privind modernizarea Codului civil şi modificarea unor acte legislative — Articolele 623¹⁵–928
Lege nr. 133 din 15.11.2018
Articolul 62315. Previzibilitatea
Debitorul obligaţiei care rezultă din contract sau alt act juridic este răspunzător doar pentru prejudiciul pe care l-a prevăzut sau putea în mod rezonabil să-l prevadă, la momentul asumării obligaţiei, ca fiind rezultatul probabil al neexecutării, cu excepţia cazului în care neexecutarea era intenţionată sau din culpă gravă.
Articolul 62316. Prejudiciul imputabil creditorului
Debitorul nu răspunde pentru prejudiciul suferit de creditor în măsura în care creditorul a contribuit la neexecutare sau efectele sale.
Articolul 62317. Reducerea prejudiciului
(1) Debitorul nu răspunde pentru prejudiciul suferit de creditor în măsura în care creditorul a putut să reducă prejudiciul luînd măsuri rezonabile.
(2) Creditorul are dreptul să recupereze cheltuielile suportate în mod rezonabil în încercările sale de a reduce prejudiciul.
Articolul 62318. Contractul de substituire
Creditorul care a declarat rezoluţiunea totală sau parţială pentru neexecutare şi a încheiat, într-un termen rezonabil şi în condiţii rezonabile, un contract de substituire poate cere, dacă sînt întrunite condiţiile pentru a cere despăgubiri, de la debitor despăgubiri egale cu diferenţa dintre preţul prestaţiei sale în baza contractului rezolvit şi preţul prestaţiei în baza contractului de substituire, precum şi poate cere de la debitor despăgubiri pentru partea nereparată a prejudiciului.
Articolul 62319. Preţul de piaţă
În cazul în care a declarat rezoluţiunea totală sau parţială pentru neexecutare şi nu a încheiat un contract de substituire, dar prestaţia are un preţ de piaţă, creditorul poate cere, dacă sînt întrunite condiţiile pentru a cere despăgubiri, de la debitor despăgubiri egale cu diferenţa dintre preţul contractual şi preţul de piaţă la data rezoluţiunii, precum şi poate cere de la debitor despăgubiri pentru partea nereparată a prejudiciului.
Articolul 62320. Dobînda de întîrziere în executarea obligaţiilor pecuniare
(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la dobîndă de întîrziere pentru suma respectivă din data imediat următoare scadenţei plăţii pînă la data în care s-a efectuat plata, la rata prevăzută la alin.(2) ori la o altă rată prevăzută de dispoziţiile legale speciale.
(2) Rata dobînzii de întîrziere este egală cu rata prevăzută la art.585 plus 5 puncte procentuale pe an, în cazul în care debitorul este un consumator, sau 9 puncte procentuale pe an, în celelalte cazuri. Cu toate acestea, dacă înainte de scadenţă obligaţia pecuniară era purtătoare de dobîndă prevăzută de contract, în scopul determinării ratei dobînzii de întîrziere, creditorul poate înlocui rata prevăzută la art.585 cu rata dobînzii prevăzute de contract.
(3) Debitorul consumator are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întîrzierii plăţii este mai mic decît rata legală a dobînzii de întîrziere.
(4) În cazul în care s-a stipulat o clauză penală, creditorul poate să ceară, la alegere, fie dobînda de întîrziere calculată conform dispoziţiilor prezentului articol, fie penalitatea pentru întîrziere. De asemenea, creditorul poate cere despăgubiri pentru prejudiciul cauzat în partea neacoperită de dobînda de întîrziere.
(5) Pe perioada în care suma de bani nu este plătită la scadenţă cu justificare, debitorul datorează doar dobînda de întîrziere la rata prevăzută la art.585. Debitorul consumator nu datorează asemenea dobîndă de întîrziere.
(6) Orice clauza contrară dispoziţiilor prezentului articol în detrimentul consumatorului este lovită de nulitate absolută.
Articolul 62321. Anatocismul şi capitalizarea
(1) Dobînda, dobînda de întîrziere sau, după caz, penalitatea se calculează numai asupra sumei de bază a obligaţiei pecuniare (capitalului).
(2) Cu toate acestea, dobînzile se pot capitaliza şi pot produce dobînzi dacă s-a prevăzut expres, dar numai pentru dobînzi scadente cel puţin 12 luni.
(3) Dobînda de întîrziere sau, după caz, penalitatea nu se poate capitaliza.
(4) Orice clauza contrară dispoziţiilor prezentului articol este lovită de nulitate absolută. Cu toate acestea, prin contractul de cont curent sau de depozit ori de alt cont de plăţi se poate deroga de la dispoziţiile prezentului articol.
Articolul 62322. Dobînda de întîrziere în executarea obligaţiilor de a da sau de a face
(1) În cazul în care o obligaţie de a da sau de a face, alta decît una de a plăti o sumă de bani, nu este executată la scadenţă, creditorul are dreptul la dobîndă de întîrziere asupra echivalentului în bani al părţii neexecutate a obligaţiei, din data imediat următoare scadenţei pînă la data executării corespunzătoare, la rata prevăzută la art.585 ori la o altă rată prevăzută de dispoziţiile legale speciale. Dacă obligaţia neexecutată are o obligaţie corelativă pecuniară, mărimea acestei obligaţii corelative va constitui echivalentul în bani a obligaţiei neexecutate.
(2) În cazul în care s-a stipulat o clauză penală, creditorul poate să ceară, la alegere, fie dobînda de întîrziere calculată conform dispoziţiilor prezentului articol, fie penalitatea. De asemenea, creditorul poate cere despăgubiri pentru prejudiciul cauzat în partea neacoperită de dobînda de întîrziere.
Articolul 62323. Despăgubirea cheltuielilor de recuperare a creanţelor pecuniare ale profesionistului
(1) Din momentul în care sînt întrunite condiţiile de plată a dobînzii de întîrziere conform art.62320, creditorul obligaţiei pecuniare poate pretinde debitorului plata unei despăgubiri minime egale cu echivalentul în lei a 20 de euro la cursul Băncii Naţionale a Moldovei din ziua respectivă pentru acoperirea cheltuielilor de recuperare suportate de creditor. Această regulă se aplică chiar dacă obligaţia pecuniară întîrziată este doar o rată din suma totală datorată creditorului conform unui grafic de plată.
(2) Dreptul creditorului de a cere despăgubiri pentru cheltuielile de recuperare suportate, în partea neacoperită de despăgubirea minimă prevăzută la alin.(1), rămîne neafectat.
(3) Dispoziţiile prezentului articol se aplică doar contractelor prin care un profesionist livrează bunuri, execută lucrări sau prestează servicii în folosul unui alt profesionist sau al unei autorităţi publice ori al unei alte persoane juridice de drept public sau asociaţii ale acestora.
Articolul 62324. Valuta în care se determină despăgubirile
Despăgubirile trebuie determinate în valuta care corespunde cel mai bine prejudiciului suferit de creditor.”
317. Articolul 624:
la alineatul (1), textul “(penalitatea)” se exclude, iar după cuvîntul “bun” se introduce textul “(penalitate)”;
la alineatul (3), cuvintele “Clauza penală” se substituie cu cuvîntul “Penalitatea”, iar în final se introduce textul “ , inclusiv sub forma unei dobînzi de întîrziere”;
la alineatul (4), cuvintele “clauze penale” se substituie cu cuvîntul “penalităţi”;
la alineatul (5), cuvintele “neexecutarea nu se datorează vinovăţiei sale” se substituie cu cuvintele “neexecutarea obligaţiei este justificată”;
articolul se completează cu alineatul (6) cu următorul cuprins:
“(6) Nulitatea obligaţiei atrage nulitatea clauzei penale. Nulitatea clauzei penale nu atrage nulitatea obligaţiei.”
318. Articolul 625 va avea următorul cuprins:
“Articolul 625. Forma clauzei penale
Clauza penală este întocmită în formă autentică dacă legea cere forma autentică pentru actul juridic căruia i se aplică clauza. În celelalte cazuri, clauza penală este întocmită în scris, sub sancţiunea nulităţii absolute.”
319. La articolul 626:
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
“(1) Dacă penalitatea este stipulată pentru cazul în care debitorul nu execută obligaţia, creditorul poate cere atît executarea obligaţiei, cît şi plata penalităţii. Nu se poate cere atît executarea obligaţiei, cît şi plata penalităţii dacă penalitatea s-a stipulat cu titlu de despăgubire în locul prestaţiei şi nu doar cu titlu de mijloc de garantare a executării obligaţiei.”
la alineatul (2) enunţul întîi, cuvintele “prin clauza penală” se substituie cu cuvintele “prin penalitate”.
320. La articolul 628 alineatul (2), cuvîntul “Prevederile” se substituie cu cuvîntul “Dispoziţiile”.
321. Articolul 630:
în denumirea articolului şi în cuprinsul alineatului (1), cuvintele “clauzei penale” se substituie cu cuvîntul “penalităţii”;
la alineatul (1), după cuvîntul “dispune” se introduce textul “ , la cererea debitorului,”;
la alineatul (2), cuvîntul “plătită” se substituie cu cuvintele “stinsă prin executare benevolă”;
articolul se completează cu alineatele (3) şi (4) cu următorul cuprins:
“(3) Nu se admite reducerea penalităţii pentru întîrzierea executării obligaţiei pecuniare în cazul în care rata penalităţii este egală sau mai mică decît rata legală aplicabilă conform art.62320.
(4) Orice clauză care derogă de la dispoziţiile prezentului articol în detrimentul debitorului este lovită de nulitate absolută.”
322. La articolul 631, alineatul (2) va avea următorul cuprins:
“(2) Convenţia cu privire la arvună trebuie să fie întocmită în formă autentică dacă legea cere forma autentică pentru actul juridic din care rezultă obligaţia garantată. În celelalte cazuri, convenţia cu privire la arvună trebuie să fie întocmită în scris, sub sancţiunea nulităţii absolute.”
323. La articolul 633:
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
“(1) Dacă pentru neexecutarea obligaţiei garantate răspunde partea care a dat arvuna, aceasta rămîne celeilalte părţi după rezoluţiunea contractului de către aceasta din urmă. Dacă pentru neexecutarea obligaţiei garantate răspunde partea care a primit arvuna, ea este obligată să plătească celeilalte părţi dublul arvunei după rezoluţiunea contractului de către aceasta din urmă.”
la alineatul (2), cuvîntul “contractului” se substituie cu cuvintele “obligaţiei garantate”;
articolul se completează cu alineatele (3) şi (4) cu următorul cuprins:
“(3) Creditorul obligaţiei garantate neexecutate poate opta pentru executare silită sau pentru rezoluţiunea contractului şi repararea prejudiciului potrivit regulilor generale.
(4) Arvuna se restituie în cazul în care raportul contractual se stinge dintr-o cauză ce nu atrage răspunderea vreuneia dintre părţi.”
324. Articolul 637:
la alineatul (1), textul “ , în cazul prevăzut de lege,” se exclude;
alineatul (2) se abrogă;
la alineatul (3), textul “o garanţie reală, considerată suficientă de către instanţă,” se substituie cu cuvintele “retentorului o garanţie suficientă”;
la alineatul (4), textul “şi (2)” se exclude.
325. Articolul 638:
la alineatul (1), textul “ , este abuzivă ori ilegală” se exclude;
articolul se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:
“(3) Expirarea prescripţiei extinctive nu împiedică exercitarea dreptului de retenţie dacă dreptul garantat al retentorului nu era prescris în momentul în care s-ar fi putut exercita dreptul de retenţie.”
326. La articolul 639:
alineatul (2) se completează în final cu textul “ , însă retentorul are dreptul de a participa la distribuirea preţului bunului în condiţiile legii”;
la alineatul (3), textul “revendica bunul, ţinînd cont de regulile prescripţiei” se substituie cu textul “cere restituirea bunului, sub rezerva regulilor aplicabile prescripţiei extinctive a acţiunii principale şi dobîndirii bunurilor mobile de către posesorul de bună-credinţă”;
articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
“(4) Dacă creditorul înaintează o acţiune prin care cere restituirea bunului, iar retentorul invocă dreptul de retenţie, instanţa de judecată va stabili în hotărîrea judecătorească prin care se dispune restituirea bunului că retentorul trebuie să execute hotărîrea judecătorească doar dacă creditorul execută simultan obligaţia garantată prin dreptul de retenţie ori oferă asigurări suficiente ale executării faţă de retentor sau dacă retentorul se află în întîrziere de a accepta executarea oferită de către creditor.”
327. La articolul 644:
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
“(1) Debitorul care execută obligaţia are dreptul de a primi chitanţă şi, după caz, de a cere titlul original sau efectuarea unei menţiuni pe titlul original al creditorului privind stingerea.”
articolul se completează cu alineatele (11) şi (12) cu următorul cuprins:
“(11) În cazul imposibilităţii de a cere creditorului chitanţă, debitorul poate face dovada plăţii cu orice mijloc de probă.
(12) În cazul în care creditorul a restituit titlul original fără a elibera chitanţă, se prezumă, pînă la proba contrară, că obligaţia a fost executată.”
la alineatul (2), cuvintele “autentificată notarial” se substituie cu cuvîntul “scrisă”.
328. Articolul 651:
la alineatul (2), cuvintele “de graţie” se substituie cu cuvîntul “suplimentar”, iar după cuvîntul “creanţe” se introduce cuvîntul “scadente”;
alineatul (4) va avea următorul cuprins:
“(4) Compensarea se face prin declaraţie faţă de cealaltă parte şi produce efecte din momentul recepţionării declaraţiei. Declaraţia nu produce efecte dacă este afectată de modalităţi sau dacă contravine dispoziţiilor prezentei secţiuni.”
329. Codul se completează cu articolele 6511 şi 6512 cu următorul cuprins:
“Articolul 6511. Compensarea judiciară
(1) La cererea creditorului care invocă un interes justificat, compensarea poate fi pronunţată de către instanţa de judecată, chiar dacă una dintre creanţe, deşi este certă, încă nu este lichidă sau exigibilă. Dacă nu s-a dispus altfel, compensarea produce efecte din data rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti.
(2) Instanţa de judecată nu poate refuza compensarea creanţelor reciproce conexe doar din motiv că una dintre creanţe nu este lichidă sau exigibilă. În acest caz, se consideră că compensarea a produs efecte din momentul cînd prima dintre ele a devenit scadentă. Dobîndirea de către terţi a unor drepturi asupra uneia dintre creanţe nu împiedică debitorul să opună compensarea.
Articolul 6512. Compensarea convenţională
Părţile pot conveni să stingă toate creanţele reciproce, prezente sau viitoare, prin compensare. Această compensare produce efecte din momentul încheierii contractului de compensare sau, în cazul obligaţiilor viitoare, din momentul cînd ambele vor fi născute.”
330. Codul se completează cu articolul 6541 cu următorul cuprins:
“Articolul 6541. Compensarea creanţelor cu diferite valute
În cazul în care părţile au creanţe pecuniare reciproce exprimate în diferite valute, fiecare parte poate opune compensarea în condiţiile prezentei secţiuni, cu excepţia cazului în care era convenit că partea care opune compensarea trebuie să plătească exclusiv într-o anumită valută.”
331. Articolul 655 va avea următorul cuprins:
“Articolul 655. Compensarea mai multor creanţe
(1) În cazul în care persoana are mai multe creanţe ce pot fi stinse prin compensare, declaraţia sa de compensare produce efecte doar dacă în ea sînt indicate care anume creanţe le stinge prin compensare.
(2) În cazul în care persoana are mai multe obligaţii ce pot fi stinse prin compensare, se aplică regulile privind imputaţia plăţilor.”
332. La articolul 657 alineatul (2), cuvîntul “codebitor” se substituie cu cuvîntul “cocreditor”.
333. La articolul 660:
alineatul unic devine alineatul (1), în care după textul “(confuziunea)” se introduce textul “ , dacă din lege sau natura obligaţiei scadente nu rezultă altfel”;
articolul se completează cu alineatele (2) şi (3) cu următorul cuprins:
“(2) Obligaţia nu se stinge prin confuziune dacă aceasta are ca efect lipsirea unui terţ de un drept.
(3) Confuziunea nu operează dacă datoria şi creanţa se găsesc în acelaşi patrimoniu, dar în mase patrimoniale diferite recunoscute de lege.”
334. La articolul 662:
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
“(1) Obligaţia se stinge dacă creditorul îl eliberează pe debitor de executarea obligaţiei (remiterea de datorie). Obligaţia se consideră stinsă din momentul primirii de către debitor a notificării de remitere a datoriei din partea creditorului, cu excepţia cazului în care debitorul, într-un termen rezonabil, execută obligaţia sau notifică creditorul despre faptul că obiectează la remiterea de datorie.”
articolul se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
“(11) Remiterea de datorie este totală dacă nu a fost stipulat expres că este parţială.”
335. La articolul 663, alineatul (1) se completează în final cu textul: “Executarea nu se consideră imposibilă doar pentru că obligaţia poate fi executată în condiţii mai dificile, cu cheltuieli mai mari, cu asistenţa unui terţ sau doar după un anumit termen.”
336. La articolul 666:
denumirea va avea următorul cuprins:
“Articolul 666. Noţiunea de contract”;
alineatul (3) se abrogă.
337. Articolul 667 va avea următorul cuprins:
“Articolul 667. Libertatea contractului
(1) Oricine îşi poate alege în mod liber contractantul, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Părţile contractante pot încheia în mod liber, în limitele dispoziţiilor legale imperative, contracte şi pot stabili conţinutul lor.
(3) Cu excepţia cazului în care se prevede în mod expres contrariul sub sancţiunea nulităţii, părţile contractante pot, prin contract, să deroge de la acele dispoziţii cuprinse în prezenta carte care se referă la drepturile, obligaţiile şi alte efecte juridice produse de contract, inclusiv distribuirea riscurilor.
(4) Părţile contractante pot de asemenea să deroge de la dispoziţiile legale cuprinse în celelalte articole ale prezentului cod, în legile speciale şi alte acte normative care se referă la drepturile, obligaţiile şi alte efecte juridice produse de contract, inclusiv distribuirea riscurilor, dacă din modul de exprimare a dispoziţiei, din conţinutul sau din contextul ei nu rezultă în mod neîndoielnic că dispoziţia legală este imperativă.
(5) De la dispoziţiile legale privitoare la prescripţia extinctivă a drepturilor rezultate din contract se poate deroga doar în condiţiile art.270.
(6) Dacă, în scopul protecţiei intereselor prioritare ale societăţii sau ale unui individ, efectele unui contract depind de încuviinţarea autorităţilor statului, limitările şi condiţionările trebuie reglementate prin lege.
(7) Obligarea la încheierea unui contract este interzisă, cu excepţia cazului în care obligaţia de a contracta este prevăzută de lege sau dacă reiese dintr-o obligaţie asumată benevol.
(8) Părţile pot încheia contracte numite, contracte nenumite, precum şi contracte complexe.”
338. Codul se completează cu articolele 6671 şi 6672 cu următorul cuprins:
“Articolul 6671. Contractul numit şi contractul nenumit
(1) Contractul este numit dacă legea îl reglementează în mod special. Celelalte contracte sînt nenumite.
(2) Contractul nenumit se supune, în următoarea ordine:
a) acordului de voinţă al părţilor, expres şi implicit;
b) dispoziţiilor legale aplicabile contractelor şi obligaţiilor contractuale în general;
c) practicilor statornicite între părţi şi uzanţelor din domeniu, dacă există;
d) dispoziţiilor legale aplicabile contractelor numite asemănătoare în măsura în care acestea sînt compatibile cu natura şi scopul contractului nenumit.
Articolul 6672. Contractul complex
(1) Contractul este complex dacă cuprinde:
a) două sau mai multe elemente care corespund contractului numit; sau
b) unele elemente care corespund contractului numit şi alte elemente care corespund contractului nenumit.
(2) În măsura în care nu contravin naturii şi scopului contractului complex, dispoziţiile legale aplicabile fiecărui contract numit sau nenumit relevant se vor aplica în mod corespunzător elementelor respective ale contractului complex şi drepturilor şi obligaţiilor rezultate din acesta.
(3) Dispoziţiile alin.(2) nu se aplică dacă:
a) legea prevede că un anumit contract complex urmează a fi calificat în întregime ca un contract dintr-o anumită categorie;
b) în lipsa unei dispoziţii legale menţionate la lit.a), elementele care corespund unei categorii de contracte predomină atît de mult, încît ar fi nerezonabil ca contractul complex să nu fie calificat în întregime ca un contract din acea categorie.
(4) În cazurile prevăzute la alin.(3), dispoziţiile legale aplicabile categoriei la care a fost atribuit contractul complex ca urmare a calificării (categorie primară) se aplică contractului şi drepturilor şi obligaţiilor rezultate din acesta. Cu toate acestea, dispoziţiile legale care reglementează acele elemente ale contractului care cad într-o altă categorie decît categoria primară se aplică în mod corespunzător în măsura necesară reglementării acelor elemente cu condiţia că ele nu contravin dispoziţiilor legale aplicabile categoriei primare.
(5) Dispoziţiile prezentului articol nu înlătură aplicarea dispoziţiilor legale imperative.”
339. Articolele 668–672 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 668. Forţa obligatorie a contractului
Contractul poate fi modificat sau rezolvit numai în conformitate cu clauzele sale ori prin acordul părţilor, dacă legea nu prevede altfel.
Articolul 669. Obligaţia de a contracta
(1) Dacă deţine o poziţie dominantă pe piaţă, una din părţile contractante este obligată să contracteze în acest domeniu. Ea nu poate, sub sancţiunea prevăzută de lege, să impună clauze care contravin legislaţiei din domeniul concurenţei şi nici clauze abuzive.
(2) Faţă de consumatori şi alte persoane care obţin ori folosesc bunuri, lucrări sau servicii în scopuri necomerciale nu se poate refuza fără motive temeinice încheierea unui contract dacă cealaltă parte are calitate de profesionist.
(3) În cazul neexecutării fără justificare a obligaţiei de a încheia contractul prevăzute la alin.(1) sau (2) din prezentul articol, persoana îndreptăţită la încheierea contractului poate cere instanţei de judecată să pronunţe o hotărîre care să ţină loc de contract. Dispoziţiile art.672 se aplică în mod corespunzător.
Articolul 670. Imposibilitatea la momentul încheierii contractului
(1) Contractul este valabil chiar dacă la momentul încheierii lui una dintre părţi se află în imposibilitate de a-şi executa obligaţia.
(2) Dispoziţiile alin.(1) nu împiedică invocarea nulităţii relative pentru eroare asupra imposibilităţii în condiţiile legii.
Articolul 671. Antecontractul şi contractul definitiv
(1) Antecontractul este contractul prin care o parte (promitent) se obligă faţă de cealaltă parte (beneficiar) să încheie în viitor un alt contract (contract definitiv) la cererea beneficiarului. Această obligaţie poate fi asumată şi de către ambele părţi.
(2) Antecontractul trebuie să prevadă clauzele esenţiale ale contractului definitiv şi să fie încheiat în forma cerută de lege pentru contractul definitiv, sub aceeaşi sancţiune.
(3) Partea contractantă care are doar calitatea de beneficiar nu poate fi obligată la încheierea contractului definitiv şi nici nu poartă răspundere pentru că a ales să nu-l încheie.
(4) Sumele plătite şi alte prestaţii executate în temeiul antecontractului se prezumă a fi un avans în contul prestaţiilor care vor fi datorate prin contractul definitiv. Cu toate acestea, chiar dacă bunul deja s-a predat, dreptul de proprietate ori alt drept real asupra acestuia nu se poate dobîndi decît în temeiul contractului definitiv.
(5) Stipulaţia prin care părţile se obligă să negocieze în vederea încheierii sau modificării unui contract nu constituie antecontract.
Articolul 672. Drepturile beneficiarului în caz de neexecutare
(1) În cazul neexecutării fără justificare a obligaţiei promitentului de a încheia contractul definitiv, beneficiarul poate cere instanţei de judecată să pronunţe o hotărîre care să ţină loc de contract definitiv. Dată a încheierii contractului se va considera data rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti.
(2) Dispoziţiile alin.(1) nu limitează posibilitatea beneficiarului de a recurge la alte mijloace juridice de apărare ale creditorului în caz de neexecutare a obligaţiei.
(3) Hotărîrea judecătorească care va ţine loc de contract definitiv se va pronunţa chiar şi atunci cînd promitentul nu deţine drepturi suficiente pentru a putea transmite sau, după caz, constitui în folosul beneficiarului dreptul de care se dispune prin contract şi nici nu are împuterniciri de a dispune de acel drept. În acest caz, devin incidente dispoziţiile art.2413.
(4) În afară de alte temeiuri de rezoluţiune prevăzute de lege sau antecontract, beneficiarul are dreptul la rezoluţiunea antecontractului şi atunci cînd promitentul a înstrăinat unui terţ dreptul care face obiectul contractului definitiv sau cînd apar oricare alte indicii că va avea loc o neexecutare a obligaţiilor promitentului ce vor apărea din contractul definitiv care îl va îndreptăţi pe beneficiar să recurgă la rezoluţiunea contractului definitiv.
(5) În cazul în care beneficiarul a ales să încheie contractul definitiv sau să ceară instanţei de judecată să pronunţe o hotărîre care să ţină loc de contract definitiv, el nu este decăzut din dreptul de a invoca viciile materiale şi juridice ale prestaţiei dacă nu le cunoştea şi nici nu trebuia, în mod rezonabil, să le cunoască la data antecontractului. Această regulă se aplică chiar dacă beneficiarul a cunoscut sau trebuia, în mod rezonabil, să cunoască viciile la data încheierii contractului definitiv.”
340. Codul se completează cu articolele 6721–6723 cu următorul cuprins:
“Articolul 6721. Opţiunea de a contracta
(1) Prin antecontract părţile pot prevedea expres că promitentul menţine o ofertă irevocabilă, în sensul art.684, de a încheia contractul definitiv, iar beneficiarul are opţiunea să o accepte sau să o refuze.
(2) Contractul definitiv se încheie prin exercitarea opţiunii în sensul acceptării de către beneficiar a ofertei irevocabile a promitentului, în condiţiile convenite prin antecontract.
(3) Atît antecontractul care cuprinde opţiunea, cît şi declaraţia de acceptare trebuie încheiate în forma prevăzută de lege pentru contractul definitiv şi, luate împreună, vor constitui contractul definitiv.
(4) În cazul în care declaraţia de acceptare se încheie în formă autentică, girul notarului se va limita doar la legalitatea declaraţiei de acceptare, nu şi a contractului definitiv astfel încheiat.
(5) Dispoziţiile legale privitoare la antecontract se aplică în egală măsură opţiunii. Dispoziţiile art.672 alin.(1) nu se aplică opţiunii.
Articolul 6722. Opozabilitatea drepturilor beneficiarului
(1) Drepturile beneficiarului de a dobîndi dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui bun în temeiul contractului definitiv sînt opozabile terţilor:
a) prin îndeplinirea formalităţilor de publicitate prevăzute de lege în privinţa antecontractului; sau
b) în cazul în care legea nu oferă posibilitatea de a îndeplini formalităţi de publicitate în privinţa antecontractului, dacă terţul cunoştea existenţa antecontractului în privinţa bunului.
(2) Din momentul în care contractul definitiv se consideră încheiat, iar beneficiarul este îndreptăţit să dobîndească dreptul de proprietate sau un alt drept real în temeiul acestuia, el poate opune dreptul său tuturor terţilor care au dobîndit drepturi asupra bunului după data opozabilităţii faţă de ei prevăzute la alin.(1), precum şi creditorilor lor.
(3) Dacă dreptul dobîndit de beneficiar se dobîndeşte, conform legii, prin înregistrare într-un registru de publicitate, beneficiarul poate cere rectificarea registrului prin:
a) înregistrarea dreptului său; şi
b) radierea drepturilor înregistrate ale terţilor menţionaţi la alin.(2) care nu se puteau înregistra fără consimţămîntul beneficiarului dacă beneficiarul deţinea dreptul său la data înregistrării lor.
Articolul 6723 . Contractul-cadru
(1) Contractul-cadru este actul juridic prin care părţile convin să negocieze şi să stabilească raporturi contractuale ale căror clauze vor fi convenite prin contracte ulterioare încheiate în temeiul contractului-cadru.
(2) Clauzele contractului-cadru completează conţinutul contractului ulterior în măsura în care ele nu contravin acestuia ori dacă părţile nu au exclus aplicarea lor pe altă cale.”
341. Articolul 676 se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:
“(5) În cazul în care o prestaţie urmează a fi determinată pe baza unui factor care nu există sau care a încetat să existe ori să fie accesibil, respectivul factor se va substitui cu cel mai apropiat echivalent dacă acesta nu este nerezonabil. În caz contrar, determinarea se va face conform dispoziţiilor alin.(4).”
342. Codul se completează cu articolul 6761 cu următorul cuprins:
“Articolul 6761. Imputarea cunoaşterii
Dacă o persoană care a participat la încheierea contractului cu acordul unei părţi ori la exercitarea unui drept sau la executarea unei obligaţii care rezultă din acestea a cunoscut sau a prevăzut un fapt ori se consideră că l-a cunoscut sau l-a prevăzut, fie a acţionat cu intenţie sau cu o altă atitudine psihică relevantă, atunci această cunoaştere, previziune sau atitudine psihică se impută părţii respective.”
343. Titlul II din cartea a treia se completează cu capitolul I1 cu următorul cuprins:
“Capitolul I1
OBLIGAŢII PRECONTRACTUALE
Secţiunea 1
Obligaţii de informare în general
Articolul 6781. Obligaţia generală a profesionistului de a furniza informaţii
(1) Înainte de încheierea contractului de livrare a bunurilor, executare a lucrărilor, prestare a serviciilor, furnizare a conţinutului digital sau a altei prestaţii de către un profesionist altei persoane, profesionistul are obligaţia de a furniza acelei persoane, prin orice mijloace adecvate, informaţii cu privire la caracteristicile esenţiale ale prestaţiei care trebuie furnizate, pe care acesta le deţine sau se poate aştepta să le deţină şi a căror nefurnizare ar contraveni bunei-credinţe.
(2) La aprecierea volumului de informaţii pe care profesionistul este obligat să le furnizeze conform alin.(1), trebuie să se ţină seama de toate circumstanţele, inclusiv:
a) dacă profesionistul avea cunoştinţe speciale în domeniu;
b) costul pe care îl presupune pentru profesionist dobîndirea informaţiilor relevante;
c) uşurinţa cu care cealaltă persoană ar putea obţine informaţiile prin alte mijloace;
d) natura informaţiilor;
e) importanţa probabilă a informaţiilor pentru cealaltă parte; şi
f) dacă cealaltă persoană este de asemenea un profesionist, de bunele practici comerciale în situaţia dată.
Articolul 6782. Obligaţia profesionistului de a nu furniza informaţii eronate consumatorilor
(1) Dacă propune consumatorilor bunuri, lucrări, servicii, conţinut digital sau oricare alte prestaţii, profesionistul are obligaţia de a nu furniza informaţii eronate. Informaţia se consideră eronată dacă denaturează sau omite circumstanţe esenţiale pe care un consumator mediu poate aştepta să-i fie furnizate pentru a lua o decizie informată despre încheierea contractului. Se consideră consumator mediu consumatorul care este suficient de bine informat şi de atent, ţinînd seama de factori sociali, culturali şi lingvistici.
