachetul de
servicii de călătorie atunci cînd este posibilă utilizarea de hyperlinkuri
Combinaţia de servicii de călătorie pusă la dispoziţia dumneavoastră este un pachet în înţelesul art.1131–1145 din Codul civil.
Prin urmare, veţi beneficia de toate drepturile prevăzute de legislaţie care se aplică pachetelor. Societatea (societăţile) XY va (vor) fi pe deplin responsabilă (responsabile) pentru executarea corespunzătoare a pachetului în ansamblu.
În plus, conform legislaţiei, societatea (societăţile) XY deţine (deţin) protecţie pentru a vă rambursa plăţile şi, în cazul în care transportul este inclus în pachet, pentru a asigura repatrierea dumneavoastră în cazul în care devine (devin) insolvabilă (insolvabile).
Informaţii suplimentare referitoare la principalele drepturi în temeiul Codului civil [a se furniza sub forma unui hyperlink].
Urmărind hyperlinkul, călătorul va primi următoarele informaţii:
Drepturile principale în temeiul art.1131–1145 din Codul civil
– Călătorii primesc toate informaţiile esenţiale referitoare la pachet înainte de încheierea contractului privind pachetul de servicii de călătorie.
– Există întotdeauna cel puţin un profesionist care răspunde pentru executarea corespunzătoare a tuturor serviciilor de călătorie incluse în contract.
– Călătorilor li se pune la dispoziţie un număr de telefon de urgenţă sau detaliile unui punct de contact unde pot lua legătura cu organizatorul sau cu intermediarul de pachete.
– Călătorii pot transfera pachetul unei alte persoane, în urma unei înştiinţări efectuate în mod rezonabil şi, eventual, a plăţii unor costuri suplimentare.
– Preţul pachetului poate fi mărit numai dacă cresc costurile specifice (de exemplu, preţurile la carburanţi) şi dacă acest lucru este prevăzut în mod expres în contract, dar în orice caz nu mai tîrziu de 20 de zile înainte de începerea executării pachetului. În cazul în care creşterea preţului este mai mare de 8% din preţul pachetului, călătorul poate declara rezoluţiunea contractului. În cazul în care organizatorul îşi rezervă dreptul de a majora preţul, călătorul are dreptul la o reducere de preţ dacă apare o scădere a costurilor relevante.
– Călătorii pot declara rezoluţiunea contractului fără plata unui comision de rezoluţiune şi pot obţine rambursarea integrală a oricăror plăţi în cazul în care oricare dintre elementele esenţiale ale pachetului, altul decît preţul, s-a modificat în mod semnificativ. În cazul în care, înainte de începerea executării pachetului, profesionistul răspunzător de pachet anulează pachetul, călătorii au dreptul la rambursare şi, după caz, la o despăgubire.
– Călătorii pot declara rezoluţiunea contractului fără plata unui comision de rezoluţiune, înainte de începerea executării pachetului, în circumstanţe excepţionale, de exemplu în cazul unor probleme grave de securitate la destinaţie care sînt susceptibile de a afecta pachetul.
– În plus, călătorii au posibilitatea de a declara rezoluţiunea contractului în orice moment înainte de începerea executării pachetului, în schimbul achitării unui comision de rezoluţiune adecvat şi justificabil.
– În cazul în care, după începerea executării pachetului, elementele importante ale pachetului nu pot fi executate astfel cum s-a convenit, călătorului i se vor oferi servicii alternative corespunzătoare, fără a implica plata unor costuri suplimentare. Călătorii pot declara rezoluţiunea contractului fără plata unui comision de rezoluţiune în cazul în care serviciile nu sînt executate în conformitate cu contractul şi acest fapt afectează în mod substanţial executarea pachetului, iar organizatorul nu remediază problema.
– Călătorii au de asemenea dreptul la o reducere a preţului şi/sau la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul suferit în cazul în care serviciile de călătorie nu sînt executate sau sînt executate în mod necorespunzător.
– Organizatorul trebuie să ofere asistenţă în cazul în care călătorul se află în dificultate.
– În cazul în care organizatorul sau intermediarul de pachete devine insolvabil, plăţile vor fi rambursate. În cazul în care organizatorul sau, după caz, intermediarul de pachete devine insolvabil după începerea executării pachetului, iar transportul este inclus în pachet, repatrierea călătorilor este garantată. XY a contractat protecţia în caz de insolvabilitate cu YZ [entitatea responsabilă pentru protecţie în caz de insolvabilitate, de exemplu un fond de garantare sau o societate de asigurări ori altele, în modul stabilit de Guvern]. Călătorii pot contacta această entitate sau, după caz, autoritatea competentă (date de contact, inclusiv nume, adresa geografică, adresa de e-mail şi numărul de telefon) în cazul în care serviciile sînt refuzate din cauza insolvabilităţii XY.
Art.1131–1145 din Codul civil [hyperlink].
Partea B
Formular standard de informaţii pentru contractele privind pachetul de servicii
de călătorie în alte situaţii decît cele care fac obiectul părţii A
Combinaţia de servicii de călătorie pusă la dispoziţia dumneavoastră este un pachet în înţelesul art.1131–1145 din Codul civil.
Prin urmare, veţi beneficia de toate drepturile prevăzute de legislaţie care se aplică pachetelor. Societatea (societăţile) XY va (vor) fi pe deplin responsabilă (responsabile) pentru executarea corespunzătoare a pachetului în ansamblu.
În plus, conform legislaţiei, societatea (societăţile) XY deţine (deţin) protecţie pentru a vă rambursa plăţile şi, în cazul în care transportul este inclus în pachet, pentru a asigura repatrierea dumneavoastră în cazul în care devine (devin) insolvabilă (insolvabile).
Drepturile principale în temeiul art.1131–1145 din Codul civil
– Călătorii primesc toate informaţiile esenţiale referitoare la pachet înainte de încheierea contractului privind pachetul de servicii de călătorie.
– Există întotdeauna cel puţin un profesionist care răspunde pentru executarea corespunzătoare a tuturor serviciilor de călătorie incluse în contract.
– Călătorilor li se pune la dispoziţie un număr de telefon de urgenţă sau detaliile unui punct de contact unde pot lua legătura cu organizatorul sau cu intermediarul de pachete.
– Călătorii pot transfera pachetul unei alte persoane, în urma unei înştiinţări efectuate în mod rezonabil şi, eventual, a plăţii unor costuri suplimentare.
– Preţul pachetului poate fi mărit numai dacă cresc costurile specifice (de exemplu, preţurile la carburanţi) şi dacă acest lucru este prevăzut în mod expres în contract, dar în orice caz nu mai tîrziu de 20 de zile înainte de începerea executării pachetului. În cazul în care creşterea preţului este mai mare de 8% din preţul pachetului, călătorul poate declara rezoluţiunea contractului. În cazul în care organizatorul îşi rezervă dreptul de a majora preţul, călătorul are dreptul la o reducere de preţ dacă apare o scădere a costurilor relevante.
– Călătorii pot declara rezoluţiunea contractului fără plata unui comision de rezoluţiune şi pot obţine rambursarea integrală a oricăror plăţi în cazul în care oricare dintre elementele esenţiale ale pachetului, altul decît preţul, s-a modificat în mod semnificativ. În cazul în care, înainte de începerea executării pachetului, profesionistul răspunzător de pachet anulează pachetul, călătorii au dreptul la rambursare şi, după caz, la o despăgubire.
– Călătorii pot declara rezoluţiunea contractului fără plata unui comision de rezoluţiune, înainte de începerea executării pachetului, în circumstanţe excepţionale, de exemplu în cazul unor probleme grave de securitate la destinaţie care sînt susceptibile de a afecta pachetul.
– În plus, călătorii au posibilitatea de a declara rezoluţiunea contractului în orice moment înainte de începerea executării pachetului, în schimbul achitării unui comision de rezoluţiune adecvat şi justificabil.
– În cazul în care, după începerea executării pachetului, elementele importante ale pachetului nu pot fi executate astfel cum s-a convenit, călătorului i se vor oferi servicii alternative corespunzătoare, fără a implica plata unor costuri suplimentare. Călătorii pot declara rezoluţiunea contractului fără plata unui comision de rezoluţiune în cazul în care serviciile nu sînt executate în conformitate cu contractul şi acest fapt afectează în mod substanţial executarea pachetului, iar organizatorul nu remediază problema.
– Călătorii au de asemenea dreptul la o reducere a preţului şi/sau la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul suferit în cazul în care serviciile de călătorie nu sînt executate sau sînt executate în mod necorespunzător.
– Organizatorul trebuie să ofere asistenţă în cazul în care călătorul se află în dificultate.
– În cazul în care organizatorul sau intermediarul de pachete devine insolvabil, plăţile vor fi rambursate. În cazul în care organizatorul sau, după caz, intermediarul de pachete devine insolvabil după începerea executării pachetului, iar transportul este inclus în pachet, repatrierea călătorilor este garantată. XY a contractat protecţie în caz de insolvabilitate cu YZ [entitatea responsabilă pentru protecţie în caz de insolvabilitate, de exemplu un fond de garantare sau o societate de asigurări ori altele, în modul stabilit de Guvern]. Călătorii pot contacta această entitate sau, după caz, autoritatea competentă (date de contact, inclusiv nume, adresa geografică, adresa de e-mail şi numărul de telefon) în cazul în care anumite servicii sînt refuzate din cauza insolvabilităţii XY.
[Site-ul de internet pe care sînt accesibile art.1131–1145 din Codul civil].
Partea C
Formular standard de informaţii în cazul în care organizatorul transmite date
unui alt profesionist în conformitate cu art.1134 alin.(3) din Codul civil
Dacă încheiaţi un contract cu societatea AB în termen de maximum 24 de ore de la primirea confirmării de rezervare din partea societăţii XY, serviciul de călătorie prestat de XY şi AB va constitui un pachet în înţelesul art.1131–1145 din Codul civil.
Prin urmare, veţi beneficia de toate drepturile prevăzute de legislaţie care se aplică pachetelor. Societatea XY va fi pe deplin responsabilă pentru executarea corespunzătoare a pachetului în ansamblu.
