Anexa nr.4 Obiective de calitate şi criterii de agregare a datelor, precum şi metode de referinţă pentru evaluarea concentraţiilor poluanţilor atmosferici

Anexa nr.5 Criterii de amplasare a punctelor de prelevare pentru poluanţii atmosferici

Anexa nr.6 Criterii de determinare a numărului minim de puncte de prelevare pentru măsurările fixe ale poluanţilor atmosferici

Anexa nr.7 Informaţiile care urmează a fi incluse în planurile privind calitatea aerului şi în planurile de menţinere a calităţii aerului

Anexa nr.8 Informarea publicului

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Prezenta lege transpune parţial Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător şi un aer mai curat pentru Europa (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 152 din 11 iunie 2008) şi Directiva 2004/107/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind arsenicul, cadmiul, mercurul, nichelul şi hidrocarburile aromatice policiclice în aerul înconjurător (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 23 din 26 ianuarie 2005), aşa cum au fost modificate ultima oară prin Directiva (UE) 2015/1480 a Comisiei din 28 august 2015.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Scopul legii

Scopul prezentei legi constă în crearea cadrului juridic în vederea consolidării capacităţilor instituţionale de monitorizare şi de evaluare a calităţii aerului atmosferic pentru identificarea şi punerea în aplicare a măsurilor eficiente de reducere a emisiilor de poluanţi atmosferici la niveluri care să minimizeze efectele nocive asupra sănătăţii umane şi a mediului ca întreg.

Articolul 2. Obiectul şi domeniul de aplicare

(1) Prezenta lege reglementează măsuri la nivel naţional privind:

a) monitorizarea şi evaluarea calităţii aerului atmosferic pe întreg teritoriul ţării pe baza unor metode şi criterii comune, stabilite în conformitate cu prevederile standardelor Uniunii Europene şi ale tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;

b) obţinerea informaţiilor referitoare la calitatea aerului atmosferic pentru a contribui la combaterea poluării aerului şi a efectelor negative cauzate de aceasta, precum şi pentru a monitoriza pe termen lung tendinţele şi îmbunătăţirile rezultate din măsurile luate la nivel naţional şi regional;

c) furnizarea către public a informaţiei privind calitatea aerului atmosferic;

d) menţinerea calităţii aerului acolo unde aceasta corespunde standardelor privind calitatea aerului atmosferic, stabilite în anexa nr.2, şi îmbunătăţirea acesteia în alte cazuri;

e) asigurarea cooperării cu statele vecine în vederea reducerii poluării aerului atmosferic;

f) asigurarea realizării angajamentelor asumate în cadrul tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(2) Prezenta lege stabileşte normative, regimuri de evaluare şi regimuri de gestionare a calităţii aerului atmosferic, criterii privind delimitarea teritoriului Republicii Moldova în zone şi aglomerări, precum şi măsuri de protecţie pentru menţinerea calităţii aerului atmosferic conform standardelor Uniunii Europene.

(3) Prevederile prezentei legi nu se aplică calităţii aerului interior şi la locurile de muncă, reglementată prin regulamente sanitare privind calitatea aerului interior şi prin norme în materie de securitate şi sănătate la locul de muncă.

(4) Autorizarea şi controlul emisiilor în aerul atmosferic sunt reglementate prin alte acte normative.

Articolul 3. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii:

aer atmosferic – amestec de gaze care alcătuiesc stratul inferior al atmosferei pământului (în sensul prezentei legi – troposferă);

aglomerare – zonă urbană cu o populaţie al cărei număr este egal cu sau depăşeşte 250000 de locuitori şi cu o densitate a populaţiei pe km² care justifică necesitatea evaluării şi gestionării calităţii aerului atmosferic;

compuşi organici volatili (COV) – compuşi organici proveniţi din surse antropogene şi biogene, alţii decât metanul, care pot produce oxidanţi fotochimici prin reacţie cu oxizii de azot în prezenţa luminii solare;

contribuţii din surse naturale – emisii de poluanţi atmosferici care nu rezultă direct sau indirect din activităţi umane, incluzând evenimente naturale cum ar fi activităţile seismice, incendiile de pe terenuri necultivate, furtunile, resuspensia sau transportul în atmosferă al particulelor naturale care provin din regiuni uscate;

depuneri totale sau acumulate – cantitatea totală de poluanţi care este transferată din atmosferă pe suprafeţe precum sol, vegetaţie, apă, clădiri etc., pe o anumită arie, într-un anumit interval de timp;

emisii din surse difuze de poluare – emisii eliberate în aerul atmosferic din surse de emisii nedirijate de poluanţi atmosferici, cum sunt sursele de emisii fugitive, sursele naturale de emisii şi alte surse care nu au fost definite specific;

hidrocarburi aromatice policiclice – compuşi organici formaţi în totalitate din carbon şi hidrogen, alcătuiţi din cel puţin două cicluri aromatice condensate;

inventarul naţional al emisiilor de poluanţi atmosferici – instrument de monitorizare a emisiilor de poluanţi atmosferici estimate la nivel naţional;

marjă de toleranță – procentul din valoarea-limită cu care poate fi depăşită această valoare conform prevederilor prezentei legi;

măsurări fixe – măsurări efectuate în puncte fixe, fie continuu, fie prin prelevări aleatorii, pentru a determina nivelurile concentraţiilor poluanţilor atmosferici, în conformitate cu obiectivele relevante de calitate a datelor;

măsurări indicative – măsurări care respectă obiectivele de calitate a datelor, cu utilizarea metodelor alternative, care completează informaţiile obţinute din măsurările fixe;

mercur total gazos – vapori de mercur elementar şi radicali gazoşi de mercur care au o presiune de vapori suficient de mare pentru a exista în faza gazoasă;

modelare – utilizare de reprezentări matematice ale proceselor fizice şi chimice din atmosferă în vederea estimării cantitative a dispersiei şi a impactului poluanţilor atmosferici;

nivel – concentraţia unui poluant atmosferic sau depunerile acestuia pe suprafeţe într-o perioadă de timp dată;

nivel critic – nivel stabilit pe baza cunoştinţelor ştiinţifice, care, dacă este depăşit, poate produce efecte adverse directe asupra anumitor receptori, cum ar fi copacii, plantele sau ecosistemele naturale, dar nu şi asupra oamenilor;

obiectiv pe termen lung (OTL) – nivel care trebuie să fie atins pe termen lung, cu excepţia cazurilor în care acest fapt nu este realizabil prin măsuri proporţionate, cu scopul de a asigura o protecţie efectivă a sănătăţii umane şi a mediului;

operator – orice persoană fizică sau juridică care exploatează instalaţii şi/sau gestionează o activitate cu impact asupra calităţii aerului atmosferic;

oxizi de azot – suma concentraţiilor volumice (ppbv) de monoxid de azot (oxid nitric) şi de dioxid de azot, exprimată în unităţi de concentraţie masică a dioxidului de azot (ľq/m³);

planuri privind calitatea aerului – planuri ce stabilesc măsuri pentru a atinge valorile-limită sau valorile-ţintă;

PM₁₀ – particule în suspensie care trec printr-un orificiu de selectare a dimensiunii, astfel cum este definit de metoda de referinţă pentru prelevarea şi măsurarea PM₁₀, cu un randament de separare de 50% pentru un diametru aerodinamic de 10 ľm;