(2) Pentru a stabili ce informaţie un consumator mediu poate aştepta să-i fie furnizată, se vor lua în considerare toate circumstanţele, precum şi limitările tehnice ale mijlocului de comunicare utilizat.
(3) Dacă un profesionist face o comunicare comercială, inclusiv publicitate sau marketing, care creează consumatorilor impresia că ea conţine toată informaţia relevantă necesară pentru a lua o decizie despre încheierea contractului, profesionistul are obligaţia de a se asigura că, de fapt, comunicarea conţine toată informaţia relevantă. Dacă nu reiese din contextul în care se face comunicarea comercială, informaţia care urmează a fi furnizată trebuie să cuprindă:
a) caracteristicile principale ale bunurilor, ale lucrărilor, ale serviciilor, ale conţinutului digital sau ale altor prestaţii, identitatea şi adresa profesionistului, dacă este relevantă, preţul şi, după caz, existenţa unui drept de revocare acordat de lege;
b) particularităţile cu privire la plată, livrare, garanţie şi depunerea reclamaţiilor, dacă ele sînt diferite de cerinţele de diligenţă profesională.
(4) Diligenţa profesională presupune nivelul de competenţă specializată şi prudenţă aşteptate, în mod rezonabil, de la profesionist faţă de consumatori, în conformitate cu practicile corecte de piaţă şi/sau cu principiul general al bunei-credinţe, în domeniul de activitate al profesionistului.
Secţiunea a 2-a
Obligaţii de informare în unele contracte
încheiate cu consumatorii
Articolul 6783. Definiţia unor termeni
În sensul prezentei secţiuni, următoarele noţiuni se definesc după cum urmează:
bunuri – orice obiect corporal mobil, cu excepţia obiectelor vîndute prin executare silită sau altfel, prin autoritatea legii; apa, gazul şi energia electrică sînt considerate bunuri în sensul prezentei secţiuni atunci cînd acestea sînt puse în vînzare în volum limitat sau în cantitate fixă;
contract la distanţă – orice contract negociat şi încheiat între profesionist şi consumator în cadrul unui sistem de vînzări sau de prestări de servicii la distanţă organizat, fără prezenţa fizică simultană a profesionistului şi a consumatorului, cu utilizarea exclusivă a unuia sau a mai multor mijloace de comunicare la distanţă, pînă la şi în momentul în care este încheiat contractul, inclusiv orice comandă făcută de consumator care produce efecte obligatorii asupra lui;
contract negociat în afara spaţiilor comerciale – contract între un profesionist şi un consumator, care întruneşte una din următoarele condiţii:
a) este încheiat în prezenţa fizică simultană a profesionistului şi a consumatorului într-un loc care nu este spaţiul comercial al profesionistului;
b) pentru acest contract consumatorului i s-a făcut o ofertă în aceleaşi circumstanţe ca cele menţionate la lit.a);
c) este încheiat în spaţiile comerciale ale profesionistului sau prin utilizarea mijloacelor de comunicare la distanţă, imediat după ce consumatorul a fost abordat în mod personal şi individual, într-un loc care nu este spaţiul comercial al profesionistului, în prezenţa fizică simultană a acestuia şi a consumatorului, cu excepţia simplei distribuţii a informaţiei promoţionale în apropiere de spaţiile comerciale ale profesionistului;
d) este încheiat în cursul unei deplasări organizate de profesionist în scopul sau urmărind efectul de a promova şi a vinde consumatorului bunurile sau serviciile respective;
funcţionalitate – modul în care poate fi utilizat conţinutul digital, de exemplu:
a) limba conţinutului şi, dacă diferă, limba oricăror instrucţiuni incluse în conţinut;
b) metoda de furnizare a conţinutului, cum ar fi: flux continuu, online, descărcare unică, acces la descărcare pe o perioadă determinată;
c) durata de redare a conţinutului pentru fişierele video sau audio;
d) tipul şi dimensiunea fişierului pentru fişierele descărcabile;
e) dacă există sau nu un angajament din partea profesionistului sau a unei părţi terţe de a întreţine sau actualiza bunul;
f) orice condiţii de utilizare a bunului care nu sînt direct legate de interoperabilitate, precum:
– urmărirea şi/sau personalizarea;
– necesitatea unei conexiuni la internet pentru utilizarea bunului şi a caracteristicilor sale tehnice (de exemplu viteza minimă de descărcare şi încărcare);
– necesitatea pentru alţi utilizatori de a avea un anumit software instalat (de exemplu software de comunicare);
g) orice limitări privind utilizarea bunului:
– limite privind durata în care un bun digital poate fi vizionat, citit sau utilizat ori privind numărul de utilizări;
– limite privind reutilizarea conţinutului, de exemplu în scopul realizării de copii private;
– restricţii pe baza locaţiei dispozitivului consumatorului;
– orice funcţionalităţi condiţionate de achiziţii suplimentare, precum conţinutul plătit, calitatea de membru al unui club sau componentele hardware ori software suplimentare;
garanţie comercială – orice angajament din partea profesionistului sau a unui producător faţă de consumator, în plus faţă de obligaţiile legale referitoare la garanţia de conformitate, de a restitui preţul plătit sau de a înlocui, a repara sau a întreţine bunurile în orice mod în cazul în care acestea nu corespund specificaţiilor sau oricărei alte cerinţe care nu este legată de conformitatea din certificatul de garanţie sau din publicitatea relevantă disponibilă în momentul sau înaintea încheierii contractului;
interoperabilitate – informaţii referitoare la echipamentul hardware şi mediul software standard cu care este compatibil conţinutul digital, cum ar fi sistemul de operare, versiunea necesară, anumite caracteristici ale echipamentului hardware;
licitaţie deschisă – metodă de vînzare prin care profesionistul oferă bunuri sau servicii consumatorilor care participă sau au posibilitatea de a participa în persoană (cu prezenţa fizică) la licitaţie, prin intermediul unei proceduri de licitare transparente, concurenţiale, condusă de un adjudecător, în care ofertantul cîştigător este obligat să achiziţioneze bunurile sau serviciile;
spaţiu comercial:
a) orice unitate imobilă de vînzare cu amănuntul în care profesionistul sau persoana care acţionează în numele profesionistului îşi desfăşoară activitatea permanent; sau
b) orice unitate mobilă de vînzare cu amănuntul în care profesionistul sau persoana care acţionează în numele profesionistului îşi desfăşoară activitatea în mod obişnuit, inclusiv sezonier, şi care este în mod clar identificată ca spaţiu pentru vînzări către public.
Articolul 6784. Cerinţe în materie de informare în cazul contractelor, altele decît contractele la distanţă şi contractele negociate în afara spaţiilor comerciale
(1) Înainte ca un contract, altul decît un contract la distanţă sau un contract negociat în afara spaţiilor comerciale, sau orice ofertă similară să producă efecte obligatorii asupra consumatorului, profesionistul îi furnizează consumatorului într-un mod clar şi inteligibil următoarele informaţii, dacă acestea nu reies în mod evident din context:
a) principalele caracteristici ale bunurilor sau serviciilor, în mod corespunzător cu mijlocul de comunicare utilizat şi cu bunurile sau serviciile în cauză;
b) denumirea completă sau prescurtată, în limba de stat, şi numărul de identificare de stat (IDNO) ale profesionistului persoană juridică ori, respectiv, numele, prenumele şi numărul de identificare de stat (IDNP) ale profesionistului persoană fizică, precum şi adresa sediului la care este stabilit şi numărul de telefon;
c) preţul total al bunurilor sau serviciilor cu toate taxele incluse sau, în cazul în care preţul nu poate fi calculat în avans în mod rezonabil dată fiind natura bunurilor sau a serviciilor, modalitatea de calcul al preţului şi, după caz, toate costurile suplimentare de transport, de livrare ori taxele poştale sau, în cazul în care acestea nu pot fi calculate în avans în mod rezonabil, menţionarea faptului că aceste costuri suplimentare ar putea fi suportate de consumator;
d) acolo unde este cazul, modalităţile de plată, livrare şi executare, data pînă la care sau termenul în care profesionistul se angajează să livreze bunurile sau să presteze serviciile, inclusiv termenul standard de livrare stabilit la art.5752 alin.(1) lit.a), şi politica profesionistului de soluţionare a reclamaţiilor;
e) în plus faţă de o menţiune a existenţei unei garanţii legale de conformitate pentru bunuri, menţiunea privind existenţa serviciilor prestate după vînzare şi a garanţiilor comerciale, după caz, precum şi condiţiile aferente acestora (în special, adresa sediului în care se oferă serviciile prestate după vînzare şi cine suportă cheltuielile de transport, dacă acestea sînt aplicabile);
f) durata de valabilitate a contractului sau, pentru un contract cu o durată nedeterminată ori un contract care urmează să fie prelungit de plin drept, condiţiile de rezoluţiune;
g) acolo unde este cazul, funcţionalitatea, inclusiv aplicarea unor măsuri tehnice de protecţie pentru conţinutul digital;
h) acolo unde este cazul, orice interoperabilitate relevantă a conţinutului digital cu componentele hardware şi software despre care profesionistul deţine informaţii sau despre care se poate presupune, în mod rezonabil, că acesta deţine informaţii.
(2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică şi contractelor de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, de furnizare a gazelor naturale şi de furnizare a energiei electrice, atunci cînd acestea nu sînt puse în vînzare într-un volum limitat sau într-o cantitate prestabilită, contractelor de furnizare a energiei termice sau contractelor de furnizare a conţinuturilor digitale care nu sînt livrate pe un suport material.
(3) Dispoziţiile alin.(1) nu se aplică contractelor pentru necesităţi curente care sînt executate imediat, în momentul în care sînt încheiate.
(4) Informaţiile menţionate la alin.(1) fac parte integrantă din contract şi nu pot fi modificate decît în cazul în care părţile contractante decid altfel în mod explicit.
Articolul 6785. Cerinţe de conţinut al informaţiilor în cazul contractelor la distanţă şi celor negociate în afara spaţiilor comerciale
(1) Înainte ca un contract la distanţă sau un contract negociat în afara spaţiilor comerciale ori orice ofertă similară să producă efecte obligatorii pentru consumator, profesionistul trebuie să furnizeze consumatorului într-un mod clar şi inteligibil următoarele informaţii:
a) principalele caracteristici ale bunurilor sau serviciilor, corespunzător cu mijlocul de comunicare utilizat şi cu bunurile sau serviciile în cauză;
b) denumirea completă sau prescurtată, în limba de stat, şi numărul de identificare de stat (IDNO) ale profesionistului persoană juridică ori, respectiv, numele, prenumele şi numărul de identificare de stat (IDNP) ale profesionistului persoană fizică;
c) adresa sediului la care este stabilit profesionistul, numărul de telefon, numărul de fax şi adresa de poştă electronică ale acestuia, în cazul în care sînt disponibile, pentru a-i permite consumatorului să ia rapid legătura cu profesionistul şi să comunice cu acesta în mod eficient, şi, dacă este cazul, adresa sediului şi identitatea profesionistului în numele căruia acţionează intermediarul;
d) adresa locului în care profesionistul îşi desfăşoară activitatea, în cazul în care aceasta este diferită de adresa furnizată în conformitate cu lit.c), şi, după caz, adresa poştală a profesionistului în numele căruia acţionează intermediarul, la care consumatorul poate trimite eventualele reclamaţii;
e) preţul total al bunurilor sau serviciilor cu toate taxele incluse sau, în cazul în care costul nu poate fi calculat din timp în mod rezonabil dată fiind natura bunurilor ori a serviciilor, modalitatea de calcul al preţului şi toate costurile suplimentare de transport, de livrare, taxele poştale ori de orice altă natură sau, în cazul în care acestea nu pot fi calculate din timp în mod rezonabil, menţionarea faptului că aceste costuri suplimentare ar putea fi suportate de consumator. În cazul unui contract pe durată nedeterminată sau al unui contract care include un abonament, preţul total va include costurile totale pe perioada de facturare. Dacă aceste contracte sînt taxate la un tarif fix, preţul total va cuprinde şi costurile lunare totale. În cazul în care costul total nu poate fi calculat din timp, trebuie indicată modalitatea de calcul al preţului;
f) costul de utilizare a mijloacelor de comunicare la distanţă în vederea încheierii contractului, atunci cînd acesta este calculat pe baza unui alt tarif decît tariful de bază;
g) modalităţile de plată, livrare, executare, data pînă la care sau termenul în care profesionistul se angajează să livreze bunurile sau să presteze serviciile şi, acolo unde este cazul, procedura de soluţionare a reclamaţiilor derulată de profesionist;
h) în cazul în care există un drept de revocare, condiţiile, termenul şi procedurile de exercitare a dreptului respectiv conform art.705 şi art.7113 alin.(1), precum şi formularul standard de revocare prevăzut în anexa nr.6 la Legea nr.1125/2002 pentru punerea în aplicare a Codului civil al Republicii Moldova;
i) acolo unde este cazul, faptul că consumatorul va trebui să suporte costul aferent returnării bunurilor în caz de revocare şi, pentru contractele la distanţă, dacă bunurile, prin însăşi natura lor, nu pot fi, în mod normal, returnate prin poştă, costul aferent returnării bunurilor;
j) în cazul în care consumatorul îşi exercită dreptul de revocare după formularea unei cereri conform art.6786 alin.(3) sau art.6787 alin.(10), informaţia potrivit căreia consumatorul este obligat să achite profesionistului costuri rezonabile potrivit art.7115 alin.(6);
k) în cazul în care dreptul de revocare nu este prevăzut în conformitate cu dispoziţiile art.7116, informaţia conform căreia consumatorul nu va beneficia de un drept de revocare sau, acolo unde este cazul, circumstanţele în care consumatorul îşi pierde dreptul de revocare;
l) o menţiune referitoare la existenţa unei garanţii legale privind conformitatea bunurilor;
m) acolo unde este cazul, existenţa şi condiţiile de asistenţă după vînzare acordată consumatorului, serviciile prestate după vînzare (inclusiv adresa sediului la care se prestează şi cine suportă cheltuielile de transport, dacă acestea sînt aplicabile) şi garanţiile comerciale;
n) existenţa codurilor de conduită relevante, astfel cum sînt definite de legislaţia privind protecţia consumatorilor, şi modalitatea în care pot fi obţinute copii de pe acestea, după caz;
o) acolo unde este cazul, durata contractului sau, dacă contractul este încheiat pe o durată nedeterminată ori urmează să fie reînnoit de plin drept, condiţiile de rezoluţiune;
p) acolo unde este cazul, durata minimă de valabilitate a obligaţiilor care revin consumatorului conform contractului;
q) acolo unde este cazul, existenţa şi condiţiile aferente avansurilor (cauţiunile, inclusiv blocarea unor sume pe contul de card al consumatorului) sau altor garanţii financiare care trebuie plătite ori oferite de consumator la cererea profesionistului;
r) acolo unde este cazul, funcţionalitatea, inclusiv aplicarea unor măsuri tehnice de protecţie pentru conţinutul digital;
s) acolo unde este cazul, orice interoperabilitate pertinentă a conţinutului digital cu componentele hardware şi software despre care profesionistul deţine informaţii sau despre care se poate presupune în mod rezonabil că acesta deţine informaţii;
t) acolo unde este cazul, posibilitatea şi modalitatea de a recurge la o procedură extrajudiciară de depunere şi soluţionare a reclamaţiilor, căreia i se supune profesionistul.
(2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică şi contractelor de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, contractelor de furnizare a gazelor naturale, contractelor de furnizare a energiei electrice, atunci cînd acestea nu sînt puse în vînzare într-un volum limitat sau într-o cantitate prestabilită, contractelor de furnizare a energiei termice şi contractelor de furnizare a conţinuturilor digitale care nu sînt livrate pe un suport material.
(3) În cazul unei licitaţii deschise, informaţiile menţionate la alin.(1) lit.b), c) şi d) pot fi înlocuite cu datele echivalente ale licitantului.
(4) Informaţiile menţionate la alin.(1) lit.h), i) şi j) pot fi furnizate utilizînd instrucţiunile privind exercitarea dreptului de revocare a contractului prevăzute în anexa nr.7 la Legea nr.1125/2002 pentru punerea în aplicare a Codului civil al Republicii Moldova. Se consideră că profesionistul a respectat cerinţele în materie de informare stabilite la alin.(1) lit.h), i) şi j) dacă a furnizat consumatorului aceste instrucţiuni corect completate.
(5) Informaţiile menţionate la alin.(1) fac parte integrantă din contractul la distanţă sau din contractul negociat în afara spaţiilor comerciale şi nu pot fi modificate decît în cazul în care părţile contractante convin altfel în mod expres.
(6) În cazul în care profesionistul nu îndeplineşte cerinţele în materie de informare cu privire la taxele suplimentare sau alte costuri, conform alin.(1) lit.e), sau cu privire la costurile aferente returnării bunurilor, conform alin.(1) lit.i), consumatorul nu suportă respectivele taxe sau costuri.
(7) Informaţiile se prezintă în limba de stat, fără a exclude dreptul profesionistului de a le prezenta, suplimentar, şi în alte limbi de comunicare. La solicitarea consumatorului, profesionistul poate prezenta informaţiile într-o altă limbă decît limba de stat.
(8) Dacă o dispoziţie privind conţinutul şi modul în care trebuie furnizate informaţiile, prevăzută de legislaţia privind comerţul electronic, contravine unei dispoziţii din prezenta secţiune, se aplică dispoziţiile prezentei secţiuni.
(9) Sarcina probei în ceea ce priveşte îndeplinirea cerinţelor în materie de informare stabilite de prezentul articol şi de art.6786 şi 6787 revine profesionistului.
Articolul 6786. Cerinţe de formă faţă de informaţii în cazul contractelor negociate în afara spaţiilor comerciale
(1) În cazul contractelor negociate în afara spaţiilor comerciale, profesionistul trebuie să transmită informaţiile prevăzute la art.6785 alin. (1) consumatorului pe suport de hîrtie sau, în cazul în care consumatorul este de acord, pe un alt suport durabil. Aceste informaţii vor fi lizibile şi redactate într-un limbaj clar şi inteligibil.
(2) Profesionistul trebuie să furnizeze consumatorului un exemplar original al contractului semnat sau confirmarea contractului pe suport de hîrtie ori, dacă consumatorul este de acord, pe un alt suport durabil, inclusiv, dacă este cazul, confirmarea acordului prealabil expres al consumatorului în conformitate cu dispoziţiile art.7116 alin. (1) lit.m).
(3) În cazul în care consumatorul doreşte ca prestarea unor servicii ori furnizarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, furnizarea de gaze naturale sau furnizarea energiei electrice, atunci cînd acestea nu sînt puse în vînzare într-un volum limitat sau într-o cantitate prestabilită, furnizarea de energie termică să înceapă în interiorul termenului de revocare prevăzut la art.706 alin.(2) şi art.7111 alin.(1), profesionistul solicită consumatorului să formuleze o astfel de cerere expresă pe un suport durabil.
(4) În ceea ce priveşte contractele negociate în afara spaţiilor comerciale, în care consumatorul a solicitat în mod expres serviciile profesionistului pentru a efectua lucrări de reparaţie sau de întreţinere, iar profesionistul şi consumatorul îşi îndeplinesc imediat obligaţiile ce le revin, suma ce trebuie plătită de consumator nedepăşind echivalentul în lei a 200 de euro la cursul Băncii Naţionale a Moldovei din ziua respectivă:
a) profesionistul trebuie să furnizeze consumatorului informaţiile menţionate la art.6785 alin.(1) lit.b) şi c) şi informaţii referitoare la preţ sau la modul de calculare a preţului, împreună cu o estimare a preţului total, pe suport de hîrtie sau, dacă consumatorul este de acord, pe un alt suport durabil. Profesionistul trebuie să furnizeze informaţiile menţionate la art.6785 alin.(1) lit.a), h) şi k), dar poate opta să nu le furnizeze pe suport de hîrtie sau pe un alt suport durabil dacă consumatorul îşi dă acordul în mod expres;
b) confirmarea contractului transmisă în conformitate cu alin.(2) din prezentul articol trebuie să conţină informaţiile menţionate la art.6785 alin.(1).
Articolul 6787. Cerinţe de formă faţă de informaţii în cazul contractelor la distanţă
(1) În cazul contractelor la distanţă, profesionistul trebuie să transmită informaţiile prevăzute la art.6785 alin.(1) sau să pună la dispoziţia consumatorului respectivele informaţii în mod corespunzător cu mijlocul de comunicare la distanţă utilizat, folosind un limbaj clar şi inteligibil. În măsura în care informaţia respectivă este prezentată pe un suport durabil, aceasta va fi lizibilă.
(2) Dacă un contract la distanţă care urmează să fie încheiat prin mijloace electronice obligă consumatorul la plata unor sume, profesionistul trebuie să aducă la cunoştinţa consumatorului de o manieră clară şi foarte vizibilă, imediat înainte ca acesta să facă comanda, informaţiile prevăzute la art.6785 alin.(1) lit.a), e), o) şi p). În cazul contractelor încheiate prin intermediul unor pagini web, respectivele informaţii se afişează în imediata apropiere a confirmării solicitate pentru efectuarea comenzii.
(3) Profesionistul trebuie să se asigure că consumatorul dispune de posibilitatea de a stabili momentul în care îşi asumă obligaţia de a plăti profesionistului. În acest scop, consumatorului i se atrage atenţia, în mod specific, printr-o formulare lipsită de ambiguitate, asupra faptului că efectuarea comenzii atrage după sine obligaţia de a plăti profesionistului.
(4) Dacă pentru a face comanda este necesar să se activeze un buton sau o funcţie similară, butonul sau funcţia similară se etichetează de o manieră lizibilă doar cu menţiunea “Comandă cu obligaţie de plată” sau “Cumpără acum”, sau “Plăteşte acum”, sau “Confirmă cumpărătura”, sau o altă formulare neambiguă corespunzătoare, care să indice că a face comanda implică obligaţia efectuării unei plăţi către profesionist. Dacă profesionistul încalcă dispoziţiile prezentului alineat, consumatorul nu are nicio obligaţie în temeiul contractului sau al comenzii.
(5) Paginile web prin intermediul cărora se efectuează comerţul electronic trebuie să indice clar şi lizibil, cel mai tîrziu la începutul procesului de formulare a comenzii, dacă se aplică vreo restricţie în ceea ce priveşte livrarea şi care sînt mijloacele de plată acceptate.
(6) În cazul în care contractul este încheiat printr-un mijloc de comunicare la distanţă ce permite un spaţiu sau un timp limitat pentru afişarea informaţiei, profesionistul trebuie să furnizeze prin mijlocul de comunicare respectiv, înaintea încheierii contractului, cel puţin informaţiile prevăzute la art.6785 alin.(1) lit.a), b), e), h) şi o). Celelalte informaţii menţionate la art.6785 alin.(1) trebuie să fie furnizate consumatorului de profesionist într-un mod adecvat, în conformitate cu dispoziţiile alin.(1) din prezentul articol.
(7) Fără a aduce atingere dispoziţiilor alin.(6), în cazul în care profesionistul îi telefonează consumatorului în vederea încheierii unui contract la distanţă, profesionistul trebuie să-şi prezinte identitatea la începutul conversaţiei cu consumatorul, dacă este cazul, să prezinte identitatea persoanei în numele căreia telefonează şi să specifice scopul comercial al apelului.
(8) În cazul în care urmează să se încheie un contract la distanţă printr-un apel telefonic iniţiat de profesionist, profesionistul trebuie să confirme oferta făcută consumatorului, al cărui angajament începe doar după ce a semnat oferta sau după ce şi-a trimis consimţămîntul în scris. Aceste confirmări trebuie făcute pe un suport durabil.
(9) Profesionistul trebuie să transmită consumatorului confirmarea încheierii contractului, pe un suport durabil, într-un termen rezonabil din momentul încheierii contractului la distanţă şi cel tîrziu la momentul livrării bunurilor sau înainte de începerea prestării serviciului solicitat. Confirmarea respectivă trebuie să includă:
a) informaţiile menţionate la art.6785 alin.(1), cu excepţia cazului în care profesionistul a transmis deja informaţiile respective consumatorului, pe un suport durabil, înaintea încheierii contractului la distanţă; şi
b) acolo unde este cazul, confirmarea acordului prealabil, expres, al consumatorului cu privire la ofertă şi confirmarea potrivit art.7116 alin.(1) lit.m).
(10) În cazul în care consumatorul doreşte ca prestarea unor servicii ori furnizarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, furnizarea gazelor naturale sau furnizarea energiei electrice, atunci cînd acestea nu sînt puse în vînzare într-un volum limitat sau într-o cantitate prestabilită, furnizarea energiei termice să înceapă în interiorul termenului de revocare prevăzut la art.706 alin.(2) şi art.7111 alin.(1), profesionistul solicită consumatorului să facă o cerere expresă în acest sens.
(11) Prezentul articol nu aduce atingere dispoziţiilor privind încheierea contractelor şi plasarea comenzilor prin mijloace electronice, stabilite prin legislaţia privind comerţul electronic.
(12) În cadrul unui contract de abonament pentru furnizarea de conţinut digital care nu este livrat pe un suport material, fiecare furnizare de conţinut digital individual efectuată din contul abonamentului nu se consideră un contract nou în sensul prezentei secţiuni.
(13) Atunci cînd conţinutul digital include opţiuni adiţionale de cumpărare integrate, profesionistul trebuie să informeze consumatorul, înainte de cumpărarea conţinutului digital, că asemenea opţiuni adiţionale de cumpărare îi pot fi oferite, inclusiv despre modalităţile de plată pentru asemenea cumpărături adiţionale. În asemenea cazuri, profesionistul trebuie să solicite, în conformitate cu dispoziţiile art.591 alin.(4), consimţămîntul explicit din partea consumatorului cu privire la orice plată suplimentară faţă de cea asupra căreia s-au înţeles anterior, prin care se remunerează obligaţia contractuală principală a profesionistului. Setările predefinite pentru plăţi nu trebuie să permită cumpărăturile adiţionale fără consimţămîntul explicit din partea consumatorului. Dacă sistemul prevede intervale de timp în care se păstrează valabilitatea autentificării în scopul efectuării cumpărăturilor adiţionale integrate, profesionistul nu poate aplica în mod automat setările predefinite, ci trebuie să solicite consimţămîntul explicit din partea consumatorului privind intervalul de timp aplicabil.
Articolul 6788. Domeniul de aplicare
(1) Prezenta secţiune se aplică, în condiţiile şi în limitele stabilite de dispoziţiile sale, oricărui contract încheiat între un profesionist şi un consumator, inclusiv contractelor de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, contractelor de furnizare a gazelor naturale, contractelor de furnizare a energiei electrice şi contractelor de furnizare a energiei termice, în măsura în care aceste utilităţi sînt furnizate pe bază contractuală.
(2) Prezenta secţiune nu se aplică următoarelor tipuri de contracte:
a) contracte de prestare a unor servicii sociale, inclusiv de cazare socială, de îngrijire a copiilor şi de susţinere a familiilor şi a persoanelor în scopul depăşirii unor situaţii de dificultate;
b) contracte avînd ca obiect serviciile de sănătate orientate spre nevoile populaţiei de ocrotire şi recuperare a sănătăţii, realizate prin folosirea cunoştinţelor profesionale medicale şi farmaceutice;
c) contracte avînd ca obiect jocurile de noroc, care implică mizarea pe un pot cu valoare pecuniară, inclusiv loterii, jocuri de cazinou şi tranzacţii de tipul pariurilor;
d) contracte referitoare la servicii financiare;
e) contracte pentru dobîndirea sau transferul unor drepturi asupra unui bun imobil, cu excepţia contractelor privind serviciile agenţilor imobiliari şi a celor privind închirierea unor spaţii în scopuri nerezidenţiale;
f) contracte avînd ca obiect construirea unor clădiri noi, transformarea substanţială a unor clădiri existente sau închirierea de locuinţe în scopuri rezidenţiale, cu excepţia celor privind construcţia unor anexe la clădiri şi a celor privind repararea şi renovarea clădirilor;
g) contracte privind pachetul de servicii de călătorie;
h) contracte privind cazarea periodică, privind produsele de vacanţă pe termen lung, contracte de intermediere a produselor de vacanţă şi de intermediere a participării la un sistem de schimb;
i) contracte care sînt autentificate, fie în virtutea legii, fie la cererea părţilor, de către un notar care trebuie să se asigure, furnizînd informaţii juridice cuprinzătoare, că încheierea contractului survine numai după ce consumatorul a analizat cu atenţie aspectele juridice şi a luat cunoştinţă de sfera de aplicare juridică a acestuia;
j) contracte avînd ca obiect furnizarea alimentelor, băuturilor sau a altor bunuri de consum casnic curent, livrate fizic de către un profesionist care se deplasează frecvent sau periodic la domiciliul, reşedinţa temporară sau locul de muncă al consumatorului;
k) contracte de prestare a unor servicii de transport de pasageri, cu excepţia dispoziţiilor art.6787 alin. (2)–(4);
l) contracte încheiate prin intermediul automatelor sau incintelor comerciale automatizate;
m) contracte încheiate cu furnizorii de servicii de comunicaţii electronice prin telefoane publice cu plată, pentru utilizarea acestora, sau încheiate pentru utilizarea unei conexiuni unice prin telefon, internet sau fax, stabilite de un consumator.
(3) Prezenta secţiune nu se aplică contractelor negociate în afara spaţiilor comerciale în cazul cărora plata ce trebuie efectuată de consumator nu depăşeşte echivalentul în lei a 10 euro la cursul Băncii Naţionale a Moldovei din ziua respectivă. În cazul în care consumatorul încheie în acelaşi timp două sau mai multe contracte avînd obiecte conexe, la aplicarea respectivului prag se ia în vedere costul total.
(4) Prezenta secţiune nu aduce atingere normelor privind valabilitatea, încheierea sau efectele contractelor reglementate de alte acte legislative, în măsura în care aceste aspecte nu sînt reglementate de prezenta secţiune.
(5) Prezenta secţiune nu împiedică oferirea de către profesionist a unor condiţii contractuale mai avantajoase pentru consumator.
(6) Prezenta secţiune nu se aplică transferului drepturilor şi obligaţiilor deţinute de un consumator în baza unui contract încheiat cu un profesionist către un alt consumator.
(7) În sensul prezentei secţiuni, contractele de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, contractele de furnizare a gazelor naturale şi contractele de furnizare a energiei electrice, atunci cînd acestea nu prevăd vînzarea într-un volum limitat sau într-o cantitate prestabilită, contractele de furnizare a energiei termice şi contractele privind conţinuturi digitale care nu sînt livrate pe un suport material nu se consideră nici contracte de vînzare-cumpărare, nici contracte de prestări servicii.
(8) Prezenta secţiune nu se aplică conţinuturilor digitale care nu sînt livrate pe un suport material şi care sînt furnizate gratuit prin difuzarea informaţiei pe internet, fără încheierea expresă a unui contract. Accesul gratuit la o pagină web sau o descărcare gratuită de pe o pagină web nu se consideră contract în sensul prezentei secţiuni.