În plus, conform legislaţiei, societatea XY deţine protecţie pentru a vă rambursa plăţile şi, în cazul în care transportul este inclus în pachet, pentru a asigura repatrierea dumneavoastră în cazul în care devine insolvabilă.
Informaţii suplimentare referitoare la principalele drepturi în temeiul art.1131–1145 din Codul civil [a se furniza sub forma unui hyperlink].
Urmărind hyperlinkul, călătorul va primi următoarele informaţii:
Drepturile principale în temeiul art.1131–1145 din Codul civil
– Călătorii primesc toate informaţiile esenţiale referitoare la serviciile de călătorie înainte de încheierea contractului privind pachetul de călătorie.
– Există întotdeauna cel puţin un profesionist care răspunde pentru executarea corespunzătoare a tuturor serviciilor de călătorie incluse în contract.
– Călătorilor li se pune la dispoziţie un număr de telefon de urgenţă sau detaliile unui punct de contact unde pot lua legătura cu organizatorul sau cu intermediarul de pachete.
– Călătorii pot transfera pachetul unei alte persoane, în urma unei înştiinţări efectuate în mod rezonabil şi, eventual, a plăţii unor costuri suplimentare.
– Preţul pachetului poate fi mărit numai dacă cresc costurile specifice (de exemplu, preţurile la carburanţi) şi dacă acest lucru este prevăzut în mod expres în contract, dar în orice caz nu mai tîrziu de 20 de zile înainte de începerea executării pachetului. În cazul în care creşterea preţului este mai mare de 8% din preţul pachetului, călătorul poate declara rezoluţiunea contractului. În cazul în care organizatorul îşi rezervă dreptul de a majora preţul, călătorul are dreptul la o reducere de preţ dacă apare o scădere a costurilor relevante.
– Călătorii pot declara rezoluţiunea contractului fără plata unui comision de rezoluţiune şi pot obţine rambursarea integrală a oricăror plăţi în cazul în care oricare dintre elementele esenţiale ale pachetului, altul decît preţul, s-a modificat în mod semnificativ. În cazul în care, înainte de începerea executării pachetului, profesionistul răspunzător de pachet anulează pachetul, călătorii au dreptul la rambursare şi, după caz, la o despăgubire.
– Călătorii pot declara rezoluţiunea contractului fără plata unui comision de rezoluţiune înainte de începerea executării pachetului, în circumstanţe excepţionale, de exemplu în cazul unor probleme grave de securitate la destinaţie care sînt susceptibile de a afecta pachetul.
– În plus, călătorii au posibilitatea de a declara rezoluţiunea contractului în orice moment înainte de începerea executării pachetului, în schimbul achitării unui comision de rezoluţiune adecvat şi justificabil.
– În cazul în care, după începerea executării pachetului, elementele importante ale pachetului nu pot fi executate astfel cum s-a convenit, călătorului i se vor oferi servicii alternative corespunzătoare, fără a implica plata unor costuri suplimentare. Călătorii pot declara rezoluţiunea contractului fără plata unui comision de rezoluţiune în cazul în care serviciile nu sînt executate în conformitate cu contractul şi acest fapt afectează în mod substanţial executarea pachetului, iar organizatorul nu remediază problema.
– Călătorii au de asemenea dreptul la reducerea preţului şi/sau la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul suferit în cazul în care serviciile de călătorie nu sînt executate sau sînt executate în mod necorespunzător.
– Organizatorul trebuie să ofere asistenţă în cazul în care un călător se află în dificultate.
– În cazul în care organizatorul sau intermediarul de pachete devine insolvabil, plăţile vor fi rambursate. În cazul în care organizatorul sau, după caz, intermediarul de pachete devine insolvabil după începerea executării pachetului, iar transportul este inclus în pachet, repatrierea călătorilor este garantată. XY a contractat protecţie în caz de insolvabilitate cu YZ [entitatea responsabilă pentru protecţie în caz de insolvabilitate, de exemplu un fond de garantare sau o societate de asigurări ori altele, în modul stabilit de Guvern]. Călătorii pot contacta această entitate sau, după caz, autoritatea competentă (date de contact, inclusiv nume, adresa geografică, adresa de e-mail şi numărul de telefon) în cazul în care serviciile sînt refuzate din cauza insolvabilităţii XY.
Art.1131–1145 din Codul civil [hyperlink].
Anexa nr.9
Partea A
Formular standard de informaţii în cazul în care profesionistul care facilitează
online un serviciu de călătorie asociat în înţelesul art.11449 alin.(1) lit.a)
din Codul civil este un transportator care vinde un bilet dus-întors
Dacă, după alegerea şi efectuarea plăţii pentru un serviciu de călătorie, rezervaţi servicii de călătorie suplimentare pentru călătoria sau vacanţa dumneavoastră prin intermediul societăţii noastre/XY, NU veţi beneficia de drepturile care se aplică pachetelor în temeiul art.1131–1145 din Codul civil.
Prin urmare, societatea noastră/XY nu va fi răspunzătoare pentru executarea corespunzătoare a acestor servicii de călătorie suplimentare. În cazul unor probleme, vă rugăm să contactaţi prestatorul de servicii relevant.
Totuşi, dacă rezervaţi orice servicii de călătorie suplimentare în cadrul aceleiaşi vizite pe site-ul de rezervare al societăţii noastre/site-ul de rezervare al XY, serviciile de călătorie vor deveni parte a unui serviciu de călătorie asociat. În acest caz, conform legislaţiei, XY deţine protecţie pentru a restitui plăţile dumneavoastră către XY pentru servicii neprestate din cauza insolvabilităţii XY şi, după caz, pentru repatrierea dumneavoastră. Vă rugăm să reţineţi că acest lucru nu înseamnă furnizarea unei rambursări în cazul insolvabilităţii prestatorului de servicii relevant.
Informaţii suplimentare privind protecţia în caz de insolvabilitate [a se furniza sub forma unui hyperlink].
Urmărind hyperlinkul, călătorul va primi următoarele informaţii:
XY a contractat protecţie în caz de insolvabilitate cu YZ [entitatea responsabilă pentru protecţie în caz de insolvabilitate, de exemplu un fond de garantare sau o societate de asigurări ori altele, în modul stabilit de Guvern].
Călătorii pot contacta această entitate sau, după caz, autoritatea competentă (date de contact, inclusiv nume, adresa geografică, adresa de e-mail şi numărul de telefon) în cazul în care serviciile sînt refuzate din cauza insolvabilităţii XY.
Notă: Această protecţie în caz de insolvabilitate nu acoperă contractele cu alte părţi decît XY, care pot fi executate în ciuda insolvabilităţii XY.
Art.1131–1145 din Codul civil [hyperlink].
Partea B
Formular standard de informaţii în cazul în care profesionistul care facilitează online
un serviciu de călătorie asociat în înţelesul art.11449 alin. (1) lit.a) din Codul civil
este un profesionist altul decît un transportator care vinde un bilet dus-întors
Dacă, după alegerea şi efectuarea plăţii pentru un serviciu de călătorie, rezervaţi servicii de călătorie suplimentare pentru călătoria sau vacanţa dumneavoastră prin intermediul societăţii noastre/XY, NU veţi beneficia de drepturile care se aplică pachetelor în temeiul art.1131–1145 din Codul civil.
Prin urmare, societatea noastră/XY nu va fi răspunzătoare pentru executarea corespunzătoare a acestor servicii de călătorie individuale. În cazul unor probleme, vă rugăm să contactaţi prestatorul de servicii relevant.
Totuşi, dacă rezervaţi orice servicii de călătorie suplimentare în cadrul aceleiaşi vizite pe site-ul de rezervare al societăţii noastre/site-ul de rezervare al XY, serviciile de călătorie vor deveni parte a unui serviciu de călătorie asociat. În acest caz, conform legislaţiei, XY deţine protecţie pentru a restitui plăţile dumneavoastră către XY pentru servicii neprestate din cauza insolvabilităţii XY. Vă rugăm să reţineţi că acest lucru nu înseamnă restituirea în cazul insolvabilităţii prestatorului de servicii relevant.
Informaţii suplimentare privind protecţia în caz de insolvabilitate [a se furniza sub forma unui hyperlink].
Urmărind hyperlinkul, călătorul va primi următoarele informaţii:
XY a contractat protecţie în caz de insolvabilitate cu YZ [entitatea responsabilă pentru protecţie în caz de insolvabilitate, de exemplu un fond de garantare sau o societate de asigurări ori altele, în modul stabilit de Guvern].
Călătorii pot contacta această entitate sau, după caz, autoritatea competentă (date de contact, inclusiv nume, adresa geografică, adresa de e-mail şi numărul de telefon) în cazul în care serviciile sînt refuzate din cauza insolvabilităţii XY.
Notă: Această protecţie în caz de insolvabilitate nu acoperă contractele cu alte părţi decît XY, care pot fi executate în ciuda insolvabilităţii XY.
Art.1131–1145 din Codul civil [hyperlink].
Partea C
Formular standard de informaţii în cazul serviciilor de călătorie asociate în înţelesul
art.11449 alin.(1) lit.a) din Codul civil în cazul în care contractele sînt încheiate
în prezenţa fizică simultană a profesionistului (altul decît un transportator
care vinde un bilet dus-întors) şi a călătorului
Dacă, după alegerea şi efectuarea plăţii pentru un serviciu de călătorie, rezervaţi servicii de călătorie suplimentare pentru călătoria sau vacanţa dumneavoastră prin intermediul societăţii noastre/XY, NU veţi beneficia de drepturile care se aplică pachetelor în temeiul art.1131–1145 din Codul civil.
Prin urmare, societatea noastră/XY nu va fi răspunzătoare pentru executarea corespunzătoare a acestor servicii de călătorie individuale. În cazul unor probleme, vă rugăm să contactaţi prestatorul de servicii relevant.