PM_2,5 – particule în suspensie care trec printr-un orificiu de selectare a dimensiunii, astfel cum este definit de metoda de referinţă pentru prelevarea şi măsurarea PM_2,5, cu un randament de separare de 50% pentru un diametru aerodinamic de 2,5 ľm;

prag de alertă – nivel la care, dacă este depăşit, expunerea pe termen scurt a populaţiei în general prezintă un risc pentru sănătatea umană şi la care trebuie să se acţioneze imediat;

prag de informare – nivel la care, dacă este depăşit, expunerea pe termen scurt prezintă un risc pentru sănătatea anumitor grupuri ale populaţiei deosebit de sensibile şi pentru care este necesară informarea imediată şi adecvată;

prag superior de evaluare (PSE) – nivel sub care, pentru a evalua calitatea aerului atmosferic, se poate utiliza o combinaţie de măsurări fixe şi tehnici de modelare şi/sau măsurări indicative;

prag inferior de evaluare(PIE) – nivel sub care, pentru a evalua calitatea aerului atmosferic, este suficientă utilizarea tehnicilor de modelare sau de estimare obiectivă;

rezoluţie spaţială – distribuţia geografică şi densitatea informaţiilor şi/sau a datelor;

staţie de monitorizare – echipament fix sau mobil pentru prelevarea mostrelor din unul sau mai multe puncte de prelevare de pe aceeaşi arie, care efectuează măsurări ale concentraţiilor poluanţilor atmosferici;

substanţe precursoare ale ozonului – substanţe care contribuie la formarea ozonului de la nivelul solului (ozonul troposferic);

ţinta naţională de reducere a expunerii – reducere procentuală a expunerii medii a populaţiei, stabilită pentru anul de referinţă cu scopul de a reduce efectele dăunătoare asupra sănătăţii umane, care trebuie să fie atinsă, acolo unde este posibil, într-o perioadă dată;

valoare-limită – nivel stabilit pe baza cunoştinţelor ştiinţifice în scopul evitării şi prevenirii producerii unor evenimente dăunătoare, precum şi în scopul reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii umane şi a mediului ca întreg, care se atinge într-o perioadă dată şi care nu trebuie depăşit odată ce a fost atins;

valoare-ţintă – nivel stabilit în scopul evitării şi prevenirii producerii unor evenimente dăunătoare, precum şi în scopul reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii umane şi a mediului ca întreg, care trebuie să fie atins, acolo unde este posibil, într-o perioadă dată;

zonă – o parte a teritoriului ţării, delimitată în scopul monitorizării, evaluării şi gestionării calităţii aerului atmosferic.

Articolul 4. Principiile de bază

La executarea prezentei legi se respectă următoarele principii:

a) principiul gestionării durabile a calităţii aerului atmosferic;

b) principiul prevenirii poluării aerului atmosferic;

c) principiul precauţiei în luarea deciziilor;

d) principiul "poluatorul plăteşte";

e) principiul transparenţei şi accesibilităţii informaţiilor şi datelor.

Articolul 5. Delimitarea zonelor şi aglomerărilor

(1) În scopul monitorizării, evaluării şi gestionării calităţii aerului atmosferic, pe întreg teritoriul Republicii Moldova se delimitează zone de evaluare şi zone de gestionare a calităţii aerului atmosferic, precum şi aglomerări.

(2) Identificarea şi delimitarea zonelor şi a aglomerărilor se efectuează de către Agenţia de Mediu în baza datelor evaluării preliminare a calităţii aerului atmosferic, colectate de Instituţia Publică Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu în conformitate cu Regulamentul privind monitorizarea şi gestionarea calităţii aerului atmosferic, aprobat de Guvern.

(3) În baza zonelor şi a aglomerărilor delimitate se constituie Reţeaua Naţională de Monitorizare a Calităţii Aerului (în continuare – RNMCA), în conformitate cu Regulamentul privind monitorizarea şi gestionarea calităţii aerului atmosferic.

[Art.5 alin.(2) în redacţia Legii nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 25.04.2026]

Articolul 6. Sistemul de evaluare şi gestionare a calităţii aerului atmosferic

(1) Punerea în aplicare a prevederilor prezentei legi la nivel naţional se realizează prin două sisteme integrate, care asigură cadrul organizatoric, instituţional şi legal de cooperare între autorităţile şi instituţiile publice cu competenţe în domeniu, în scopul evaluării şi gestionării calităţii aerului pe întreg teritoriul ţării, precum şi în scopul informării publicului cu privire la calitatea aerului atmosferic. Aceste sisteme sunt:

a) Sistemul Naţional de Monitorizare şi Gestionare Integrată a Calităţii Aerului;

b) Sistemul Naţional de Inventariere a Emisiilor de Poluanţi Atmosferici.

(2) Sistemul Naţional de Monitorizare şi Gestionare Integrată a Calităţii Aerului (în continuare – SNMGICA) asigură cadrul instituţional, normativ şi procedural pentru desfăşurarea activităţilor de monitorizare şi gestionare a calităţii aerului atmosferic pe teritoriul Republicii Moldova în vederea atingerii următoarelor obiective:

a) asigurarea evaluării calităţii aerului atmosferic în zonele şi aglomerările de pe întreg teritoriul ţării, conform art.19 şi 20;

b) asigurarea monitorizării calităţii aerului atmosferic prin RNMCA, conform art.25;

c) realizarea măsurilor de reducere a poluării aerului atmosferic prin aplicarea regimurilor de gestionare a calităţii aerului atmosferic, conform art.29 şi 30;

d) obţinerea de informaţii veridice în timp real cu privire la calitatea aerului atmosferic pentru informarea autorităţilor publice şi a publicului larg.

(3) Sistemul Naţional de Inventariere a Emisiilor de Poluanţi Atmosferici (în continuare – SNIEPA) asigură cadrul instituţional, normativ şi procedural pentru realizarea inventarelor privind emisiile de poluanţi atmosferici pe întreg teritoriul ţării şi pentru raportarea inventarului naţional al emisiilor de poluanţi atmosferici în conformitate cu prevederile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Capitolul II

ATRIBUŢII ŞI RESPONSABILITĂŢI

Articolul 7. Atribuţiile Guvernului

Guvernul:

a) determină obiectivele şi stabileşte direcţiile prioritare ale politicii de stat în domeniul protecţiei aerului atmosferic;

b) coordonează activitatea tuturor autorităţilor publice cu atribuţii în domeniul calităţii aerului atmosferic;

c) aprobă cadrul normativ şi instituţional pentru punerea în aplicare a prezentei legi;

d) aprobă delimitarea teritoriului Republicii Moldova în zone şi aglomerări, precum şi cadrul normativ privind instituirea şi funcţionarea RNMCA.

Articolul 8. Atribuţiile Ministerului Mediului

Ministerul Mediului este responsabil de implementarea politicii de stat în domeniul gestionării durabile a calităţii aerului atmosferic şi:

a) elaborează şi promovează politicile, cadrul normativ în domeniul calităţii aerului atmosferic şi constituie punctul de contact pentru tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;

b) asigură elaborarea, actualizarea şi aplicarea normelor şi a reglementărilor privind monitorizarea şi evaluarea emisiilor de poluanţi atmosferici, în temeiul şi pentru executarea legii;

c) asigură conlucrarea cu autorităţile şi instituţiile specializate în domeniile sănătăţii publice, agriculturii, economiei, transportului, industriei, energeticii, dezvoltării regionale în vederea implementării eficiente a legislaţiei în domeniul calităţii aerului atmosferic;

d) elaborează programul naţional de control al poluării atmosferice în conformitate cu prevederile Regulamentului privind reducerea emisiilor naţionale de anumiţi poluanţi atmosferici, aprobat de Guvern;

e) întocmeşte metodologia de elaborare a planurilor privind calitatea aerului şi a planurilor de menţinere a calităţii aerului, aprobată de Guvern;