(9) Faptul că un contract poate include opţiunea ce permite încheierea de alte contracte ulterioare sau o perioadă de probă gratuită nu modifică în esenţă natura contractului.
Articolul 6789. Drepturile în caz de neîndeplinire a obligaţiilor de informare
(1) Profesionistului îi revine sarcina să demonstreze că a îndeplinit cerinţele dispoziţiilor art.6785–6787. Această regulă nu se aplică în procedurile de tragere la răspundere contravenţională sau penală.
(2) Dacă un profesionist a încălcat una dintre obligaţiile impuse de dispoziţiile art.6781–6788, iar contractul a fost încheiat, profesionistul poartă obligaţii contractuale aşa cum cealaltă parte le-a înţeles în mod rezonabil din cauza absenţei informaţiei sau incorectitudinii ei. În caz de neexecutare a acestor obligaţii contractuale, consumatorul poate recurge la mijloacele juridice de apărare disponibile creditorului conform art.602–62324.
(3) Indiferent dacă contractul s-a încheiat sau nu, profesionistul care nu a îndeplinit una dintre obligaţiile prevăzute la art.6781–6787 poartă răspundere faţă de persoana îndreptăţită pentru prejudiciul cauzat prin această neîndeplinire. Cu toate acestea, dacă contractul s-a încheiat, iar persoana îndreptăţită are temei de a cere repararea prejudiciului cauzat prin această neîndeplinire pe baza dispoziţiilor art.602–62324, atunci dispoziţiile prezentului alineat nu se aplică.
(4) Drepturile persoanei îndreptăţite prevăzute de prezentul articol nu împiedică exercitarea dreptului de anulare a contractului pe baza dispoziţiilor art.227.
(5) Orice clauză contrară dispoziţiilor art.6781–6788 şi prezentului articol în detrimentul consumatorului este lovită de nulitate absolută.
Secţiunea a 3-a
Obligaţii specifice în cazul contractelor încheiate prin mijloace electronice
Articolul 67810. Obligaţia de informare în cazul încheierii contractului prin intermediul\ mijloacelor electronice
(1) Dacă un contract urmează a fi încheiat prin intermediul mijloacelor electronice, profesionistul are obligaţia, înainte ca cealaltă parte să facă oferta sau să accepte oferta, să furnizeze o informaţie cu privire la următoarele:
a) paşii tehnici care trebuie urmaţi pentru a încheia contractul;
b) dacă profesionistul va genera un document care reprezintă contractul şi dacă documentul va fi accesibil;
c) mijloacele tehnice pentru identificarea şi corectarea erorilor comise la introducerea datelor înainte ca cealaltă parte să facă oferta sau să accepte oferta;
d) limbile în care poate fi încheiat contractul;
e) toate clauzele contractuale.
(2) Profesionistul trebuie să garanteze punerea la dispoziţie a clauzelor contractuale menţionate la alin.(1) lit.e) în formă textuală.
(3) Dacă profesionistul nu a îndeplinit obligaţia prevăzută la alin.(1) din prezentul articol şi, în asemenea circumstanţe, s-a încheiat un contract, consumatorul are dreptul de revocare a contractului, notificînd profesionistul în interiorul termenului specificat la art.706.
(4) Profesionistul poartă răspundere faţă de cealaltă parte pentru prejudiciul cauzat prin neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin.(1).
(5) Clauzele care nu au fost negociate individual pot fi incluse prin una din următoarele metode:
a) clauzele sînt prezentate celeilalte părţi în formă textuală înainte ca acesteia să i se permită să încheie contractul, iar ea îşi dă consimţămîntul expres pentru aplicabilitatea clauzelor şi, în final, încheie contractul;
b) cealaltă parte este informată despre existenţa clauzelor şi i se acordă posibilitatea clar identificabilă să acceseze clauzele înainte de a i se permite încheierea contractului şi, în final, să încheie contractul.
Articolul 67811. Corectarea erorilor de conţinut
(1) Profesionistul care intenţionează să încheie un contract prin punerea la dispoziţie a mijloacelor electronice pentru încheierea acestuia are obligaţia să pună la dispoziţia celeilalte părţi mijloace tehnice adecvate, efective şi accesibile pentru identificarea şi corectarea erorilor comise la introducerea datelor înainte ca cealaltă parte să facă o ofertă sau să accepte o ofertă.
(2) Dacă o parte încheie un contract din eroare, din cauza neîndeplinirii de către profesionist a obligaţiei prevăzute la alin.(1) din prezentul articol, profesionistul poartă răspundere faţă de respectiva persoană pentru prejudiciul cauzat prin această neîndeplinire. Aceasta nu împiedică exercitarea unui drept întemeiat pe dispoziţiile art.227.
Articolul 67812. Confirmarea recepţiei
(1) Profesionistul care oferă posibilitatea de a încheia contractul prin intermediul mijloacelor electronice are obligaţia de a confirma, prin intermediul mijloacelor electronice, că a recepţionat oferta sau acceptarea parvenită de la cealaltă parte.
(2) Dacă nu primeşte confirmarea fără întîrziere nejustificată, cealaltă parte poate să-şi revoce oferta sau, după caz, poate să revoce contractul.
(3) Profesionistul poartă răspundere faţă de cealaltă parte pentru prejudiciul cauzat prin neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin.(1).
Articolul 67813. Domeniul de aplicare şi caracterul imperativ
(1) Dispoziţiile prezentei secţiuni nu se aplică dacă contractul este încheiat prin intermediul poştei electronice sau altor mijloace de comunicare individuală.
(2) Dispoziţiile prezentei secţiuni nu exclud şi nu limitează obligaţiile profesionistului prevăzute de alte dispoziţii legale de a furniza alte informaţii celeilalte părţi.
(3) Orice clauză contrară dispoziţiilor prezentei secţiuni în detrimentul consumatorului este lovită de nulitate absolută.
Secţiunea a 4-a
Prestaţii nesolicitate
Articolul 67814. Neapariţia obligaţiilor în caz de lipsă a răspunsului
(1) Dacă un profesionist furnizează unui consumator bunuri, lucrări, servicii, conţinut digital sau alte prestaţii nesolicitate de acesta:
a) între ei nu se consideră încheiat niciun contract pe baza circumstanţei că consumatorul nu a răspuns sau a săvîrşit o altă acţiune ori inacţiune cu aceste prestaţii şi nicio obligaţie de plată a acestora nu se naşte în sarcina consumatorului;
b) între ei nu se naşte nicio obligaţie necontractuală pe baza circumstanţei că consumatorul a dobîndit, a reţinut, a respins sau a folosit prestaţiile;
c) prin derogare de la lit.a), consumatorul poate considera că a primit prestaţia cu titlu de donaţie necondiţionată de la profesionist.
(2) Dispoziţiile alin.(1) lit.b) şi c) nu se aplică dacă bunurile, lucrările, serviciile, conţinutul digital sau alte prestaţii au fost furnizate consumatorului:
a) în condiţiile gestiunii de afaceri fără mandat; sau
b) din eroare ori în alte circumstanţe în care apare obligaţia de restituire întemeiată pe îmbogăţirea nejustificată.
(3) Dispoziţiile privind furnizarea într-o cantitate care depăşeşte cantitatea convenită în contractul de vînzare-cumpărare se aplică cu prioritate faţă de dispoziţiile prezentului articol.
(4) În scopul aplicării dispoziţiilor alin.(1), furnizarea are loc atunci cînd consumatorul obţine controlul fizic asupra prestaţiei sau rezultatului ei.
(5) Orice clauză contrară dispoziţiilor prezentului articol în detrimentul consumatorului este lovită de nulitate absolută.
Secţiunea a 5-a
Obligaţia în cadrul negocierii şi obligaţia de confidenţialitate
Articolul 67815. Negocierea contrar bunei-credinţe
(1) Persoana este liberă să negocieze şi nu poartă răspundere doar pentru faptul că nu s-a ajuns la un acord.
(2) Persoana care este angajată în negocieri are obligaţia de a negocia cu bună-credinţă şi de a nu rupe negocierile contrar bunei-credinţe. Orice clauză care exclude sau limitează această obligaţie este lovită de nulitate absolută.
(3) Persoana care încalcă această obligaţie poartă răspundere faţă de cealaltă persoană pentru prejudiciul suportat în baza încrederii că contractul s-ar fi încheiat. Cu toate acestea, despăgubirile nu acoperă profitul pe care cealaltă persoană îl aştepta de la încheierea contractului. În cazul în care persoana a acţionat cu intenţie sau culpă gravă, despăgubirile vor acoperi şi ratarea de către cealaltă persoană a oportunităţii rezonabile de a încheia un contract cu un terţ.
(4) În special, este contrar bunei-credinţe ca o persoană să înceapă sau să continue negocierile fără intenţia reală de a ajunge la un acord cu cealaltă persoană.
(5) De asemenea, are dreptul la repararea prejudiciului persoana care a participat la o licitaţie, concurs sau altă selecţie competitivă în vederea atribuirii unui contract dacă organizatorul, prin încălcarea regulilor care guvernează selecţia, a atribuit contractul unui alt participant în locul acelei persoane.
(6) Dispoziţiile prezentului articol nu împiedică încheierea între profesionişti a unor aranjamente privind modul de desfăşurare a negocierilor şi de rupere a acestora.
Articolul 67816. Obligaţia de confidenţialitate
(1) Dacă în cursul negocierilor o persoană oferă o informaţie confidenţială, persoana care a primit-o are obligaţia de a nu dezvălui acea informaţie şi nici de a o utiliza în scopuri proprii, indiferent dacă contractul a fost sau nu încheiat.
(2) Este confidenţială informaţia despre care, reieşind din natura sa sau din circumstanţele în care aceasta a fost obţinută, partea care a primit informaţia cunoştea sau, în mod rezonabil, trebuia să cunoască că este confidenţială pentru persoana care a oferit-o. În special, este confidenţială informaţia care constituie secret comercial în sensul dispoziţiilor art.14311 alin.(3).
(3) Informaţia oferită de către un profesionist consumatorului nu se poate considera confidenţială dacă profesionistul nu l-a notificat, în prealabil, pe consumator despre natura confidenţială a unei informaţii specifice.
(4) Persoana care, pe baza unor motive rezonabile, anticipează încălcarea obligaţiei prevăzute de prezentul articol are dreptul să obţină, pe cale judecătorească, interzicerea încălcării.
(5) Partea care încalcă obligaţia prevăzută de prezentul articol poartă răspundere faţă de cealaltă parte pentru prejudiciul cauzat prin încălcare, precum şi, în condiţiile legii, poate fi obligată să predea celeilalte părţi profitul obţinut din încălcare.”
344. La articolul 679, alineatul (3) se abrogă.
345. La articolul 681 alineatul (1), cuvîntul “elementele” se substituie cu cuvîntul “clauzele”.
346. Articolul 683 se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
“(4) Dacă conform legii consumatorul are dreptul de revocare a unui anumit tip de contract, oferta făcută de consumator pentru încheierea unui asemenea contract este întotdeauna revocabilă. Orice clauză contrară dispoziţiilor prezentului alineat în detrimentul consumatorului este lovită de nulitate absolută.”
347. La articolul 688 alineatul (1), textul “(instantaneu) prin mijloace de telecomunicaţie” se substituie cu cuvintele “prin mijloace de comunicare instantanee”.
348. La articolul 691 alineatul (3), textul “material condiţiile ofertei constituie o acceptare dacă ofertantul nu le respinge” se substituie cu textul “esenţial condiţiile ofertei constituie o acceptare dacă oferta nu prevede expres că nu se va accepta nicio condiţie adiţională ori diferită, precum şi dacă ofertantul nu obiectează la ele”.
349. În denumirea şi în cuprinsul articolului 693, cuvîntul “comerciale” se substituie cu cuvintele “dintre profesionişti”.
350. La articolul 694 alineatul (2), cuvîntul “comerciant”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvîntul “profesionist” la cazul gramatical corespunzător, cuvîntul “cuiva” se substituie cu cuvintele “altui profesionist”, iar după cuvîntul “ofertantului” se introduce cuvîntul “profesionist”.
351. La articolul 696, cuvîntul “comerciant”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvîntul “profesionist” la forma gramaticală corespunzătoare, iar cuvintele “alterează material” se substituie cu cuvintele “modifică esenţial”.
352. Articolul 697 va avea următorul cuprins:
“Articolul 697. Contractul multilateral
(1) Dacă urmează să fie încheiat între trei sau mai multe părţi, contractul nu se consideră încheiat pînă cînd toate părţile sale nu îşi manifestă consimţămîntul, cu excepţia cazurilor în care un contract anterior între toate acele părţi sau legea autorizează pe anumite părţi să încheie contractul aşa încît el va deveni obligatoriu pentru toate părţile.
(2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică în mod corespunzător şi contractului de modificare sau de rezoluţiune a contractului multilateral.”
353. Articolele 701–703 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 701. Clauzele standard contradictorii
(1) Dacă părţile au ajuns la un acord, dar atît oferta, cît şi acceptarea fac trimitere la clauzele standard ale părţii respective, contractul se consideră totuşi încheiat. Clauzele standard fac parte din contract în partea în care clauzele standard ale unei părţi nu intră în contradicţie cu clauzele standard ale celeilalte părţi.
(2) Cu toate acestea, se consideră că contractul nu s-a încheiat dacă una dintre părţi:
a) a indicat în prealabil, în mod expres, şi nu doar pe calea unei clauze standard, intenţia de a nu fi legată de contract dacă survine împrejurarea prevăzută la alin.(1); sau
b) informează cealaltă parte despre această intenţie fără întîrzieri nejustificate.
Articolul 702. Clauza de integralitate şi clauza privind modificarea scrisă
(1) Contractul scris care cuprinde o clauză negociată individual şi care stipulează că înscrisul conţine toate condiţiile asupra cărora au convenit părţile (clauza de integralitate) nu poate fi contestat sau completat prin proba declaraţiilor sau acordurilor anterioare.
(2) Dacă nu a fost negociată individual, clauza de integralitate instituie doar o prezumţie că părţile au avut intenţia ca declaraţiile şi acordurile anterioare să nu poată fi invocate. Orice clauză contrară este lovită de nulitate absolută.
(3) Aceste declaraţii sau acorduri pot fi folosite totuşi pentru interpretarea înscrisului. Orice clauză contrară este lovită de nulitate absolută dacă nu a fost negociată individual.
(4) Contractul scris conţinînd o clauză prin care se stipulează că toate modificările sau rezoluţiunea se fac în scris (clauza de modificare scrisă) instituie doar o prezumţie că el nu poate fi modificat sau rezolvit altfel decît cu respectarea acestei forme.
(5) Comportamentul unei părţi o poate priva totuşi de dreptul invocării clauzei de integralitate sau de modificare scrisă dacă cealaltă parte a acţionat în conformitate cu acest comportament.
Articolul 703. Contractele care nu sînt încheiate prin ofertă şi acceptare
Dispoziţiile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător chiar dacă procesul de încheiere a contractului nu poate fi analizat ca un schimb de ofertă şi acceptare.”
354. Capitolele III, IV şi V din titlul II vor avea următorul cuprins:
“Capitolul III
DREPTUL DE REVOCARE A CONTRACTULUI
Secţiunea 1
Exercitare şi efect
Articolul 704. Domeniul de aplicare şi caracterul imperativ
(1) Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în cazurile în care, în temeiul unei dispoziţii legale, consumatorul are dreptul de a revoca contractul.
(2) Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în măsura în care dispoziţiile speciale privitoare la dreptul de revocare a unor anumite tipuri de contracte încheiate cu consumatorii nu prevăd altfel.
(3) Orice clauză contrară dispoziţiilor prezentului capitol în detrimentul consumatorului este lovită de nulitate absolută.
(4) Dispoziţiile prezentului capitol nu împiedică oferirea de către profesionist în folosul consumatorului a unor condiţii contractuale care depăşesc nivelul de protecţie asigurat prin lege.
Articolul 705. Exercitarea dreptului de revocare
(1) Dreptul de revocare se exercită prin notificarea profesionistului. Consumatorul nu este obligat să justifice decizia de revocare.
(2) Declaraţia prin care consumatorul îşi exprimă decizia de revocare a contractului poate să se refere, în mod explicit, la decizia de revocare sau la alte formulări similare neechivoce, atît timp cît consumatorul şi contractul respectiv sînt identificabili. Simpla restituire a bunului sau refuzul de a primi livrarea ori neridicarea bunului de la oficiul poştal, fără o declaraţie neechivocă în acest sens, nu se consideră exercitare valabilă a dreptului de revocare.
Articolul 706. Termenul de revocare
(1) Dreptul de revocare poate fi exercitat în orice moment după încheierea contractului, dar înainte de expirarea termenului de revocare.
(2) Dacă legea nu prevede altfel, termenul de revocare este de 14 zile şi începe să curgă de la data încheierii contractului.
(3) Notificarea de revocare se consideră efectuată în termen dacă a fost expediată înainte de expirarea termenului de revocare.
(4) Sarcina probei privind exercitarea dreptului de revocare în conformitate cu dispoziţiile aplicabile ale prezentului capitol revine consumatorului.
Articolul 707. Informarea adecvată privitoare la dreptul de revocare
(1) Se consideră că profesionistul a transmis consumatorului informaţiile privind dreptul de revocare dacă dreptul de revocare este adus, în mod corespunzător, la cunoştinţa consumatorului, iar informaţiile prevăd, în formă textuală pe un suport durabil şi într-un limbaj clar şi pe înţeles, date despre modul de exercitare a dreptului, termenul de revocare, denumirea şi adresa persoanei căreia trebuie să-i fie comunicată revocarea.
(2) Cu toate acestea, în cazul contractului la distanţă sau contractului negociat în afara spaţiilor comerciale, profesionistul trebuie să transmită consumatorului informaţiile privind dreptul de revocare prevăzute la art.6785 alin.(1) lit.h).
Articolul 708. Efectele revocării
(1) Revocarea are ca efect rezoluţiunea, stingînd obligaţiile ambelor părţi rezultate din contract.
(2) Revocarea nu generează niciun cost şi nicio răspundere pentru consumator, cu excepţiile expres prevăzute de lege.
(3) În cazul în care consumatorul a efectuat o comandă (ofertă) ori s-a încheiat un antecontract, revocarea stinge obligaţiile ambelor părţi de a încheia contractul în temeiul respectivei comenzi (oferte) sau, după caz, antecontract.
(4) Dispoziţiile art.6233–62310 privind efectele rezoluţiunii se aplică în măsura în care nu contravin dispoziţiilor prezentului capitol.
Articolul 709. Obligaţiile profesionistului în cazul revocării
(1) Profesionistul este obligat să restituie toate sumele pe care le-a primit drept plată din partea consumatorului, inclusiv, acolo unde este cazul, pe cele ce acoperă costurile livrării bunurilor de către consumator, fără întîrzieri nejustificate şi, în orice caz, nu mai tîrziu de 14 zile de la data la care este informat despre decizia de revocare a contractului de către consumator.
(2) Profesionistul trebuie să restituie sumele prevăzute la alin.(1) în aceeaşi monedă în care le-a primit de la consumator, folosind aceleaşi modalităţi de plată ca şi cele folosite de consumator pentru plata iniţială, cu excepţia cazului în care consumatorul şi-a exprimat acordul explicit pentru o altă modalitate de plată şi cu condiţia să nu cadă în sarcina consumatorului plata de comisioane în urma restituirii. Obligaţia de restituire nu se aplică comisioanelor bancare achitate de consumator pentru plata sumelor respective către profesionist, precum şi pierderilor suportate de consumator în legătură cu convertirea în altă monedă a sumelor primite, în cazul în care contul bancar al consumatorului este în altă monedă decît cea în care s-a efectuat plata iniţială şi restituirea.
Articolul 710. Contractele legate
(1) Exercitarea de către consumator a dreptului de revocare are ca efect şi rezoluţiunea de drept a contractului legat de contractul care se revocă.
(2) Contractul care se revocă se consideră legat de contractul prin care consumatorul obţine bunuri, lucrări, servicii, conţinut digital sau alte prestaţii legate de contractul care se revocă dacă aceste prestaţii sînt furnizate:
a) de către acelaşi profesionist; sau
b) de către un terţ, pe baza unui acord între terţul respectiv şi acelaşi profesionist.
(3) Contractul care se revocă se consideră legat de contractul de credit prin care consumatorul obţine credit destinat exclusiv pentru finanţarea obligaţiilor de plată, în tot sau în parte, rezultate din contractul care se revocă dacă aceste contracte formează, din punct de vedere obiectiv, o unitate comercială.
(4) În sensul alin.(3), se consideră că contractele formează o unitate comercială în cazul în care:
a) însuşi profesionistul este şi creditor;
b) fiind o altă persoană decît profesionistul, creditorul, pe bază de acord, foloseşte serviciile ori colaborarea profesionistului pentru încheierea contractului de credit sau pregătirea acestuia; sau
c) contractul de credit specifică în mod expres obiectul contractului care se revocă.
(5) Existenţa acordului menţionat la alin.(2) lit.b) şi la alin.(4) lit.b) dintre terţ şi profesionist se prezumă pînă la proba contrară.
(6) În cazul în care este informat de consumator despre revocarea contractului, profesionistul este obligat să-i informeze, într-un termen rezonabil, pe terţii profesionişti cu care consumatorul a încheiat contracte legate în raport cu contractul revocat despre faptul că a intervenit rezoluţiunea lui conform alin.(1).
(7) Rezoluţiunii contractelor legate i se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art.708 şi 709.
(8) În sensul alin.(3), prin contract de credit se înţelege oricare contract de credit pentru consumator care se înscrie în domeniul de aplicare al Legii nr.202/2013 privind contractele de credit pentru consumatori.
Secţiunea a 2-a
Dreptul de revocare a contractului la distanţă sau
a contractului negociat în afara spaţiilor comerciale
Articolul 711. Dreptul de revocare a contractului la distanţă sau a contractului negociat în afara spaţiilor comerciale
(1) În condiţiile prezentei secţiuni şi, în completare, ale secţiunii 1, consumatorul are dreptul de a revoca contractul la distanţă sau contractul negociat în afara spaţiilor comerciale, cu excepţia contractelor excluse din domeniul de aplicare stabilit la art.6788. Cu toate acestea, contractele referitoare la servicii financiare pot constitui contracte legate în sensul art.710.
(2) Definiţiile prevăzute la art.6783 se aplică şi termenilor utilizaţi în prezenta secţiune.
Articolul 7111. Termenul de revocare
(1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor art.7112, termenul de revocare este de 14 zile şi începe să curgă:
a) în cazul contractelor de prestări servicii, din ziua care urmează datei încheierii contractului;
b) în cazul contractelor de vînzare-cumpărare, din ziua în care consumatorul sau un terţ, altul decît transportatorul şi care este indicat de consumator, intră în posesia fizică a bunurilor sau obţine controlul asupra bunurilor conform art.8032 alin. (1);
c) în cazul în care consumatorul comandă printr-o singură comandă bunuri multiple ce vor fi livrate separat, din ziua în care consumatorul sau un terţ, altul decît transportatorul şi care este indicat de consumator, intră în posesia fizică a ultimului bun;
d) în cazul livrării unui bun care constă din mai multe loturi sau piese, din ziua în care consumatorul sau un terţ, altul decît transportatorul şi care este indicat de consumator, intră în posesia fizică a ultimului lot sau a ultimei piese;
e) în cazul contractelor de livrare periodică a bunurilor pe o perioadă determinată de timp, din ziua în care consumatorul sau un terţ, altul decît transportatorul şi care este indicat de consumator, intră în posesia fizică a primului bun;
f) în cazul contractelor de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, al contractelor de furnizare a gazelor naturale şi al contractelor de furnizare a energiei electrice, atunci cînd acestea nu prevăd vînzarea într-un volum limitat sau într-o cantitate prestabilită, al contractelor de furnizare a energiei termice sau de furnizare de conţinuturi digitale care nu sînt livrate pe un suport material, de la data încheierii contractului.
(2) În cazul contractelor de vînzare-cumpărare, consumatorul poate să-şi exercite dreptul de revocare şi înainte de dobîndirea posesiei fizice asupra bunurilor.
(3) Dispoziţiile prezentei secţiuni nu împiedică părţile contractante să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale pe parcursul termenului de revocare.
(4) În cazul în care consumatorul încheie un contract la distanţă sau un contract negociat în afara spaţiilor comerciale pentru bunuri multiple, acesta are dreptul să revoce contractul doar integral, pentru toate bunurile ce fac obiectul acestuia, dacă părţile nu convin altfel.
Articolul 7112. Omisiunea informaţiilor privind dreptul de revocare
(1) În cazul în care profesionistul nu a transmis consumatorului informaţiile privind dreptul de revocare conform art.6785 alin.(1) lit.h), termenul de revocare expiră la 12 luni de la sfîrşitul termenului iniţial de revocare stabilit în conformitate cu dispoziţiile art.706 alin.(2) şi art.7111 alin.(1).
(2) În cazul în care profesionistul a transmis consumatorului informaţiile prevăzute la alin.(1) din prezentul articol în termen de 12 luni de la data menţionată la art.706 alin.(2) şi art.7111 alin.(1), termenul de revocare expiră în 14 zile de la data la care consumatorul primeşte informaţiile respective.
Articolul 7113. Exercitarea dreptului de revocare
(1) În scopul notificării profesionistului despre exercitarea dreptului de revocare, consumatorul are posibilitatea:
a) de a folosi formularul standard prevăzut în anexa nr.6 la Legea nr.1125/2002 pentru punerea în aplicare a Codului civil al Republicii Moldova; sau
b) de a face orice altă notificare neechivocă în care să-şi exprime decizia de revocare a contractului.
(2) Profesionistul are dreptul să acorde consumatorului, în afara posibilităţilor menţionate la alin.(1), opţiunea de a completa şi de a transmite, în format electronic, pe pagina web a profesionistului, fie formularul standard de revocare prevăzut în anexa nr.6 la Legea nr.1125/2002 pentru punerea în aplicare a Codului civil al Republicii Moldova, fie o altă declaraţie neechivocă pusă la dispoziţie de profesionist. În aceste cazuri, profesionistul trebuie să comunice consumatorului, fără întîrziere, pe un suport durabil, confirmarea de primire a formularului de revocare. În cazul în care în declaraţia pusă la dispoziţie pe pagina web a profesionistului se solicită şi alte informaţii suplimentare de la consumator, întrebările suplimentare vor fi prezentate separat, fiind posibilă transmiterea declaraţiei şi fără a oferi răspunsuri la asemenea întrebări.
Articolul 7114. Dispoziţii speciale privind obligaţiile profesionistului în cazul revocării
(1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor art.709, profesionistul nu este obligat să restituie costurile suplimentare în cazul în care consumatorul a ales în mod explicit un alt tip de livrare decît livrarea standard oferită de profesionist.
(2) Cu excepţia cazului în care profesionistul s-a oferit să recupereze el însuşi bunurile, în cazul contractelor de vînzare-cumpărare, profesionistul poate suspenda restituirea pînă la data recepţionării bunurilor care au făcut obiectul vînzării-cumpărării sau pînă la momentul primirii unei dovezi din partea consumatorului că acesta a trimis bunurile către profesionist, luîndu-se în considerare data cea mai apropiată.
Articolul 7115. Obligaţiile consumatorului în cazul revocării contractului
(1) Cu excepţia cazului în care profesionistul s-a oferit să recupereze el însuşi bunurile, consumatorul trebuie să trimită înapoi bunurile sau să le predea profesionistului ori unei persoane autorizate de profesionist să recepţioneze bunurile, fără întîrzieri nejustificate şi în decurs de cel mult 14 zile de la data la care acesta i-a comunicat profesionistului decizia sa de revocare a contractului. Termenul se consideră respectat dacă bunurile sînt trimise înapoi de consumator înainte de expirarea termenului respectiv de 14 zile.
(2) Consumatorul suportă doar costurile directe legate de restituirea bunurilor, cu excepţia cazului în care profesionistul acceptă să suporte acele costuri sau a cazului în care profesionistul nu a informat consumatorul despre obligaţia lui de a suporta aceste costuri. Costurile directe legate de restituirea bunurilor nu includ costurile administrative, de manipulare sau depozitare, suportate de profesionist în legătură cu restituirea bunurilor.
(3) În cazul contractelor negociate în afara spaţiilor comerciale potrivit cărora bunurile sînt livrate la domiciliul consumatorului la momentul încheierii contractului, profesionistul preia bunurile pe cheltuiala sa dacă acestea, prin natura lor, nu pot fi restituite în mod normal prin poştă.
(4) Consumatorul este responsabil doar în ceea ce priveşte diminuarea valorii bunurilor ce rezultă din manipularea acestora, alta decît cea necesară pentru determinarea naturii, caracteristicilor şi modului de funcţionare a bunurilor. Pentru a stabili natura, caracteristicile şi modul de funcţionare ale bunului, consumatorul este obligat să-l mînuiască şi să-l inspecteze cu grija necesară, în acelaşi mod în care i s-ar permite să o facă într-un spaţiu comercial. Determinarea modului de funcţionare a bunului nu presupune stabilirea faptului că bunul este lipsit de orice vicii materiale. Deteriorarea ambalajului prin simpla deschidere a acestuia nu serveşte temei pentru despăgubire dacă bunuri similare sînt expuse în mod obişnuit fără ambalaj în spaţiile comerciale ale profesionistului.
(5) Profesionistul are dreptul să reducă suma restituită consumatorului, conform art.709, pentru a acoperi diminuarea valorii bunului ce rezultă din manipularea necorespunzătoare a acestuia, alta decît cea necesară pentru determinarea naturii, caracteristicilor şi funcţionării bunului, în termenul de exercitare a dreptului de revocare. Indiferent de situaţie, consumatorul nu este responsabil de diminuarea valorii bunului în cazul în care profesionistul a omis să-l informeze cu privire la dreptul de revocare conform art.6785 alin.(1) lit.h).
(6) Atunci cînd consumatorul îşi exercită dreptul de revocare după transmiterea cererii conform art.6786 alin.(3) sau art.6787 alin.(10), acesta trebuie să îi plătească profesionistului o sumă proporţională cu ceea ce s-a furnizat pînă în momentul în care consumatorul l-a informat pe profesionist cu privire la exercitarea dreptului de revocare în raport cu totalul de prestaţii prevăzute de contract. Suma proporţională care trebuie plătită profesionistului de către consumator este calculată pe baza preţului total convenit în contract. Dacă consumatorul demonstrează că preţul total este excesiv, suma proporţională este calculată pe baza valorii de piaţă a ceea ce s-a furnizat. Valoarea de piaţă se stabileşte prin comparaţie cu preţul unui serviciu echivalent, prestat de alţi profesionişti la momentul încheierii contractului.
(7) În cazul contractelor avînd drept obiect atît bunuri, cît şi servicii, dispoziţiile legale cu privire la returnarea bunurilor se aplică la aspectele legate de bunuri, iar regimul de compensare pentru servicii se aplică aspectelor legate de servicii.