Totuşi, dacă rezervaţi orice servicii de călătorie suplimentare în cadrul aceleiaşi vizite sau al aceluiaşi contact cu societatea noastră/societatea XY, serviciile de călătorie vor deveni parte a unui serviciu de călătorie asociat. În acest caz, conform legislaţiei, XY deţine protecţie pentru a restitui plăţile dumneavoastră către XY pentru servicii neprestate din cauza insolvabilităţii XY. Vă rugăm să reţineţi că acest lucru nu înseamnă restituirea în cazul insolvabilităţii prestatorului de servicii relevant.
XY a contractat protecţie în caz de insolvabilitate cu YZ [entitatea responsabilă pentru protecţie în caz de insolvabilitate, de exemplu un fond de garantare sau o societate de asigurări ori altele, în modul stabilit de Guvern].
Călătorii pot contacta această entitate sau, după caz, autoritatea competentă (date de contact, inclusiv nume, adresa geografică, adresa de e-mail şi numărul de telefon) în cazul în care serviciile sînt refuzate din cauza insolvabilităţii XY.
Notă: Această protecţie în caz de insolvabilitate nu acoperă contractele cu alte părţi decît XY, care pot fi executate în ciuda insolvabilităţii XY.
[Site-ul de internet pe care sînt accesibile art.1131–1145 din Codul civil].
Partea D
Formular standard de informaţii în cazul în care profesionistul care facilitează
online un serviciu de călătorie asociat în înţelesul art.11449 alin.(1) lit.b)
din Codul civil este un transportator care vinde un bilet dus-întors
Dacă rezervaţi servicii de călătorie suplimentare pentru călătoria sau vacanţa dumneavoastră prin intermediul acestui link/acestor linkuri, NU veţi beneficia de drepturile care se aplică pachetelor în temeiul art.1131–1145 din Codul civil.
Prin urmare, societatea noastră/societatea XY nu va fi răspunzătoare pentru executarea corespunzătoare a serviciilor de călătorie suplimentare respective. În caz de probleme, vă rugăm să contactaţi prestatorul de servicii competent.
Totuşi, dacă rezervaţi servicii de călătorie suplimentare prin intermediul acestui link/acestor linkuri în termen de maximum 24 de ore de la primirea confirmării rezervării de către societatea noastră/societatea XY, serviciile de călătorie respective vor deveni parte dintr-un serviciu de călătorie asociat. În acest caz, conform legislaţiei, XY deţine protecţie pentru a restitui plăţile dumneavoastră către XY pentru servicii neprestate din cauza insolvabilităţii XY şi, după caz, pentru repatrierea dumneavoastră. Vă rugăm să reţineţi că acest lucru nu înseamnă restituirea în cazul insolvabilităţii prestatorului de servicii relevant.
Informaţii suplimentare privind protecţia în caz de insolvabilitate [a se furniza sub forma unui hyperlink].
Urmărind hyperlinkul, călătorul va primi următoarele informaţii:
XY a contractat protecţie în caz de insolvabilitate cu YZ [entitatea responsabilă pentru protecţie în caz de insolvabilitate, de exemplu un fond de garantare sau o societate de asigurări ori altele, în modul stabilit de Guvern].
Călătorii pot contacta această entitate sau, după caz, autoritatea competentă (date de contact, inclusiv nume, adresa geografică, adresa de e-mail şi numărul de telefon) în cazul în care serviciile sînt refuzate din cauza insolvabilităţii XY.
Notă: Această protecţie în caz de insolvabilitate nu acoperă contractele cu alte părţi decît XY, care pot fi executate în ciuda insolvabilităţii XY.
Art.1131–1145 din Codul civil [hyperlink].
Partea E
Formular standard de informaţii în cazul în care profesionistul care facilitează
online un serviciu de călătorie asociat în înţelesul art.11449 alin. (1) lit.b)
din Codul civil este un profesionist altul decît un transportator
care vinde un bilet dus-întors
Dacă rezervaţi servicii de călătorie suplimentare pentru călătoria sau vacanţa dumneavoastră prin intermediul acestui link/acestor linkuri, NU veţi beneficia de drepturile care se aplică pachetelor în temeiul art.1131–1145 din Codul civil.
Prin urmare, societatea noastră/societatea XY nu va fi răspunzătoare pentru executarea corespunzătoare a respectivelor servicii de călătorie suplimentare. În caz de probleme, vă rugăm să contactaţi prestatorul de servicii competent.
Totuşi, dacă rezervaţi servicii de călătorie suplimentare prin intermediul acestui link/acestor linkuri în termen de maximum 24 de ore de la primirea confirmării rezervării de către societatea noastră/societatea XY, serviciile de călătorie respective vor deveni parte dintr-un serviciu de călătorie asociat. În acest caz, conform legislaţiei, XY deţine protecţie pentru a restitui plăţile dumneavoastră către XY pentru servicii neprestate din cauza insolvabilităţii XY. Vă rugăm să reţineţi că acest lucru nu înseamnă restituirea în cazul insolvabilităţii prestatorului de servicii relevant.
Informaţii suplimentare privind protecţia în caz de insolvabilitate [a se furniza sub forma unui hyperlink].
Urmărind hyperlinkul, călătorul va primi următoarele informaţii:
XY a contractat protecţie în caz de insolvabilitate cu YZ [entitatea responsabilă pentru protecţie în caz de insolvabilitate, de exemplu un fond de garantare sau o societate de asigurări ori altele, în modul stabilit de Guvern].
Călătorii pot contacta această entitate sau, după caz, autoritatea competentă (date de contact, inclusiv nume, adresa geografică, adresa de e-mail şi numărul de telefon) în cazul în care serviciile sînt refuzate din cauza insolvabilităţii XY.
Notă: Această protecţie în caz de insolvabilitate nu acoperă contractele cu alte părţi decît XY, care pot fi executate în ciuda insolvabilităţii XY.
Art.1131–1145 din Codul civil [hyperlink].”
Art.III. – La articolul 49 alineatul (1) din Codul familiei nr.1316/2000 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.47–48, art.210), cu modificările ulterioare, în enunţul al doilea, cuvîntul “tatălui” se substituie cu cuvîntul “părintelui”.
Art.IV. – La articolul 8 din Legea nr.1260/2002 cu privire la avocatură (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.159, art.582), cu modificările ulterioare, alineatul (1) se completează cu litera f) cu următorul cuprins:
“f) desfăşoară activitate de fiduciar.”
Art.V. – Legea nr.1453/2002 cu privire la notariat (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.154–157, art.1209), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 35, alineatul (1) se completează cu litera o3) cu următorul cuprins:
“o3) desfăşurarea activităţii de fiduciar;”.
2. Articolul 511 se abrogă.
Art.VI. – Legea nr.105/2003 privind protecţia consumatorilor (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.176–181, art.513), cu modificările ulterioare, se completează cu articolele 281 şi 282 cu următorul cuprins:
“Articolul 281. Organele abilitate cu funcţii de control privind clauzele abuzive
(1) Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor şi Supravegherea Pieţei efectuează controlul respectării prevederilor art.712–7204 din Codul civil în partea referitoare la contractele încheiate cu consumatorii şi constatarea clauzelor abuzive în contracte, la sesizarea consumatorului sau din oficiu, în condiţiile legii.
(2) Comerciantul are obligaţia de a prezenta Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor şi Supravegherea Pieţei, la solicitare, o copie de pe originalul contractelor încheiate cu consumatorul care fac obiectul controlului, cu respectarea legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal şi a altor obligaţii de confidenţialitate impuse de lege sau de contract.
(3) În cazul constatării clauzelor abuzive în contractul încheiat cu consumatorul, Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor şi Supravegherea Pieţei întocmeşte act de constatare şi intentează acţiune în instanţa de judecată în vederea solicitării constatării nulităţii acestor clauze.
(4) În cazul în care constată caracterul abuziv al clauzelor contractuale elaborate pentru a fi utilizate în o multitudine de contracte, instanţa de judecată constată nulitatea acestor clauze, dispune excluderea lor din contract, impunînd, totodată, comerciantului obligaţia de a exclude aceste clauze din contractele cu acelaşi obiect încheiate cu alţi consumatori, precum şi interdicţia de a include astfel de clauze în alte contracte care urmează a fi încheiate cu consumatorii.
(5) Pentru prevenirea includerii în contracte a unor clauze abuzive, acţiunile menţionate la alin.(3) şi (4) pot fi îndreptate, separat sau în ansamblu, împotriva unui număr de comercianţi din acelaşi sector economic sau împotriva asociaţiilor acestora care utilizează sau recomandă utilizarea aceloraşi clauze sau a unor clauze similare.
(6) Consumatorul prejudiciat nemijlocit prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor legii sau asociaţiile obşteşti de consumatori sînt în drept să intenteze acţiuni în instanţa de judecată în apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor prejudiciaţi, în vederea solicitării constatării nulităţii clauzelor contractuale presupuse a fi abuzive, în condiţiile legii.
Articolul 282. Autoritatea de supraveghere privind respectarea legislaţiei în domeniul drepturilor consumatorilor la încheierea contractelor la distanţă şi a contractelor negociate în afara spaţiilor comerciale
(1) Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor şi Supravegherea Pieţei este autoritatea de supraveghere privind respectarea legislaţiei cu privire la drepturile consumatorilor la încheierea contractelor la distanţă şi a contractelor negociate în afara spaţiilor comerciale, inclusiv a prevederilor art.5752, 6783–67814, 704–7116, 8031 şi 8032 din Codul civil.
(2) Pentru a stopa încălcările prevederilor prevăzute la alin.(1), consumatorii sau reprezentanţii lor legali şi asociaţiile obşteşti de consumatori care, potrivit legii, au un interes legitim în protejarea consumatorilor pot:
a) să iniţieze acţiuni în justiţie împotriva comercianţilor care au săvîrşit încălcări ale legislaţiei prevăzute la alin.(1); sau
b) să sesizeze Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor şi Supravegherea Pieţei în vederea iniţierii de către aceasta a acţiunilor în instanţă împotriva comercianţilor care au săvîrşit încălcări ale legislaţiei prevăzute la alin.(1).