f) coordonează funcţionarea SNMGICA, SNIEPA şi RNMCA;

g) coordonează raportul privind calitatea aerului atmosferic la nivel naţional, cu referire la toţi poluanţii care intră sub incidenţa prezentei legi, elaborat de către Agenţia de Mediu;

h) contribuie la asigurarea accesului autorităţilor publice şi al publicului larg la informaţia cu privire la calitatea aerului atmosferic;

i) elaborează şi promovează politici în scopul realizării angajamentelor asumate în cadrul tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;

j) informează Guvernul despre nivelul de depăşire a pragurilor de emisie în cazurile excepţionale;

k) coordonează inventarul naţional al emisiilor de poluanţi atmosferici şi asigură prezentarea acestuia, precum şi a raportului aferent, organismelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;

l) examinează şi coordonează, la propunerea Instituţiei Publice Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu, amplasarea punctelor fixe de monitorizare şi lista poluanţilor atmosferici evaluaţi în cadrul RNMCA;

m) pune la dispoziţia Ministerului Sănătăţii datele relevante privind calitatea aerului atmosferic, provenite din RNMCA, în scopul identificării şi evaluării riscurilor pentru sănătatea umană.

[Art.8 modificat prin Legea nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 25.04.2026]

Articolul 9. Atribuţiile Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:

a) elaborează şi include în programele de dezvoltare a agriculturii şi industriei alimentare prevederi şi măsuri care vizează reducerea impactului asupra calităţii aerului atmosferic şi a mediului ca întreg;

b) pune la dispoziţia Agenţiei de Mediu, la solicitare, informaţiile necesare elaborării inventarelor emisiilor provenite din activităţi specifice sectorului, inclusiv date privind implementarea activităţilor incluse în documentele de politici de mediu.

Articolul 10. Atribuţiile Ministerului Sănătăţii

(1) Ministerul Sănătăţii are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:

a) evaluează riscurile asupra stării de sănătate a populaţiei în relaţie cu calitatea aerului atmosferic şi elaborează măsuri de diminuare a impactului negativ al calităţii aerului atmosferic asupra sănătăţii;

b) participă la elaborarea şi actualizarea normelor şi a reglementărilor privind calitatea aerului atmosferic;

c) elaborează metodologiile de evaluare a riscurilor asupra stării de sănătate a populaţiei, vizând şi protecţia grupurilor sensibile ale populaţiei, ca urmare a expunerii la poluanţi atmosferici;

d) informează publicul cu privire la riscurile pentru sănătatea populaţiei în relaţie cu calitatea aerului atmosferic;

e) participă, în limita competenţelor, la elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor privind calitatea aerului şi a planurilor de menţinere a calităţii aerului, conform art.36 şi 37;

f) elaborează şi pune în aplicare, în cadrul programelor naţionale de control al bolilor, politici de prevenire a bolilor condiţionate de poluarea aerului atmosferic;

g) asigură colaborarea internaţională în domeniul calităţii aerului atmosferic şi sănătăţii şi raportează organismelor internaţionale specializate datele referitoare la starea de sănătate a populaţiei în relaţie cu calitatea aerului atmosferic;

h) stabileşte ţintele naţionale de reducere a expunerii populaţiei la diferiţi poluanţi atmosferici pentru a diminua efectele dăunătoare asupra sănătăţii, precum şi termenele de atingere a acestora;

i) poate efectua activităţi suplimentare de monitorizare şi evaluare a calităţii aerului atmosferic şi măsurări indicative, cu prelevare pasivă sau secvenţială în puncte fixe, pentru a evalua riscurile asupra stării de sănătate a populaţiei, conform prevederilor prezentei legi;

j) aprobă zone de protecţie sanitară în jurul întreprinderilor şi al instalaţiilor industriale, la o anumită distanţă de teritoriile protejate, zonele de odihnă şi de recreere a populaţiei, instituţiile balneare, medico-sanitare, preşcolare, de învăţământ şi casele de locuit, în scopul diminuării impactului poluanţilor atmosferici asupra sănătăţii populaţiei;

k) pune la dispoziţia Agenţiei de Mediu, la solicitare, informaţiile necesare elaborării inventarelor de emisii provenite din activităţi specifice sectorului, inclusiv date privind implementarea activităţilor incluse în programe şi strategii de mediu.

(2) În cazul în care este informat de către Instituţia Publică Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu cu privire la existenţa riscului de depăşire a pragului de alertă şi/sau a pragului de informare prevăzute în anexa nr.2, Ministerul Sănătăţii, prin intermediul Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică, evaluează în regim de urgenţă riscurile pentru sănătatea umană şi propune măsuri imediate şi preventive ce trebuie luate în vederea protecţiei sănătăţii umane.

[Art.10 alin.(2) în redacţia Legii nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 25.04.2026]

Articolul 11. Atribuţiile Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale

Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:

a) elaborează şi include în programele sectoriale pentru activităţile din transport, energetică şi dezvoltare regională, în limita competenţelor funcţionale, prevederi şi măsuri care vizează reducerea impactului asupra calităţii aerului atmosferic şi a mediului ca întreg, dezvoltând politici pentru susţinerea tehnologiilor mai puţin poluante şi a surselor regenerabile;

b) elaborează reglementări normative privind emisiile provenite de la vehiculele rutiere (Euro 5 şi Euro 6) şi stabileşte condiţiile tehnice pentru mijloacele de transport în vederea reducerii impactului emisiilor asupra calităţii aerului atmosferic;

c) elaborează reglementări tehnice privind transportul mărfurilor periculoase, inclusiv al celor care pot afecta calitatea aerului atmosferic;

d) pune la dispoziţia Agenţiei de Mediu, la solicitare, informaţiile necesare elaborării inventarelor emisiilor provenite din activităţi specifice sectorului, inclusiv date privind implementarea activităţilor incluse în documentele de politici de mediu.

Articolul 12. Atribuţiile Ministerului Economiei

Ministerul Economiei are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:

a) elaborează şi include în programele sectoriale pentru activităţile din industrie, în limita competenţelor funcţionale, prevederi şi măsuri care vizează reducerea impactului asupra calităţii aerului atmosferic şi a mediului ca întreg, dezvoltând politici pentru susţinerea tehnologiilor mai puţin poluante;

b) elaborează reglementări tehnice privind calitatea combustibililor şi norme privind punerea în aplicare a acestora, ţinând cont de necesitatea reducerii şi limitării poluării aerului atmosferic;

c) exercită funcţii de reglementare şi control privind proiectarea, construirea şi operarea instalaţiilor, echipamentelor şi utilajelor care pot afecta calitatea aerului atmosferic;