(8) Consumatorul nu suportă costurile pentru:
1) prestarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, furnizare a gazelor naturale şi furnizare a energiei electrice, atunci cînd acestea nu sînt puse în vînzare într-un volum limitat sau într-o cantitate prestabilită, nici pentru furnizarea energiei termice, în totalitate sau parţial, în cursul termenului de revocare dacă:
a) profesionistul nu i-a furnizat informaţii în conformitate cu dispoziţiile art.6785 alin.(1) lit.h) sau j); sau
b) consumatorul nu a cerut în mod expres ca prestarea să înceapă în timpul termenului de revocare conform art.6786 alin.(3) şi art.6787 alin. (10);
2) furnizarea, în totalitate sau parţială, a conţinutului digital care nu este livrat pe un suport material dacă:
a) consumatorul nu şi-a dat acordul expres prealabil privind începerea executării în interiorul termenului de 14 zile menţionat la art.7111;
b) consumatorul nu a confirmat că îşi pierde dreptul de revocare în momentul în care îşi dă consimţămîntul; sau
c) profesionistul nu a furnizat confirmarea potrivit dispoziţiilor art.6786 alin.(2) sau art.6787 alin.(9).
(9) Cu excepţia celor prevăzute de art.709 şi de prezentul articol, exercitarea dreptului de revocare nu atrage niciun cost şi nicio răspundere în sarcina consumatorului.
Articolul 7116. Exceptări de la dreptul de revocare
(1) Se exceptează de la dreptul de revocare prevăzut de dispoziţiile prezentei secţiuni în ceea ce priveşte contractele la distanţă şi contractele negociate în afara spaţiilor comerciale următoarele tipuri de contracte:
a) contractele de prestări servicii, după executarea completă a serviciilor, dacă executarea a început cu acordul prealabil expres al consumatorului şi după ce acesta a confirmat că a luat cunoştinţă de faptul că îşi va pierde dreptul la revocare odată cu executarea completă a contractului de către profesionist;
b) contractele de furnizare de bunuri sau servicii al căror cost depinde de fluctuaţiile de pe pieţele financiare, pe care profesionistul nu le poate controla şi care pot avea loc pe parcursul termenului de revocare;
c) contractele de furnizare de bunuri care nu sînt prefabricate, fiind realizate pe baza opţiunilor individuale sau a deciziei consumatorului ori personalizate în mod clar;
d) contractele de furnizare de bunuri care sînt susceptibile a se deteriora sau a expira rapid;
e) contractele de furnizare de bunuri sigilate, care nu pot fi returnate din motive de protecţie a sănătăţii sau din motive de igienă şi care au fost desigilate de consumator;
f) contractele de furnizare de bunuri care sînt, după livrare, potrivit naturii acestora, inseparabil amestecate cu alte elemente;
g) contractele de furnizare de băuturi alcoolice al căror preţ a fost convenit în momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare, a căror livrare nu poate fi efectuată înainte de 30 de zile şi a căror valoare reală depinde de fluctuaţiile de pe piaţă pe care profesionistul nu le poate controla;
h) contractele în cazul cărora consumatorul i-a solicitat în mod expres profesionistului să se deplaseze la domiciliul său pentru a efectua lucrări urgente de reparaţie sau de întreţinere. Dacă, cu ocazia unei astfel de vizite, profesionistul prestează alte servicii, în afara celor solicitate în mod expres de consumator, sau furnizează alte bunuri decît piesele de schimb indispensabile pentru executarea lucrărilor de reparaţie sau de întreţinere, dreptul de revocare se aplică respectivelor servicii sau bunuri suplimentare;
i) contractele de furnizare de înregistrări audio sau video sigilate sau de programe informatice sigilate care au fost desigilate după livrare;
j) contractele de furnizare de ziare, reviste şi alte publicaţii periodice, cu excepţia contractelor de abonament pentru furnizarea de astfel de publicaţii;
k) contractele încheiate în cadrul unei licitaţii deschise;
l) contractele de prestare de servicii de cazare, pentru alte scopuri decît cel rezidenţial, servicii de transport de mărfuri, inclusiv închirierea unităţilor de transport în scop de transport de mărfuri la o anumită zi, servicii de închiriere de autovehicule pentru transportul de pasageri, care includ cel mult 8 locuri în afară de cel al şoferului, servicii de catering sau în legătură cu agrementul, în cazul în care contractul prevede o dată sau un termen de executare specifică;
m) contractele de furnizare de conţinut digital care nu este livrat pe un suport material, dacă prestarea a început cu acordul expres prealabil al consumatorului şi cu confirmarea acestuia că, în momentul în care îşi dă acordul, el îşi va pierde dreptul de revocare.
(2) Excepţia prevăzută la alin.(1) lit.a) nu se aplică în cazul în care profesionistul nu a obţinut consimţămîntul explicit al consumatorului, însă l-a dedus utilizînd opţiuni incluse în mod automat pe care consumatorul trebuie să le respingă pentru a evita executarea serviciilor sau clauze din condiţiile contractuale standard, înainte de expirarea termenului de revocare.
Secţiunea a 3-a
Dreptul de revocare a contractelor privind unele produse
de vacanţă şi a contractelor de intermediere a lor
Articolul 7117. Dreptul de revocare a contractelor privind unele produse de vacanţă şi de intermediere a lor
În condiţiile prezentei secţiuni şi, în completare, a secţiunii 1, consumatorul are dreptul de a revoca:
a) contractul privind cazarea periodică;
b) contractul privind produsul de vacanţă pe termen lung, contractul de intermediere a produsului de vacanţă şi contractul de intermediere a participării la un sistem de schimb.
Articolul 7118. Termenul de revocare
(1) Termenul de revocare este de 14 zile şi începe să curgă:
a) din ziua încheierii contractului sau antecontractului; sau
b) din ziua în care consumatorul intră în posesia exemplarului contractului sau a antecontractului dacă aceasta este ulterioară datei menţionate la lit.a).
(2) Termenul de revocare expiră după:
a) 12 luni şi 14 zile de la data menţionată la alin.(1) din prezentul articol – în cazul în care profesionistul nu a completat şi nu a pus la dispoziţia consumatorului în formă scrisă, pe suport de hîrtie sau pe un alt suport durabil, formularul standard pentru facilitarea exercitării dreptului de revocare a contractului, prevăzut în anexa nr.5 la Legea nr.1125/2002 pentru punerea în aplicare a Codului civil al Republicii Moldova;
b) 3 luni şi 14 zile de la data menţionată la alin.(1) din prezentul articol – în cazul în care informaţiile menţionate la art.11454 alin.(1), inclusiv formularele standard prevăzute în anexele nr.1–4 la Legea nr.1125/2002 pentru punerea în aplicare a Codului civil al Republicii Moldova, nu au fost puse la dispoziţia consumatorului în formă scrisă, pe suport de hîrtie sau pe un alt suport durabil.
(3) În cazul în care profesionistul a completat şi a pus la dispoziţia consumatorului, în formă scrisă, pe suport de hîrtie sau pe un alt suport durabil, formularul standard pentru facilitarea exercitării dreptului de revocare a contractului, prevăzut în anexa nr.5 la Legea nr.1125/2002 pentru punerea în aplicare a Codului civil al Republicii Moldova, în termen de 12 luni de la data menţionată la alin.(1) din prezentul articol, termenul de revocare a contractului curge de la data la care consumatorul primeşte acest formular.
(4) În cazul în care informaţiile menţionate la art.11454 alin.(1), inclusiv formularele standard prevăzute în anexele nr.1–4 la Legea nr.1125/2002 pentru punerea în aplicare a Codului civil al Republicii Moldova, au fost puse la dispoziţia consumatorului în formă scrisă, pe suport de hîrtie sau pe un alt suport durabil, în termen de 3 luni de la data menţionată la alin.(1) din prezentul articol, termenul de revocare a contractului curge de la data la care consumatorul primeşte aceste informaţii.
(5) În cazul în care contractul de intermediere a participării la un sistem de schimb este oferit consumatorului împreună şi în acelaşi timp cu contractul privind cazarea periodică, se aplică un singur termen de revocare pentru ambele contracte. Termenul de revocare pentru ambele contracte se calculează în conformitate cu dispoziţiile alin.(1), astfel cum se aplică în cazul contractului privind cazarea periodică.
Articolul 7119. Exercitarea dreptului de revocare
În scopul notificării profesionistului despre exercitarea dreptului de revocare, consumatorul are posibilitatea:
a) de a folosi formularul standard prevăzut în anexa nr.5 la Legea nr.1125/2002 pentru punerea în aplicare a Codului civil al Republicii Moldova şi pus la dispoziţie de profesionist în conformitate cu dispoziţiile art.11457 alin.(6); sau
b) de a face orice altă notificare, pe suport de hîrtie sau pe alt suport durabil, în care îşi exprimă voinţa de revocare.
Capitolul IV
CLAUZELE ABUZIVE
Articolul 712. Clauzele care nu au fost negociate individual
(1) Clauza propusă de una dintre părţi nu este negociată individual dacă cealaltă parte nu a putut să-i influenţeze conţinutul, în special deoarece aceasta s-a elaborat anticipat, indiferent că face parte din clauze standard sau nu.
(2) Dacă una dintre părţi propune celeilalte părţi să selecteze din mai multe clauze, clauza nu se consideră negociată individual doar pentru că cealaltă parte a selectat din clauzele propuse.
(3) Dacă o clauză a fost propusă ca parte a unor clauze standard, se prezumă că ea nu a fost negociată individual.
(4) În contractul dintre un profesionist şi un consumator se prezumă că:
a) clauzele au fost propuse de către profesionist;
b) clauzele nu au fost negociate individual;
c) clauzele elaborate de către un intermediar sau un alt terţ au fost propuse de către profesionist.
(5) Faptul că anumite aspecte ale unei clauze sau o anumită clauză au fost negociate individual nu exclude aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol pentru restul contractului.
(6) Clauză standard se consideră clauza care a fost elaborată anticipat pentru o multitudine de contracte implicînd diferite părţi şi care nu a fost negociată individual.
Articolul 713. Invocarea clauzelor care nu au fost negociate individual
(1) Clauzele propuse de către o parte care nu au fost negociate individual pot fi invocate faţă de cealaltă parte doar dacă cealaltă parte le-a cunoscut sau dacă partea care le-a propus a luat măsuri rezonabile pentru a atrage atenţia celeilalte părţi asupra lor la momentul încheierii contractului sau înainte de aceasta.
(2) Dacă contractul se încheie prin mijloace electronice, partea care propune clauze care nu au fost negociate individual le poate invoca faţă de cealaltă parte doar dacă ea le-a făcut disponibile celeilalte părţi în formă textuală.
(3) În sensul alin.(1), nu se consideră că consumatorului i s-a atras atenţia în mod suficient asupra clauzelor doar pentru că în înscrisul contractual există o trimitere la acele clauze, chiar dacă el a acceptat textul.
Articolul 714. Obligaţia de transparenţă privind clauzele care nu au fost negociate individual
(1) Persoana care prezintă clauze care nu au fost negociate individual este obligată să se asigure că ele sînt elaborate şi comunicate într-un limbaj clar şi inteligibil, precum şi să fie lizibile. Această cerinţă este aplicabilă textului în întregime, inclusiv notelor de subsol, trimiterilor la alte texte sau specificaţiilor de orice natură.
(2) Într-un contract dintre un profesionist şi un consumator, clauza propusă de către profesionist cu încălcarea obligaţiei de transparenţă impuse prin dispoziţiile alin.(1) poate fi considerată abuzivă doar pe acest unic temei.
Articolul 715. Clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii
(1) Într-un contract dintre un profesionist şi un consumator, clauza care nu a fost negociată individual se consideră abuzivă dacă este propusă de către profesionist şi dezavantajează considerabil, contrar bunei-credinţe, consumatorul.
(2) Articolele 720–7202 cuprind lista clauzelor considerate abuzive în contractul dintre un profesionist şi un consumator fără necesitatea evaluării lor conform alin.(1) din prezentul articol şi art.718.
(3) Listele prevăzute de articolele menţionate la alin.(2) nu vor fi interpretate ca liste exhaustive.
Articolul 716. Clauzele abuzive în contractele dintre profesionişti
Într-un contract dintre profesionişti, clauza propusă de către o parte care nu a fost negociată individual se consideră abuzivă dacă este prevăzută la art.720 şi deviază considerabil, contrar bunei-credinţe, de la bunele practici comerciale.
Articolul 717. Clauzele abuzive în alte contracte
Într-un contract, altul decît cel încheiat cu consumatorii sau între profesionişti, clauza propusă de către o parte care nu a fost negociată individual se consideră abuzivă dacă este prevăzută la art.720 şi dezavantajează considerabil, contrar bunei-credinţe, cealaltă parte.
Articolul 718. Factorii pentru evaluarea caracterului abuziv
(1) La evaluarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale în sensul art.715 alin.(1), art.716 şi 717 se va ţine cont de:
a) respectarea obligaţiei de transparenţă prevăzută la art.714;
b) natura obiectului contractului;
c) circumstanţele determinante în cadrul încheierii contractului;
d) celelalte clauze contractuale; şi
e) clauzele cuprinse în orice alt contract de care depinde contractul.
(2) Evaluarea caracterului abuziv al clauzelor nu poate să se refere la obiectul contractului şi nici la caracterul adecvat al preţului sau al remuneraţiei, pe de o parte, faţă de bunurile, lucrările sau serviciile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în cazul în care s-a respectat obligaţia de transparenţă, prevăzută la art.714. Obiectul contractului şi raportul dintre preţ şi calitate pot fi luate în considerare la evaluarea caracterului abuziv al celorlalte clauze contractuale.
(3) În cazul contractelor de asigurări, clauzele care definesc sau care delimitează în mod clar riscul asigurat şi limitele răspunderii asigurătorului nu se supun evaluării în măsura în care aceste restricţii sînt luate în considerare la calcularea primei plătite de către consumator. Cu toate acestea, clauzele privitoare la procedura care trebuie urmată de fiecare dintre părţi după producerea cazului asigurat sînt supuse evaluării caracterului abuziv.
Articolul 719. Nulitatea de protecţie
(1) Clauza abuzivă este lovită de nulitate absolută.
(2) Această nulitate de protecţie operează doar în măsura în care anularea clauzei avantajează partea care nu a propus clauza abuzivă.
(3) În cazul în care partea care nu a propus clauza abuzivă este un consumator, instanţa de judecată este obligată să invoce nulitatea din oficiu.
(4) Dacă contractul poate fi, în mod rezonabil, menţinut fără clauza abuzivă, celelalte clauze rămîn valabile.
(5) În cazul în care s-a constatat nulitatea clauzei abuzive, iar profesionistul a suportat, din această cauză, un cost cu cealaltă parte contractantă, el are un drept de regres contra celui care i-a vîndut bunul, a executat lucrarea sau a prestat serviciul (furnizorul) şi i-a impus utilizarea clauzei abuzive în raport cu cei cu care contractează profesionistul dacă contractul dintre furnizor şi profesionist nu prevede altfel.
Articolul 720. Clauzele considerate abuzive
(1) Sînt considerate abuzive clauzele care nu au fost negociate individual şi au ca obiect sau efect:
1) excluderea sau limitarea răspunderii prevăzute de lege a profesionistului în cazul decesului consumatorului sau al vătămării lui corporale ca urmare a acţiunii sau a inacţiunii profesionistului ori a persoanelor care acţionează în numele acestuia;
2) excluderea sau limitarea drepturilor prevăzute de lege ale consumatorului faţă de profesionist sau faţă de o altă parte, în cazul neîndeplinirii totale sau parţiale ori al îndeplinirii necorespunzătoare a oricăreia dintre obligaţiile contractuale ale profesionistului, inclusiv prin:
a) obligarea consumatorului să îşi îndeplinească toate obligaţiile, chiar în cazul în care profesionistul nu îşi respectă obligaţiile corelative;
b) excluderea sau limitarea dreptului consumatorului de a intenta acţiune în instanţă de judecată;
c) obligarea consumatorului să demonstreze un anumit fapt dacă, conform legii, această sarcină îi revine profesionistului;
d) excluderea sau limitarea dreptului consumatorului de a compensa o datorie faţă de profesionist cu o creanţă pe care consumatorul o poate avea faţă de acesta;
3) obligarea consumatorului de a respecta clauze cu care acesta nu a avut posibilitatea reală să se familiarizeze înainte de încheierea contractului;
4) faptul că contractul generează obligaţii în sarcina consumatorului, dar:
a) nu generează obligaţii în sarcina profesionistului; sau
b) obligaţiile profesionistului sînt supuse unei condiţii a cărei îndeplinire depinde doar de voinţa acestuia din urmă;
5) acordarea permisiunii profesionistului de a reţine sumele plătite de consumator, în cazul în care acesta din urmă decide să nu încheie contractul sau să nu îl execute, fără a se prevedea dreptul consumatorului de a primi o compensaţie în sumă cel puţin echivalentă de la profesionist, dacă acesta este partea care recurge la rezoluţiune;
6) solicitarea de la consumatorul care nu şi-a executat obligaţia fără justificare a unei penalităţi disproporţionate în raport cu prejudiciul cauzat prin neexecutarea obligaţiilor contractuale;
7) acordarea dreptului profesionistului la rezoluţiune la discreţia sa, în timp ce consumatorului nu i se acordă aceeaşi posibilitate, sau acordarea permisiunii profesionistului de a reţine sumele plătite pentru bunurile, lucrările sau servicii care nu au fost încă furnizate de către acesta, în cazul în care profesionistul este cel care recurge la rezoluţiune;
8) acordarea posibilităţii profesionistului de a recurge la rezoluţiunea contractului cu durată nedeterminată fără un preaviz în termen rezonabil în formă scrisă, cu excepţia cazurilor în care există motive întemeiate de a face acest lucru;
9) prelungirea de plin drept a unui contract cu durată determinată, în cazul în care consumatorul nu şi-a exprimat intenţia de a-l prelungi sau nu, atunci cînd termenul stabilit pentru ca consumatorul să îşi exprime intenţia de a prelungi contractul este excesiv de devreme;
10) acordarea dreptului profesionistului de a modifica unilateral clauzele fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract;
11) acordarea dreptului profesionistului de a modifica unilateral, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract sau prin referinţă la dispoziţiile actelor normative în domeniu, orice caracteristici ale bunului, lucrării sau ale serviciului care urmează să fie furnizat sau oricare alte condiţii ale furnizării;
12) prevederea ca preţul bunurilor să fie stabilit în momentul livrării sau acordarea de posibilităţi profesionistului să mărească preţul acestora fără să îi acorde consumatorului dreptul corespunzător la rezoluţiune, în cazul în care preţul final este nejustificat de mărit sau disproporţionat în raport cu preţul convenit la încheierea contractului, ţinîndu-se cont de circumstanţele obiective care au determinat profesionistul să modifice preţul;
13) acordarea dreptului profesionistului de a stabili dacă bunurile, lucrările sau serviciile furnizate sînt conforme cu contractul sau acordarea acestuia a dreptului exclusiv de a interpreta orice clauză din contract;
14) limitarea obligaţiei profesionistului de a respecta angajamentele asumate de către intermediarii ori de către reprezentanţii acestuia sau asumarea angajamentelor de către acesta, cu condiţia respectării unei anumite formalităţi neprevăzute în mod expres de lege;
15) acordarea posibilităţii profesionistului de a-şi transfera drepturile şi obligaţiile în temeiul contractului, fără acordul consumatorului, cu excepţia cazului în care acestea sînt transferate unei entităţi controlate de profesionist sau ca urmare a unei fuziuni ori a unei alte reorganizări, iar un astfel de transfer nu este de natură să afecteze în mod negativ dreptul consumatorului;
16) obligarea consumatorului de a soluţiona orice litigiu exclusiv prin arbitraj, care nu este cerut de lege, sau restricţionarea în mod nejustificat a dovezilor aflate la dispoziţia consumatorului.
(2) Dispoziţiile alin.(1) pct.8), 10) şi 12) se aplică după cum urmează:
1) pct.8) nu aduce atingere clauzelor prin care furnizorul de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a recurge la rezoluţiunea unui contract cu termen nedeterminat, fără preaviz, în cazul în care există un motiv justificat, cu condiţia ca furnizorul să aibă obligaţia de a informa de îndată cealaltă parte contractantă sau celelalte părţi contractante în această privinţă;
2) pct.10) nu aduce atingere clauzelor în al căror temei:
a) furnizorul de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobînzii plătibile de către consumator ori datorate acestuia din urmă sau valoarea unor alte taxe pentru servicii financiare, fără preaviz, în cazul în care există un motiv întemeiat, cu condiţia ca furnizorul să aibă obligaţia de a informa de îndată cealaltă parte contractantă sau celelalte părţi contractante în această privinţă şi ca acestea din urmă să aibă libertatea de a recurge, imediat în acest temei, la rezoluţiunea sau, după caz, la restituirea anticipată a sumelor datorate furnizorului, fără vreun cost suplimentar pentru consumator. Prezenta dispoziţie nu afectează dispoziţiile legale mai stringente în raport cu contractele de credit încheiate cu consumatorii;
b) profesionistul îşi rezervă dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durată nedeterminată cu condiţia ca acesta să aibă obligaţia de a-l informa pe consumator cu un preaviz în termen rezonabil şi consumatorul să aibă libertatea de a recurge la rezoluţiune;
3) pct.8), 10) şi 12) nu se aplică:
a) operaţiunilor cu valori mobiliare, instrumente financiare şi alte bunuri, lucrări sau servicii în cazul în care preţul este legat de fluctuaţiile cotaţiei bursiere sau ale indicelui bursier ori ale unei rate de pe piaţa financiară pe care profesionistul nu le poate controla;
b) contractelor de cumpărare sau vînzare a valutei străine, a cecurilor de călătorie sau a ordinelor de plată internaţionale emise în valută străină;
4) pct.12) nu aduce atingere clauzelor de indexare a preţurilor în cazul în care aceste clauze sînt conforme cu legea, cu condiţia ca metoda în conformitate cu care variază preţurile să fie descrisă în mod explicit.
(3) În scopul aplicării dispoziţiilor art.716 şi 717, dispoziţiile alin.(1) şi (2) ale prezentului articol se vor citi cu adaptările necesare, astfel încît:
a) trimiterile la profesionist se vor considera trimiteri la partea care a propus clauzele; iar
b) trimiterile la consumator se vor considera trimiteri la partea căreia i s-au propus clauzele.
Articolul 7201. Clauze considerate abuzive doar în contractele încheiate cu consumatorii
Sînt considerate abuzive clauzele care nu au fost negociate individual în contractele încheiate cu consumatorii şi care au ca obiect sau efect:
a) stabilirea, cu privire la toate litigiile născute din asemenea contract, a competenţei jurisdicţionale excepţionale a instanţei de la locul unde profesionistul îşi are sediul. Această dispoziţie nu se aplică dacă instanţa aleasă este, totodată, cea de la locul unde consumatorul îşi are domiciliul;
b) stabilirea unui termen de preaviz al declaraţiei de rezoluţiune a profesionistului mai scurt decît termenul impus consumatorului;
c) excluderea sau limitarea drepturilor consumatorului în ceea ce ţine de protecţia datelor cu caracter personal sau a vieţii private;
d) excluderea sau limitarea exercitării de către consumator a excepţiilor ori a limitelor legale ale drepturilor de autor care aparţin profesionistului, inclusiv cea de a face o copie privată de pe operă;
e) acordarea dreptului profesionistului, în cazul în care obiectul comenzii nu este disponibil, să furnizeze un echivalent fără a informa în mod expres consumatorul de această posibilitate şi de faptul că profesionistul trebuie să suporte cheltuielile de returnare a ceea ce consumatorul a primit în temeiul contractului, în cazul în care consumatorul îşi exercită dreptul de a respinge prestaţia;
f) acordarea dreptului profesionistului să-şi rezerve un termen exagerat de lung sau nemenţionat în mod corespunzător pentru a accepta sau a refuza o ofertă;
g) acordarea dreptului profesionistului să-şi rezerve un termen exagerat de lung sau nemenţionat în mod corespunzător pentru a-şi executa obligaţiile care îi revin în temeiul contractului;
h) solicitarea de la consumator a plăţii în avans excesive sau a garanţiilor excesive de executare a obligaţiilor care îi revin. Această dispoziţie nu se aplică contractelor din domeniul serviciilor financiare;
i) împiedicarea în mod nejustificat a consumatorului să obţină livrări sau reparaţii din surse terţe adecvate;
j) legarea în mod nejustificat a contractului cu un alt contract cu profesionistul sau cu un terţ într-un mod la care consumatorul nu se poate aştepta în mod rezonabil;
k) impunerea unei sarcini excesive asupra consumatorului în cazul în care consumatorul declară rezoluţiunea unui contract pe termen nedeterminat;
l) prelungirea cu mai mult de 1 an a termenului iniţial sau a termenelor de reînnoire a contractului pentru furnizarea continuă de bunuri, lucrări sau servicii, cu excepţia cazului în care consumatorul dispune de un drept la rezoluţiune în orice moment, printr-un preaviz de maximum 30 de zile;
m) acordarea posibilităţii profesionistului de a interzice sau a limita transferul drepturilor aferente garanţiei cu ocazia înstrăinării bunului de către consumator în folosul terţilor;
n) condiţionarea de către profesionist a prestării serviciului cu un anumit tip de mijloc de măsurare, deşi mijlocul de măsurare utilizat de consumator este legal;
o) excluderea sau limitarea dreptului consumatorului de a recurge la rezoluţiune în cazul în care profesionistul a modificat unilateral clauzele contractuale în condiţiile prevăzute la art.720 alin.(1) pct.10);
p) exonerarea profesionistului de obligaţia, dacă este prevăzută de lege, de a soma consumatorul sau de a-i stabili un termen pentru executarea obligaţiilor contractuale.
Articolul 7202. Clauze considerate abuzive în contractele încheiate cu consumatorii chiar dacă au fost negociate
Într-un contract dintre un profesionist şi un consumator, clauzele indicate la art.720 alin.(1) pct.1)–3) sînt considerate abuzive chiar dacă ele au fost negociate individual cu consumatorul.
Articolul 7203. Clauze vădit abuzive privitoare la executarea obligaţiei pecuniare al cărei creditor este un profesionist
(1) Într-un contract prin care un profesionist livrează bunuri, execută lucrări sau prestează servicii în folosul unui alt profesionist sau al unei autorităţi publice ori al unei alte persoane juridice de drept public sau asociaţii ale acestora, este lovită de nulitate absolută clauza, chiar dacă ea a fost negociată individual, referitoare la termenul de executare a obligaţiei pecuniare, la rata dobînzii de întîrziere sau a penalităţii la întîrzierea în executarea obligaţiei pecuniare ori a despăgubirii pentru cheltuielile de recuperare a acesteia dacă clauza este vădit abuzivă faţă de creditorul obligaţiei pecuniare. Dispoziţiile art.719 se aplică în mod corespunzător clauzelor vădit abuzive.
(2) La evaluarea dacă o clauză este vădit abuzivă faţă de creditor în sensul alin.(1) se va ţine cont de toate circumstanţele cazului, inclusiv de următoarele:
a) toate devierile grave de la practicile şi uzanţele comerciale, contrare bunei-credinţe;
b) natura bunurilor, a lucrărilor sau a serviciilor;
c) dacă debitorul are motive obiective de derogare de la rata legală a dobînzii de întîrziere prevăzută la art.62320, de la termenul de plată prevăzut la art.5751 alin.(1) sau (2) sau de la despăgubirea minimă pentru cheltuielile de recuperare prevăzută la art.62323.
(3) În scopul aplicării dispoziţiilor alin.(1), orice clauză care:
a) exclude plata dobînzii de întîrziere în executarea obligaţiilor pecuniare se prezumă vădit abuzivă;
b) exclude despăgubirea cheltuielilor de recuperare prevăzută la art.62323 se consideră vădit abuzivă.
(4) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică contractelor de asigurare şi obligaţiilor debitorului în privinţa căruia este intentat procesul de insolvabilitate.
Articolul 7204. Domeniul de aplicare
(1) Prezentul capitol se aplică contractelor, indiferent de forma acestora, precum şi la completarea fişelor de comandă sau a bonurilor de livrare, a biletelor, a tichetelor şi altora asemenea care conţin clauze standard.
(2) Sub incidenţa prezentului capitol nu cad:
a) clauzele contractuale care reflectă normele prevăzute de legi şi de alte acte normative;
b) contractele de muncă reglementate de Codul muncii;
c) contractele privind drepturile de succesiune;
d) contractele privind drepturile reglementate de Codul familiei;
e) actele (contractele) de constituire a societăţilor comerciale;
f) clauzele contractuale transpuse din convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(3) În sensul prezentului capitol, prin bunuri se înţelege şi conţinutul digital furnizat în temeiul contractului de furnizare de conţinut digital.
(4) Orice clauză contrară dispoziţiilor prezentului capitol este lovită de nulitate absolută.
Capitolul V
EFECTELE CONTRACTULUI
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
Articolul 7205. Întregirea efectelor contractului
(1) Contractul produce nu doar drepturile, obligaţiile şi alte efecte juridice stipulate expres de părţi, dar şi efectele juridice care rezultă, în următoarea ordine, din:
a) dispoziţiile legale imperative;
b) dispoziţiile legale dispozitive, în măsura în care de la ele nu s-a derogat;
c) practicile statornicite între părţi şi uzanţele aplicabile;
d) principiul bunei-credinţe şi cel al echităţii.
(2) Dispoziţiile legale imperative substituie clauzele care contravin lor, sub rezerva dispoziţiilor legale în materie de nulitate.
(3) Contractul produce efectele rezultate din sursele prevăzute la alin.(1) lit.c) şi d) în măsura în care ele sînt compatibile cu natura şi scopul contractului, precum şi cu circumstanţele în care a fost încheiat contractul.
Articolul 7206. Schimbarea excepţională a circumstanţelor
(1) Obligaţia trebuie executată chiar dacă prestaţia a devenit mai oneroasă deoarece costul executării a crescut sau valoarea contraprestaţiei s-a diminuat.
(2) Cu toate acestea, dacă prestaţia asumată devine, din cauza unei schimbări excepţionale a circumstanţelor, atît de oneroasă, încît ar fi vădit inechitabil de a o menţine în sarcina debitorului, instanţa de judecată poate să dispună, la cererea debitorului, luînd în considerare toate împrejurările cazului:
a) ajustarea prestaţiilor părţilor pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile şi beneficiile ce rezultă din schimbarea circumstanţelor;
b) rezoluţiunea la momentul şi în condiţiile stabilite de instanţa de judecată.
(3) În locul sesizării instanţei de judecată conform dispoziţiilor alin.(2), debitorul consumator poate, într-un termen rezonabil, să declare rezoluţiunea contractului dacă acea schimbare a circumstanţelor îl privează în mod substanţial de ceea ce se aştepta de la contract. După rezoluţiunea de către debitorul consumator în condiţiile prezentului alineat, creditorul poate sesiza instanţa de judecată în vederea acordării de despăgubiri pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile şi beneficiile ce rezultă din schimbarea circumstanţelor.