(3) Autorităţile publice abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor şi comercianţii concurenţi pot sesiza Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor şi Supravegherea Pieţei în legătură cu încălcarea legislaţiei prevăzute la alin.(1), pentru ca aceasta să iniţieze acţiuni în instanţă împotriva comercianţilor care au săvîrşit aceste încălcări.”
Art.VII. – Articolul 220 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122/2003 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.248–251, art.699), cu modificările ulterioare, se completează cu alineatele (5) şi (6) cu următorul cuprins:
“(5) În cazul în care persoana care a înaintat acţiunea civilă a fost recunoscută în calitate de parte civilă, însă, ulterior, prin ordonanţă, s-a dispus încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire penală, din data cînd această ordonanţă devine irevocabilă începe să curgă un nou termen de prescripţie extinctivă a acţiunii civile.
(6) În cazul în care instanţa de judecată a admis în principiu acţiunea civilă sau a lăsat-o fără soluţionare, din data cînd această sentinţă devine irevocabilă începe să curgă un nou termen de prescripţie extinctivă a acţiunii civile.”
Art.VIII. – Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225/2003 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr.285–294, art.436), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 39 alineatul (3), cuvintele “unei filiale” se substituie cu cuvintele “unei sucursale”, iar cuvintele “unde filiala” se substituie cu cuvintele “unde sucursala”.
2. Articolul 40:
la alineatul (1), după textul “fixate de pămînt,” se introduce textul “acţiunile posesorii privitoare la aceste bunuri,”;
alineatul (4) se abrogă;
la alineatul (5), cuvîntul “cărăuşului” se substituie, în ambele cazuri, cu cuvintele “transportatorului”.
3. Codul se completează cu articolul 411 cu următorul cuprins:
“Articolul 411. Competenţa în materie de moştenire
(1) În instanţa de la locul deschiderii moştenirii se înaintează următoarele acţiuni:
a) privind dreptul la moştenire, privind mărimea cotei succesorale, precum şi privind acceptarea moştenirii sau renunţarea la moştenire;
b) privind constatarea nedemnităţii;
c) ale moştenitorului faţă de posesorul masei succesorale (petiţia de ereditate);
d) privind nevalabilitatea dispoziţiilor testamentare;
e) de partaj şi privind planul de partaj, contractul de partaj sau contractul de amînare a partajului;
f) întemeiate pe dreptul rezultat dintr-un legat sau o sarcină testamentară;
g) privind tragerea la răspundere a custodelui sau administratorului masei succesorale ori a executorului testamentar sau privind încetarea atribuţiilor acestora;
h) de intentare a procesului de insolvabilitate a masei succesorale.
(2) Dispoziţiile alin.(1) din prezentul articol se aplică cu prioritate faţă de dispoziţiile art.40 alin.(1).
(3) Acţiunile creditorilor defunctului şi ale altor creditori ai masei succesorale se înaintează în instanţa de la locul deschiderii moştenirii. Această regulă nu exclude competenţa altor instanţe, la alegerea reclamantului conform art.39, şi nu înlătură competenţa excepţională conform art.40.
(4) În cazul în care locul deschiderii moştenirii este în afara teritoriului Republicii Moldova, dar, conform legii, instanţele judecătoreşti naţionale au competenţă jurisdicţională asupra pricinii, acţiunea în materiile prevăzute de alin.(1) şi (3) din prezentul articol se înaintează în instanţa de la locul unde se află majoritatea bunurilor situate pe teritoriul Republicii Moldova sau, în lipsa acestora, în instanţa competentă conform art.38.”
4. La articolul 87 alineatul (1):
la litera b), cuvîntul “revendicate” se substituie cu cuvîntul “cerute”, iar cuvîntul “revendicare” se substituie cu cuvîntul “transmitere”;
literele i) şi j) se abrogă;
alineatul se completează cu literele j1) şi j2) cu următorul cuprins:
“j1) în mărime de 20% din valoarea bunului – în acţiunile posesorii;
j2) din valoarea dreptului real sau de creanţă – în cazul acţiunii în efectuarea înregistrării, al acţiunii în justificare şi al acţiunii în rectificare a registrului de publicitate prevăzut de lege;”.
5. La articolul 104 alineatul (1) litera b), cuvîntul “filialei” se substituie cu cuvîntul “sucursalei”.
6. La articolul 111:
alineatul (3) va avea următorul cuprins:
“(3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”
articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
“(4) Dacă începutul curgerii termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include în termen.”
7. La articolul 112:
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
“(1) Termenul stabilit în săptămîni, luni sau o perioadă care cuprinde mai multe luni (ani, semestre, trimestre) expiră, în cazul prevăzut la art.111 alin.(3), în acea zi a ultimei săptămîni sau ultimei luni care, prin denumirea sau numărul ei, corespunde zilei în care a survenit evenimentul sau momentul în timp respectiv, iar în cazul prevăzut la art.111 alin.(4), acesta expiră în acea zi a ultimei săptămîni sau ultimei luni care precedă ziua în care, prin denumirea sau numărul ei, corespunde zilei în care a început să curgă termenul.”
articolul se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
“(11) Dacă ultima lună nu are ziua respectivă determinată conform alin.(1), termenul expiră în ultima zi a lunii.”
8. La articolul 175:
alineatul (1) se completează cu litera a1) cu următorul cuprins:
“a1) să noteze acţiunea, în registrele de publicitate prevăzute de lege, în raport cu drepturile pîrîtului;”
articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
“(4) Sechestrul sau interdicţia aplicată în privinţa unui drept înregistrat într-un registru de publicitate prevăzut de lege nu împiedică titularul dreptului să încheie acte juridice de dispoziţie cu privire la drept, cu condiţia că actul juridic stipulează expres că este încheiat sub condiţia suspensivă a ridicării sechestrului sau interdicţiei. În acest caz, dreptul dobînditorului doar se înregistrează provizoriu.”
9. Codul se completează cu articolul 1751 cu următorul cuprins:
“Articolul 1751. Notarea acţiunii în registrul de publicitate prevăzut de lege
(1) În cazurile prevăzute de art.28327 din Codul civil şi în alte cazuri prevăzute de lege, acţiunea este notată în registrul de publicitate prevăzut de lege la cererea reclamantului, fără intervenţia instanţei de judecată.
(2) Reclamantul poate cere instanţei de judecată să dispună notarea acţiunii pentru alte cazuri decît cele prevăzute la alin.(1).
(3) Dacă legea nu prevede altfel, notarea acţiunii efectuate în raport cu un drept înregistrat în registrul de publicitate prevăzut de lege nu împiedică efectuarea înregistrărilor, înregistrărilor provizorii sau a notărilor în folosul terţilor fără consimţămîntul solicitantului sau al beneficiarului notării.
(4) Instanţa de judecată va dispune notarea acţiunii, dar nu va dispune aplicarea sechestrului sau a interdicţiei asupra dreptului înregistrat într-un registru de publicitate prevăzut de lege dacă notarea acţiunii constituie o măsură de asigurare suficientă pentru a proteja interesele legitime ale reclamantului.
(5) Dispoziţiile art.176 privind ordinea aplicării sechestrului se aplică în mod corespunzător ordinii dispunerii notării acţiunii de către instanţa de judecată.
(6) Dacă acţiunea în privinţa căreia s-a dispus notarea se admite, reclamantul poate urmări dreptul înregistrat atît împotriva pîrîtului, cît şi împotriva oricărei persoane care l-a dobîndit ulterior.”
10. La articolul 262, litera a) va avea următorul cuprins:
“a) pînă la determinarea succesorului în drepturi al persoanei juridice ieşite din proces sau pînă la determinarea moştenitorului sau desemnarea persoanei împuternicite să acţioneze în numele masei succesorale (executor testamentar care are împuterniciri de administrare, custode sau administratorul masei succesorale desemnat de notar ori administratorul insolvabilităţii masei succesorale) – în cazurile prevăzute la art.260 alin.(1) lit.a). Moştenitorul nu este obligat să continue procesul pînă la acceptarea moştenirii sau pînă la expirarea termenului de renunţare la moştenire;”.
11. Titlul II se completează cu compartimentul B4 cu următorul cuprins:
“B4. PROCEDURA ÎN ACŢIUNILE POSESORII
Capitolul XXII4
PROCEDURA ÎN ACŢIUNILE POSESORII
Articolul 27815. Domeniul de aplicare
(1) În procedura privind acţiunile posesorii se judecă acţiunile prin care se apără posesia în temeiul art.308–311 din Codul civil (acţiunile posesorii).
(2) Acţiunile posesorii se judecă în instanţă conform regulilor generale de examinare a acţiunilor civile, cu excepţiile stabilite de dispoziţiile prezentului capitol.
Articolul 27816. Examinarea acţiunii şi căile de atac
(1) Acţiunile posesorii se judecă de urgenţă şi cu precădere.
(2) Sînt inadmisibile acţiunea reconvenţională şi orice alte cereri, inclusiv măsurile asigurătorii, prin care se solicită protecţia unui drept în legătură cu bunul în litigiu, cu excepţia cazurilor prevăzute de art.310 şi 311 din Codul civil.
(3) Hotărîrea asupra acţiunii posesorii este supusă numai recursului.
Articolul 27817. Autoritatea lucrului judecat
(1) Hotărîrea judecătorească prin care s-a soluţionat o acţiune posesorie are autoritate de lucru judecat într-o acţiune posesorie ulterioară între aceleaşi părţi, fiind întemeiată pe aceleaşi fapte. Aceasta nu are însă o astfel de autoritate într-o acţiune ulterioară privitoare la fondul dreptului.
(2) Hotărîrea judecătorească prin care s-a soluţionat o acţiune privitoare la fondul dreptului are autoritate de lucru judecat într-o acţiune posesorie ulterioară, în legătură cu acelaşi bun, între aceleaşi părţi.
(3) Pîrîtul, în procesul privind acţiunea posesorie, nu poate introduce o acţiune privind fondul dreptului pînă cînd hotărîrea judecătorească prin care se admite acţiunea posesorie nu rămîne definitivă şi nu este executată.