Articolul 13. Atribuţiile Agenţiei de Mediu

Agenţia de Mediu întreprinde măsuri de implementare a actelor normative în domeniul gestionării durabile a calităţii aerului atmosferic şi:

a) asigură implementarea cadrului normativ privind calitatea aerului atmosferic, monitorizează şi raportează periodic către Ministerul Mediului despre gradul de implementare a acestuia, prezintă propuneri de modificare a actelor normative în domeniu;

b) acordă suport Ministerului Mediului la elaborarea actelor normative privind evaluarea şi gestionarea calităţii aerului atmosferic;

c) până la data de 1 decembrie a fiecărui an, elaborează şi transmite spre avizare Ministerului Mediului raportul privind calitatea aerului atmosferic la nivel naţional pe anul anterior, cu referire la poluanţii ce intră sub incidenţa prezentei legi;

d) elaborează inventarul naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră, în conformitate cu prevederile Regulamentului privind instituirea şi funcţionarea Sistemului naţional de monitorizare şi raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi altor informaţii relevante pentru schimbările climatice, aprobat de Guvern, şi îl prezintă spre avizare Ministerului Mediului;

e) asigură funcţionarea SNMGICA şi SNIEPA;

f) împreună cu Instituţia Publică Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu, realizează clasificarea în regimuri de evaluare şi regimuri de gestionare a ariilor din zone şi aglomerări, pe baza rezultatelor măsurărilor şi a studiilor de modelare, conform prevederilor art.21 şi 29, şi o prezintă spre avizare Ministerului Mediului;

g) elaborează metodologia privind evaluarea şi validarea datelor de calitate a aerului atmosferic obţinute în urma monitorizării calităţii aerului atmosferic;

h) ţine Registrul naţional al emisiilor şi al transferului de poluanţi, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.373/2018 cu privire la Registrul naţional al emisiilor şi al transferului de poluanţi;

i) acordă suport autorităţilor administraţiei publice locale la elaborarea planurilor privind calitatea aerului la nivel local, le supune procedurii de evaluare strategică de mediu şi monitorizează, împreună cu Inspectoratul pentru Protecţia Mediului, implementarea acestora;

j) autorizează emisiile de poluanţi atmosferici în conformitate cu legislaţia în domeniul protecţiei mediului;

k) împreună cu Instituţia Publică Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu, elaborează informaţii şi rapoarte în formatele stabilite de Agenţia Europeană de Mediu, de Oficiul Statistic al Uniunii Europene (Eurostat), de secretariatele convenţiilor şi protocoalele în domeniul protecţiei aerului atmosferic la care Republica Moldova este parte şi le prezintă Ministerului Mediului;

l) coordonează amplasarea punctelor fixe de monitorizare stabilite de Instituţia Publică Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu şi lista poluanţilor atmosferici evaluaţi în cadrul RNMCA;

m) stabileşte lista unităţilor administrativ-teritoriale întocmită în urma clasificării în regimuri de gestionare a ariilor din zone şi aglomerări;

n) solicită şi primeşte gratuit, în condiţiile legii, date şi informaţii generalizate cu privire la calitatea aerului atmosferic;

o) organizează, împreună cu alte autorităţi publice şi cu organizaţii neguvernamentale, ateliere de instruire asupra implementării cerinţelor de calitate a aerului atmosferic, acţiuni de educaţie şi conştientizare ecologică a populaţiei în domeniul protecţiei aerului atmosferic.

[Art.13 în redacţia Legii nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 25.04.2026]

Articolul 14. Atribuţiile Inspectoratului pentru Protecţia Mediului

Inspectoratul pentru Protecţia Mediului are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:

a) asigură controlul în vederea respectării prevederilor prezentei legi;

b) acordă suport Ministerului Mediului la elaborarea actelor normative privind evaluarea şi gestionarea calităţii aerului atmosferic;

c) efectuează controlul realizării măsurilor de protecţie a aerului, stabilite în actele permisive cu privire la calitatea aerului atmosferic, eliberate de Agenţia de Mediu, în planurile privind calitatea aerului, precum şi în planurile de menţinere a calităţii aerului;

d) efectuează controlul privind stabilirea cauzelor poluării aerului atmosferic şi propune măsuri de remediere;

e) verifică procesul de raportare de către operatori a datelor despre emisiile de poluanţi atmosferici în Registrul naţional al emisiilor şi al transferului de poluanţi, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului 373/2018 cu privire la Registrul naţional al emisiilor şi al transferului de poluanţi;

f) verifică respectarea de către operatori a automonitorizării emisiilor de poluanţi atmosferici, efectuată cu utilizarea echipamentelor de măsurare prevăzute în actele de reglementare emise de autorităţile publice pentru protecţia mediului;

g) efectuează controale în modul şi limitele prevăzute de lege în vederea depistării şi contracarării activităţilor cu impact negativ asupra calităţii aerului atmosferic;

h) efectuează testarea, cu mijloace de măsurare omologate şi verificate metrologic, a emisiilor de poluanţi ale vehiculelor aflate în trafic rutier;

i) constată cazurile de încălcare a legislaţiei în domeniul protecţiei aerului atmosferic şi aplică sancţiuni conform actelor normative; calculează prejudiciul cauzat mediului ca urmare a încălcării actelor normative şi permisive cu privire la calitatea aerului atmosferic;

j) informează Ministerul Mediului şi Agenţia de Mediu în cazul constatării unor neconformităţi cu impact major asupra calităţii aerului atmosferic sau, la solicitarea acestora, prezintă informaţii referitoare la rezultatele controalelor efectuate, propune suspendarea şi retragerea actelor permisive eliberate în cazurile de neconformare constatate.

Articolul 15. Instituţia Publică Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu

Instituţia Publică Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:

a) asigură administrarea RNMCA, inclusiv a staţiei de monitorizare în context transfrontalier, conform Programului de cooperare pentru supravegherea şi evaluarea transportului pe distanţe lungi al poluanţilor atmosferici în Europa (EMEP);

b) asigură funcţionarea şi dezvoltarea Laboratorului privind calitatea aerului din cadrul Laboratorului de Referinţă de Mediu;

c) prestează servicii de laborator privind calitatea aerului, servicii de monitoring al emisiilor de poluanţi atmosferici la instalaţiile aflate în gestiunea operatorilor economici (automonitorizare);

d) realizează, prin intermediul Laboratorului privind calitatea aerului din cadrul Laboratorului de Referinţă de Mediu, programele anuale de monitoring al calităţii aerului atmosferic;

e) stabileşte amplasarea punctelor fixe de monitorizare şi lista poluanţilor atmosferici evaluaţi în cadrul RNMCA şi le consultă cu Agenţia de Mediu;

f) stabileşte şi delimitează zonele de protecţie ale punctelor fixe de măsurare a calităţii aerului atmosferic şi informează în acest sens autorităţile administraţiei publice locale şi alte autorităţi competente pentru a fi incluse în documentele de amenajare a teritoriului şi pentru a asigura respectarea regimului de protecţie şi funcţionarea corectă a punctelor fixe de măsurare;

g) transmite Agenţiei de Mediu, la solicitare, date şi informaţii privind calitatea aerului atmosferic, obţinute în urma realizării programelor de monitoring al calităţii aerului atmosferic, în scopul întocmirii rapoartelor privind calitatea aerului atmosferic la nivel naţional şi a inventarului naţional de emisii;

h) elaborează prognoze privind nivelul de poluare a aerului atmosferic;

i) informează Ministerul Sănătăţii privind existenţa riscului de depăşire a pragului de alertă şi/sau a pragului de informare în scopul identificării şi evaluării riscurilor pentru sănătatea umană;

j) asigură informarea publicului şi a autorităţilor publice interesate cu privire la calitatea aerului atmosferic şi nivelul de depăşire a pragurilor de emisie, inclusiv în cazurile excepţionale, elaborează avertizări şi asigură difuzarea acestora către operatorii economici, conform cadrului normativ, în cazul manifestării unor niveluri înalte de poluare, inclusiv în situaţiile în care este prognozată o creştere a concentraţiilor de poluanţi cauzată de condiţii meteorologice nefavorabile;

k) asigură acurateţea, corectitudinea şi caracterul complet al datelor colectate şi al informaţiilor furnizate, precum şi validarea primară a datelor obţinute în urma implementării programelor de monitoring;

l) transmite Agenţiei de Mediu, cu titlu gratuit, informaţii cu privire la climatul zonelor şi al aglomerărilor;

m) realizează prognoze meteorologice şi le transmite, cu titlu gratuit, Agenţiei de Mediu în scopul aplicării planurilor privind calitatea aerului şi al monitorizării efectelor măsurilor luate.