(4) Dispoziţiile alin.(2) sau, după caz, alin.(3) se aplică doar dacă:
a) schimbarea circumstanţelor a survenit după asumarea obligaţiei;
b) la momentul asumării obligaţiei, debitorul nu a luat în cont şi nici nu i se putea în mod rezonabil pretinde să ia în cont posibilitatea acelei schimbări a circumstanţelor ori mărimea ei;
c) debitorul nu şi-a asumat şi nici nu se poate considera în mod rezonabil că şi-a asumat riscul acelei schimbări a circumstanţelor; şi
d) debitorul a încercat, într-o manieră rezonabilă şi acţionînd cu bună-credinţă, să realizeze, prin negociere, o ajustare a prestaţiilor părţilor pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile şi beneficiile ce rezultă din schimbarea circumstanţelor. Negocierea trebuie să fie iniţiată înainte de stingerea tuturor obligaţiilor care revin debitorului şi creditorului. Este irelevant dacă după iniţierea negocierii una dintre părţi şi-a executat obligaţia.
Articolul 7207. Rezoluţiunea
(1) Un contract nu poate fi rezolvit decît în temeiurile prevăzute de lege sau prin acordul părţilor.
(2) Una sau ambele părţi îşi pot rezerva în mod expres prin contract dreptul la rezoluţiune pentru neexecutarea obligaţiilor, pentru alte motive sau fără motiv.
(3) Contractul prin care părţile provoacă rezoluţiunea (contract de rezoluţiune) trebuie să fie încheiat în forma cerută de lege pentru contractul supus rezoluţiunii.
(4) Rezoluţiunea se aplică tuturor tipurilor de contracte, indiferent de modul de executare ori durata în timp.
Articolul 7208. Rezoluţiunea fără motive
Dacă, în cazul unui contract care se execută prin prestaţii continue sau periodice, condiţiile contractului nu prevăd momentul cînd va înceta sau prevăd că el este pe termen nedeterminat, oricare parte are dreptul la rezoluţiune prin preaviz cu termen rezonabil. Se prezumă rezonabilă durata intervalului dintre prestaţii sau, dacă este mai lung, dintre contraprestaţii.
Articolul 7209. Relativitatea efectelor contractului
(1) Contractul produce efecte numai între părţi dacă legea nu prevede altfel. Orice clauză contrară este lovită de nulitate absolută.
(2) Contractul produce efecte şi pentru succesorii universali sau cu titlu universal dacă din lege sau din natura obligaţiei nu rezultă altfel.
Articolul 72010. Dobîndirea drepturilor şi a obligaţiilor strîns legate de bun
(1) Dobînditorul unui bun dobîndeşte şi garanţiile contra viciilor materiale şi juridice, precum şi alte drepturi în strînsă legătură cu bunul, în forma în care ele se aflau la transmiţător.
(2) În cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege sau contract, dobînditorul unui bun se subrogă în obligaţiile contractuale în strînsă legătură cu un bun, în forma în care ele se aflau la transmiţător.
Articolul 72011. Promisiunea faptei altuia
(1) Partea contractantă (promitentul) care s-a obligat la a determina un terţ să încheie sau să ratifice un act ori să execute o altă prestaţie trebuie să repare prejudiciul cauzat celeilalte părţi dacă nu a reuşit să determine terţul. Răspunderea promitentului survine chiar şi atunci cînd neexecutarea este justificată.
(2) Promitentul nu poartă răspundere pentru modul în care terţul îşi execută obligaţia asumată, cu excepţia cazului în care promitentul a garantat executarea conform dispoziţiilor legale cu privire la fidejusiune şi la alte garanţii personale.
Secţiunea a 2-a
Simulaţia
Articolul 72012. Noţiune
(1) Simulaţia unui contract poate fi absolută sau relativă.
(2) Simulaţia este absolută atunci cînd părţile încheie contractul fără intenţia de a produce efecte juridice.
(3) Simulaţia este relativă atunci cînd părţile încheie contractul cu intenţia ca el aparent să producă efecte juridice diferite de efectele dorite cu adevărat de către părţi (contract secret).
Articolul 72013. Efecte între părţi
(1) Contractul simulat nu produce efecte între părţi.
(2) Contractul secret produce efecte numai între părţi şi, dacă din natura contractului ori din stipulaţia părţilor nu rezultă contrariul, între succesorii lor universali sau cu titlu universal.
(3) Cu toate acestea, contractul secret nu produce efecte nici între părţi dacă nu îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru încheierea sa valabilă.
Articolul 72014. Efecte faţă de terţi
(1) Contractul secret nu poate fi invocat de părţi, de către succesorii lor universali, cu titlu universal sau cu titlu particular şi nici de către creditorii înstrăinătorului aparent împotriva terţilor care, întemeindu-se cu bună-credinţă pe contractul aparent, au dobîndit drepturi de la dobînditorul aparent.
(2) Terţii pot invoca împotriva părţilor existenţa contractului secret dacă acesta le vatămă drepturile.
Articolul 72015. Raporturile cu creditorii
(1) Existenţa contractului secret nu poate fi opusă de părţi creditorilor dobînditorului aparent, care, fiind de bună-credinţă, au săvîrşit acte de executare silită sau au obţinut sechestru asupra bunului care a făcut obiectul simulaţiei.
(2) Dacă există un conflict între creditorii înstrăinătorului aparent şi creditorii dobînditorului aparent, sînt preferaţi cei dintîi dacă creanţa lor este anterioară momentului încheierii contractului secret.
Articolul 72016. Proba simulaţiei
Dovada simulaţiei poate fi făcută de terţi sau de creditori cu orice mijloc de probă. Partea care a săvîrşit simulaţia o poate dovedi prin proba cu martori doar cînd pretinde că simulaţia are caracter ilicit.
Articolul 72017. Prescripţia extinctivă
(1) Persoana care poate invoca simulaţia o poate face, după caz, pe cale de acţiune în constatare sau pe cale de excepţie. Acest drept la acţiune sau la invocarea excepţiei este imprescriptibil.
(2) Cu toate acestea, pretenţia întemeiată pe constatarea simulaţiei se supune prescripţiei extinctive conform naturii acelei pretenţii.
Articolul 72018. Domeniul de aplicare
(1) În cazul în care doar anumite clauze ale unui contract sînt simulate, dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod corespunzător acelor clauze.
(2) În cazul în care contractul este plurilateral şi doar unele părţi au simulat, celelalte părţi ale contractului se consideră terţi în sensul prezentei secţiuni dacă nu au cunoscut simulaţia.
(3) Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod corespunzător şi actelor juridice unilaterale destinate unei persoane determinate, care au fost simulate prin acordul dintre autorul actului şi destinatar.
(4) Dispoziţiile prezentei secţiuni nu se aplică căsătoriei, adopţiei sau altor acte juridice nepatrimoniale.
Secţiunea a 3-a
Contractul în folosul unui terţ
Articolul 721. Contractul în folosul unui terţ
(1) Părţile unui contract pot conveni ca debitorul (promitentul) să efectueze prestaţia nu creditorului (stipulantului), ci terţului (beneficiarului), indicat sau neindicat în contract, care obţine în mod nemijlocit dreptul să pretindă prestaţia în folosul său.
(2) Prestaţia poate de asemenea consta în excluderea sau limitarea răspunderii beneficiarului faţă de promitent sau stipulant.
(3) Nu este obligatoriu ca beneficiarul să fie determinat sau să existe la momentul stipulaţiei. Este suficient ca el să fie determinabil şi să existe la data executării contractului.
(4) Pînă la momentul informării de către beneficiar a stipulantului sau a promitentului despre acceptarea stipulaţiei, aceasta poate fi revocată sau modificată de către stipulant. Succesorii sau creditorii stipulantului nu au dreptul de revocare sau de modificare a stipulaţiei.
Articolul 722. Solicitarea executării
Executarea contractului încheiat în favoarea terţului poate fi cerută atît de stipulant, cît şi de beneficiar în măsura în care legea sau contractul nu dispune altfel şi acest lucru este posibil prin natura prestaţiei.
Articolul 723. Executarea în favoarea stipulantului
În cazul revocării stipulaţiei, al refuzului beneficiarului la dreptul conferit de stipulaţie, precum şi în cazul în care stipulaţia în favoarea terţului nu are efecte faţă de beneficiar, stipulantul poate cere executarea prestaţiei faţă de sine dacă din contract sau din natura obligaţiei nu rezultă altfel.
Articolul 724. Excepţiile opozabile beneficiarului
Promitentul poate opune beneficiarului excepţiile fondate pe contractul din care beneficiarul şi-a obţinut dreptul, dar nu şi excepţiile fondate pe alte raporturi dintre promitent şi stipulant.”
355. Articolul 725 se completează cu alineatele (3) şi (4) cu următorul cuprins:
“(3) Dacă una dintre părţi a avut intenţia ca contractul sau o clauză a sa să aibă un anumit sens şi la momentul încheierii contractului cealaltă parte cunoştea sau trebuia, în mod rezonabil, să cunoască intenţia primei părţi, contractul se interpretează în sensul înţeles de prima parte.
(4) Cu toate acestea, contractul se interpretează potrivit sensului pe care o persoană rezonabilă îl atribuie lui:
a) dacă nu se poate determina o intenţie potrivit alin.(2) sau (3); sau
b) dacă îndoiala apare în legătură cu o altă persoană care, nefiind parte la contract şi nici succesor universal sau cu titlu universal ori cesionar al părţii la contract, s-a bazat în mod rezonabil şi cu bună-credinţă pe sensul aparent al contractului.”
356. Articolul 727 va avea următorul cuprins:
“Articolul 727. Contradicţia în cazul redactării în mai multe limbi
(1) În cazul în care înscrisul care constată contractul este redactat în două sau mai multe limbi, iar părţile nu au prevăzut care dintre acestea are prioritate, în caz de contradicţie dintre redacţii, se va da prioritate redacţiei în limba în care contractul a fost redactat iniţial.
(2) Dispoziţiile art.732 se aplică cu prioritate faţă de dispoziţiile alin.(1) din prezentul articol.”
357. Articolul 732 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:
“(3) Clauzele care au fost negociate individual au prioritate faţă de celelalte clauze.”
358. Capitolul VII din titlul II se abrogă.
359. Articolul 753 se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
“(4) Dispoziţiile prezentului capitol se aplică şi vînzării-cumpărării drepturilor şi altor lucruri, cum ar fi energia electrică, energia termică, gazul şi apa, furnizate prin reţea, precum şi conţinutului digital, în măsura în care aceste dispoziţii nu contravin naturii acestor drepturi sau lucruri.”
360. La articolul 754, alineatul (2) va avea următorul cuprins:
“(2) În cazul în care contractul de vînzare-cumpărare a unui bun mobil trebuie autentificat sau dreptul de proprietate dobîndit prin contract este supus, conform legii, înregistrării într-un registru de publicitate, cumpărătorul suportă costul autentificării notariale, al înregistrării în registrul de publicitate respectiv şi al transferului proprietăţii.”
361. La articolul 755, cuvintele “de înscriere a contractului de vînzare-cumpărare în registrul bunurilor imobile” se substituie cu cuvintele “de înregistrare în registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate dobîndit prin contractul de vînzare-cumpărare”.
362. La articolul 756 alineatul (2), cuvîntul “comercianţi” se substituie cu cuvîntul “profesionişti”, iar cuvintele “ramura comercială respectivă” se substituie cu cuvintele “domeniul de activitate respectiv”.
363. La articolul 758 alineatul (1), articolul 759 alineatul (2) şi articolul 760 alineatul (2), cuvîntul “cărăuş”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvîntul “transportator” la forma gramaticală corespunzătoare.
364. La articolul 761:
alineatul (2) se abrogă;
alineatul (1) devine alineat unic.
365. Articolul 762 se abrogă.
366. Articolul 763 va avea următorul cuprins:
“Articolul 763. Viciile materiale ale bunului
(1) Vînzătorul este obligat să predea bunul fără vicii materiale.
(2) Este fără vicii materiale bunul care, la transferarea riscurilor, are caracteristicile convenite. Îndeosebi se consideră convenite caracteristicile:
a) care corespund descrierii date de vînzător şi, după caz, pe care le are bunul prezentat de către vînzător cumpărătorului drept mostră sau model;
b) corespunzătoare scopului special pentru care cumpărătorul solicită bunul, care, fiind aduse la cunoştinţa vînzătorului la încheierea contractului, au fost acceptate de către vînzător.
(3) În cazul în care nu s-a convenit asupra caracteristicilor, bunul nu are vicii dacă:
1) corespunde destinaţiei stabilite în contract;
2) corespunde utilizării obişnuite şi prezintă caracteristici care există în mod obişnuit la bunuri de acelaşi fel şi pe care cumpărătorul le poate aştepta ţinînd cont de felul bunului. La aceste caracteristici se includ şi cele pe care cumpărătorul le poate aştepta conform declaraţiilor publice privind caracteristicile specifice ale bunului făcute de vînzător, producător sau reprezentantul acestuia, îndeosebi prin publicitate sau etichetare, cu excepţia cazului în care vînzătorul demonstrează că:
a) nu era sau nu ar fi putut, în mod rezonabil, să cunoască declaraţia în cauză;
b) declaraţia a fost rectificată înainte de încheierea contractului; sau
c) decizia de achiziţionare a bunului nu ar fi putut fi influenţată de declaraţie.
(4) Există vicii materiale şi atunci cînd asamblarea convenită contractual a fost realizată defectuos de către vînzător sau de către ajutoarele lui, precum şi atunci cînd bunul trebuie asamblat de cumpărător şi acesta îl asamblează defectuos din cauza indicaţiilor de asamblare eronate.
(5) Există viciu material şi în cazul în care vînzătorul predă numai o parte a bunului, un alt bun, bunul într-o cantitate mai mică decît cea convenită sau cînd este viciată numai o parte a bunului.
(6) Există viciu material şi în cazul în care nu sînt respectate obligaţiile vînzătorului privind asortimentul bunurilor, garnitura de bunuri şi ambalajul lor.
(7) Dispoziţiile alin.(3) nu se aplică în cazul vînzării silite.”
367. Codul se completează cu articolele 7631–7634 cu următorul cuprins:
“Articolul 7631. Cantitatea bunurilor
(1) Vînzătorul este obligat să transmită bunul în cantitatea stabilită în contractul de vînzare-cumpărare.
(2) Cumpărătorul este în drept să refuze recepţionarea bunului dacă vînzătorul predă o cantitate mai mică decît cea prevăzută în contract. În cazul în care acceptă primirea bunului în cantitate mai mică, cumpărătorul plăteşte proporţional preţul contractual.
(3) Dacă vînzătorul predă o cantitate mai mare decît cea prevăzută în contract, cumpărătorul este în drept să preia bunul într-o astfel de cantitate, fiind obligat să plătească proporţional preţul stabilit în contract, sau să preia numai cantitatea prevăzută în contract, iar surplusul să-l restituie din contul vînzătorului.
Articolul 7632. Asortimentul bunurilor
(1) Vînzătorul este obligat să transmită bunul în asortimentul (corelaţia după modele, varietăţi, măsuri, culori sau alte particularităţi) stipulat în contract, iar în lipsa unei asemenea stipulări, în asortimentul ce corespunde necesităţilor cumpărătorului, dacă vînzătorul le cunoştea la data încheierii contractului, sau să refuze executarea contractului.
(2) Vînzătorul este obligat să transmită cumpărătorului bunurile conform contractului de vînzare-cumpărare în completivitatea asortimentului.
(3) Dacă completivitatea asortimentului de bunuri nu este stabilită, vînzătorul este obligat să transmită cumpărătorului bunuri în completivitatea determinată de uzanţele circuitului de afaceri sau de alte cerinţe înaintate tradiţional.
Articolul 7633. Garnitura de bunuri
(1) Dacă vînzătorul este obligat să transmită cumpărătorului o garnitură de bunuri completă, obligaţia se consideră executată la data predării tuturor obiectelor din garnitură.
(2) În cazul în care în contract nu se stipulează transmiterea unei anumite garnituri de bunuri, iar din esenţa contractului nu rezultă altfel, vînzătorul este obligat să predea concomitent toate obiectele incluse în garnitură.
Articolul 7634. Ambalajul
Vînzătorul este obligat să predea cumpărătorului bunul ambalat sau împachetat în modul obişnuit pentru bunurile de acest tip sau, în lipsa unui mod obişnuit, într-o manieră adecvată pentru a le conserva şi proteja în condiţii de păstrare şi transportare obişnuite pentru bunurile de acest tip.”
368. Articolele 764 şi 765 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 764. Vicii juridice
(1) Vînzătorul este obligat să predea bunul fără vicii juridice.
(2) Este fără vicii juridice bunul care, la transferarea riscurilor, este liber de drepturile sau pretenţiile întemeiate ale terţilor asupra lui.
(3) Se asimilează viciului juridic situaţia în care în registrul de publicitate corespunzător bunului există o înregistrare, înregistrare provizorie sau notare pasibilă rectificării conform art.28331 sau 28334. Vînzătorul este obligat să asigure radierea acestora din registrul de publicitate, pe cheltuiala sa.
(4) Bunul se consideră liber de vicii juridice dacă este liber de drepturile sau pretenţiile întemeiate ale terţilor bazate pe dreptul asupra obiectului proprietăţii intelectuale pe care, la momentul încheierii contractului, vînzătorul le cunoştea sau trebuia să le cunoască.
(5) Cu toate acestea, vînzătorul nu răspunde în temeiul alin.(2) dacă dreptul terţului este încălcat pe motiv că vînzătorul a respectat schiţele, desenele tehnice, formulele sau alte asemenea specificaţii furnizate de către cumpărător.
Articolul 765. Limitele drepturilor cumpărătorului rezultate din existenţa viciului
(1) Cumpărătorul îşi poate exercita drepturile rezultate din existenţa viciului dacă demonstrează că viciul a existat la momentul trecerii riscului, chiar dacă este descoperit mai tîrziu.
(2) Drepturile cumpărătorului rezultate din existenţa viciului sînt excluse dacă vînzătorul demonstrează că, la momentul încheierii contractului, cumpărătorul cunoştea sau trebuia să cunoască aceste vicii.
(3) Cumpărătorul pierde drepturile rezultate din existenţa viciului dacă a omis să notifice vînzătorul despre descoperirea viciului în termenul de notificare prevăzut la art.7652, cu respectarea termenului de descoperire a viciilor prevăzut la art.7653.
(4) Înaintarea faţă de vînzător a unei acţiuni întemeiate pe existenţa viciului produce aceleaşi efecte ca şi notificarea viciului, din momentul în care vînzătorul a cunoscut sau trebuia să cunoască despre acţiune.
(5) Dacă viciul rezultă din împrejurări pe care vînzătorul le-a cunoscut sau trebuia să le cunoască, dar pe care nu le-a dezvăluit cumpărătorului la momentul încheierii contractului, vînzătorul nu poate invoca:
a) faptul că cumpărătorul din culpă gravă nu a cunoscut viciul;
b) dispoziţiile art.7651, 7652 şi 7653;
c) clauza prin care se exclud sau se limitează drepturile prevăzute de lege ale cumpărătorului rezultate din existenţa viciului.”
369. Codul se completează cu articolele 7651–7655 cu următorul cuprins:
“Articolul 7651. Obligaţia de verificare a existenţei viciului material
(1) Cumpărătorul trebuie să verifice, personal sau printr-un terţ, bunul în cel mai scurt timp permis de împrejurări. Nerespectarea acestei cerinţe decade cumpărătorul din dreptul de a invoca viciul în condiţiile art.608, completat cu dispoziţiile art.7652.
(2) Dacă contractul implică transportarea bunului, verificarea poate fi amînată pînă la momentul sosirii bunului la destinaţie.
(3) Dacă bunul este redirecţionat în tranzit sau este reexpediat de către cumpărător înainte ca el să fi avut posibilitatea rezonabilă de a-l verifica, iar la momentul încheierii contractului vînzătorul a cunoscut sau trebuia să cunoască posibilitatea unei asemenea redirecţionări sau reexpedieri, verificarea poate fi amînată pînă la momentul sosirii bunului la noua destinaţie.
(4) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică în cazul contractului de vînzare-cumpărare a bunului pentru consum.
Articolul 7652. Notificarea viciului
(1) În cazul contractului încheiat între profesionişti, cumpărătorul trebuie să notifice vînzătorul despre viciu conform art.608. În notificare, cumpărătorul trebuie să descrie detaliat viciul.
(2) În toate celelalte contracte, cumpărătorul trebuie să notifice vînzătorul despre viciu în termen de 2 luni de la data descoperirii.
Articolul 7653. Termenul de descoperire a viciilor
(1) Cumpărătorul pierde drepturile rezultate din existenţa viciului dacă nu notifică vînzătorul despre acel viciu înainte de expirarea termenului:
a) de 3 ani, în cazul viciilor juridice;
b) de 5 ani, în cazul viciilor materiale ale unei construcţii sau ale materialelor folosite la executarea unei lucrări de construcţii;
c) de 2 ani, în cazul viciilor materiale, altele decît cele prevăzute la lit.b).
(2) Termenele prevăzute la alin.(1) încep să curgă din data în care bunul a intrat în posesia cumpărătorului. În cazul în care dreptul de proprietate se dobîndeşte, conform legii, prin înregistrare într-un registru de publicitate, se prezumă că cumpărătorul a intrat în posesia bunului în momentul înregistrării dreptului în folosul său.
(3) În cazul în care cumpărătorul a intrat în posesia bunului înainte de încheierea contractului, termenele prevăzute la alin.(1) încep să curgă din data încheierii contractului.
(4) Dacă viciul material este remediat, termenul respectiv prevăzut la alin.(1) este prelungit cu termenul în interiorul căruia cumpărătorul nu poate folosi bunul din cauza acelui viciu.
Articolul 7654. Termenul de prescripţie extinctivă
Prescripţia dreptului la acţiune de exercitare a unui drept al cumpărătorului rezultat din existenţa viciului începe să curgă din data cînd cumpărătorul a descoperit sau trebuia să descopere viciul.
Articolul 7655. Drepturile cumpărătorului rezultate din existenţa viciului
(1) Dacă descoperă existenţa viciului bunului vîndut, cumpărătorul poate exercita drepturile creditorului în caz de neexecutare a obligaţiei, în condiţiile art.602–62324.
(2) În particular, în temeiul dreptului de a cere executarea în natură a obligaţiei, cumpărătorul poate solicita vînzătorului, la alegerea sa, înlăturarea viciului sau înlocuirea bunului vîndut cu un bun de acelaşi fel, însă lipsit de vicii.
(3) Cumpărătorul poate cere înlocuirea bunului viciat doar atît timp cît are dreptul la rezoluţiune.”
370. Articolul 766:
la alineatul (1), cuvintele “în calitate de copîrît pe vînzător” se substituie cu cuvîntul “în proces vînzătorul”;
la alineatul (2), cuvintele “în calitate de copîrît” se substituie cu cuvîntul “în proces”.
371. Articolele 767–771 se abrogă.
372. Articolul 772 va avea următorul cuprins:
“Articolul 772. Garanţia comercială
(1) În cazul în care vînzătorul, producătorul sau un terţ garantează caracteristicile unui bun (garanţia comercială), cumpărătorul beneficiază, fără a aduce atingere drepturilor prevăzute de lege, de drepturile din garanţia comercială în condiţiile indicate în declaraţia de garanţie şi în publicitatea respectivă faţă de cel care a acordat garanţia.
(2) Indiferent dacă declaraţia de garanţie este făcută în contract sau sub forma unui act unilateral, cel care garantează este obligat în temeiul garanţiei comerciale faţă de primul cumpărător şi, în caz de declaraţie unilaterală, poartă această obligaţie fără a fi necesar ca cumpărătorul să o accepte prin contrasemnătură sau în altă formă. Orice stipulaţie contrară din declaraţia de garanţie sau din publicitatea asociată acesteia este nulă.
(3) Pe durata termenului de garanţie comercială, cel care garantează este obligat în temeiul garanţiei comerciale şi faţă de fiecare proprietar ulterior al bunului fără a fi necesar ca acesta din urmă să o accepte.
(4) Dacă garanţia comercială nu prevede altfel:
a) obligaţiile celui care garantează se nasc dacă, în orice moment în interiorul termenului de garanţie comercială, bunul nu corespunde utilizării obişnuite sau nu prezintă caracteristici care există în mod obişnuit la bunuri de acest fel şi pe care un cumpărător le poate aştepta ţinînd cont de felul bunului (defecţiune);
b) obligaţiile celui care garantează se nasc indiferent dacă cel care invocă garanţia comercială a cunoscut sau trebuia să cunoască existenţa defecţiunii;
c) obligaţiile celui care garantează se nasc indiferent dacă defecţiunea a apărut ca urmare a unei cauze existente la data trecerii riscurilor sau după această dată;
d) cel care garantează nu este obligat prin garanţia comercială pentru o anumită defecţiune dacă ea a apărut din cauza folosirii sau păstrării necorespunzătoare a bunului ori din cauza unui eveniment în afara controlului uneia dintre părţi;
e) cel care garantează este obligat, dacă sînt întrunite condiţiile garanţiei comerciale, să repare sau să înlocuiască bunurile;
f) toate costurile necesare pentru exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor rezultate din garanţia comercială urmează a fi suportate de către cel ce garantează.
(5) Termenul garanţiei comerciale începe să curgă din momentul predării bunului de către vînzător, dacă declaraţia de garanţie nu prevede altfel.
(6) Garanţia comercială este aplicabilă, pe durata termenului de garanţie stabilit pentru bunurile principale, şi asupra accesoriilor, dacă declaraţia de garanţie nu prevede altfel.
(7) Dacă defecţiunea a fost remediată conform garanţiei comerciale, termenul ei este prelungit cu termenul în interiorul căruia beneficiarul garanţiei nu poate folosi bunul din cauza acelei defecţiuni.
(8) Cumpărătorul poate exercita succesiv sau simultan atît drepturile acordate de lege în caz de viciu material, cît şi drepturile rezultate din garanţia comercială.”
373. Codul se completează cu articolul 7721 cu următorul cuprins:
“Articolul 7721. Dreptul de regres faţă de vînzătorii profesionişti anteriori din lanţul de distribuţie a bunului pentru consum
(1) Dacă, în cazul contractului de vînzare-cumpărare a bunului pentru consum, consumatorul a exercitat faţă de vînzător drepturile sale rezultate din existenţa unui viciu material sau drepturile acordate de garanţia comercială rezultate din existenţa unei defecţiuni, vînzătorul are dreptul la repararea prejudiciului de la profesionistul de la care a cumpărat bunul.
(2) Vînzătorul nu are dreptul la despăgubire în temeiul alin.(1):
a) dacă viciul material sau defecţiunea ţine de împrejurări despre care el a cunoscut sau trebuia să cunoască; sau
b) dacă viciul material sau defecţiunea constă în necorespunderea bunului unei caracteristici sau garanţii comerciale pe care şi-a asumat-o doar vînzătorul, dar nu şi profesionistul de la care a cumpărat bunul.
(3) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător regresului exercitat în cadrul contractelor de vînzare-cumpărare anterioare din cadrul lanţului de contracte încheiate între profesionişti.
(4) Orice clauză contrară dispoziţiilor prezentului articol în detrimentul vînzătorului este nulă.”
374. Articolele 774–779 se abrogă.
375. Articolul 782 va avea următorul cuprins:
“Articolul 782. Aplicarea dispoziţiilor privind viciile în cazul altor contracte translative de proprietate cu titlu oneros
Dispoziţiile art.763–781 se aplică în mod corespunzător şi în cazul altor contracte prin care o parte este obligată să transmită dreptul de proprietate asupra unui bun în schimbul unei contraprestaţii, dacă din lege, contract sau natura obligaţiei nu rezultă altfel.”
376. Articolele 783–785 se abrogă.
377. La articolul 792, enunţul al doilea va avea următorul cuprins: “În privinţa contractelor de opţiune se aplică dispoziţiile privind opţiunea de a contracta.”
378. Secţiunea a 4-a din capitolul I se completează cu articolul 7921 cu următorul cuprins:
“Articolul 7921. Dreptul de preemţiune
(1) Dacă proprietarul unui bun (persoană obligată) a acordat un drept de preemţiune prin contract sau este obligat prin lege să respecte un drept de preemţiune al unei alte persoane (titular al dreptului de preemţiune) şi doreşte să vîndă sau a vîndut acel bun unui terţ, titularul dreptului de preemţiune este îndreptăţit să cumpere cu prioritate bunul în condiţiile de vînzare oferite terţului.
(2) Titularul dreptului de preemţiune poate renunţa la el. În acest caz, se aplică dispoziţiile legale privind remiterea de datorie.”
379. Articolele 793–795 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 793. Cumpărarea în baza dreptului de preemţiune
(1) Titularul dreptului de preemţiune cu privire la un bun îl poate exercita în cazul în care persoana obligată îi face o ofertă de vînzare a bunului sau, în lipsa ofertei, dacă persoana obligată încheie cu un terţ un contract de vînzare-cumpărare cu privire la acel bun.
(2) În cazul în care de acelaşi drept de preemţiune beneficiază cîteva persoane împreună, acest drept poate fi exercitat numai în comun dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
(3) Dreptul de preemţiune nu este transmisibil şi nu trece prin succesiune dacă legea sau contractul dintre persoana obligată şi titularul dreptului de preemţiune nu prevede altfel.
Articolul 794. Obligaţia de informare
(1) Persoana obligată trebuie să comunice titularului dreptului de preemţiune oferta completă de vînzare a bunului.
(2) Dacă contractul de vînzare-cumpărare a fost încheiat cu un terţ, persoana obligată trebuie să îi remită neîntîrziat titularului dreptului de preemţiune un exemplar al contractului. Obligaţia de remitere poate fi executată şi de terţ.
Articolul 795. Exercitarea dreptului de preemţiune
(1) Dreptul de preemţiune se exercită pe calea unei declaraţii adresate persoanei obligate. Pentru validitatea declaraţiei nu este necesară respectarea formei stabilite de lege faţă de contractul de vînzare-cumpărare.
(2) După primirea de către titularul dreptului de preemţiune a ofertei conform art.794 alin.(1) sau a exemplarului contractului conform art.794 alin.(2), dreptul de preemţiune poate fi exercitat în termen de o lună în cazul bunurilor imobile şi în termen de 10 zile în cazul altor bunuri. În cazul în care dreptul de preemţiune este instituit de lege, orice clauză prin care se modifică termenul de exercitare a dreptului de preemţiune este nulă.
(3) În cazul în care dreptul de preemţiune este exercitat ca urmare a comunicării ofertei conform art.794 alin.(1), declaraţia de exercitare se consideră acceptare a ofertei de vînzare. Dacă pentru validitatea contractului de vînzare-cumpărare legea cere respectarea unei anumite forme, persoana obligată şi titularul dreptului de preemţiune sînt obligaţi unul faţă de altul să încheie contractul în acea formă. În caz de neexecutare nejustificată a acestei obligaţii de către una dintre părţi, cealaltă parte poate cere instanţei de judecată să pronunţe o hotărîre judecătorească care să ţină loc de contract.
(4) În cazul în care dreptul de preemţiune este exercitat după încheierea contractului de vînzare-cumpărare dintre persoana obligată şi terţ, atunci între persoana obligată şi titularul dreptului de preemţiune se consideră încheiat un contract de vînzare-cumpărare în condiţiile stabilite de persoana obligată şi de terţ. Cu toate acestea, vînzătorul răspunde faţă de terţul de bună-credinţă pentru viciul juridic ce rezultă din exercitarea preemţiunii.