(4) Cu toate acestea, pîrîtul poate introduce o acţiune privitoare la fondul dreptului înainte de momentul prevăzut la alin.(3) dacă demonstrează că nu a putut executa hotărîrea judecătorească prin care se admite acţiunea posesorie din culpa reclamantului care participă la procedura în acţiunea posesorie.”
12. La articolul 279 alineatul (1), litera i) va avea următorul cuprins:
“i) uzucapiunea dreptului contrar cuprinsului registrului de publicitate;”.
13. La articolul 302 alineatul (2) literele a) şi b), după cuvîntul “reşedinţa” se introduc cuvintele “temporară a”.
14. Capitolul XXXII va avea următorul cuprins:
“Capitolul XXXII
UZUCAPIUNEA DREPTULUI CONTRAR CUPRINSULUI
REGISTRULUI DE PUBLICITATE
Articolul 327. Domeniul de aplicare şi competenţa
(1) Dispoziţiile prezentului capitol sînt aplicabile cererilor de constatare a uzucapiunii în temeiul art.3304 din Codul civil şi efectuării înregistrării corespunzătoare în registrul de publicitate prevăzut de lege.
(2) Cererea de uzucapiune se depune la instanţa de judecată de la locul de aflare a bunului imobil, iar în cazul altor bunuri – la sediul sau oficiul teritorial respectiv al autorităţii competente să efectueze înregistrări şi radieri în registrul de publicitate corespunzător prevăzut de lege.
Articolul 328. Cuprinsul cererii de uzucapiune
(1) Petiţionarul va arăta în cererea de uzucapiune data de la care posedă bunul sub nume de proprietar, temeiul uzucapiunii, faptul dacă bunul posedat este sau nu înregistrat în registrul de publicitate prevăzut de lege, precum şi numele ori denumirea vechiului proprietar sau a succesorului acestuia, dacă îl cunoaşte.
(2) La cererea de uzucapiune se vor anexa:
a) un certificat de deces care atestă că titularul dreptului înregistrat în registrul de publicitate prevăzut de lege este decedat sau, după caz, un certificat (confirmare, extras etc.) emis de autoritatea competentă, care atestă faptul că persoana juridică titulară a dreptului înregistrat în registrul de publicitate prevăzut de lege şi-a încetat existenţa;
b) un certificat eliberat de autoritatea competentă, din care să rezulte faptul dacă moştenirea titularului înregistrat în registrul de publicitate prevăzut de lege a fost sau nu deschisă, iar în caz afirmativ, cine sînt moştenitorii;
c) în cazul imobilelor, un certificat eliberat de primăria în a cărei rază teritorială este situat imobilul, din care să rezulte că acesta nu face parte din domeniul public al statului sau al unităţii administrativ-teritoriale;
d) certificatul privind absenţa datoriilor la bugetul public naţional al petiţionarului;
e) înscrisul constatator al actului juridic pe care solicitantul şi-a întemeiat posesia, atunci cînd este cazul;
f) în cazul imobilelor, documentaţia tehnică cadastrală a imobilului, realizată, pe cheltuiala celui interesat, de o persoană fizică sau juridică autorizată, potrivit legii;
g) extrasul din registrul de publicitate prevăzut de lege pentru informare, cu arătarea titularului înregistrat în registrul de publicitate prevăzut de lege ori a înregistrării declaraţiei de renunţare la proprietate, precum şi a faptului dacă bunul este sau nu grevat de sarcini, eliberat de autoritatea competentă care deţine registrul respectiv; în cazul în care imobilul nu este înregistrat în registrul de publicitate prevăzut de lege în folosul altei persoane şi nici grevat de sarcini, un certificat emis de organul cadastral teritorial, care atestă acest fapt, inclusiv faptul că nu a fost atribuit un număr cadastral la înregistrarea imobilului;
h) lista cuprinzînd numele, prenumele şi domiciliul a cel puţin 2 martori.
Articolul 329. Examinarea cererii de uzucapiune şi căile de atac
(1) După depunerea cererii de uzucapiune, instanţa dispune, prin încheiere, citarea titularului dreptului înregistrat în registrul de publicitate prevăzut de lege sau a succesorilor acestuia, dacă sînt cunoscuţi, precum şi emiterea unei somaţii şi, după caz, afişarea acesteia la imobilul vizat, la sediul instanţei, la sediul autorităţii competente prevăzute la art.327 alin.(2), precum şi publicarea ei în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi în alte publicaţii de largă răspîndire în Republica Moldova.
(2) Afişele şi publicaţia vor cuprinde:
a) denumirea instanţei care a emis somaţia, numărul şi data încheierii prin care s-a dispus emiterea;
b) numele, prenumele sau denumirea posesorului şi domiciliul sau, după caz, sediul acestuia;
c) precizarea că posesorul invocă dobîndirea proprietăţii sau a unui alt drept real prin uzucapiune;
d) indicarea precisă a bunului. În cazul imobilelor, indicarea precisă a imobilului, cu adresa poştală şi, dacă este cazul, cu număr cadastral sau topografic, iar în lipsa acestora, cu precizarea vecinătăţilor;
e) somaţia către toţi cei interesaţi să facă opoziţie, cu precizarea că, în caz contrar, în termen de 6 luni de la emiterea celei din urmă publicaţii se va trece la judecarea cererii.
(3) Cheltuielile necesare pentru efectuarea formalităţilor de afişare şi publicare sînt în sarcina petiţionarului.
(4) Îndeplinirea formalităţilor prevăzute la alin.(3) va fi constatată într-un proces-verbal, întocmit de grefier, ce se va depune la dosarul cauzei.
(5) Dacă nu s-au făcut opoziţii în termenul prevăzut la alin.(2) lit.e) sau dacă persoana înregistrată în registrul de publicitate prevăzut de lege este decedată sau şi-a încetat existenţa juridică, sau a renunţat la proprietate, instanţa se va pronunţa prin hotărîre, după ascultarea petiţionarului şi a martorilor şi după verificarea îndeplinirii condiţiilor cerute de lege pentru dobîndirea dreptului reclamat în temeiul uzucapiunii.
(6) Dacă s-au formulat opoziţii la cererea de uzucapiune, acestea vor fi comunicate petiţionarului pentru a formula referinţă potrivit dispoziţiilor de drept comun. După primirea referinţei se va fixa un termen pentru soluţionarea cererii de uzucapiune, cu citarea petiţionarului şi a oponenţilor, cărora li se va remite şi cîte o copie de pe cererea de uzucapiune şi de pe referinţa depusă de petiţionar.
(7) În toate cazurile, instanţa va cerceta dacă sînt îndeplinite cerinţele prevăzute de Codul civil pentru dobîndirea dreptului reclamat în temeiul uzucapiunii conform art.3304 din Codul civil.
(8) Hotărîrea judecătorească poate fi contestată cu apel. Decizia instanţei de apel nu se supune recursului, fiind definitivă şi irevocabilă de la pronunţare.
Articolul 330. Înregistrarea în registrul de publicitate prevăzut de lege a dreptului uzucapat
(1) Petiţionarul va putea cere înregistrarea provizorie a dreptului ce a uzucapat, în temeiul hotărîrii judecătoreşti prin care s-a admis cererea de uzucapiune, înainte de rămînerea definitivă a acesteia. Justificarea înregistrării provizorii se va face pe baza hotărîrii judecătoreşti rămase definitivă.
(2) În toate cazurile, registratorul registrului de publicitate prevăzut de lege nu va putea dispune înregistrarea dreptului, în temeiul uzucapiunii, dacă acesta a fost înregistrat sau înregistrat provizoriu în folosul unei alte persoane, chiar după împlinirea termenului de uzucapiune; în cazul în care s-a făcut numai o notare, se va putea dispune înregistrarea dreptului fără ca înregistrarea să fie opozabilă celui care a cerut notarea.
(3) Petiţionarul este considerat proprietar de la data înregistrării, în condiţiile legii, în registrul de publicitate prevăzut de lege a dreptului de proprietate dobîndit în temeiul uzucapiunii conform dispoziţiilor art.3304 din Codul civil.”
15. La articolul 460 alineatul (1) litera a), cuvintele “sau filiala” se exclud.
16. Articolul 461 alineatul (1):
la litera c), cuvîntul “cărăuşii” se substituie cu cuvîntul “transportatorii”;
litera h) se abrogă.
17. Codul se completează cu articolele 4621–4627 cu următorul cuprins:
“Articolul 4621. Competenţa instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova în materie de moştenire
Instanţele judecătoreşti naţionale sînt competente în procesele cu privire la moştenire dacă locul deschiderii moştenirii, conform Codului civil, se află pe teritoriul Republicii Moldova.
Articolul 4622. Competenţa contractuală în procesele cu privire la moştenire
(1) În cazul în care cel care a lăsat moştenirea a ales în mod valabil legea Republicii Moldova pentru a guverna moştenirea sa, părţile la proces pot conveni ca instanţele judecătoreşti naţionale să aibă competenţă exclusivă de a se pronunţa cu privire la orice chestiune referitoare la moştenire dacă aceasta nu afectează drepturile terţilor care obţin drepturi din respectiva moştenire.
(2) Un astfel de acord de prorogare convenţională trebuie redactat în scris, datat şi semnat de părţile interesate. Orice comunicare sub formă electronică care permite consemnarea acordului este considerată echivalentă cu forma scrisă.
Articolul 4623. Declinarea competenţei în cazul în care s-a optat pentru o lege în materie de moştenire
În cazul în care cel care a lăsat moştenirea alege legea unui stat străin pentru a guverna moştenirea sa, instanţa de judecată naţională sesizată în temeiul art.4621:
a) poate, la solicitarea unei părţi la proces, să îşi decline competenţa în cazul în care consideră că instanţele judecătoreşti din statul pentru a cărui lege s-a optat sînt mai competente să hotărască cu privire la moştenire, avînd în vedere natura acesteia, precum reşedinţa obişnuită a părţilor şi locul unde sînt situate bunurile; sau
b) este obligată să îşi decline competenţa în cazul în care părţile au convenit, în conformitate cu art.4622, să confere competenţa instanţelor judecătoreşti din statul străin pentru a cărui lege s-a optat.