[Art.15 în redacţia Legii nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 25.04.2026]

Articolul 16. Atribuţiile Agenţiei "Moldsilva"

Agenţia "Moldsilva" are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:

a) coordonează procesul de implementare a principiilor de dezvoltare durabilă a fondului forestier, corelat cu datele de calitate a aerului atmosferic;

b) evaluează riscurile cu privire la starea vegetaţiei şi a pădurilor în corelare cu datele de calitate a aerului atmosferic, pe care le prezintă anual Agenţiei de Mediu;

c) participă la elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor privind calitatea aerului/planurilor de menţinere a calităţii aerului.

Articolul 17. Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale

(1) Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii:

a) organizează, la nivelul administraţiei publice locale de nivelul al doilea, în colaborare cu agenţiile teritoriale de mediu, elaborarea planurilor privind calitatea aerului/planurilor de menţinere a calităţii aerului în conformitate cu metodologia de elaborare a planurilor privind calitatea aerului şi a planurilor de menţinere a calităţii aerului; supun aceste planuri procedurii de evaluare strategică de mediu, efectuată în conformitate cu Legea nr.11/2017 privind evaluarea strategică de mediu, şi le prezintă spre aprobare consiliului local;

b) monitorizează, la nivelul administraţiei publice locale de nivelul al doilea, împreună cu organele teritoriale pentru protecţia mediului, implementarea planurilor privind calitatea aerului/planurilor de menţinere a calităţii aerului;

c) elaborează şi prezintă anual Agenţiei de Mediu raportul cu privire la realizarea planurilor privind calitatea aerului/planurilor de menţinere a calităţii aerului şi la efectele acestora;

d) contribuie, în comun cu autorităţile şi instituţiile cu competenţe în domeniu, la planificarea amplasamentului staţiilor de monitorizare şi la delimitarea zonelor de protecţie aferente în vederea includerii acestora în planurile de urbanism.

(2) Autorităţile publice locale de nivelul întâi asigură, la nivel local, respectarea dispoziţiilor prezentei legi în sfera lor de responsabilitate şi contribuie la realizarea atribuţiilor prevăzute la alin.(1).

Articolul 18. Responsabilităţile operatorilor

(1) Operatorii au următoarele responsabilităţi:

a) participă la elaborarea, la nivel local, a planurilor privind calitatea aerului/planurilor de menţinere a calităţii aerului şi respectă obligaţiile ce le revin prin acestea;

b) aplică măsurile de reducere a emisiilor de poluanţi atmosferici, prevăzute în planurile privind calitatea aerului;

c) anunţă neîntârziat Inspectoratul pentru Protecţia Mediului în cazul producerii unor avarii, accidente, incidente, opriri/porniri accidentale etc. şi în cazul înregistrării depăşirii valorilor-limită ale emisiilor de poluanţi atmosferici;

d) monitorizează emisiile de poluanţi atmosferici la instalaţiile aflate în gestiune, utilizând metodele şi echipamentele stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi;

e) oferă Agenţiei de Mediu informaţiile solicitate în vederea elaborării inventarelor emisiilor de poluanţi atmosferici;

f) asigură puncte de prelevare şi control al emisiilor de poluanţi atmosferici, în conformitate cu actele de reglementare;

g) întreprind măsurile necesare pentru înlăturarea cauzelor şi consecinţelor asupra calităţii aerului atmosferic în cazul înregistrării depăşirii valorilor-limită ale emisiilor de poluanţi atmosferici, inclusiv întreruperea temporară a activităţii instalaţiei care a generat această situaţie.

(2) Operatorii care desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute în anexa nr.1 la Regulamentul privind Registrul naţional al emisiilor şi al transferului de poluanţi, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.373/2018, raportează anual, în modul şi termenele specificate în anexa nr.3 la regulamentul menţionat.

Capitolul III

EVALUAREA CALITĂŢII AERULUI ATMOSFERIC

Secţiunea 1

Evaluarea calităţii aerului atmosferic privind dioxidul de sulf, dioxidul

de azot şi oxizii de azot, particulele în suspensie, plumbul, benzenul,

monoxidul de carbon, arsenul, cadmiul, nichelul şi benzo(a)pirenul

Articolul 19. Criteriile de evaluare a calităţii aerului atmosferic

(1) Calitatea aerului atmosferic este evaluată în baza valorilor-limită respectate într-o perioadă de timp determinată şi care, odată atinse, nu trebuie depăşite.

(2) Instituţia Publică Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu evaluează calitatea aerului atmosferic prin estimarea concentraţiilor de poluanţi în comparaţie cu standardele şi obiectivele calităţii aerului atmosferic stabilite în anexa nr.2.

[Art.19 alin.(2) în redacţia Legii nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 25.04.2026]

Articolul 20. Evaluarea calităţii aerului atmosferic

(1) Evaluarea preliminară a calităţii aerului atmosferic se efectuează în scopul delimitării întregului teritoriu al Republicii Moldova în zone şi aglomerări, precum şi în scopul proiectării, stabilirii şi/sau modificării ulterioare a RNMCA, în conformitate cu prevederile anexei nr.3 partea a II-a.

(2) Evaluarea permanentă a calităţii aerului atmosferic se realizează în toate zonele şi aglomerările delimitate în funcţie de nivelurile poluării observate în raport cu pragurile de evaluare, prevăzute în anexa nr.3 partea I compartimentul A, care se clasifică în:

a) pragul inferior de evaluare;

b) pragul superior de evaluare.

Secţiunea a 2-a

Regimul de evaluare a calităţii aerului atmosferic

Articolul 21. Regimul de evaluare

(1) În scopul evaluării calităţii aerului atmosferic privind dioxidul de sulf, dioxidul de azot, oxizii de azot, particulele în suspensie PM₁₀ şi PM_2,5, plumbul, benzenul, monoxidul de carbon, arsenul, cadmiul, nichelul, benzo(a)pirenul, în fiecare zonă sau aglomerare se delimitează arii care se clasifică în regimuri de evaluare, în funcţie de pragurile superior şi inferior de evaluare, după cum urmează:

a) regim de evaluare I, în care nivelul de poluare este mai mare decât pragul superior de evaluare stabilit prin măsurări fixe;

b) regim de evaluare II, în care nivelul de poluare este mai mic decât pragul superior de evaluare, dar mai mare decât pragul inferior de evaluare stabilit prin tehnici combinate;

c) regim de evaluare III, în care nivelul de poluare este mai mic decât pragul inferior de evaluare stabilit prin modelare şi/sau estimare obiectivă.

(2) Clasificarea în regimuri de evaluare se reexaminează cel puţin o dată la fiecare 5 ani, în conformitate cu procedura prevăzută în anexa nr.3 partea I compartimentul B.

(3) Clasificarea în regimuri de evaluare poate fi revizuită la intervale mai scurte de timp în cazul unor modificări semnificative ale activităţilor care pot contribui la majorarea sau micşorarea concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot sau, unde este cazul, oxizi de azot, particule în suspensie, plumb, benzen sau monoxid de carbon.

Articolul 22. Criterii de evaluare privind dioxidul de sulf, dioxidul de azot, oxizii de azot, particulele în suspensie PM₁₀ şi PM_2,5, plumbul, benzenul, monoxidul de carbon, arsenul, cadmiul, nichelul, benzo(a)pirenul

(1) Evaluarea calităţii aerului atmosferic în zonele şi aglomerările clasificate conform regimului de evaluare I se realizează prin măsurări fixe. În scopul furnizării informaţiei adecvate, evaluarea poate fi suplimentată, la necesitate, cu tehnici de modelare şi/sau măsurări indicative în legătură cu distribuţia spaţială a calităţii aerului atmosferic.