(5) În cazul în care persoana obligată sau terţul nu recunosc efectul dispoziţiilor alin.(4), titularul dreptului de preemţiune poate cere instanţei de judecată să pronunţe o hotărîre de constatare a încheierii contractului conform alin.(4) şi de dobîndire de către titular a drepturilor şi a obligaţiilor de cumpărător. Dreptul la acţiunea prevăzută de prezentul alineat sau de alin.(3) se prescrie în termen de 6 luni.”
380. Codul se completează cu articolele 7951 şi 7952 cu următorul cuprins:
“Articolul 7951. Condiţiile speciale ale vînzării
(1) Dacă terţul a cumpărat bunul care face obiectul dreptului de preemţiune împreună cu alte bunuri contra unui preţ total, titularul dreptului de preemţiune trebuie să plătească o parte proporţională din preţul total. Persoana obligată poate cere ca dreptul de preemţiune să se extindă asupra tuturor bunurilor care nu pot fi separate fără a-l dezavantaja.
(2) Dacă terţului i s-a amînat achitarea preţului de cumpărare, titularul dreptului de preemţiune poate beneficia de o amînare dacă oferă o garanţie a plăţii sumei amînate.
(3) Garanţia poate consta în constituirea unui drept de gaj sau ipotecă de rangul întîi asupra bunului care face obiectul contractului de vînzare-cumpărare ori rezerva proprietăţii în folosul persoanei obligate pînă la plata sumei care beneficiază de amînare.
Articolul 7952. Concursul dintre titularii dreptului de preemţiune
În cazul în care mai mulţi titulari şi-au exercitat preemţiunea asupra aceluiaşi bun, contractul de vînzare-cumpărare se consideră încheiat:
a) cu titularul dreptului legal de preemţiune, atunci cînd se află în concurs cu titulari ai unor drepturi convenţionale de preemţiune;
b) cu titularul dreptului legal de preemţiune ales de vînzător, atunci cînd se află în concurs cu alţi titulari ai unor drepturi legale de preemţiune;
c) dacă bunul este imobil sau este un alt bun asupra căruia dreptul de proprietate se dobîndeşte, conform legii, prin înregistrare într-un registru de publicitate, cu titularul dreptului convenţional de preemţiune care a fost mai întîi înregistrat în registrul respectiv, atunci cînd acesta se află în concurs cu alţi titulari ai unor drepturi convenţionale de preemţiune;
d) dacă bunul este altul decît cel prevăzut la lit.c), cu titularul dreptului convenţional de preemţiune avînd data certă cea mai veche, atunci cînd acesta se află în concurs cu alţi titulari ai unor drepturi convenţionale de preemţiune.”
381. Articolul 796 va avea următorul cuprins:
“Articolul 796. Inopozabilitatea clauzei de neaplicare a dreptului de preemţiune
Clauza convenită între persoana obligată şi terţ potrivit căreia contractul de vînzare-cumpărare este condiţionat de neexercitarea dreptului de preemţiune sau potrivit căreia persoana obligată îşi rezervă dreptul de a rezolvi contractul la exercitarea dreptului de preemţiune nu este opozabilă titularului dreptului de preemţiune.”
382. La articolul 797 alineatul (2), enunţul al doilea va avea următorul cuprins: “Clauza obligaţiei suplimentare nu este opozabilă titularului dreptului de preemţiune dacă contractul s-ar fi încheiat cu terţul chiar şi în lipsa acelei clauze.”
383. La articolul 802 alineatul (2), cuvîntul “comercianţi” se substituie cu cuvîntul “profesionişti”.
384. Secţiunea a 7-a din capitolul I se completează cu articolul 8021 cu următorul cuprins:
“Articolul 8021. Domeniul de aplicare
(1) Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică ori de cîte ori un consumator cumpără de la un profesionist un bun mobil corporal.
(2) Dispoziţiile prezentei secţiuni nu se aplică în cazul:
a) bunurilor vîndute prin executare silită sau altfel, prin autoritatea legii;
b) contractelor de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, contractelor de furnizare a gazelor naturale, contractelor de furnizare a energiei electrice, atunci cînd acestea nu sînt puse în vînzare într-un volum limitat sau într-o cantitate prestabilită, nici contractelor de furnizare a energiei termice şi celor de furnizare a conţinutului digital care nu este livrat pe un suport material.
(3) Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod corespunzător şi în cazul altor contracte prin care un profesionist este obligat să transmită consumatorului dreptul de proprietate asupra unui bun mobil corporal în schimbul unei contraprestaţii, dacă din lege, contract sau natura obligaţiei nu rezultă altfel.
(4) Orice clauză contrară dispoziţiilor prezentei secţiuni în detrimentul consumatorului este lovită de nulitate absolută.”
385. Articolul 803 va avea următorul cuprins:
“Articolul 803. Momentul existenţei viciului şi inversarea sarcinii probaţiunii
(1) Prin derogare de la dispoziţiile art.765 alin.(1), consumatorul îşi poate exercita drepturile rezultate din existenţa viciului dacă demonstrează că viciul a existat la momentul cînd a intrat în posesia bunului, indiferent de momentul trecerii riscurilor şi chiar dacă viciul este descoperit mai tîrziu.
(2) Dacă consumatorul, în termen de 6 luni de la intrarea în posesia bunului, descoperă un viciu, se prezumă că bunul a fost viciat în momentul intrării în posesie a bunului, cu excepţia cazului în care prezumţia nu este compatibilă cu felul bunului sau al viciului.
386. Codul se completează cu articolele 8031 şi 8032 cu următorul cuprins:
“Articolul 8031. Predarea bunului către consumator şi rezoluţiunea
(1) Cu excepţia cazului în care părţile au convenit altfel cu privire la momentul predării, profesionistul trebuie să predea bunul transferînd posesia sau controlul asupra bunului către consumator, fără întîrzieri nejustificate şi, în orice caz, în decurs de cel mult 30 de zile de la încheierea contractului.
(2) În cazul în care profesionistul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a preda bunul în momentul convenit cu consumatorul sau în termenul stabilit la alin.(1), consumatorul poate solicita să efectueze predarea într-un termen suplimentar corespunzător circumstanţelor. Se prezumă corespunzător un termen de cel puţin 15 zile. În cazul în care profesionistul nu predă bunul în termenul suplimentar, consumatorul are dreptul la rezoluţiunea vînzării-cumpărării.
(3) Prin derogare de la dispoziţiile alin.(2), consumatorul are dreptul la rezoluţiunea vînzării-cumpărării, fără acordarea unui termen suplimentar, pentru faptul că profesionistul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a preda bunul în momentul convenit cu consumatorul sau în termenul stabilit la alin.(1), în unul din următoarele cazuri:
a) profesionistul a refuzat, printr-o declaraţie lipsită de echivoc, să predea bunul;
b) predarea în termenul convenit este esenţială avînd în vedere toate circumstanţele care însoţesc încheierea contractului;
c) consumatorul a informat profesionistul, înainte de încheierea contractului, că predarea la o dată precisă sau cel tîrziu la o dată determinată este esenţială.
(4) În cazul rezoluţiunii vînzării-cumpărării, profesionistul trebuie să restituie consumatorului toate sumele plătite în temeiul contractului în termenul indicat la art.5752 alin.(2).
(5) În plus faţă de rezoluţiunea vînzării-cumpărării în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol, consumatorul poate recurge la alte mijloace juridice de apărare a drepturilor sale prevăzute de lege sau contract.
Articolul 8032. Trecerea riscului
(1) În cazul contractelor în care profesionistul expediază bunul către consumator, riscul de pieire, inclusiv pierdere, sau de deteriorare fortuită a bunului trece la consumator în momentul în care acesta sau terţul desemnat de el, altul decît transportatorul, intră în posesia bunului sau obţine controlul asupra bunului. Se consideră că consumatorul a dobîndit posesia bunului în momentul în care acesta sau terţul desemnat de el, altul decît transportatorul, l-a primit. Se consideră că consumatorul are controlul asupra bunului în cazul în care acesta sau terţul desemnat de el, altul decît transportatorul, are acces la bun pentru a-l utiliza ca un proprietar sau îl poate revinde.
(2) Cu toate acestea, riscul este transferat consumatorului în momentul predării bunului către transportator, dacă transportatorul a fost însărcinat de către consumator să transporte bunul, iar această opţiune nu a fost oferită de către profesionist, fără a aduce atingere drepturilor consumatorului faţă de transportator.
(3) În cazul restituirii bunului ca urmare a exercitării de către consumator a unui drept de revocare a contractului acordat de lege, riscul de pieire, inclusiv pierdere, sau de deteriorare fortuită a bunului trece la profesionist în momentul în care acesta sau terţul desemnat de el, altul decît transportatorul, intră în posesia bunului.”
387. Articolul 804 va avea următorul cuprins:
“Articolul 804. Dispoziţii speciale pentru garanţiile comerciale
(1) În cazul vînzării-cumpărării de bunuri pentru consum, garanţia comercială în sensul art.772 trebuie să fie formulată simplu şi inteligibil. Garanţia comercială trebuie să conţină:
a) trimiterea la drepturile legale ale consumatorului şi la faptul că acestea nu vor fi limitate prin garanţia comercială;
b) toate menţiunile necesare pentru a se putea beneficia de garanţia comercială, îndeosebi durata şi aplicabilitatea în spaţiu a protecţiei prin garanţia comercială; numele sau denumirea şi adresa celui care acordă garanţie; numele sau denumirea şi adresa persoanei care trebuie să fie notificată despre defecţiune şi procedura de notificare.
(2) Consumatorul poate cere ca să-i fie pusă la dispoziţie declaraţia de garanţie în formă textuală pe un suport durabil.
(3) Efectul obligaţiei de garanţie nu este lezat dacă nu este îndeplinită una dintre cerinţele menţionate la alin.(1) şi (2).
(4) Orice stipulaţie conform căreia garanţia comercială este condiţionată de îndeplinirea de către consumator a oricărei formalităţi, aşa ca înregistrarea sau notificarea cumpărării, este nulă.
(5) Stipulaţia conform căreia garanţia comercială se limitează doar la anumite părţi ale bunului produce efecte doar dacă este prevăzută clar în declaraţia de garanţie.
(6) Stipulaţia conform căreia se exclude sau se limitează obligaţia celui ce garantează în temeiul garanţiei comerciale în caz de defecţiune a bunului ca urmare a încălcării condiţiilor de întreţinere prevăzute de instrucţiuni produce efecte doar dacă excluderea sau limitarea este prevăzută clar în declaraţia de garanţie.
(7) Dacă consumatorul înaintează pretenţii în interiorul termenului de garanţie comercială, celui care garantează îi revine sarcina să demonstreze că:
a) bunul corespundea caracteristicilor stabilite în declaraţia de garanţie sau în publicitatea respectivă; şi
b) defecţiunea bunului a avut loc din cauza folosirii sau păstrării lui necorespunzătoare, din cauza unui eveniment în afara controlului uneia dintre părţi sau dintr-o altă cauză care nu este imputabilă celui care a garantat.”
388. Articolul 808:
la alineatul (1), cuvîntul “Cumpărătorul” se substituie cu cuvîntul “Consumatorul”;
alineatele (2) şi (3) vor avea următorul cuprins:
“(2) Dacă lipseşte bunul necesar pentru preschimbare, consumatorul are dreptul să declare rezoluţiunea vînzării-cumpărării şi să restituie bunul cumpărat, iar vînzătorul este obligat să-i restituie suma plătită.
(3) Cererea consumatorului de a preschimba bunul sau declaraţia de rezoluţiune produce efecte dacă bunul nu este utilizat, nu şi-a pierdut calităţile de consum şi dacă există dovada că a fost cumpărat de la vînzătorul respectiv.”
389. Secţiunea a 7-a din capitolul I se completează cu articolele 8081 şi 8082 cu următorul cuprins:
“Articolul 8081. Excluderea sau limitarea drepturilor rezultate din existenţa viciului
(1) Este lovită de nulitate absolută orice clauză sau înţelegere, încheiată între consumator şi vînzător înainte ca vînzătorului să îi fie notificată descoperirea viciului, prin care, direct sau indirect, sînt excluse sau limitate drepturile prevăzute de lege ale consumatorului rezultate din existenţa viciului.
(2) Cu toate acestea, în cazul în care bunul vîndut a fost folosit anterior, părţile pot conveni să reducă termenul prevăzut la art.7653 alin.(1) lit.c) pînă la 1 an.
Articolul 8082. Dreptul la rezoluţiune al consumatorului
Consumatorul poate declara rezoluţiunea vînzării-cumpărării în temeiul art.617–619 sau, după caz, art.620 indiferent de însemnătatea viciului, cu excepţia cazului în care viciul este minor.”
390. Capitolul I din titlul III se completează cu secţiunea a 71-a cu următorul cuprins:
“Secţiunea a 71-a
Vînzarea-cumpărarea bunurilor imobile
Articolul 8083. Vînzarea-cumpărarea bunului imobil fără indicarea suprafeţei
Atunci cînd se vinde un bun imobil determinat, fără indicarea suprafeţei, pentru un preţ total, niciuna dintre părţi nu poate invoca nici eroarea, nici viciul material pe motiv că suprafaţa este mai mică ori mai mare decît a crezut.
Articolul 8084. Vînzarea-cumpărarea bunului imobil cu indicarea suprafeţei
(1) Dacă, în vînzarea-cumpărarea unui bun imobil cu indicarea suprafeţei şi a preţului pe unitatea de măsură, suprafaţa reală este mai mică decît cea indicată în contract, cumpărătorul poate cere vînzătorului să îi dea suprafaţa convenită. Atunci cînd cumpărătorul nu cere sau vînzătorul nu poate să transmită această suprafaţă, cumpărătorul poate obţine fie reducerea corespunzătoare a preţului, fie rezoluţiunea vînzării-cumpărării dacă, din cauza diferenţei de suprafaţă, bunul nu mai poate fi folosit în scopul pentru care a fost cumpărat.
(2) Dacă suprafaţa reală se dovedeşte a fi mai mare decît cea stipulată, iar excedentul depăşeşte a douăzecea parte din suprafaţa convenită, cumpărătorul plăteşte suplimentul de preţ corespunzător sau poate declara rezoluţiunea vînzării-cumpărării. Atunci cînd însă excedentul nu depăşeşte a douăzecea parte din suprafaţa convenită, cumpărătorul nu are dreptul la rezoluţiune, dar nici nu este dator să plătească preţul excedentului.
Articolul 8085. Predarea bunului imobil
Predarea bunului imobil se face prin punerea acestuia la dispoziţia cumpărătorului, liber de orice bunuri ale vînzătorului care nu fac obiectul contractului.
Articolul 8086. Contractul de vînzare-cumpărare a bunului imobil în construcţie
(1) Dispoziţiile prezentului articol şi ale art.8087–80812 se aplică contractului de vînzare-cumpărare prin care vînzătorul se obligă să asigure construirea unui apartament, altei încăperi izolate sau altui bun imobil în curs de construire (bun imobil în construcţie) şi să-l predea în proprietate cumpărătorului, iar cumpărătorul se obligă să achite preţul convenit şi să recepţioneze bunul imobil după darea lui în exploatare.
(2) Orice clauză care derogă de la dispoziţiile prezentei secţiuni în detrimentul cumpărătorului consumator ori care exclude sau limitează drepturile prevăzute de lege ale consumatorului cumpărător al bunului imobil în construcţie este lovită de nulitate absolută.
(3) Dispoziţiile prezentului articol şi ale art.8087–80812 se aplică în mod corespunzător antecontractelor de vînzare-cumpărare a bunului imobil în construcţie, precum şi oricăror altor contracte sau aranjamente, indiferent de denumirea lor, prin care unei persoane i se promite sau i se rezervă un bun imobil în construcţie în schimbul unei contraprestaţii.
Articolul 8087. Conţinutul contractului de vînzare-cumpărare a bunului imobil în construcţie şi obligaţiile de informare ale vînzătorului
(1) Contractul de vînzare-cumpărare a bunului imobil în construcţie trebuie să prevadă:
a) numărul cadastral al bunului imobil în construcţie;
b) numărul şi data eliberării şi expirării autorizaţiei de construire în al cărei temei vînzătorul construieşte sau asigură construirea obiectului contractului; datele de identificare a proiectului de construcţie;
c) natura dreptului pe care vînzătorul îl deţine asupra terenului pe care se construieşte (drept de proprietate sau de superficie), precum şi temeiul de dobîndire a acestui drept. În cazul superficiei, se va prevedea termenul superficiei şi efectele stingerii dreptului de superficie prevăzute de lege şi, după caz, de actul de constituire a superficiei;
d) cota-parte din dreptul asupra terenului, construcţiei şi altor părţi comune care se transmite cumpărătorului;
e) dacă există, descrierea drepturilor de folosinţă exclusivă acordate cumpărătorului asupra anumitor părţi comune ale condominiului, conform actului de constituire a condominiului;
f) data asumată de dare în exploatare, determinată prin indicarea unei date calendaristice concrete;
g) preţul total şi, după caz, graficul de plată a ratelor, care respectă dispoziţiile art.8089;
h) dacă s-a convenit, faptul că cumpărătorul dobîndeşte dreptul de proprietate doar după achitarea a 95% din preţ (rezerva proprietăţii).
(2) La contract se anexează:
a) copia de pe autorizaţia de construire;
b) copia de pe planul obiectului contractului, aprobat în modul stabilit.
(3) Înainte de încheierea contractului şi, la cererea cumpărătorului, oricînd pe durata executării acestuia, vînzătorulul este obligat să aducă la cunoştinţa cumpărătorului:
a) proiectul de construcţie şi, la cererea cumpărătorului, să-i furnizeze, sub semnătura pe proprie răspundere a vînzătorului, copii ale proiectului de construcţie sau anumite file solicitate de cumpărător;
b) actul de constituire a condominiului şi, dacă există, statutul asociaţiei de proprietari în condominiu, precum şi regulamentul condominiului;
c) identitatea antreprenorului şi a altor furnizori;
d) etapa actuală de executare a construcţiei.
Articolul 8088. Înregistrarea provizorie a dreptului de proprietate şi actele de dispoziţie ale cumpărătorului
(1) Dreptul de proprietate al cumpărătorului este supus înregistrării provizorii în registrul bunurilor imobile.
(2) Este interzis să se perceapă de la cumpărător orice plăţi prevăzute de contract înainte de înregistrarea provizorie conform alin.(1).
(3) Cumpărătorul păstrează dreptul de a înstrăina sau a greva cu drepturi reale limitate dreptul de proprietate înregistrat provizoriu fără consimţămîntul vînzătorului.
(4) Persoana care dobîndeşte de la cumpărător dreptul de proprietate înregistrat provizoriu se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile pe care cumpărătorul le deţine în temeiul contractului de vînzare-cumpărare a bunului imobil în construcţie fără consimţămîntul vînzătorului. Cumpărătorul rămîne obligat solidar cu noul dobînditor al bunului imobil în construcţie, cu excepţia cazului în care vînzătorul şi-a dat consimţămîntul la această înstrăinare. Dispoziţiile legale privind notificarea cesiunii de creanţă se aplică în mod corespunzător.
Articolul 8089. Limitări privind efectuarea plăţilor în temeiul contractului
(1) Plăţile efectuate de către cumpărător în temeiul contractului nu pot depăşi următoarele limite:
a) 5% din preţul total – după înregistrarea provizorie conform art.8088 alin. (1), dar pînă la finalizarea fundamentului construcţiei în care este amplasat bunul imobil;
b) 35% din preţul total – după finalizarea fundamentului construcţiei în care este amplasat bunul imobil;
c) 70% din preţul total – după instalarea acoperişului şi a pereţilor exteriori ai construcţiei în care este amplasat bunul imobil;
d) 95% din preţul total – după darea în exploatare a construcţiei în care este amplasat bunul imobil;
e) 100% din preţul total – după justificarea dreptului de proprietate conform art.80810 alin.(6) sau, dacă cumpărătorul a înaintat pretenţii întemeiate privind viciile bunului imobil, după înlăturarea viciilor.
(2) Cumpărătorul poate cere vînzătorului restituirea sumelor plătite în temeiul contractului cu depăşirea limitelor prevăzute la alin.(1), chiar dacă a cunoscut această circumstanţă.
Articolul 80810. Riscurile, executarea şi finalizarea lucrărilor de construire
(1) Riscul pieirii sau al deteriorării fortuite a bunului imobil trece la cumpărător din momentul semnării actului de predare-primire, în formă scrisă, de către părţi.
(2) Obligaţia vînzătorului de a asigura construirea bunului imobil se extinde şi asupra tuturor celorlalte lucrări necesare realizării integrale a proiectului de construire prevăzut de contract.
(3) Dacă mai mulţi cumpărători sînt membri ai asociaţiei de coproprietari în condominiu sau ai altei forme de administrare a condominiului, această comunitate sau asociaţie, de asemenea, poate exercita faţă de vînzător drepturile care rezultă din executarea necorespunzătoare a proiectului de construire prevăzut de contract.
(4) Antreprenorul şi alţi furnizori contractaţi de vînzător în legătură cu executarea construcţiei şi vînzătorul răspund, în condiţiile contractuale convenite, solidar în caz de executare necorespunzătoare a lucrărilor şi a altor prestaţii necesare realizării integrale a proiectului de construire prevăzut de contract. În acest scop, cumpărătorul sau comunitatea ori, după caz, asociaţia de proprietari în condominiu poate solicita de la vînzător un extras din contractul dintre vînzător şi antreprenor în partea care vizează obligaţiile, garanţiile şi răspunderea antreprenorului.
(5) Vînzătorul este obligat să asigure finalizarea lucrărilor de construcţie şi darea în exploatare a bunului imobil sau a construcţiei în componenţa căreia intră bunul imobil pînă la data de dare în exploatare convenită în contract.
(6) Înregistrarea provizorie a dreptului de proprietate a cumpărătorului se justifică, iar cumpărătorul devine proprietar necondiţionat al bunului imobil şi al cotei-părţi din părţile comune, prin actul de predare-primire semnat după darea în exploatare şi, în cazul rezervei proprietăţii, prin confirmarea emisă de către vînzător, în formă scrisă, despre achitarea a 95% din preţul total al contractului. În cazul justificării înregistrării provizorii, dreptul de proprietate al vînzătorului se radiază din registrul bunurilor imobile.
(7) Semnarea de către cumpărător a actului de predare-primire nu îl decade din drepturile rezultate din existenţa viciului bunului imobil sau al lucrărilor prevăzute de contract. Pretenţiile ridicate de către cumpărător în privinţa viciilor nu constituie temei pentru vînzător de a refuza semnarea actului de predare-primire. Dispoziţiile art.765 alin.(2) nu se aplică.
Articolul 80811. Clauza privind contul fiduciar de sechestru
(1) Prin contract părţile pot să prevadă că toate sau anumite sume plătite de către cumpărător în temeiul contractului pînă la semnarea actului de predare-primire a bunului imobil urmează a fi plătite la un cont fiduciar de sechestru al cărui fiduciar este banca, din care se vor putea elibera vărsăminte la contul vînzătorului pe măsura finalizării etapei corespunzătoare de executare a lucrărilor de construcţie, în modul stabilit de contract.
(2) Sumele plătite de cumpărător la contul fiduciar de sechestru se eliberează din acesta şi se varsă la contul vînzătorului:
a) la ordinul, adresat băncii, semnat de ambele părţi; sau
b) la ordinul, adresat băncii, al unui terţ independent desemnat de către părţi prin contract. Terţul respectiv poate fi un notar, avocat, administrator autorizat, o persoană juridică de drept privat, precum şi o persoană juridică de drept public cu atribuţii în domeniul construcţiilor.
(3) În cazul prevăzut la alin.(1), creanţele cumpărătorului de restituire a sumelor plătite în temeiul contractului se satisfac din mijloacele contului fiduciar de sechestru în limita sumelor plătite de cumpărător conform alin.(1), dar cu excluderea sumelor eliberate vînzătorului conform alin.(2). Soldul contului fiduciar de sechestru poate fi urmărit de alţi creditori ai vînzătorului doar după restituirea integrală a sumelor plătite în acel cont de către cei care au cumpărat de la vînzător bunurile imobile în construcţie.
(4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică chiar şi în cazul în care în privinţa vînzătorului a fost intentat proces de insolvabilitate.
Articolul 80812. Protecţia cumpărătorului în cazul insolvabilităţii vînzătorului
(1) În cazul în care în privinţa vînzătorului a fost intentat proces de insolvabilitate înainte de justificarea înregistrării provizorii a dreptului de proprietate a cumpărătorului conform art.80810 alin.(6), cumpărătorul are opţiunea:
a) să ceară justificarea înregistrării provizorii a dreptului său de proprietate asupra bunului imobil şi cotei-părţi din părţile comune în starea în care se află;
b) să declare rezoluţiunea vînzării-cumpărării şi să ceară restituirea sumelor plătite şi a altor sume la care este îndreptăţit.
(2) Dispoziţiile legale privind obligaţiile de alternativă se aplică în mod corespunzător.
(3) În cazul în care cumpărătorul a cerut justificarea conform alin.(1) lit.a), administratorul insolvabilităţii vînzătorului este obligat să semneze actul de predare-primire a bunului imobil şi a cotei-părţi din părţile comune în starea în care se află, sub rezerva plăţii de către cumpărător a eventualelor sume datorate conform contractului proporţional etapelor executate a lucrărilor de construcţie. Cu toate acestea, cumpărătorul are dreptul la restituirea sumelor plătite în temeiul contractului în măsura în care ele depăşesc această proporţie.
(4) Dreptul cumpărătorului la repararea prejudiciului rămîne neafectat.”
391. Articolul 818 va avea următorul cuprins:
“Articolul 818. Forma contractului de vînzare-cumpărare a întreprinderii
Contractul de vînzare-cumpărare a întreprinderii în calitate de complex patrimonial unic se încheie în formă scrisă sub sancţiunea nulităţii. Dacă complexul patrimonial unic cuprinde bunuri pentru înstrăinarea cărora legea cere forma autentică, contractul se încheie în formă autentică.”
392. La articolul 822, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
“(1) Dacă în contract nu este prevăzut altfel, dreptul de proprietate asupra bunurilor şi drepturilor din componenţa întreprinderii trece la cumpărător conform dispoziţiilor generale privind vînzarea bunurilor sau a drepturilor de acel tip.”
393. Capitolul I din titlul III se completează cu secţiunea a 10-a cu următorul cuprins:
“Secţiunea a 10-a
Vînzarea-cumpărarea cu rezerva proprietăţii
Articolul 8221. Rezerva proprietăţii
(1) Atunci cînd, într-o vînzare-cumpărare cu plata preţului în rate, obligaţia de plată este garantată cu rezerva dreptului de proprietate (rezerva proprietăţii), cumpărătorul dobîndeşte dreptul de proprietate la data plăţii ultimei rate din preţ.
(2) Cu toate acestea, riscul pieirii, inclusiv pierderii, sau deteriorării fortuite a bunului este transferat cumpărătorului conform art.759.
(3) Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod corespunzător atunci cînd trecerea dreptului de proprietate la cumpărător este suspendată pînă la îndeplinirea unei alte condiţii decît plata preţului.
(4) Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod corespunzător şi în cazul rezervei proprietăţii stipulate în alte contracte prin care o parte este obligată să transmită dreptul de proprietate asupra unui bun în schimbul unei contraprestaţii, dacă din lege, contract sau natura obligaţiei nu rezultă altfel.
Articolul 8222. Opozabilitatea rezervei proprietăţii faţă de terţi
(1) Rezerva proprietăţii devine opozabilă terţilor după îndeplinirea formalităţilor de publicitate precum urmează:
a) în cazul bunurilor imobile şi al altor bunuri asupra cărora dreptul de proprietate se dobîndeşte, conform legii, prin înregistrarea într-un registru de publicitate, dreptul de proprietate al cumpărătorului este înregistrat provizoriu, în timp ce dreptul de proprietate al vînzătorului nu este radiat;
b) în cazul celorlalte bunuri mobile, rezerva proprietăţii se înregistrează în registrul garanţiilor reale mobiliare. Cu toate acestea, dacă această înregistrare nu s-a făcut, rezerva proprietăţii poate fi invocată faţă de terţii care au cunoscut existenţa ei pe altă cale.
(2) Rezerva proprietăţii nu poate fi invocată faţă de terţii care au dobîndit drepturi referitoare la bun de la cumpărător dacă rezerva proprietăţii nu le era opozabilă la data încheierii actului de dobîndire a dreptului.
Articolul 8223. Dreptul special de rezoluţiune al vînzătorului
Vînzătorul poate declara rezoluţiunea vînzării-cumpărării sub rezerva proprietăţii dacă:
a) a fost intentat procesul de insolvabilitate a cumpărătorului;
b) cumpărătorul nu a oferit garanţiile personale sau reale prevăzute de contract ori a redus fără acordul vînzătorului garanţiile oferite;
c) o rată nu este plătită, total sau parţial, mai mult de 45 de zile de la scadenţă;
d) pe parcursul oricărei perioade de 12 luni consecutive, două sau mai multe rate nu au fost plătite integral la scadenţă;
e) survin alte circumstanţe prevăzute de lege sau de contract.
Articolul 8224. Recuperarea bunului de către vînzător
(1) Dacă a declarat rezoluţiunea vînzării-cumpărării, vînzătorul poate recupera bunul de la cumpărător, precum şi de la orice terţ căruia rezerva proprietăţii îi este opozabilă.
(2) Vînzătorul poate, de asemenea, recupera bunul conform dispoziţiilor legale privind transmiterea benevolă sau silită în posesie a bunului gajat ori, după caz, ipotecat.
(3) Drepturile constituite sau transmise de către cumpărător în folosul terţilor cărora rezerva proprietăţii le este opozabilă se sting odată cu rezoluţiunea vînzării-cumpărării sub rezerva proprietăţii, cu excepţia drepturilor consimţite de vînzător.
(4) În cazul în care vînzătorul, după recuperarea bunului, îl vinde repetat unui terţ, eventualul surplus obţinut din vînzarea repetată în comparaţie cu preţul vînzării iniţiale aparţine vînzătorului.
(5) Dacă creanţa vînzătorului garantată prin rezerva proprietăţii s-a prescris extinctiv sau dacă bunul se află în posesia terţului căruia rezerva proprietăţii îi este opozabilă, vînzătorul poate, de asemenea, cere predarea bunului pe calea acţiunii în revendicare.”
394. Articolul 825 va avea următorul cuprins:
“Articolul 825. Compensarea diferenţei de valoare
(1) În cazul în care bunurile schimbate nu au aceeaşi valoare, diferenţa de valoare poate fi compensată printr-o sumă de bani, numită sultă, dacă aceasta este prevăzută de contract.
(2) Un contract este contract de vînzare-cumpărare, şi nu contract de schimb, în cazul în care sulta depăşeşte valoarea bunului care are valoarea mai mică.”
395. Articolul 826 se abrogă.
396. La articolul 827:
alineatul (4) se completează în final cu textul: “În privinţa voinţei exprimate de donator se aplică dispoziţiile legale cu privire la testament.”
articolul se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:
“(5) Orice clauză a contractului de donaţie care derogă de la dispoziţiile prezentului capitol în detrimentul donatorului este nulă.”