Articolul 4624. Competenţa în cazul în care s-a optat pentru o lege în materie de moştenire
Instanţele judecătoreşti naţionale, pentru a căror lege a optat cel care a lăsat moştenirea, sînt competente să hotărască cu privire la moştenire în cazul în care:
a) o instanţă de judecată dintr-un stat străin sesizată anterior şi-a declinat competenţa cu privire la aceeaşi cauză în temeiul împrejurărilor prevăzute la art.4623;
b) părţile la proces au convenit, în conformitate cu art.4622, să ofere competenţa instanţelor judecătoreşti naţionale; sau
c) părţile la proces au recunoscut în mod expres competenţa instanţei judecătoreşti naţionale.
Articolul 4625. Competenţa întemeiată pe înfăţişare în materie de moştenire
(1) În cazul în care, în cursul desfăşurării procesului în faţa instanţei judecătoreşti naţionale care îşi exercită competenţa în temeiul art.4624, rezultă că nu toate părţile au fost şi părţi la acordul de alegere a instanţei competente, instanţa continuă să îşi exercite competenţa dacă aceste părţi se înfăţişează fără a contesta competenţa instanţei.
(2) În cazul în care părţile care nu au fost părţi la acordul de alegere a instanţei competente contestă competenţa instanţei judecătoreşti menţionate la alin.(1), instanţa îşi declină competenţa. În această situaţie, competenţa de a hotărî cu privire la succesiune revine instanţelor judecătoreşti competente în temeiul art.4621 sau al art.4626.
Articolul 4626. Competenţa subsidiară în materie de moştenire
(1) În cazul în care reşedinţa obişnuită a celui care a lăsat moştenirea în momentul decesului nu este situată în Republica Moldova, instanţele judecătoreşti naţionale sînt competente să se pronunţe asupra moştenirii, dacă în Republica Moldova sînt situate bunuri care fac parte din masa succesorală, în măsura în care:
a) cel care a lăsat moştenirea avea cetăţenia Republicii Moldova la data decesului;
b) dacă nu este îndeplinită condiţia prevăzută la lit.a), cel care a lăsat moştenirea îşi avea anterior reşedinţa obişnuită în Republica Moldova, cu condiţia ca, în momentul sesizării instanţei, să nu fi trecut mai mult de 5 ani de la schimbarea reşedinţei obişnuite.
(2) În cazul în care nu sînt întrunite condiţiile prevăzute la alin.(1), instanţele judecătoreşti naţionale sînt competente să se pronunţe asupra bunurilor care fac parte din masa succesorală şi sînt situate pe teritoriul Republicii Moldova.
Articolul 4627. Limitarea procedurilor în materie de moştenire
(1) În cazul în care masa succesorală conţine bunuri situate într-un stat străin, la cererea uneia dintre părţi la proces, instanţa de judecată naţională sesizată să hotărască cu privire la moştenire poate decide să nu se pronunţe cu privire la unul sau mai multe dintre bunuri dacă s-a demonstrat că hotărîrea sa cu privire la acele bunuri nu va fi recunoscută şi, după caz, declarată executorie în acel stat străin.
(2) Dispoziţiile alin.(1) nu afectează dreptul părţilor de a delimita obiectul litigiului pornit în faţa instanţelor judecătoreşti naţionale.”
Art.IX. – Articolul 11 din Codul de executare al Republicii Moldova nr.443/2004 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.214–220, art.704), cu modificările ulterioare, se completează cu litera n1) cu următorul cuprins:
“n1) contractele de leasing, în partea referitoare la dreptul locatorului de a intra în posesia bunului, a documentelor aferente lui şi de a obţine radierea leasingului din registrul de publicitate, cu condiţia că locatorul este o organizaţie de creditare nebancară sau o societate de leasing, iar leasingul a fost notat sau înregistrat conform dispoziţiilor art.929 alin.(3) din Codul civil;”.
Art.X. – Legea nr.407/2006 cu privire la asigurări (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.47–49, art.213), cu modificările ulterioare, se completează cu articolul 91 cu următorul cuprins:
“Articolul 91. Încheierea contractelor de asigurare de către rezidenţii Republicii Moldova
Rezidenţii Republicii Moldova, în sensul Legii nr.62/2008 privind reglementarea valutară, pot încheia contracte de asigurare doar cu societăţi înregistrate în Republica Moldova ori sucursalele societăţilor străine înregistrate în Republica Moldova, cu excepţia cazurilor în care asigurările solicitate nu se practică pe piaţa internă, precum şi cu excepţia cazurilor prevăzute de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.”
Art.XI. – Legea nr.131/2007 privind siguranţa traficului rutier (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr.11–21, art.6), cu modificările ulterioare, se completează cu articolele 311–313 cu următorul cuprins:
“Articolul 311. Registrul de stat al transporturilor
(1) Registrul de stat al transporturilor descrie vehiculele supuse înmatriculării şi arată drepturile reale ce au ca obiect aceste bunuri.
(2) În cazurile prevăzute de lege, în Registrul de stat al transporturilor pot fi notate drepturi, fapte sau raporturi juridice dacă au legătură cu vehiculele cuprinse în acest registru.
(3) Procedura de înregistrare, înregistrare provizorie, notare sau radiere în Registrul de stat al transporturilor şi alte aspecte legate de funcţionarea sa se reglementează prin hotărîre de Guvern.
Articolul 312. Înregistrările în Registrul de stat al transporturilor
(1) Dacă legea nu prevede altfel, drepturile reale asupra vehiculelor înmatriculate în Registrul de stat al transporturilor se constituie, se transmit, se grevează cu alte drepturi reale numai prin înregistrare în Registrul de stat al transporturilor, pe baza actului sau faptului care întemeiază înregistrarea în condiţiile legii. Dacă legea nu prevede altfel, drepturile reale asupra vehiculelor înmatriculate în Registrul de stat al transporturilor se sting numai prin radierea lor din registrul de publicitate prevăzut de lege, cu consimţămîntul titularului, exprimat în forma prevăzută de lege.
(2) Dispoziţiile alin.(1):
a) nu împiedică recunoaşterea dreptului de proprietate asupra vehiculelor dobîndite în mod legal în afara Republicii Moldova înainte de înmatricularea în Registrul de stat al transporturilor;
b) nu se aplică grevărilor cu acele drepturi reale care, conform legii, se supun înregistrării în Registrul garanţiilor reale mobiliare.
Articolul 313. Drepturile, actele sau faptele supuse notării
(1) În afara altor cazuri prevăzute de lege sînt supuse notării în Registrul de stat al transporturilor:
a) reutilarea care a condus la modificarea datelor de evidenţă a vehiculului;
b) prezenţa la vehicul a unui număr de identificare nimicit intenţionat, falsificat sau contrafăcut;
c) aflarea vehiculului în căutare naţională sau internaţională.
(2) Faptele prevăzute la alin.(1) lit.b) şi c) nu împiedică înmatricularea vehiculului în Registrul de stat al transporturilor şi nici efectuarea înregistrărilor în folosul dobînditorilor de drepturi dacă nu sînt notate interdicţii conform legii.”
Art.XII. – Legea nr.135/2007 privind societăţile cu răspundere limitată (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.127–130, art.548), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. Articolele 7 şi 8 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 7. Sucursalele societăţii
(1) Societatea este în drept să înfiinţeze sucursale în Republica Moldova în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte legislative, iar în străinătate – şi în conformitate cu legislaţia statului străin, dacă tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte nu prevede altfel.
(2) Sucursala se dotează cu bunuri din patrimoniul societăţii care a înfiinţat-o.
(3) Sucursalele nu sînt persoane juridice şi acţionează în numele societăţii, în baza regulamentelor aprobate de societate. De activitatea sucursalei răspunde societatea care a înfiinţat-o.
(4) Administratorul sucursalei îşi exercită atribuţiile în temeiul regulamentului sucursalei, aprobat de societate, şi al mandatului eliberat de societate.
Articolul 8. Grupul
(1) În sensul prezentei legi, persoanele afiliate societăţii, asociatului, administratorului sau unui alt subiect prevăzut de prezenta lege sînt determinate de Codul civil.
(2) Societatea poate face parte dintr-un grup de persoane juridice în modul determinat de Codul civil.”
2. La articolul 9 alineatul (3), enunţul întîi se completează cu textul “ , cu excepţia cazurilor prevăzute de lege”.
3. Articolul 10:
la alineatul (1) litera f), cuvintele “filialelor şi ale reprezentanţelor” se substituie cu cuvîntul “sucursalelor”;
la alineatul (4), cuvîntul “Orice” se substituie cu textul “În condiţiile legii, orice”.
4. Articolul 13 alineatul (1):
la literele e) şi f), cuvîntul “asociaţilor” se substituie cu cuvîntul “fondatorilor”;
la litera k), cuvintele “filialele şi reprezentanţele” se substituie cu cuvîntul “sucursalele”.
5. La articolul 16 alineatul (5), cuvintele “filiale şi/sau reprezentanţe” se substituie cu cuvintele “sucursale”.
6. La articolul 18, alineatul (2) se abrogă.
7. La articolul 19, alineatul (3) se abrogă.
8. Articolul 22:
la alineatul (2), enunţul al doilea se exclude;
la alineatul (5), după textul “în numele societăţii,” se introduce textul “pe cale oblică,”.