(2) Evaluarea calităţii aerului atmosferic în zonele şi aglomerările clasificate conform regimului de evaluare II se realizează prin combinaţii de măsurări fixe şi tehnici de modelare şi/sau măsurări indicative.

(3) Evaluarea calităţii aerului atmosferic în zonele şi aglomerările clasificate conform regimului de evaluare III se realizează prin tehnici de modelare şi/sau tehnici de estimare obiectivă.

(4) Suplimentar faţă de criteriile de evaluare prevăzute la alin.(1)–(3), în staţiile de fond rural, amplasate departe de sursele de poluare, se efectuează măsurări în scopul obţinerii şi furnizării informaţiilor privind concentraţia masică totală şi concentraţiile particulelor în suspensie PM_2,5. Substanţele măsurate în staţiile de fond rural sunt prevăzute în anexa nr.1 partea a III-a.

Articolul 23. Criterii de evaluare pentru ozon

(1) În toate zonele şi aglomerările unde concentraţiile de ozon au depăşit obiectivele pe termen lung prevăzute în anexa nr.2 partea a V-a în orice perioadă din ultimii 5 ani de măsurare, evaluarea calităţii aerului atmosferic se realizează prin măsurări fixe.

(2) În cazul în care datele disponibile acoperă o perioadă mai mică de 5 ani, pentru a determina dacă obiectivele pe termen lung prevăzute în anexa nr.2 partea a V-a au fost depăşite, se pot combina rezultatele campaniilor de măsurare de scurtă durată, desfăşurate în perioade şi locuri considerate ca având cele mai mari niveluri de poluare, cu rezultatele extrase din inventarele emisiilor şi din modelare.

Capitolul IV

MONITORIZAREA ŞI GESTIONAREA CALITĂŢII AERULUI ATMOSFERIC

Secţiunea 1

Monitorizarea calităţii aerului atmosferic

Articolul 24. Sistemul Naţional de Monitorizare şi Gestionare Integrată a Calităţii Aerului

(1) Prin intermediul SNMGICA şi în baza datelor furnizate de Instituţia Publică Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu, Agenţia de Mediu evaluează nivelul de poluare a aerului atmosferic, asigurând supravegherea sistematică a concentraţiilor de poluanţi atmosferici prevăzuţi în anexa nr.1 partea I.

(2) Obiectivele monitorizării aerului atmosferic:

a) evaluarea concentraţiilor poluanţilor atmosferici în conformitate cu standardele Uniunii Europene;

b) elaborarea programelor de monitorizare a calităţii aerului atmosferic;

c) identificarea ariilor poluate;

d) selectarea tipurilor de măsurare în funcţie de concentraţia poluanţilor, numărul şi densitatea populaţiei;

e) identificarea criteriilor pentru proiectarea RNMCA;

f) studierea influenţei schimbărilor climatice prin monitorizarea calităţii aerului şi a precipitaţiilor atmosferice.

(3) Măsurările concentraţiilor poluanţilor atmosferici se corelează, după caz, cu programul de măsurare şi strategia de monitorizare a Programului de cooperare pentru supravegherea şi evaluarea transportului pe distanţe lungi al poluanţilor atmosferici în Europa (EMEP) din cadrul Convenţiei asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanţe lungi.

[Art.24 alin.(1) în redacţia Legii nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 25.04.2026]

Articolul 25. Reţeaua Naţională de Monitorizare a Calităţii Aerului

(1) Monitoringul calităţii aerului atmosferic în baza măsurărilor efectuate prin RNMCA este realizat de către Instituţia Publică Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu conform obiectivelor de calitate a datelor, criteriilor de agregare a datelor şi parametrilor statistici, de asemenea conform metodelor de referinţă prevăzute în anexa nr.4, aprobate la nivel naţional.

(2) Asigurarea calităţii rezultatelor obţinute de la RNMCA se realizează prin intermediul procedurii de control şi validare a datelor.

(3) Instituirea şi funcţionarea RNMCA se asigură în conformitate cu Regulamentul privind monitorizarea şi gestionarea calităţii aerului atmosferic.

[Art.25 alin.(1) în redacţia Legii nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 25.04.2026]

Secţiunea a 2-a

Staţiile de monitorizare a poluanţilor atmosferici

Articolul 26. Criteriile de determinare a numărului minim al staţiilor de monitorizare pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot, oxizii de azot, particulele în suspensie PM₁₀ şi PM_2,5, plumb, benzen, monoxidul de carbon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren

(1) Măsurările concentraţiilor de poluanţi atmosferici în zone şi aglomerări se efectuează de către Instituţia Publică Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu în puncte fixe, fie continuu, fie prin prelevări aleatorii, şi numărul acestor măsurări trebuie să fie suficient pentru a permite determinarea nivelului concentraţiilor de poluanţi.

(2) Numărul minim al staţiilor de monitorizare pentru măsurările fixe ale concentraţiilor poluanţilor atmosferici se determină în funcţie de:

a) numărul populaţiei din fiecare zonă şi aglomerare;

b) nivelul poluării aerului, caracterizat de pragurile de evaluare.

(3) Amplasarea staţiilor de monitorizare pentru măsurările fixe ale concentraţiilor poluanţilor atmosferici se determină în conformitate cu criteriile prevăzute în anexa nr.5.

(4) Numărul total al staţiilor de monitorizare pentru măsurările fixe ale concentraţiilor pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot, oxizii de azot, particulele în suspensie PM₁₀ şi PM_2,5, plumb, benzen, monoxid de carbon poate fi redus cu până la 50% din numărul staţiilor de monitorizare prevăzute în anexa nr.6 partea I dacă aceste măsurări sunt suplimentate cu informaţii provenite din tehnici de modelare şi/sau măsurări indicative, îndeplinind următoarele condiţii:

a) metodele suplimentare furnizează informaţii suficiente pentru evaluarea calităţii aerului privind respectarea valorilor-limită sau a pragurilor de alertă, precum şi informaţii adecvate pentru public;

b) pentru evaluarea calităţii aerului privind respectarea valorilor-limită se ţine cont de rezultatele provenite din modelare şi/sau din măsurările indicative;

c) numărul staţiilor de monitorizare care urmează a fi instalate şi rezoluţia spaţială a altor tehnici sunt suficiente pentru stabilirea concentraţiei poluanţilor atmosferici în conformitate cu obiectivele de calitate a datelor şi permit rezultatelor evaluării să respecte criteriile prevăzute în anexa nr.4 partea I.

[Art.26 alin.(1) în redacţia Legii nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 25.04.2026]

Articolul 27. Criteriile de determinare a numărului minim de puncte de prelevare pentru ozon

(1) Criteriile de determinare a numărului minim de puncte de prelevare pentru măsurările fixe ale concentraţiilor de ozon sunt prevăzute în anexa nr.6 partea a II-a.

(2) Numărul total al punctelor de prelevare pentru măsurările fixe ale concentraţiilor de ozon poate fi redus dacă aceste măsurări sunt suplimentate cu informaţii provenite din modelare şi/sau măsurări indicative, îndeplinind următoarele condiţii:

a) metodele suplimentare furnizează informaţii suficiente pentru evaluarea calităţii aerului atmosferic privind respectarea valorilor-ţintă, a obiectivelor pe termen lung, a pragurilor de informare şi alertă;

b) pentru evaluarea calităţii aerului atmosferic privind respectarea valorilor-ţintă se ţine cont de rezultatele provenite din modelare şi/sau măsurările indicative;

c) numărul punctelor de prelevare ce trebuie instalate şi rezoluţia spaţială a altor tehnici sunt suficiente pentru determinarea concentraţiilor de ozon conform obiectivelor de calitate a datelor şi permit rezultatelor evaluării să respecte criteriile prevăzute în anexa nr.4 partea I;

d) în fiecare zonă sau aglomerare este amplasat cel puţin un punct de prelevare;

e) dioxidul de azot este măsurat în toate punctele de prelevare, cu excepţia staţiilor de fond rural prevăzute în anexa nr.5 partea a II-a.