397. Articolele 828–830 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 828. Oferta de donaţie
În cazul în care un bun mobil este transmis fără acordul celeilalte părţi, transmiţătorul poate stabili acesteia un termen rezonabil în interiorul căruia trebuie să declare că acceptă sau că refuză să accepte donaţia. La expirarea termenului, contractul se consideră încheiat dacă cealaltă parte nu a refuzat donaţia. În caz de refuz, transmiţătorul are dreptul să ceară restituirea bunului în conformitate cu regulile privind îmbogăţirea nejustificată. Dispoziţiile art.67814 rămîn aplicabile.
Articolul 829. Forma contractului şi a antecontractului de donaţie
(1) Contractul de donaţie se încheie în formă autentică.
(2) Nerespectarea formei autentice nu afectează valabilitatea contractului de donaţie dacă bunul donat a fost predat donatarului. Cu toate acestea, dacă obiect al donaţiei este un bun pentru a cărui vînzare (înstrăinare) prin lege este prevăzută o anumită formă a contractului, aceeaşi formă este cerută şi pentru contractul de donaţie.
(3) Indiferent de natura bunului, antecontractul de donaţie se încheie în formă autentică. Dreptul de a cere executarea silită în natură a antecontractului de donaţie este exclus.
Articolul 830. Obligaţia notarului de informare precontractuală
Dacă obiect al donaţiei este un bun imobil cu destinaţie locativă, notarul care autentifică contractul de donaţie este obligat, înainte de încheierea contractului:
a) să îi transmită donatorului persoană fizică, contra semnătură, informaţia pe suport de hîrtie, redactată într-un limbaj simplu şi inteligibil, într-o limbă în care donatorul poate comunica, că donatarul nu poartă, în baza contractului de donaţie, nicio obligaţie de întreţinere a donatorului şi nu are nicio obligaţie de a asigura donatorului spaţiu locativ, cu excepţia cazului în care o asemenea sarcină s-a stipulat în contractul de donaţie;
b) să îi explice donatorului persoană fizică, într-o limbă în care acesta poate comunica, informaţia transmisă conform lit.a).”
398. Articolul 832:
în partea introductivă, după cuvintele “Este interzisă” se introduce textul “ , sub sancţiunea nulităţii absolute,”;
litera a) va avea următorul cuprins:
“a) în numele unui minor sau al unei persoane în privinţa căreia s-a instituit o măsură de ocrotire judiciară. Această regulă nu se aplică în privinţa donaţiilor care, conform legii, pot fi acordate de sine stătător de către minor sau adultul în privinţa căruia s-a instituit o măsură de ocrotire judiciară;”.
399. Articolul 833 se abrogă.
400. La articolul 834, alineatul (3) va avea următorul cuprins:
“(3) Dacă donatarul nu îndeplineşte sarcina, donatorul poate exercita mijloacele juridice de apărare ale creditorului prevăzute de lege în caz de neexecutare a obligaţiilor.”
401. Articolele 835 şi 836 se abrogă.
402. Articolele 837 şi 838 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 837. Lipsa obligaţiei de a plăti dobîndă de întîrziere sau penalităţi
Donatorul care este în întîrziere nu este obligat să plătească dobîndă de întîrziere sau, după caz, penalităţi.
Articolul 838. Răspunderea donatorului pentru viciul bunului donat
(1) Dacă trece sub tăcere cu viclenie sau din culpă gravă un viciu al bunului donat, donatorul este obligat să despăgubească donatarul de prejudiciul cauzat astfel. În acest caz, donatarul nu poate cere predarea unui alt bun sau remedierea gratuită a viciului în temeiul art.614.
(2) Dacă donatarul declară rezoluţiunea donaţiei din cauza viciului bunului donat, dispoziţiile art.6237 alin.(3) nu se aplică.
(3) În cazul donaţiei sub condiţie sau cu sarcini, în limita valorii acestora, donatorul răspunde pentru viciile ascunse ca şi vînzătorul.”
403. Capitolul III din titlul III se completează cu articolele 8381–8386 cu următorul cuprins:
“Articolul 8381. Irevocabilitatea donaţiei şi excepţiile sale
(1) Donaţia este irevocabilă, cu excepţia cazurilor în care dreptul de revocare al donatorului este prevăzut de lege sau contract.
(2) În particular, contractul poate să prevadă dreptul de revocare, fie în cazul în care donatarul ar predeceda donatorului, fie în cazul în care atît donatarul, cît şi descendenţii săi ar predeceda donatorului.
(3) Donatorul îşi exercită dreptul de revocare prin notificare adresată donatarului sau moştenitorilor săi.
(4) În cazul revocării donaţiei în temeiul art.8384, dreptul de revocare poate fi exercitat, de asemenea, de către oricare moştenitor al donatorului.
(5) În cazul revocării donaţiei în temeiul art.8385, dreptul de revocare poate fi exercitat, de asemenea, pe cale oblică de către creditorii care au dreptul legal de a primi întreţinere de la donator.
(6) Declaraţia de revocare parţială a donaţiei se interpretează ca revocare a întregii donaţii dacă bunul donat este indivizibil.
Articolul 8382. Termenul de revocare a donaţiei
Donatorul sau, în cazul prevăzut la art.8381 alin.(4), moştenitorul său este decăzut din dreptul de revocare a donaţiei în temeiul legii dacă notificarea de revocare nu este dată în termen de 1 an din momentul în care el a cunoscut sau, în mod rezonabil, trebuia să cunoască circumstanţa care îl îndreptăţeşte să revoce, dar nu mai tîrziu de 3 ani din momentul dobîndirii de către donatar a dreptului de proprietate asupra bunului donat.
Articolul 8383. Efectele revocării donaţiei
(1) În cazul revocării donaţiei, obligaţiile neexecutate ale părţilor care rezultă din contract se sting. În caz de revocare parţială, obligaţiile neexecutate se sting doar în partea corespunzătoare revocării parţiale.
(2) În cazul revocării donaţiei, donatarul este obligat să restituie bunul donat. Se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art.13973–13978, sub rezerva aplicării dispoziţiilor art.8384 alin.(3).
(3) Decesul donatorului după revocarea donaţiei nu stinge obligaţia donatarului de restituire.
Articolul 8384. Revocarea donaţiei pentru ingratitudine
(1) Donatorul are dreptul să revoce donaţia dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului sau a unei persoane apropiate acestuia, dacă se face vinovat de o altă faptă ilicită faţă de donator sau faţă de o persoană apropiată acestuia, fapt care atestă o ingratitudine gravă, sau dacă refuză fără motive întemeiate să acorde donatorului întreţinerea datorată.
(2) Revocarea pentru ingratitudine este exclusă dacă donatorul, în cunoştinţă de cauză, îl iartă pe donatar.
(3) În cazul revocării pentru ingratitudine, donatarul nu poate invoca excepţia de diminuare a îmbogăţirii prevăzută la art.13977.
Articolul 8385. Revocarea donaţiei în caz de stare de nevoie
(1) Donatorul are dreptul să revoce donaţia dacă nu este în stare să se întreţină din contul patrimoniului sau venitului său.
(2) Se prezumă că donatorul nu este în stare să se întreţină dacă sînt întrunite condiţiile stabilite de lege pentru a cere întreţinere de la o altă persoană sau pentru a primi prestaţii de asigurări sociale în sistemul public, chiar dacă donatorul nu a exercitat aceste drepturi.
(3) Dreptul de revocare este suspendat pe perioada în care donatarul întreţine donatorul, iar ultimul are dreptul legal de a fi întreţinut. Pe aceeaşi perioadă este suspendată curgerea termenului de revocare a donaţiei. Dacă donatarul încetează întreţinerea, iar donatorul revocă donaţia, obligaţia de restituire a donatarului se va reduce cu valoarea întreţinerii oferite.
(4) Donatorul care nu este în stare să se întreţină în sensul alin.(1) şi (2) sau care în mod iminent se va afla în această situaţie poate suspenda executarea obligaţiilor sale rămase neexecutate care rezultă din contractul de donaţie. Dispoziţiile alin.(3) se aplică în mod corespunzător dreptului de a suspenda executarea. Dacă donatorul suspendă executarea, donatarul poate declara rezoluţiunea donaţiei.
(5) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul în care de revocarea donaţiei depinde fie aptitudinea donatorului de a îndeplini obligaţiile de întreţinere prevăzute de lege sau prin hotărîre judecătorească, fie apariţia acelor obligaţii.
Articolul 8386. Dreptul de revocare din alte motive întemeiate
(1) Donatorul are dreptul să revoce donaţia în situaţia în care există alte circumstanţe decisive care au stat la baza încheierii contractului (boala fatală a donatorului, intenţia de căsătorie sau căsătoria donatarului, relaţia de căsătorie dintre donator şi donatar etc.) şi care s-au schimbat esenţial după încheierea contractului, dacă în urma acestei schimbări:
a) folosul oferit donatarului este vădit nepotrivit sau excesiv; sau
b) este vădit injust de a obliga donatorul să respecte donaţia.
(2) Dreptul de revocare prevăzut la alin.(1) apare doar dacă:
a) schimbarea circumstanţelor era atît de imprevizibilă, încît donatorul, la momentul încheierii contractului, nu ar fi putut în mod rezonabil să o prevadă; şi
b) donatorul nu şi-a asumat riscul acestei schimbări a circumstanţelor.”
404. La articolul 839:
alineatul (1) se completează în final cu textul: “Acest contract este cu titlu oneros şi aleatoriu.”
articolul se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:
“(5) Orice clauză a contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă care derogă de la dispoziţiile prezentului capitol în detrimentul beneficiarului întreţinerii este nulă.”
405. La articolul 840 alineatul (2), după cuvîntul “bunului” se introduc cuvintele “prin lege”.
406. Codul se completează cu articolul 8401 cu următorul cuprins:
“Articolul 8401. Întinderea obligaţiei de întreţinere
(1) Dobînditorul datorează beneficiarului întreţinerii prestaţii stabilite în mod echitabil, ţinîndu-se seama de valoarea bunului înstrăinat şi de condiţia socială anterioară a beneficiarului întreţinerii.
(2) Dacă în contract nu este prevăzut altfel, dobînditorul este obligat să asigure beneficiarului, în special, hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, menaj, precum şi folosinţa unei locuinţe corespunzătoare. Întreţinerea cuprinde, de asemenea, îngrijirile şi cheltuielile necesare în caz de boală.
(3) Orice clauza prin care beneficiarul întreţinerii se obligă la prestarea unor servicii este lovită de nulitate absolută.”
407. La articolul 841 alineatul (1), după cuvintele “poate cere” se introduc cuvintele “pe cale judiciară”.
408. Articolele 842–846 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 842. Garanţii pentru beneficiarul întreţinerii
(1) În timpul vieţii beneficiarului întreţinerii, dobînditorul nu are dreptul să înstrăineze bunul. În cazul imobilelor şi al altor bunuri asupra cărora drepturile se dobîndesc, conform legii, prin înregistrare într-un registru de publicitate, această interdicţie se notează în registrul respectiv.
(2) Gajarea sau grevarea în alt mod a bunului se permite numai cu acordul beneficiarului întreţinerii.
Articolul 843. Riscul pieirii bunului
Pieirea sau diminuarea valorii bunului din motive care nu sînt imputabile beneficiarului întreţinerii nu-l degrevează pe dobînditor de obligaţiile pe care şi le-a asumat în bază de contract.
Articolul 844. Rezoluţiunea înstrăinării bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă
(1) Beneficiarul întreţinerii este în drept să ceară rezoluţiunea în condiţiile legii.
(2) Dobînditorul poate să declare rezoluţiunea dacă situaţia materială nu îi permite să continue executarea obligaţiilor contractuale în virtutea unor circumstanţe independente de voinţa lui.
Articolul 845. Efectele rezoluţiunii înstrăinării bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă
(1) În cazul rezoluţiunii de către beneficiarul întreţinerii, acesta are dreptul să ceară fie restituirea bunului, fie plata valorii lui.
(2) Cu excepţia cazului în care dobînditorul declară, în condiţiile legii, rezoluţiunea pe motiv de neexecutare a obligaţiei beneficiarului întreţinerii, valoarea întreţinerii prestate de dobînditor nu trebuie restituită.
Articolul 846. Efectele decesului dobînditorului
(1) La decesul dobînditorului, drepturile şi obligaţiile lui trec la moştenitori.
(2) Moştenitorul are dreptul de a alege între executarea obligaţiilor sau rezoluţiune.”
409. Articolul 847 se completează cu alineatele (4) şi (5) cu următorul cuprins:
“(4) Rentei constituite cu titlu gratuit i se aplică în mod corespunzător dispoziţiile legale privitoare la donaţie.
(5) Orice clauză a contractului de rentă care derogă de la dispoziţiile prezentului capitol în detrimentul credirentierului este nulă.”
410. Articolele 849, 855 şi 856 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 849. Forma contractului de rentă
Contractul care prevede obligaţia de a transmite renta în viitor trebuie autentificat notarial.”
“Articolul 855. Rezoluţiunea rentei la cererea persoanei care are dreptul la întreţinere
(1) Instanţa de judecată pronunţă rezoluţiunea rentei la cererea terţului care are dreptul de a fi întreţinut de cel obligat la plata rentei dacă acesta, din cauza rentei, nu-şi poate îndeplini obligaţiile faţă de terţ. În cazul pronunţării rezoluţiunii, bunul dat de cel care a constituit renta se întoarce la acesta.
(2) Debirentierul nu poate pretinde credirentierului întoarcerea ratelor plătite.
Articolul 856. Rezoluţiunea rentei de către una dintre părţi
(1) Atît debirentierul, cît şi credirentierul au dreptul la rezoluţiunea rentei dacă, în urma neexecutării obligaţiilor sau din alte motive temeinice, continuarea acestor raporturi nu mai este posibilă.
(2) Cu excepţia cazului în care debirentierul declară rezoluţiunea pe motiv de neexecutare a obligaţiilor credirentierului, prestaţia efectuată de debirentier nu este restituită.”
411. La articolul 858, alineatul (2) va avea următorul cuprins:
“(2) Moştenitorul are dreptul de a alege între executarea obligaţiilor sau rezoluţiunea rentei.”
412. La articolul 859 alineatul (1), cuvîntul “dă” se substituie cu cuvintele “se obligă să dea”.
413. Articolul 863:
la alineatul (2), cuvintele “neimputabilă lui (cazul fortuit)” se substituie cu cuvintele “în afara controlului său”;
la alineatul (3), cuvintele “cu împrumut” se substituie cu cuvintele “în comodat”.
414. Articolul 864 va avea următorul cuprins:
“Articolul 864. Obligaţia de restituire a bunului
(1) Comodatarul este obligat să restituie, la expirarea termenului comodatului, bunul primit în folosinţă gratuită.
(2) În cazul în care contractul nu prevede termenul comodatului, comodatarul este obligat să restituie bunul la sfîrşitul valorificării lui în scopul menţionat în contract. Comodantul poate cere restituirea bunului mai devreme dacă a trecut o perioadă suficientă pentru valorificarea lui.
(3) Dacă termenul comodatului nu poate fi determinat în baza scopurilor de utilizare a bunului, comodantul este în drept să ceară restituirea bunului în orice moment.”
415. La articolul 866:
denumirea va avea următorul cuprins:
“Articolul 866. Dreptul la rezoluţiunea comodatului”;
în partea introductivă, cuvintele “rezilia contractul de comodat” se substituie cu cuvintele “declara rezoluţiunea comodatului”.
416. Articolul 867 se completează cu alineatele (3)–(5) cu următorul cuprins:
“(3) Pînă la proba contrară, împrumutul care are ca obiect o sumă de bani se prezumă a fi cu titlu oneros, cu excepţia cazului în care ambele părţi sînt persoane fizice care nu au calitatea de profesionist.
(4) Un contract nu se consideră contract de împrumut doar pentru că prevede un termen pentru executarea obligaţiei pecuniare, cu excepţia cazului în care împrumutatul este obligat să plătească dobîndă suplimentar la acea obligaţie pecuniară.
(5) Cu toate acestea, părţile pot conveni ca o sumă datorată în temeiul unei obligaţii existente să se plătească în viitor în condiţiile unui contract de împrumut.”
417. Articolele 869 şi 870 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 869. Dobînda în baza contractului de împrumut
(1) În baza contractului de împrumut, părţile pot prevedea şi plata unei dobînzi, a cărei rată anuală nu poate depăşi dublul ratei de referinţă CHIBOR înregistrată în ziua bancară anterioară datei în care părţile au stipulat rata dobînzii. În sensul prezentului alineat, rata de referinţă CHIBOR este rata calculată în modul stabilit de Banca Naţională a Moldovei, în baza cotaţiilor orientative/ferme ale băncilor contributorii pentru plasarea mijloacelor băneşti în lei moldoveneşti la alte bănci, pe termen de 12 luni.
(2) Interdicţia prevăzută la alin.(1) nu se aplică dobînzilor percepute sau plătite de către Ministerul Finanţelor, Banca Naţională a Moldovei, de băncile comerciale, de asociaţiile de economii şi împrumut, organizaţiile de creditare nebancară, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
(3) Rata dobînzii prin care se încalcă dispoziţiile alin.(1) se reduce de drept pînă la rata maximă permisă conform alin.(1). Orice clauză contrară este nulă.
(4) În sensul prezentului articol, prin dobîndă se înţelege atît sumele socotite în bani cu acest titlu, cît şi alte prestaţii, sub orice titlu sau denumire, la care împrumutatul se obligă drept preţ al utilizării împrumutului.
(5) Suma de bani împrumutată este purtătoare de dobîndă din ziua în care a fost remisă împrumutatului.
(6) Se plăteşte dobîndă la expirarea fiecărui an pentru perioada dintre momentul indicat la alin.(5) şi cel al restituirii împrumutului dacă în contract nu este prevăzut altfel.
(7) În cazul în care împrumutatul nu plăteşte dobînda în termen, împrumutătorul poate cere restituirea imediată a împrumutului şi a dobînzii aferente.
Articolul 870. Rezoluţiunea pentru înrăutăţirea situaţiei împrumutatului
Împrumutătorul are dreptul să declare rezoluţiunea şi să fie eliberat de obligaţia de a acorda împrumutul în cazul în care situaţia materială a împrumutatului se înrăutăţeşte substanţial, fapt ce ar periclita restituirea împrumutului, chiar dacă înrăutăţirea s-a produs înainte de încheierea contractului şi a devenit cunoscută împrumutătorului ulterior.”
418. Codul se completează cu articolul 8701 cu următorul cuprins:
“Articolul 8701. Destinaţia împrumutului
În cazul în care contractul prevede că împrumutul se va folosi pentru o destinaţie stipulată, împrumutatul este obligat să furnizeze, la cererea împrumutătorului, informaţia necesară pentru a permite împrumutătorului să verifice respectarea destinaţiei.”
419. La articolul 871, alineatul (1) se completează în final cu textul: “O asemenea restituire are ca efect rezoluţiunea împrumutului.”
420. Articolele 872, 874, 876 şi 877 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 872. Efectele nerestituirii împrumutului
(1) În cazul în care împrumutatul nu restituie în termen împrumutul, dispoziţiile art.62320 se aplică în modul corespunzător dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
(2) Dacă în contract este prevăzută restituirea împrumutului în rate şi împrumutatul nu le restituie în modul stabilit, împrumutătorul poate cere restituirea imediată a întregului împrumut şi a dobînzii aferente în condiţiile stabilite la art.576 alin.(2) şi (4).
(3) În cazul în care nu poate restitui bunul, împrumutatul trebuie să plătească valoarea acestuia calculată în funcţie de locul şi timpul executării obligaţiei.”
“Articolul 874. Răspunderea împrumutătorului pentru viciile bunului
(1) Împrumutătorul poartă răspundere pentru viciile bunului împrumutat fără dobîndă în conformitate cu regulile de răspundere a comodantului.
(2) Împrumutătorul poartă răspundere pentru viciile bunului împrumutat cu dobîndă în conformitate cu regulile de răspundere a vînzătorului.”
“Articolul 876. Forma contractului de locaţiune
Contractul de locaţiune a unui bun imobil trebuie să fie întocmit în scris.
Articolul 877. Termenul maxim al locaţiunii
Termenul locaţiunii nu poate depăşi 99 de ani.”
421. Articolul 878 se completează cu alineatul (41) cu următorul cuprins:
“(41) Locatorul garantează contra viciului material sau juridic chiar dacă nu l-a cunoscut la încheierea contractului.”
422. La articolul 879 alineatul (2), cuvintele “nu produc efecte” se substituie cu cuvintele “sînt nule”.
423. La articolul 881, după cuvîntul “ştia” se introduce textul “sau trebuia, în mod rezonabil, să ştie”, iar în final se introduce textul “şi 880”.
424. Articolul 882 va avea următorul cuprins:
“Articolul 882. Nulitatea clauzei privind exonerarea de răspundere sau diminuarea ei
Clauza în al cărei temei locatorul este exonerat de răspundere pentru vicii sau răspunderea lui este diminuată nu poate fi invocată în partea în care se referă la viciile pe care locatorul nu le-a adus în prealabil la cunoştinţa locatarului consumator. Orice clauză contrară în detrimentul consumatorului este lovită de nulitate absolută.”
425. La articolul 884, cuvintele “rezilierea contractului” se substituie cu cuvintele “rezoluţiunea locaţiunii”.
426. Articolul 886:
la alineatul (1), cuvintele “stabilit în contractul de locaţiune” se substituie cu cuvîntul “locaţiunii”;
alineatul (2) va avea următorul cuprins:
“(2) Fără a aduce atingere dispoziţiilor art.888 alin.(1) lit.c), plata cheltuielilor suplimentare este obligatorie numai în cazul în care există un acord între părţi.”
427. Articolele 887 şi 888 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 887. Temeiurile şi condiţiile de modificare a chiriei
(1) Cuantumul chiriei poate fi modificat prin acordul părţilor. Locatorul poate cere instanţei de judecată modificarea chiriei prin hotărîre judecătorească numai o dată în an şi numai în cazul în care condiţiile economice fac ca neajustarea să fie inechitabilă, cu excepţia cazului în care locatorul şi-a asumat riscul schimbării condiţiilor economice.
(2) Locatarul are dreptul să ceară reducerea chiriei în cazul în care condiţiile, stipulate în contract, de folosire a bunului sau starea lui s-au înrăutăţit, în conformitate cu dispoziţiile art.62311. Dispoziţiile art.602–62324 rămîn aplicabile.
Articolul 888. Obligaţiile locatarului
(1) Locatarul este obligat:
a) să folosească bunul potrivit destinaţiei şi în conformitate cu clauzele contractului;
b) să păstreze şi să asigure integritatea bunului;
c) să acopere cheltuielile curente de folosire şi întreţinere în stare normală a bunului;
d) să efectueze reparaţia curentă a bunului.
(2) Reparaţia curentă presupune intervenţiile necesare în rezultatul folosinţei conform destinaţiei a bunului şi care, în mod echitabil, pot fi puse pe seama locatarului, avînd în vedere în special natura bunului, destinaţia pentru care este folosit şi termenul locaţiunii.
(3) Locatarul nu este obligat să efectueze reparaţiile curente doar pentru a înlătura efectele uzurii normale a bunului.”
428. Codul se completează cu articolul 8881 cu următorul cuprins:
“Articolul 8881. Răspunderea pentru uzura bunului închiriat
(1) Locatarul nu poartă răspundere pentru uzura normală a bunului închiriat dacă acesta a fost folosit potrivit destinaţiei şi în conformitate cu clauzele contractului.
(2) Uzura normală presupune semnele obişnuite şi inevitabile ale unei folosinţe prudente însoţite de întreţinere corespunzătoare.”
429. La articolul 889 alineatul (2), cuvintele “poate rezilia contractul de locaţiune” se substituie cu cuvintele “are dreptul la rezoluţiunea locaţiunii”.
430. La articolul 890 alineatul (1), cuvintele “rezilierea contractului” se substituie cu cuvintele “rezoluţiunea locaţiunii”.
431. Articolul 893 se abrogă.
432. La articolul 894, alineatele (6) şi (7) vor avea următorul cuprins:
“(6) Termenul sublocaţiunii nu poate depăşi termenul locaţiunii.
(7) Cesiunea locaţiunii eliberează locatarul anterior de obligaţii. Dacă obiectul locaţiunii este un imobil de locuit, orice clauză contrară prezentului alineat este nulă.”
433. Articolul 895 va avea următorul cuprins:
“Articolul 895. Acţiunile directe contra sublocatarului
(1) În caz de neplată a chiriei cuvenite în temeiul locaţiunii, locatorul îl poate urmări pe sublocatar pînă la concurenţa chiriei pe care acesta din urmă o datorează locatarului. Sublocatarul nu poate opune plăţile făcute cu anticipaţie.
(2) Plata făcută de sublocatar, fie în temeiul unei clauze a contractului de sublocaţiune comunicate locatorului, fie în conformitate cu uzanţele locale, nu este considerată făcută cu anticipaţie.
(3) Locatorul îşi păstrează dreptul prevăzut la alin.(1) atunci cînd creanţa avînd ca obiect chiria datorată în temeiul sublocaţiunii a fost cesionată.
(4) Locatorul poate, de asemenea, să se îndrepte direct împotriva sublocatarului pentru a-l constrînge la executarea celorlalte obligaţii asumate prin contractul de sublocaţiune.”
434. La articolul 896, cuvintele “rezilierea contractului de sublocaţiune” se substituie cu cuvintele “rezoluţiunea sublocaţiunii”.
435. Articolele 898–900 vor avea următorul cuprins:
“Articolul 898. Obligaţia efectuării reparaţiei capitale
(1) Locatorul este obligat să efectueze reparaţia capitală a bunului închiriat dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
(2) Reparaţia capitală se efectuează în termenul stabilit în contract sau cînd reiese dintr-o necesitate stringentă.
(3) Nerespectarea de către locator a obligaţiei prevăzute la alin.(1) şi (2) acordă locatarului dreptul să efectueze reparaţia capitală şi să treacă cheltuielile de reparaţie capitală în contul chiriei.
(4) Reparaţia capitală presupune toate intervenţiile necesare pentru îndeplinirea obligaţiei locatorului prevăzute la art.878 alin.(1), cu excepţia reparaţiilor curente.
(5) În orice caz, locatorul va fi ţinut să efectueze reparaţiile necesare pentru a înlătura prejudiciul adus bunului închiriat de un eveniment în afara controlului locatarului sau al persoanelor cărora le-a permis folosinţa bunului sau accesul la el. Prezumţia prevăzută la art.892 rămîne aplicabilă.
(6) Locatorul nu este obligat să efectueze reparaţiile necesare doar pentru a înlătura efectele uzurii normale a bunului.
(7) Locatorul poate pune pe seama locatarului cheltuielile reparaţiei capitale în măsura în care reparaţia este necesară pentru a repara prejudiciul pentru care răspunde locatarul conform art.892.
Articolul 899. Obligaţia locatarului de a informa
(1) Locatarul este obligat să informeze locatorul despre deteriorarea bunului închiriat sau existenţa vreunui pericol, despre orice drept sau pretenţie a unui terţ, dacă aceste circumstanţe necesită intervenţia sau apărarea din partea locatorului.
(2) Locatarul este obligat să informeze locatorul conform alin.(1) într-un termen rezonabil după ce a cunoscut pentru prima dată acea circumstanţă şi caracterul ei.
(3) Se prezumă că locatarul a cunoscut circumstanţa şi caracterul ei dacă trebuia, în mod rezonabil, să o cunoască.
Articolul 900. Efectele schimbării proprietarului bunului închiriat
(1) Dacă bunul închiriat este înstrăinat de locator unui terţ, acesta din urmă se subrogă de drept locatorului în drepturile şi obligaţiile care decurg din locaţiune dacă locaţiunea este opozabilă terţului.
(2) Locaţiunea este opozabilă terţului care dobîndeşte dreptul de proprietate sau alt drept real asupra bunului închiriat dacă, la data dobîndirii, terţul cunoştea sau trebuia să cunoască existenţa locaţiunii sau dacă bunul închiriat se afla în posesia locatarului.
(3) În cazul bunurilor asupra cărora dreptul de proprietate se dobîndeşte, conform legii, prin înregistrare într-un registru de publicitate prevăzut de lege, locaţiunea, de asemenea, este opozabilă terţului dobînditor dacă, la data dobîndirii, era notată în acel registru. În absenţa acestei notări, locaţiunea este opozabilă în temeiul alin.(2) doar dacă termenul ei nu depăşeşte 3 ani, în cazul bunului imobil, sau 1 an, în cazul celorlalte bunuri asupra cărora dreptul de proprietate se dobîndeşte, conform legii, prin înregistrare într-un registru de publicitate prevăzut de lege.
(4) Locatorul iniţial rămîne răspunzător pentru prejudiciul cauzat locatarului anterior înstrăinării.
(5) Cînd locatarul bunului înstrăinat a dat garanţii locatorului pentru îndeplinirea obligaţiilor sale, dobînditorul se subrogă în drepturile care izvorăsc din aceste garanţii, în condiţiile legii.
(6) Restabilirea dreptului de proprietate, pe motiv de nulitate, rezoluţiune sau pe alt temei conform legii, la locatorul iniţial are ca efect restabilirea raporturilor de locaţiune. Această regulă nu afectează prestaţiile executate înainte de data restabilirii.”
436. La articolul 901 alineatul (2), cuvîntul “rezilierea” se substituie cu cuvîntul “rezoluţiunea”.
437. Articolul 902 va avea următorul cuprins:
“Articolul 902. Decesul locatarului sau al locatorului
Locaţiunea nu încetează prin decesul locatarului, nici prin cel al locatorului, cu excepţia cazului în care contractul prevede altfel sau a cazului în care, în funcţie de circumstanţe, contractul nu mai poate fi menţinut.”
438. La articolul 903 litera a), cuvîntul “contractului” se substituie cu cuvîntul “locaţiunii”.
439. La articolul 904 alineatele (1) şi (2), cuvintele “contractului de locaţiune” se substituie cu cuvintele “termenului locaţiunii”.
440. Articolul 905 va avea următorul cuprins:
“Articolul 905. Rezoluţiunea locaţiunii
(1) În cazul locaţiunii fără termen, oricare dintre părţi are dreptul la rezoluţiunea locaţiunii cu un preaviz de 3 luni pentru imobile şi de o lună pentru bunurile mobile.
(2) Notificarea făcută cu nerespectarea termenului de preaviz stabilit de lege sau contract nu produce efecte decît de la expirarea acelui termen.
(3) Dacă locuinţa sau orice altă încăpere destinată pentru locuit se află într-o stare ce creează un pericol real pentru sănătate, locatarul are dreptul la rezoluţiunea locaţiunii fără respectarea termenului de preaviz. Locatarul are acest drept şi în cazul în care, la încheierea contractului, ştia despre pericol şi nu a înaintat pretenţii în legătură cu acesta.
(4) Rezoluţiunea locaţiunii are ca efect şi rezoluţiunea sublocaţiunii dacă în contractul de locaţiune nu este prevăzut altfel.”
441. Articolul 906:
în denumire şi la alineatul (1), cuvintele “rezilierea contractului” se substituie cu cuvintele “rezoluţiunea locaţiunii”;
la alineatul (2), cuvintele “reziliere a contractului de locaţiune” se substituie cu cuvintele “rezoluţiune a locaţiunii”.