9. La articolul 23, alineatul (2) se abrogă.
10. La articolul 24 alineatul (1), cuvîntul “indivizibilă” se substituie cu cuvîntul “divizibilă”.
11. La articolul 25:
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
“(1) Partea socială sau o fracţiune a părţii sociale poate fi înstrăinată liber persoanei afiliate asociatului, celorlalţi asociaţi şi societăţii, dacă actul de constituire nu prevede altfel.”
la alineatul (3), cuvîntul “înstrăinării” se substituie cu cuvîntul “vînzării”, iar cuvîntul “înstrăinarea” – cu cuvîntul “vînzarea”;
la alineatul (4), cuvîntul “înstrăineze” se substituie cu cuvîntul “vîndă”;
la alineatul (7), cuvîntul “procurat” se substituie cu cuvîntul “cumpărat”, iar cuvîntul “înstrăinată” – cu cuvîntul “vîndută”;
alineatul (8) va avea următorul cuprins:
“(8) În cazul vînzării părţii sociale sau a unei fracţiuni din aceasta fără respectarea dreptului de preemţiune conform procedurii prevăzute de prezentul articol, fiecare asociat poate exercita dreptul de preemţiune şi valorifica mijloacele juridice de apărare conform art.795 alin.(4) şi (5) din Codul civil. Dispoziţiile art.7921–797 din Codul civil rămîn aplicabile în măsura în care nu contravin dispoziţiilor prezentei legi.”
alineatul (9) se completează cu un enunţ nou cu următorul cuprins: “Această regulă nu se aplică testamentului.”
articolul se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
“(11) Asociatul poate renunţa la dreptul de preemţiune în raport cu o anumită vînzare de către un alt asociat, fie în cadrul adunării generale a asociaţilor, fie prin declaraţie scrisă.”
12. La articolul 27 alineatul (2), după cuvintele “puse în gaj” se introduce textul “ , inclusiv al achiziţionării acesteia de către creditorul gajist,”.
13. Legea se completează cu articolul 271 cu următorul cuprins:
“Articolul 271. Partea socială a soţilor în societate
(1) Asupra părţii sociale a soţilor în societate dobîndite în timpul căsătoriei se aplică regimul juridic al proprietăţii comune în devălmăşie dacă contractul matrimonial nu prevede altfel.
(2) Soţul asociatului nu poate cere divizarea părţii sociale şi nici primirea sa în societate, dacă actul de constituire nu prevede altfel.”
14. La articolul 28, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
“(1) Dacă partea socială este deţinută în comun de către mai multe persoane, acestea pot să-şi exercite drepturile cu privire la partea socială numai în mod unanim.”
15. La articolul 29 alineatul (1), cuvintele “numai în temeiul titlului executoriu” se exclud.
16. Articolul 44 se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
“(4) Prin actul de constituire sau regulamentele societăţii se poate reglementa modul şi volumul dezvăluirii informaţiei către asociaţi, ţinînd cont de nevoia de transparenţă a activităţii faţă de asociat, precum şi de nevoia de a proteja informaţia confidenţială, secretul comercial, datele cu caracter personal şi alte interese legitime.”
17. La articolul 47 alineatul (1), după cuvintele “nu a vărsat aportul subscris” se introduce textul “după expirarea unui termen suplimentar de o lună, care i-a fost stabilit prin notificare, pentru vărsarea aportului”.
18. Articolul 49:
alineatul (1):
la litera m), cuvintele “în prealabil a” se exclud;
la litera n), cuvintele “filialelor şi reprezentanţelor” se substituie cu cuvîntul “sucursalelor”;
alineatul (2) se completează cu litera f1) cu următorul cuprins:
“f1) aprobarea încheierii actelor juridice şi altor operaţiuni dintre administrator sau o persoană afiliată administratorului, pe de o parte, şi societate, pe de altă parte;”.
19. Articolul 58 alineatul (1) punctul 2):
la litera d), cuvîntul “prealabil” se exclude;
la litera e), cuvintele “filialelor şi reprezentanţelor” se substituie cu cuvîntul “sucursalelor”.
20. Articolul 61 va avea următorul cuprins:
“Articolul 61. Atacarea hotărîrilor adunării generale a asociaţilor în instanţa de judecată
Hotărîrile adunării generale a asociaţilor ori deciziile asociatului unic sînt nule sau anulabile în condiţiile Codului civil.”
21. La articolul 71 alineatul (1), litera c) va avea următorul cuprins:
“c) să elibereze altor persoane mandat în numele societăţii;”.
22. La articolul 73, alineatul (3) se abrogă.
23. La articolul 76, alineatele (3)–(5) se abrogă.
24. La articolul 77 alineatul (3), litera b) va avea următorul cuprins:
“b) persoanele afiliate administratorului;”.
Art.XIII. – Legea nr.220/2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.184–187, art.711), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. În cuprinsul legii, sintagmele “filială şi reprezentanţă” şi “filială sau reprezentanţă”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvîntul “sucursală” la forma gramaticală corespunzătoare.
2. Articolul 4 se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
“(11) Pentru înregistrarea organizaţiei necomerciale, a modificărilor în statutul acesteia şi în Registrul de stat se percepe o taxă în mărimea şi modul prevăzute de Guvern.”
3. La articolul 5:
denumirea va avea următorul cuprins:
“Articolul 5. Termenele înregistrării de stat”;
alineatul (1) se abrogă.
4. La articolul 12 alineatul (2), după cuvintele “specificate în” se introduc cuvintele “Codul civil şi”.
5. Legea se completează cu articolul 171 cu următorul cuprins:
“Articolul 171. Încetarea calităţii de administrator
(1) Persoana înscrisă în registrul de publicitate în calitate de administrator poate renunţa la calitatea de administrator şi solicita radierea din registru dacă face dovada că:
a) a expirat termenul pentru care a fost desemnată; sau
b) calitatea de administrator a încetat în baza unui temei prevăzut de lege sau de actele constitutive; sau
c) în conformitate cu legea sau actul constitutiv, este în drept să solicite încetarea calităţii de administrator şi că a trecut un termen mai mare de 30 de zile din momentul în care a solicitat organului competent adoptarea unui act privind încetarea calităţii de administrator.
(2) În cazul prevăzut la alin.(1) lit.c), administratorul care vrea să renunţe la calitatea de administrator trebuie să convoace, în termenul prevăzut la alin.(1) lit.c), şedinţa organului competent al persoanei juridice.
(3) Dispoziţiile legislaţiei muncii nu pot fi invocate pentru ca renunţarea să producă efecte înainte de şedinţa organului competent al persoanei juridice.
(4) Persoana juridică este obligată, în termenul prevăzut la alin.(1) lit.c), să adopte hotărîrea necesară şi să ia alte măsuri pentru a înceta calitatea de administrator şi pentru a îndeplini formalităţile de publicitate impuse de lege.
(5) În termen de 30 de zile de la radiere, organul înregistrării de stat este obligat să notifice persoana juridică despre radierea din registrul de publicitate a administratorului acestei persoane juridice.
(6) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi radierii din registrul de publicitate a administratorului sucursalei.”
6. Articolul 191 se abrogă.
Art.XIV. – La articolul 45 din Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.78–84, art.100), cu modificările ulterioare, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
“(1) Persoana al cărei drept sau interes legitim a fost lezat prin contravenţie îl poate apăra prin acţiune civilă depusă conform legislaţiei procedurale civile. Această persoană are în special dreptul la repararea prejudiciului patrimonial şi a celui nepatrimonial cauzate prin contravenţie. Prezentul alineat se aplică în egală măsură şi în cazul în care, în sensul art.30 alin.(11), se consideră că făptuitorul nu a fost supus răspunderii contravenţionale.”
Art.XV. – La articolul 32 alineatul (1) din Legea nr.98/2012 privind administraţia publică centrală de specialitate (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.160–164, art.537), cu modificările ulterioare, cuvintele “cu caracter necomercial” se exclud.
Art.XVI. – Legea insolvabilităţii nr.149/2012 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.193–197, art.663), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 1 alineatul (2), enunţul întîi se completează cu textul “ , precum şi maselor succesorale lăsate de persoanele fizice, indiferent de faptul dacă desfăşurau sau nu activitate de întreprinzător”.
2. Articolul 36 va avea următorul cuprins:
“Articolul 36. Continuarea procesului în cazul decesului debitorului
(1) Dacă debitorul persoană fizică decedează după ce s-a depus cererea introductivă sau după intentarea procesului de insolvabilitate, procesul va continua conform dispoziţiilor aplicabile procesului de insolvabilitate a masei succesorale.
(2) În cazul existenţei mai multor moştenitori, aceştia au drepturi egale în cadrul procesului de insolvabilitate.”
3. Articolul 48:
la alineatul (3), enunţul al doilea va avea următorul cuprins: “Dacă se partajează o masă succesorală, instanţa va stabili obligaţiile masei succesorale, datoriile şi creanţele comoştenitorilor faţă de defunct, sarcinile masei succesorale.”
alineatul (4) va avea următorul cuprins:
“(4) Instanţa de insolvabilitate va face separarea sau partajarea în natură a masei debitoare prin formarea unor loturi de atribuire. Dispoziţiile Codului civil privind partajul bunului comun sau, după caz, al masei succesorale se aplică în modul corespunzător.”
alineatul (5) se abrogă.
4. La articolul 50 alineatul (2), litera c) va avea următorul cuprins:
“c) creanţelor cumpărătorului, născute din contracte de vînzare-cumpărare a bunului imobil în construcţie.”
5. Legea se completează cu capitolul IX1 cu următorul cuprins:
“Capitolul IX1
PARTICULARITĂŢILE INSOLVABILITĂŢII MASEI SUCCESORALE
Articolul 2351. Domeniul de aplicare
(1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător insolvabilităţii masei succesorale, cu derogările prevăzute de prezentul capitol şi dispoziţiile Codului civil în materie de insolvabilitate a masei succesorale.
(2) În scopul aplicării corespunzătoare a dispoziţiilor prezentei legi:
a) masa credală este formată din pasivul masei succesorale, iar masa debitoare este formată din activul masei succesorale;
b) referinţele în adresa debitorului înainte de deschiderea moştenirii se consideră referinţe la cel care a lăsat moştenirea, iar referinţele în adresa debitorului după deschiderea moştenirii se consideră referinţe lăsate la moştenitori.
Articolul 2352. Admisibilitatea intentării procesului de insolvabilitate
(1) Cererea introductivă nu poate fi respinsă în temeiul faptului că un moştenitor încă nu a acceptat moştenirea sau că acesta poartă răspundere nelimitată pentru obligaţiile masei succesorale.
(2) În cazul în care există mai mulţi moştenitori, procesul de insolvabilitate poate fi intentat şi după efectuarea partajului masei succesorale.