(3) Dioxidul de azot este măsurat continuu în cel puţin 50% din punctele de prelevare prevăzute în anexa nr.6 partea a II-a, cu excepţia staţiilor de fond rural unde se pot folosi şi alte metode de măsurare.

(4) Numărul minim al staţiilor de monitorizare pentru măsurările în puncte fixe ale concentraţiilor de ozon în zonele şi aglomerările care îndeplinesc obiectivele pe termen lung este prevăzut în anexa nr.6 partea a II-a compartimentul C.

(5) Concentraţiile substanţelor precursoare ale ozonului se monitorizează în cel puţin un punct de prelevare, ţinând cont de procesele de formare a ozonului, precum şi de cele de dispersie a acestor substanţe precursoare prevăzute în anexa nr.1 partea a II-a.

Articolul 28. Zona de protecţie a staţiilor de monitorizare a poluanţilor atmosferici

(1) În jurul staţiilor de monitorizare unde se efectuează măsurări fixe se delimitează o zonă de protecţie în conformitate cu Regulamentul privind monitorizarea şi gestionarea calităţii aerului atmosferic.

(2) În interiorul zonei de protecţie se amplasează panouri de informare cu privire la semnificaţia şi limitele zonei.

(3) În zona de protecţie se interzice executarea oricăror lucrări sau desfăşurarea oricăror activităţi care ar putea influenţa reprezentativitatea datelor de calitate a aerului atmosferic.

(4) În cazul în care este necesară efectuarea unor lucrări cu caracter temporar, autoritatea publică locală, în comun cu autoritatea teritorială pentru protecţia mediului, examinează demersul solicitantului în termen de 5 zile lucrătoare de la data informării şi transmite acestuia condiţiile în care se pot desfăşura activităţi sau lucrări în zona de protecţie.

Secţiunea a 3-a

Gestionarea calităţii aerului atmosferic

Articolul 29. Regimul de gestionare

(1) În vederea gestionării calităţii aerului atmosferic privind dioxidul de sulf, dioxidul de azot, oxizii de azot, particulele în suspensie PM₁₀ şi PM_2,5, plumbul, benzenul, monoxidul de carbon, arsenul, cadmiul, nichelul, benzo(a)pirenul, în fiecare zonă sau aglomerare se delimitează arii care se clasifică în regimuri de gestionare în funcţie de rezultatul evaluării calităţii aerului atmosferic, realizată cu respectarea prevederilor secţiunii 1 din capitolul III, după cum urmează:

a) regim de gestionare I – reprezintă ariile din zonele şi aglomerările în care nivelurile de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM₁₀ şi PM_2,5, plumb, benzen, monoxid de carbon sunt mai mari sau egale cu valorile-limită plus marja de toleranţă, daca este relevant, iar nivelurile de arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, particule în suspensie PM_2,5 sunt mai mari decât valorile-ţintă prevăzute în anexa nr.2;

b) regim de gestionare II – reprezintă ariile din zonele şi aglomerările în care nivelurile de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM₁₀ şi PM_2,5, plumb, benzen, monoxid de carbon sunt mai mici sau egale cu valorile-limită, iar nivelurile de arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, particule în suspensie PM_2,5 sunt mai mici decât valorile-ţintă prevăzute în anexa nr.2.

(2) Pentru ariile din zonele şi aglomerările clasificate în regim de gestionare I se elaborează planuri privind calitatea aerului pentru a se atinge valorile-limită corespunzătoare sau, respectiv, valorile-ţintă.

(3) Pentru ariile din zonele şi aglomerările clasificate în regim de gestionare II se elaborează planuri de menţinere a calităţii aerului.

(4) Nivelul poluanţilor atmosferici în ariile din zonele şi aglomerările clasificate în regim de gestionare II, odată fiind atins, se menţine.

(5) În zonele şi aglomerările clasificate în regim de gestionare I sunt delimitate ariile în care s-au depăşit valorile-ţintă pentru arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren şi sunt determinate sursele care au contribuit la aceasta, fiind stabilite măsuri direcţionate către sursele predominante de emisii, în scopul atingerii valorilor-ţintă.

(6) Pentru ariile din zonele şi aglomerările clasificate în regim de gestionare I, unde depăşirile valorilor-limită pentru un anumit poluant atmosferic sunt cauzate de contribuţii din surse naturale, se furnizează informaţii cu privire la concentraţii şi surse, precum şi probe care demonstrează elocvent că depăşirile sunt cauzate de evenimente naturale.

(7) În cazul depăşirilor care pot fi atribuite surselor naturale în conformitate cu alin.(6), acestea nu se consideră depăşiri în sensul prezentei legi.

Articolul 30. Cerinţele de gestionare a concentraţiilor de ozon

(1) În zonele şi aglomerările de pe întreg teritoriul ţării se asigură că concentraţiile de ozon în aerul atmosferic nu depăşesc valorile-ţintă şi obiectivele pe termen lung prevăzute în anexa nr.2 partea a V-a.

(2) În zonele şi aglomerările în care nivelul concentraţiei de ozon depăşeşte valoarea-ţintă se aplică, de la data prevăzută în anexa nr.2 partea a V-a, măsurile din programul naţional de control al poluării atmosferice, prevăzut la art.33 alin.(2), şi, dacă este cazul, un plan privind calitatea aerului, prevăzut la art.36, pentru a atinge valoarea-ţintă, cu excepţia cazurilor în care aplicarea acestuia implică costuri disproporţionate.

(3) În zonele şi aglomerările în care nivelurile concentraţiilor de ozon depăşesc obiectivele pe termen lung, dar se situează sub valorile-ţintă sau sunt egale cu acestea, Agenţia de Mediu pune în aplicare măsuri eficiente în scopul îndeplinirii obiectivelor pe termen lung.

(4) Pragurile de alertă pentru concentraţiile de ozon în aerul atmosferic sunt prevăzute în anexa nr.2 partea a V-a.

(5) În zonele şi aglomerările în care nivelurile concentraţiilor de ozon îndeplinesc obiectivele pe termen lung, în măsura în care factorii precum natura transfrontalieră a poluării cu ozon şi condiţiile meteorologice o permit, Agenţia de Mediu întreprinde măsuri prin care să menţină aceste niveluri sub obiectivele pe termen lung.

Secţiunea a 4-a

Sistemul Naţional de Inventariere a Emisiilor

de Poluanţi Atmosferici

Articolul 31. Sistemul Naţional de Inventariere a Emisiilor de Poluanţi Atmosferici

(1) SNIEPA asigură colectarea datelor necesare, precum şi procesarea informaţiilor în vederea elaborării inventarului naţional al emisiilor de poluanţi atmosferici.

(2) SNIEPA este creat şi administrat de către Agenţia de Mediu astfel încât să asigure transparenţa, consecvenţa, comparabilitatea, caracterul complet şi acurateţea inventarului naţional al emisiilor de poluanţi atmosferici, în conformitate cu prevederile standardelor Uniunii Europene şi ale tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(3) SNIEPA asigură calitatea inventarului naţional al emisiilor de poluanţi atmosferici prin colectarea de date, selectarea corespunzătoare a metodelor de estimare şi a factorilor de emisie, estimarea nivelului emisiilor de poluanţi atmosferici, precum şi prin analiza incertitudinilor şi a activităţilor de asigurare şi control al calităţii unor proceduri pentru verificarea datelor incluse în inventarul naţional.