442. Articolul 907:
în denumire şi la alineatul (1), cuvintele “rezilierea contractului” se substituie cu cuvintele “rezoluţiunea locaţiunii”;
la alineatul (2), cuvintele “reziliere a contractului de locaţiune” se substituie cu cuvintele “rezoluţiune a locaţiunii”.
443. La articolul 909 alineatul (1), cuvintele “rezilierea contractului de locaţiune” se substituie cu cuvintele “rezoluţiunea locaţiunii”.
444. Capitolul VIII din titlul III se completează cu articolul 9101 cu următorul cuprins:
“Articolul 9101. Limitarea dreptului de a cere chiria ratată
(1) În cazul în care a rezolvit contractul de locaţiune pentru neexecutarea fără justificare a obligaţiilor de către locatar, locatorul nu are dreptul de a cere chiria pe care o va rata din cauza încetării înainte de termen a locaţiunii. Această regulă nu împiedică locatorul să ceară, conform dispoziţiilor privind neexecutarea obligaţiilor, repararea prejudiciului cauzat.
(2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică în special atunci cînd locatarul a renunţat, contrar condiţiilor locaţiunii, la folosinţa bunului, iar locatorul a acceptat restituirea lui.”
445. Capitolele IX şi X din titlul III vor avea următorul cuprins:
“Capitolul IX
ARENDA
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
Articolul 911. Contractul de arendă
(1) Prin contractul de arendă, o parte (arendator) se obligă să dea celeilalte părţi (arendaş) un teren agricol şi/sau alte bunuri agricole în posesie şi folosinţă pe o durată determinată, iar aceasta se obligă să efectueze plata de arendă.
(2) În sensul prezentului capitol prin bunuri agricole se înţeleg mijloace fixe (terenuri cu destinaţie agricolă, inclusiv din intravilanul localităţilor, şi ale fondului de rezervă, maşini, utilaje şi instalaţii destinate lucrărilor agricole, construcţii, inclusiv construcţii hidrotehnice, platforme şi spaţii de depozitare destinate păstrării producţiei agricole, cu terenurile aferente acestora, animale care se folosesc în procesul agricol) şi, după caz, mijloace circulante.
(3) Contractului de arendă i se aplică în modul corespunzător dispoziţiile cu privire la locaţiune în măsura în care prezentul capitol nu prevede altfel.
Secţiunea a 2-a
Apariţia dreptului de arendă,
modificarea şi încetarea lui
Articolul 912. Încheierea contractului de arendă
(1) Contractul de arendă se încheie în formă scrisă.
(2) Daca părţile nu convin altfel, dreptul de posesie şi folosinţă asupra bunurilor agricole arendate se naşte din momentul semnării contractului de arendă şi poate fi exercitat doar după semnarea actului de predare-primire.
(3) Contractul de arendă trebuie să prevadă date privind:
a) obiectul contractului;
b) termenul arendei;
c) componenţa, forma şi cuantumul plăţii pentru arendă;
d) condiţiile de folosire a obiectelor situate pe teren, inclusiv a utilajului şi a tehnicii agricole.
(4) La cererea uneia dintre părţi, la contractul de arendă a terenurilor agricole se anexează copia planului cadastral al acestor terenuri.
(5) În cazul în care se dă în arendă o parte dintr-un teren divizibil sau dintr-o construcţie capitală, la actul de predare-primire se anexează copia planului cadastral al terenului sau al construcţiei, cu marcarea părţii ce se dă în arendă.
Articolul 913. Descrierea bunului agricol arendat
(1) La începutul şi la încetarea arendei, părţile contractante sînt obligate să întocmească, în termen de 5 zile lucrătoare, acte de predare- primire a bunului agricol arendat.
(2) Actul de predare-primire a terenului agricol arendat va conţine date privind:
a) numărul cadastral al terenului;
b) suprafaţa;
c) bonitatea;
d) modul de folosinţă;
e) starea terenului (prelucrat, neprelucrat, cultivat etc.);
f) viciile materiale şi juridice;
g) alte date, la cererea părţilor.
(3) Actul de predare-primire a bunurilor agricole arendate, altele decît terenurile, va conţine date privind:
a) denumirea şi destinaţia bunurilor;
b) starea tehnică;
c) anul fabricării sau dării în exploatare, termenul general şi termenul care a rămas de exploatare a bunurilor;
d) efectuarea ultimei reparaţii curente şi capitale;
e) valoarea reală a bunurilor agricole evaluată conform legislaţiei;
f) condiţiile de folosire;
g) viciile materiale şi juridice;
h) alte date, la cererea părţilor.
(4) Din momentul semnării, actul de predare-primire devine parte integrantă a contractului de arendă. Neincluderea unei informaţii prevăzute la alin.(2) sau (3) nu afectează valabilitatea actului de predare-primire.
Articolul 914. Termenul arendei
(1) Termenul arendei se stabileşte de către părţile contractante, dar nu va fi mai mic de 1 an şi mai mare de 30 de ani.
(2) La darea în arendă a terenurilor agricole în scopul sădirii unor plantaţii multianuale, termenul arendei va fi de cel puţin 25 de ani, dacă în contract nu este prevăzut un alt termen.
Articolul 915. Prelungirea contractului de arendă
(1) Contractul de arendă poate fi prelungit cu acordul comun al părţilor.
(2) În cazul în care contractul nu prevede altfel, partea care intenţionează să nu prelungească contractul de arendă este obligată să avizeze cealaltă parte cu cel puţin 3 luni înainte de expirarea termenului contractului.
(3) În cazul în care termenul arendei expiră, iar arendatorul nu cere să i se predea bunurile arendate şi arendaşul continuă exploatarea acestora, contractul de arendă se consideră prelungit pentru un an agricol.
Articolul 916. Notarea arendei, înregistrarea arendei
(1) Arenda terenurilor agricole încheiată pe un termen mai mare de 5 ani trebuie notată în registrul bunurilor imobile.
(2) În cazul în care un arendaş încheie contracte de arendă cu mai mulţi arendatori, la iniţiativa autorităţii administraţiei publice locale, primirea cererilor de notare a arendei în registrul bunurilor imobile se efectuează de către registratorul organului cadastral teritorial pe teritoriul localităţii.
(3) Organul cadastral teritorial prezintă, în termen de o lună de la efectuarea înregistrărilor, autorităţii administraţiei publice locale de nivelul întîi din zona sa de activitate informaţia respectivă din registrul bunurilor imobile privind notarea arendei sau modificările la notare, precum şi radierea notărilor.
(4) Arenda terenurilor agricole încheiată pe un termen de pînă la 5 ani inclusiv se înregistrează la primăria localităţii în a cărei rază teritorială se află terenurile. Înregistrarea arendei conform prezentului alineat nu produce efectele juridice ale notării în registrul bunurilor imobile.
(5) Arendaşul, în termen de 3 luni de la data încheierii contractului de arendă, asigură notarea arendei conform alin.(1) sau, după caz, asigură înregistrarea arendei conform alin.(4). Nenotarea are ca efect inopozabilitatea contractului faţă de terţ.
(6) În caz de neînregistrare a arendei în termenul prevăzut la alin.(5), arendaşul poartă răspunderea prevăzută de lege.
(7) Notarea benevolă la organul cadastral teritorial a arendei încheiate pe un termen de pînă la 5 ani îl scuteşte pe arendaş de obligaţia de a o înregistra la primărie.
Articolul 917. Înregistrarea arendei în registrul contractelor de arendă
(1) Arenda încheiată pe un termen de pînă la 5 ani inclusiv se înregistrează în registrul contractelor de arendă ţinut de primăria localităţii în a cărei rază teritorială se află terenurile şi alte bunuri agricole arendate. În cazul în care terenurile şi alte bunuri agricole date în arendă sînt amplasate pe teritoriul mai multor localităţi, arenda se înregistrează la primăria fiecăreia dintre aceste localităţi.
(2) Primăria ţine registrul contractelor de arendă în modul stabilit de prezentul capitol, de alte acte legislative şi de regulamentul aprobat de Guvern.
(3) Pentru înregistrarea arendei la primărie, arendaşul (reprezentantul acestuia) prezintă:
a) 3 exemplare ale contractului de arendă, dintre care unul este originalul sau o copie autentificată în condiţiile legii;
b) extrasul din registrul de publicitate în care este înregistrat arendaşul;
c) documentul ce confirmă împuternicirile reprezentantului arendaşului, după caz;
d) bonul de achitare a plăţii pentru înregistrare.
(4) Registrul contractelor de arendă este ţinut de inginerul cadastral, de secretarul consiliului local sau de o altă persoană desemnată în modul stabilit.
(5) În registrul contractelor de arendă se înregistrează date privind:
a) părţile contractante, domiciliul ori sediul acestora;
b) numerele cadastrale, suprafaţa, bonitatea şi modul de folosinţă a terenurilor date în arendă;
c) termenul arendei;
d) plătitorul impozitelor aplicate asupra bunului agricol arendat;
e) alte date, după caz.
(6) Înregistrarea arendei se confirmă prin aplicarea ştampilei primăriei, prin notarea în contract a datei înregistrării şi prin semnătura persoanei împuternicite cu efectuarea înregistrării.
(7) Arendaşului i se remit două exemplare ale contractului de arendă înregistrat.
(8) Înregistrarea arendei, a modificărilor introduse în contract, a documentelor privind rezoluţiunea arendei, precum şi eliberarea extraselor respective se efectuează contra plată, al cărei cuantum maxim este stabilit de Guvern. Plata menţionată se varsă la bugetul unităţii administrativ-teritoriale.
(9) Ţinerea registrului contractelor de arendă se coordonează cu ţinerea cadastrului funciar, a sistemului informaţional fiscal şi a altor sisteme, în modul prevăzut de legislaţie.
Secţiunea a 3-a
Drepturile şi obligaţiile părţilor contractului de arendă
Articolul 918. Drepturile părţilor
(1) Arendatorul este în drept să verifice oricînd modul în care arendaşul exploatează bunurile sale date în arendă, fără a interveni în activitatea curentă a acestuia, şi să obţină informaţia necesară.
(2) Bunurile agricole, altele decît terenurile, transmise arendaşului, dar nefolosite în procesul tehnologic de producţie, pot fi conservate ori vîndute cu consimţămîntul arendatorului. Cheltuielile ce ţin de conservarea sau vînzarea acestor bunuri se trec în contul plăţii pentru arendă în cazul în care contractul nu prevede altfel.
(3) Arendaşul (sau deţinătorul terenului vecin cu cel arendat) are dreptul prioritar la încheierea contractului de arendă pe un nou termen în cazul în care:
a) şi-a onorat obligaţiile contractuale luate anterior;
b) bunurile arendate se dau în arendă pe un nou termen;
c) acceptă noile clauze contractuale stabilite de arendator.
(4) Arendaşul are drept de preemţiune în cazul vînzării de către arendatorul proprietar a bunurilor date în arendă.
(5) Dispoziţiile alin.(4) nu se aplică dacă arenda este inopozabilă terţului cumpărător. Dreptul arendaşului de a cere repararea prejudiciului de la arendatorul care a încălcat dreptul de preemţiune rămîne neafectat.
Articolul 919. Obligaţiile părţilor
(1) Arendatorul este obligat:
a) să predea bunurile agricole date în arendă în termenele şi în condiţiile stipulate în contract;
b) să acţioneze într-o manieră care să nu împiedice folosinţa normală a bunurilor date în arendă;
c) să plătească arendaşului, în cazul rezoluţiunii arendei înainte de încheierea anului agricol, valoarea fructelor care, deşi încă neseparate, vor putea fi separate înainte de sfîrşitul anului agricol în condiţiile unei gospodăriri normale;
d) să predea arendaşului cartea istoriei cîmpurilor, întocmită cu cel puţin 3 ani pînă la data încheierii contractului de arendă;
e) să execute alte condiţii prevăzute de legislaţie sau de contract.
(2) La încheierea contractului de arendă, arendatorul este obligat să informeze arendaşul despre drepturile terţilor asupra bunurilor date în arendă. Nerespectarea acestei prevederi acordă arendaşului dreptul la reducerea mărimii plăţii pentru arendă sau la rezoluţiunea arendei, precum şi la despăgubiri, cu excepţia cazului cînd arendaşul cunoştea sau, în mod rezonabil, trebuia să cunoască existenţa dreptului terţilor.
(3) Arendaşul este obligat:
a) sa folosească bunurile arendate ca un bun proprietar, conform clauzelor contractului;
b) să menţină potenţialul productiv al bunurilor arendate, să le restituie, la expirarea termenului stipulat în contract, în starea corespunzătoare clauzelor contractului, ţinîndu-se cont de gradul de uzură;
c) să achite plata pentru arendă în termenul şi în modul stabilit;
d) să achite impozitele şi alte plăţi prevăzute de legislaţie, în cazul în care contractul nu prevede altfel;
e) să predea arendatorului cartea istoriei cîmpurilor, întocmită cu cel puţin 3 ani pînă la data încetării sau rezoluţiunii arendei;
f) să respecte alte condiţii prevăzute de legislaţie sau de contract.
Articolul 920. Încetarea arendei
(1) Arenda încetează odată cu expirarea termenului pentru care a fost convenită.
(2) Încetarea arendei înainte de termen are loc în conformitate cu legea sau contractul.
Articolul 921. Rezoluţiunea arendei
(1) Afară de alte cazuri prevăzute de lege sau contract, arendatorul are dreptul de a declara rezoluţiunea arendei dacă arendaşul:
a) nu a notat arenda în registrul bunurilor imobile sau, după caz, nu a înregistrat contractul în registrul contractelor de arendă în termenul prevăzut la art.916 alin.(5);
b) refuză fără justificare să ia în arendă bunurile agricole stipulate în contract;
c) a înrăutăţit starea bunurilor astfel, încît ea nu poate fi restabilită pînă la expirarea termenului arendei.
(4) Arendaşul are dreptul să declare rezoluţiunea arendei în cazul în care:
a) arendatorul refuză să dea în arendă bunurile stipulate în contract, nu le-a transmis la timp ori face imposibilă exploatarea bunurilor arendate, cu excepţia cazului în care aceste împrejurări sînt imputabile arendaşului;
b) bunurile arendate au ajuns într-o stare inutilizabilă din cauza unor evenimente în afara controlului său.
Articolul 9211. Consecinţele rezoluţiunii arendei unui teren
Dacă rezoluţiunea arendei unui teren agricol are loc pînă la încheierea anului agricol, arendatorul este obligat să plătească arendaşului valoarea fructelor care, deşi încă neseparate, vor putea fi separate înainte de sfîrşitul anului în condiţiile unei gospodăriri normale. La compensarea valorii fructelor se iau în calcul şi datoriile părţilor la momentul rezoluţiunii arendei.
Secţiunea a 4-a
Plata pentru arenda terenurilor agricole.
Cuantumul şi modul de achitare.
Subarenda terenurilor agricole
Articolul 9212. Plata pentru arenda terenurilor agricole
(1) Plata pentru arenda terenurilor agricole se stabileşte în unităţi băneşti, se face în natură, în bani sau în natură şi în bani ori într-o altă formă, potrivit acordului dintre părţile contractante, şi se efectuează în termenul şi în locul prevăzute în contractul de arendă.
(2) Plata în natură pentru arenda terenurilor agricole se stabileşte într-o cantitate determinată de produse agricole sau într-un procent determinat din volumul producţiei. Produsele cu care se plăteşte arenda se stabilesc de către părţi, în funcţie de specificul activităţii agricole şi de zonă.
(3) Termenele şi locul efectuării plăţii în natură pentru arenda terenurilor agricole, precum şi calitatea produselor se stabilesc de către părţi în contract, în funcţie de felul produselor şi de specificul obţinerii acestora.
(4) Producţia agricolă eliberată de către arendaş în contul plăţii pentru arenda terenurilor agricole se estimează la preţuri ce nu le depăşesc pe cele în vigoare pe piaţa locală la această producţie la momentul eliberării ei, în cazul în care contractul nu prevede altfel.
Articolul 9213. Repartizarea contractuală a riscurilor
(1) În contractul de arendă părţile contractante pot stabili, de comun acord, cazurile şi limitele suportării prejudiciilor cauzate de calamităţi naturale.
(2) De comun acord, părţile pot să prevadă repartizarea pierderilor, totale sau parţiale, ale bunurilor arendate, ca urmare a unor evenimente în afara controlului arendaşului care fac imposibilă sau dificilă executarea obligaţiilor uneia dintre părţi.
Articolul 9214. Reducerea arendei
Dacă mai mult de jumătate din fructele obţinute prin arendare pier din cauza unui eveniment în afara controlului arendaşului, acesta este în drept să reducă proporţional plata arendei pentru perioada respectivă. Dreptul la reducere subzistă doar pînă la separarea fructelor.
Articolul 9215. Dreptul de amanet al arendatorului
(1) Arendatorul, în vederea garantării creanţelor sale ce decurg din contractul de arendă, are drept de amanet asupra bunurilor aduse de arendaş şi asupra fructelor bunului arendat.
(2) Amanetul arendatorului nu este opozabil creditorului gajist care şi-a înregistrat gajul înainte de scadenţa creanţei invocate pentru exercitarea amanetului.
Articolul 9216. Subarenda terenurilor agricole
(1) Pentru transmiterea terenurilor agricole în subarendă, arendaşul este obligat să obţină încuviinţarea arendatorului şi să încheie un contract separat. În caz de nerespectare a acestei obligaţii, arendatorul are dreptul la rezoluţiunea arendei şi restituirea posesiei terenurilor agricole de la arendaş sau, după caz, subarendaş.
(2) Arendatorul va indica în încuviinţarea sa terenurile agricole care pot fi date în subarendă, precum şi termenul şi scopul subarendei.
(3) Contractul de subarendă a terenurilor agricole va conţine informaţii despre contractul de arendă şi încuviinţarea arendatorului în al cărei temei a fost încheiat contractul de subarendă.
(4) Darea în subarendă a terenurilor agricole arendate nu absolvă arendaşul de răspunderea faţă de arendator.
(5) Termenul subarendei terenurilor agricole nu poate depăşi termenul contractului de arendă.
(6) Subarenda de către subarendaş nu se admite.
Secţiunea a 5-a
Modul de folosire a bunurilor agricole arendate
Articolul 9217. Transmiterea bunurilor agricole în arendă
(1) Arendatorul este obligat să transmită arendaşului în posesie şi folosinţă bunurile în starea ce corespunde cerinţelor prevăzute de contract.
(2) În cazul în care viciile materiale şi viciile juridice ale bunurilor agricole arendate au fost stipulate în contract sau arendaşul le-a cunoscut sau trebuia, în mod rezonabil, să le cunoască pe altă cale, arendatorul este absolvit de răspundere.
(3) În cazul în care arendatorul, în termenul stabilit, nu semnează actul de predare-primire a bunurilor arendate, arendaşul este în drept să ceară aceste bunuri, precum şi repararea prejudiciilor cauzate prin întîrziere, ori să ceară rezoluţiunea arendei şi repararea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea contractului de arendă.
Articolul 9218. Cumpărarea bunului agricol de către arendaş
În cazul în care, pe durata termenului de arendă, arendaşul şi arendatorul încheie contract de vînzare-cumpărare cu privire la bunul agricol arendat, clauza care prevede că plata de arendă plătită anterior vînzării se deduce din preţ este nulă.
Articolul 9219. Restituirea bunurilor agricole arendate
(1) Restituirea bunurilor agricole arendate se efectuează în baza actului de predare-primire, întocmit conform art.913.
(2) La expirarea termenului arendei, arendaşul este obligat să restituie arendatorului bunurile agricole arendate în starea în care le-a preluat, ţinîndu-se cont de uzura bunurilor (bonitatea solului), specificată în contract.
(3) Arendaşul este în drept să separe îmbunătăţirile bunurilor agricole arendate efectuate cu permisiunea arendatorului, care pot fi separate fără a deteriora bunurile, ori să ceară compensarea valorii lor de către arendator în cazul care contractul nu prevede altfel.
Secţiunea a 6-a
Darea în arendă a terenurilor agricole proprietate
a statului sau a unităţii administrativ-teritoriale
Articolul 92110. Darea în arendă a terenurilor agricole proprietate a statului sau a unităţii administrativ-teritoriale
(1) Terenurile agricole proprietate a statului sau a unităţii administrativ-teritoriale se dau în arendă de către Guvern ori entitatea în gestiunea căreia se află sau, după caz, de către autorităţile administraţiei publice locale, în limitele competenţei şi în condiţiile legislaţiei.
(2) Arendarea terenurilor agricole proprietate a statului sau a unităţii administrativ-teritoriale se face prin licitaţie publică dacă legea nu prevede un alt mod.
(3) Plata anuală pentru arenda terenurilor agricole proprietate a statului sau a unităţii administrativ-teritoriale constituie cel puţin 2% din preţul normativ al terenului dat în arendă. În caz de nerespectare a acestor cerinţe minime, se consideră că plata de arendă este egală cu cerinţa minimă stabilită de lege.
Secţiunea a 7-a
Particularităţile arendei bunurilor agricole,
altele decît terenurile
Articolul 92111. Modul de calculare a plăţii pentru arenda bunurilor agricole, altele decît terenurile
(1) Modul de calculare a cuantumului plăţii pentru arenda bunurilor agricole, altele decît terenurile, se stabileşte de către Guvern, în funcţie de gradul de uzură al bunurilor.
(2) La arendarea bunurilor agricole, altele decît terenurile, arendaşul este obligat să calculeze uzura acestora şi s-o reflecte în contul său extrabilanţier.
(3) În sensul prezentei secţiuni, prin uzură a bunurilor agricole se înţelege reducerea valorii bunurilor agricole, altele decît terenurile, prin întrebuinţarea îndelungată a acestora.
Articolul 92112. Modul de achitare a plăţii pentru arendă
(1) Modul de achitare a plăţii pentru arenda bunurilor agricole, altele decît terenurile, se stabileşte prin acordul părţilor contractante. Plata se achită anual sau se acumulează la contul de bilanţ al arendaşului.
(2) În cazul în care plata pentru arendă se acumulează la contul de bilanţ al arendaşului, acesta, cu acordul arendatorului, efectuează reparaţia capitală, reconstrucţia sau renovarea bunurilor agricole arendate, altele decît terenurile, şi procură bunuri noi.
Articolul 92113. Folosirea bunurilor agricole arendate, altele decît terenurile
(1) Arendaşul foloseşte bunurile agricole arendate, altele decît terenurile, conform condiţiilor stipulate în contract.
(2) Arendatorul dă în arendă bunurile agricole, altele decît terenurile, în starea corespunzătoare stipulată în contract.
(3) Dacă în timpul arendei bunurile agricole, altele decît terenurile, necesită reparaţie curentă, aceasta se efectuează din contul arendaşului.
(4) Arendaşul ia în evidenţă bunurile agricole arendate, altele decît terenurile, la conturile extrabilanţiere respective şi le asigură de răspundere civilă în modul stabilit.
(5) În perioada arendării mijloacelor de transport şi a tehnicii agricole, arendaşul se consideră posesor legal al acestora şi poartă răspundere civilă pentru deteriorarea lor.
(6) Fără consimţămîntul arendatorului se interzice casarea, gajarea, vînzarea, precum şi înstrăinarea în orice alt mod a bunurilor agricole arendate, altele decît terenurile.
Articolul 92114. Reparaţia capitală
(1) Arendatorul este obligat să efectueze reparaţia capitală a bunurilor agricole date în arendă, altele decît terenurile, în cazul în care contractul nu prevede altfel.
(2) Nerespectarea de către arendator a obligaţiei prevăzute la alin.(1) acordă arendaşului dreptul de a efectua reparaţia capitală din cont propriu şi de a trece cheltuielile suportate în contul plăţii pentru arenda bunurilor agricole.
Articolul 92115. Expirarea termenului arendei bunurilor agricole, altele decît terenurile. Restituirea bunurilor
(1) La expirarea termenului arendei bunurilor agricole, altele decît terenurile, arendaşul este obligat să le restituie arendatorului în starea în care le-a preluat, ţinîndu-se cont de gradul de uzură.
(2) În cazul în care, conform contractului, plata pentru arenda bunurilor agricole, altele decît terenurile, se acumulează la contul de bilanţ al arendaşului, arendaşul, la expirarea termenului arendei, prin acordul părţilor, restituie arendatorului, prin mijloace băneşti ori prin alte bunuri din proprietatea sa, plata pentru arendă neachitată, precum şi sumele destinate reparaţiei capitale a bunurilor agricole, altele decît terenurile, dar neutilizate în acest scop.
(3) În cazul arendării mijloacelor circulante, la expirarea termenului arendei, arendaşul este obligat să le restituie arendatorului în natură, ţinîndu-se cont de uzură, sau să restituie echivalentul în bani al acestor mijloace.
Capitolul X
LEASINGUL
Articolul 922. Contractul de leasing
(1) Prin contractul de leasing, o parte (locator) se obligă să asigure celeilalte părţi (locatar), în decursul unui termen convenit care depăşeşte 1 an (termenul de leasing), posesia şi folosinţa unui bun cumpărat de locator, precum şi să acorde locatarului opţiunea de a dobîndi în proprietate bunul, de a prelungi termenul de leasing ori de a restitui bunul la expirarea termenului de leasing, iar locatarul se obligă să efectueze plăţile periodice convenite (rate de leasing).
(2) Rata de leasing reprezintă plata periodică compusă dintr-o cotă-parte din valoarea de intrare a bunului şi dobînda de leasing.
(3) Valoarea de intrare a bunului este compusă din costul la care a fost cumpărat bunul de către locator, inclusiv taxele şi impozitele prevăzute de lege (cu excepţia celor care, conform legii, urmează a fi restituite locatorului), precum şi, după caz, orice alte cheltuieli acoperite de locator aferente cumpărării, predării şi punerii în funcţiune a bunului prevăzute de contractul de leasing.
(4) Valoarea reziduală reprezintă suma, adiţională la ratele de leasing, care, dacă este stipulată expres în contractul de leasing, trebuie plătită de către locatar în folosul locatorului în cazul exercitării opţiunii de dobîndire a proprietăţii.
(5) Valoarea totală reprezintă suma tuturor plăţilor programate a fi efectuate de către locatar în folosul locatorului conform contractului de leasing, inclusiv toate ratele de leasing, avansurile, comisioanele prevăzute de contractul de leasing în sarcina locatarului, la care se adaugă, dacă s-a stipulat expres, valoarea reziduală.
Articolul 923. Domeniul de aplicare
(1) Contractul care corespunde dispoziţiilor art.922 alin.(1) se consideră contract de leasing chiar dacă părţile au exclus sau au supus unor limitări opţiunea de a prelungi termenul de leasing.
(2) Contractului de leasing i se aplică, în mod corespunzător, dispoziţiile legale privind contractul de locaţiune.
(3) Dispoziţiile art.869 se aplică în mod corespunzător dobînzii de leasing.
(4) Dispoziţiile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care locatorul dobîndeşte bunul prin contract de antrepriză ori alt contract cu titlu oneros.
(5) Vînzătorul poate întruni calitatea de locatar în cazul în care ia în leasing bunul vîndut de el (lease-back).
Articolul 924. Dreptul locatorului la informare. Schimbarea situaţiei materiale a locatarului
(1) Locatorul are dreptul să solicite locatarului documente care reflectă starea lui financiară şi/sau starea bunului solicitat de locatar şi să verifice starea financiară a locatarului şi/sau starea bunului solicitat de locatar.
(2) Locatorul are dreptul să declare rezoluţiunea şi să fie eliberat de obligaţia de a transmite bunul în posesia şi folosinţa locatarului în cazul în care situaţia materială a acestuia se înrăutăţeşte substanţial, fapt ce ar periclita executarea de către acesta a obligaţiilor sale contractuale, chiar dacă înrăutăţirea s-a produs înainte de încheierea contractului şi a devenit cunoscută locatorului ulterior.
Articolul 925. Încheierea, forma şi conţinutul contractului de leasing
(1) Contractul de leasing se încheie în scris. Dacă pentru vînzarea bunului legea cere o anumită formă sub sancţiunea nulităţii, atunci aceeaşi cerinţă de formă se aplică şi contractului de leasing care are ca obiect asemenea bun.
(2) Din contractul de leasing trebuie să rezulte:
a) valoarea de intrare a bunului;
b) valoarea totală;
c) dobînda de leasing;
d) termenul de leasing;
e) mărimea ratelor de leasing şi scadenţa acestora.
Articolul 926. Bunul transmis în leasing
(1) Bunurile consumptibile pot fi transmise în leasing doar ca parte a unei universalităţi care conţine predominant bunuri neconsumptibile.
(2) Bunul mobil care face obiectul contractului de leasing conservă natura mobiliară pe durata aflării în leasing, chiar dacă este anexat sau încorporat într-un imobil, în măsura în care nu-şi pierde individualitatea.
Articolul 927. Dreptul de alegere al locatarului
(1) Dreptul de alegere a bunului şi/sau a vînzătorului aparţine locatarului. În acest caz, locatorul trebuie să coordoneze în mod rezonabil cu locatarul cuprinsul contractului de vînzare-cumpărare.
(2) Dacă a furnizat specificaţiile bunului sau producerii sale către locator sau vînzător, locatarul este obligat să despăgubească locatorul sau, după caz, vînzătorul în caz că respectarea de către locator sau, după caz, vînzător a respectivelor specificaţii a generat pretenţii ale terţilor ale căror drepturi asupra obiectului de proprietate intelectuală sau alte drepturi au fost astfel încălcate.
Articolul 928. Drepturile locatarului faţă de vînzător
(1) Locatorul trebuie să se asigure că locatarul poate exercita în mod efectiv faţă de vînzător drepturile de cumpărător al bunului în măsura necesară pentru ca locatarul de sine stătător:
a) să intre în posesia bunului la începutul termenului de leasing; şi
b) să se bucure de posesia şi folosinţa continuă paşnică şi utilă a bunului, inclusiv să beneficieze de remedierea viciilor bunului vîndut ori înlocuirea bunului viciat în condiţiile contractului de vînzare-cumpărare.
(2) Locatarul beneficiază de drepturile de cumpărător al bunului dacă este parte contractantă sau este numit ca terţ beneficiar al acestor drepturi în contractul de vînzare-cumpărare. Vînzătorul nu răspunde în faţa locatorului şi a locatarului pentru acelaşi prejudiciu.
(3) Dacă locatarul nu este numit ca terţ beneficiar al drepturilor de cumpărător, locatorul poartă personal faţă de locatar obligaţiile prevăzute la alin.(1) pînă la data în care locatorul îi cesionează sau îi acordă pe altă cale locatarului aceste drepturi contra vînzătorului.
(4) Din momentul în care vînzătorul a cunoscut că locatarul beneficiază de drepturile de cumpărător în condiţiile prezentului articol, modificarea sau rezoluţiunea vînzării-cumpărării nu produce efecte juridice fără consimţămîntul locatorului şi al locatarului. Din acelaşi moment, înlocuirea bunului viciat cu altul de către vînzător nu poate avea loc fără consimţămîntul locatorului şi al locatarului.
(5) Orice clauză în contractul de leasing care derogă de la dispoziţiile prezentului articol în detrimentul locatarului consumator este lovită de nulitate absolută.