(3) Procesul de insolvabilitate nu se poate limita doar la o parte din masa succesorală.
Articolul 2353. Dreptul de a depune cerere introductivă
(1) Dreptul de a depune cerere introductivă îl au următoarele persoane:
a) oricare moştenitor;
b) creditorul oricărui moştenitor, pe cale oblică, în condiţiile legii;
c) administratorul masei succesorale sau custodele, executorul testamentar care are dreptul de a administra masa succesorală;
d) oricare creditor al masei succesorale.
(2) Dacă nu toţi moştenitorii au depus cererea introductivă, procesul de insolvabilitate a masei succesorale se intentează doar dacă temeiul intentării este demonstrat în faţa instanţei. Instanţa de insolvabilitate va audia ceilalţi moştenitori.
(3) În cazul în care administrarea masei succesorale revine executorului testamentar, instanţa de insolvabilitate îl va audia doar la cererea moştenitorului, iar moştenitorul, la rîndul său, va fi audiat doar la cererea executorului testamentar.
(4) Planul procedurii de restructurare poate fi propus doar de către toţi moştenitorii.
Articolul 2354. Termenul de depunere a cererii introductive
Cererea introductivă a creditorului masei succesorale nu poate fi depusă dacă au expirat 2 ani din momentul acceptării moştenirii de către cel puţin un moştenitor.
Articolul 2355. Temeiurile intentării procesului de insolvabilitate
(1) Drept temei de intentare a procesului de insolvabilitate îl constituie incapacitatea de plată a masei succesorale sau supraîndatorarea acesteia.
(2) Dacă cererea introductivă este depusă de către moştenitor, administratorul masei succesorale, custode sau executorul testamentar, temei de intentare a procesului de insolvabilitate îl constituie pericolul intrării masei succesorale în incapacitate de plată cînd, în mod previzibil, nu se vor putea executa obligaţiile pecuniare devenite scadente.
Articolul 2356. Procedura de executare după data deschiderii moştenirii
Procedura de executare silită, iniţiată faţă de masa succesorală după data deschiderii moştenirii, nu acordă creditorului care a iniţiat-o dreptul de satisfacere separată a creanţei.
Articolul 2357. Recuperarea prestaţiilor pentru satisfacerea legatelor şi a sarcinilor testamentare
Pentru satisfacerea legatelor şi a sarcinilor testamentare, prestaţiile executate din contul masei succesorale pot fi contestate în aceleaşi condiţii ca şi transferurile cu titlu gratuit efectuate din contul masei succesorale.
Articolul 2358. Cheltuielile suportate de moştenitor
Moştenitorul nu poate refuza satisfacerea obligaţiilor care îi revin, invocînd cheltuieli care trebuie să-i fie rambursate din contul masei succesorale conform art.15759 şi 157510 din Codul civil.
Articolul 2359. Obligaţiile masei succesorale
(1) Pe lîngă obligaţiile prevăzute de art.52 din prezenta lege, următoarele obligaţii se consideră obligaţii ale masei succesorale:
a) cheltuielile care trebuie să fie rambursate moştenitorului din contul masei succesorale conform art.15759 şi 157510 din Codul civil;
b) cheltuielile de îngrijire şi de înmormîntare conform art.1572117 din Codul civil;
c) cheltuielile din contul masei succesorale suportate pentru procesul de declarare a decesului celui care a lăsat moştenirea;
d) cheltuielile suportate pentru deschiderea testamentului, pentru administrarea masei succesorale, custodia acesteia, pentru procedura de somare publică a creditorilor în vederea înaintării pretenţiilor şi pentru întocmirea inventarului;
e) obligaţiile care rezultă din actele juridice încheiate de către custodele masei succesorale sau executorul testamentar;
f) remuneraţia şi cheltuielile datorate administratorului masei succesorale, custodelui, executorului testamentar sau moştenitorului care, înainte de a renunţa la moştenire, a gestionat-o, doar în măsura în care remuneraţia şi cheltuielile erau necesare.
(2) În caz de insuficienţă de bunuri, obligaţiile prevăzute la alin.(1) din prezentul articol se satisfac după executarea cheltuielilor masei debitoare, dar înainte de executarea creanţelor chirografare conform art.43.
Articolul 23510. Creditorii masei succesorale
(1) În cadrul procesului de insolvabilitate a masei succesorale, doar creditorii masei succesorale îşi pot înainta creanţele.
(2) Creditorii moştenitorilor care nu sînt creditori ai masei succesorale nu pot înainta creanţe.
Articolul 23511. Creanţele moştenitorului
(1) Moştenitorul îşi poate înainta creanţele sale faţă de defunct.
(2) Dacă moştenitorul a executat o obligaţie a masei succesorale şi dacă nu se consideră că executarea s-a făcut din contul masei succesorale în sensul art.157510 din Codului civil, moştenitorul poate înainta creanţa care aparţine creditorului, cu excepţia cazului în care moştenitorul poartă răspundere nelimitată pentru obligaţiile masei succesorale.
(3) Dacă moştenitorul poartă răspundere nelimitată faţă de un creditor separat, moştenitorul poate înainta creanţa care aparţine acelui creditor atît timp cît acesta din urmă nu îşi înaintează creanţa proprie.
Articolul 23512. Obligaţiile cu rang inferior
(1) Creanţele care rezultă din legate şi sarcinile testamentare se satisfac după executarea creanţelor chirografare prevăzute la art.43 alin.(2) pct.6).
(2) Dacă testatorul a dispus, prin dispoziţie testamentară, ca un legat sau o sarcină testamentară să fie îndeplinită înainte de un alt legat sau o altă sarcină testamentară, atunci primele vor fi satisfăcute cu prioritate.
(3) Creanţa ce aparţine creditorului care, în temeiul art.15754 din Codul civil, a fost exclus din cadrul procedurii de somare publică a creditorilor sau care, în temeiul art.15755 din Codul civil, se asimilează creditorului exclus va fi satisfăcută doar după executarea creanţelor chirografare prevăzute la art.43 alin.(2) pct.6) din prezenta lege, precum şi la alin.(1) din prezentul articol. În alte aspecte, aceste restricţii nu afectează rangul de prioritate al creanţelor.
Articolul 23513. Bunurile restituite
(1) Bunurile restituite masei succesorale ca urmare a contestării unui act juridic încheiat de către cel care a lăsat moştenirea sau a unei prestaţii efectuate faţă de el nu pot fi folosite pentru satisfacerea creanţelor prevăzute la art.23512 alin.(1).
(2) Bunurile restituite masei succesorale de către moştenitor conform art.15759–157511 din Codul civil pot fi folosite pentru a satisface creanţele care aparţin creditorului exclus, în temeiul art.15754 din Codul civil, din cadrul procedurii de somare publică a creditorilor sau celui care, în temeiul art.15755 din Codul civil, se asimilează creditorului exclus, în măsura în care moştenitorul este ţinut să restituie bunurile respective conform dispoziţiilor legale privind îmbogăţirea nejustificată.
Articolul 23514. Moştenirea subsecventă
Dispoziţiile art.2358, 2359 alin.(1) lit.a) şi 23511 alin. (2) şi (3), de asemenea, se aplică moştenitorului prealabil după ce a survenit moştenirea subsecventă.
Articolul 23515. Planul procedurii de restructurare
Suplimentar la celelalte elemente prevăzute de lege, planul procedurii de restructurare va stabili dacă, conform Codului civil, moştenitorul poartă sau nu poartă răspundere nelimitată pentru obligaţiile masei succesorale guvernate de plan.
Articolul 23516. Vînzarea cotei succesorale
(1) Dacă moştenitorul şi-a vîndut cota succesorală, el va fi substituit de către cumpărător în procesul de insolvabilitate.
(2) Moştenitorul poate depune o cerere introductivă în condiţiile în care o poate face un creditor al masei succesorale în privinţa unei obligaţii a masei succesorale care, potrivit condiţiilor vînzării-cumpărării, trebuia satisfăcută de cumpărător. Moştenitorul are acelaşi drept în privinţa celorlalte obligaţii ale masei succesorale, cu excepţia cazului în care moştenitorul poartă răspundere nelimitată sau dacă s-a dispus administrarea masei succesorale. Dispoziţiile art.2358, 2359 alin.(1) lit.a) şi art.23511 se aplică moştenitorului şi după vînzarea cotei sale succesorale.
(3) Dispoziţiile alin.(1) şi (2) se aplică în mod corespunzător cazurilor în care o persoană a vîndut cota succesorală dobîndită prin contract sau, pe altă cale, s-a obligat să vîndă cota succesorală dobîndită în temeiul legii ori în alt temei.”
6. Articolul 254 se completează cu alineatele (4) şi (5) cu următorul cuprins:
“(4) Dispoziţiile art.50 alin.(2) lit.c) se aplică contractelor încheiate după 1 martie 2019.
(5) Dispoziţiile art.50 alin.(1) se aplică şi creanţelor persoanelor fizice, născute din contracte de investire în construcţia de locuinţe, încheiate şi înregistrate (notate) în registrul bunurilor imobile înainte de 1 martie 2019.”
Art.XVII. – (1) La 1 martie 2019 se abrogă:
– articolul 21 din Legea nr.845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi;
– Legea nr.171/1994 cu privire la secretul comercial;
– articolele 401 şi 406 din Legea cadastrului bunurilor imobile nr.1543/1998;
– Legea nr.449/2001 cu privire la gaj;
– Legea nr.198/2003 cu privire la arenda în agricultură;
– articolul 19 din Legea nr.81/2004 cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător;
– Legea nr.59/2005 cu privire la leasing;
– Legea nr.142/2008 cu privire la ipotecă;
– Legea nr.256/2011 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii;
– Legea nr.8/2016 privind drepturile consumatorilor la încheierea contractelor.
(2) Capitolul II din Legea nr.407/2006 cu privire la asigurări se abrogă la 1 ianuarie 2020.
(3) Guvernul, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, va aduce actele sale normative în concordanţă cu prevederile acesteia.