(4) Funcţionarea SNIEPA se asigură conform Regulamentului privind monitorizarea şi gestionarea calităţii aerului atmosferic.

Capitolul V

MĂSURI DE PROTECŢIE A AERULUI ATMOSFERIC

Secţiunea 1

Standardele calităţii aerului pentru protecţia sănătăţii umane

Articolul 32. Valorile-limită, valorile-ţintă şi pragurile de alertă pentru protecţia sănătăţii umane

(1) Agenţia de Mediu, Instituţia Publică Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu şi Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică asigură monitorizarea privind respectarea nivelurilor concentraţiilor de poluanţi atmosferici sub valorile-limită şi valorile-ţintă prevăzute în anexa nr.2, cu excepţia ozonului, în scopul evitării, al prevenirii sau al reducerii efectelor dăunătoare asupra sănătăţii umane în ariile din zone şi aglomerări.

(2) Pragurile de alertă pentru concentraţiile de dioxid de azot şi dioxid de sulf în aerul atmosferic sunt prevăzute în anexa nr.2 părţile a II-a şi a III-a.

[Art.32 alin.(1) în redacţia Legii nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 25.04.2026]

Articolul 33. Angajamentele naţionale de reducere a emisiilor de anumiţi poluanţi atmosferici

(1) Angajamentele naţionale de reducere a emisiilor pentru dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili nemetanici, amoniac şi particule fine în suspensie, ce trebuie atinse conform Convenţiei asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanţe lungi şi protocoalelor adoptate în temeiul acesteia, la care Republica Moldova este parte, sunt stabilite în Regulamentul privind reducerea emisiilor naţionale de anumiţi poluanţi atmosferici.

(2) Reducerea riscurilor pentru sănătate şi a efectelor nocive asupra mediului ca întreg este realizată prin punerea în aplicare a unui program naţional de control al poluării atmosferice, elaborat în conformitate cu Regulamentul privind reducerea emisiilor naţionale de anumiţi poluanţi atmosferici.

(3) În vederea limitării emisiilor naţionale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili nemetanici, amoniac şi particule fine în suspensie, rezultate din toate sursele de poluare, Agenţia de Mediu, în baza datelor furnizate de Instituţia Publică Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu, asigură monitorizarea şi raportarea emisiilor şi a impactului poluanţilor respectivi asupra mediului.

(4) În vederea respectării angajamentelor naţionale de reducere a emisiilor de compuşi organici volatili din surse specifice, măsurile de reducere a emisiilor rezultate din depozitarea şi din distribuţia benzinei de la terminale la staţiile de alimentare cu produse petroliere, precum şi a celor cauzate de utilizarea solvenţilor organici în anumite vopsele, lacuri şi produse de refinisare a vehiculelor rutiere, se stabilesc în acte normative aprobate de Guvern.

[Art.33 alin.(3) modificat prin Legea nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 25.04.2026]

Secţiunea a 2-a

Măsuri de prevenire a poluării şi de protecţie a aerului atmosferic

Articolul 34. Prevenirea poluării aerului atmosferic

(1) Planificarea, amplasarea, proiectarea, construcţia şi darea în exploatare a întreprinderilor, a instalaţiilor şi a altor obiective noi, reconstrucţia şi extinderea celor în funcţiune, cu perfecţionarea proceselor tehnologice şi a utilajelor existente, precum şi implementarea unor tehnologii şi utilaje moderne cu impact asupra aerului atmosferic se realizează numai dacă, în prealabil, activităţile planificate au fost supuse procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în conformitate cu Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.

(2) În scopul prevenirii poluării şi protecţiei aerului atmosferic se interzice producerea, exploatarea mijloacelor de transport (rutier, feroviar, naval, aerian, a echipamentelor mobile nerutiere echipate cu motoare cu ardere internă) care depăşesc valorile-limită pentru poluanţi atmosferici.

(3) În vederea aplicării principiului "poluatorul plăteşte" şi în scopul prevenirii şi reducerii efectelor dăunătoare asupra mediului cauzate de poluanţii atmosferici prevăzuţi în anexa nr.2 la prezenta lege, părţile I–IV, pentru mijloacele de transport se aplică taxa de poluare în funcţie de emisiile generate, în conformitate cu prevederile Legii nr.1540/1998 privind plata pentru poluarea mediului.

Articolul 35. Autorizarea activităţilor cu impact asupra aerului atmosferic

(1) Activităţile industriale şi economice care generează emisii din surse fixe cu impact asupra aerului atmosferic se realizează în baza autorizaţiei de emisie a poluanţilor în atmosferă de la surse fixe, eliberată de Agenţia de Mediu în conformitate cu actele normative aprobate de Guvern.

(2) Autorizaţia menţionată la alin.(1) oferă operatorului dreptul de a desfăşura, pentru o perioadă stabilită, genul de activitate indicat în aceasta, cu respectarea prevederilor prezentei legi.

Secţiunea a 3-a

Planuri privind calitatea aerului

Articolul 36. Cerinţe cu privire la planurile privind calitatea aerului

(1) În zonele şi aglomerările unde nivelul poluanţilor atmosferici depăşeşte orice valoare-limită sau valoare-ţintă plus marja de toleranţă, pentru fiecare dintre acestea se întocmesc planuri privind calitatea aerului conform anexei nr.7, în scopul respectării valorilor-limită sau a valorilor-ţintă respective, stabilite în anexa nr.2.

(2) În cazul depăşirii valorilor-limită pentru care termenele de respectare prevăzute în anexa nr.2 au expirat, planurile privind calitatea aerului stabilesc măsuri astfel încât perioada de depăşire să fie cât mai scurtă posibil. Planurile privind calitatea aerului pot include şi măsuri specifice vizând protecţia grupurilor sensibile ale populaţiei, inclusiv a copiilor.

(3) Planurile pot conţine măsuri eficiente de control şi, unde este necesar, de suspendare a activităţilor care contribuie la apariţia riscului de depăşire a valorilor-limită sau a valorilor-ţintă ori a pragurilor de alertă corespunzătoare standardelor calităţii aerului atmosferic.

(4) În cazul în care într-o zonă sau aglomerare sunt depăşite valorile-limită ale mai multor poluanţi atmosferici, se elaborează şi se pun în aplicare planuri integrate privind calitatea aerului cu referire la toţi poluanţii respectivi.

Articolul 37. Cerinţe cu privire la planurile de menţinere a calităţii aerului

(1) Planurile de menţinere a calităţii aerului cuprind măsuri pentru păstrarea nivelului poluanţilor atmosferici sub valorile-limită, respectiv sub valorile-ţintă, şi pentru asigurarea celei mai bune calităţi a aerului atmosferic în condiţiile unei dezvoltări durabile.

(2) În toate zonele şi aglomerările unde nivelul poluanţilor atmosferici este mai mic sau egal cu valoarea-limită ori este mai mic decât valoarea-ţintă sunt întocmite planuri de menţinere a calităţii aerului în scopul respectării valorii-limită sau valorii-ţintă respective, prevăzute în anexa nr.2.

(3) Metodologia de elaborare a planurilor privind calitatea aerului şi a planurilor de menţinere a calităţii aerului se aprobă de Guvern.

Capitolul VI

INFORMAREA ŞI RAPORTAREA

Articolul 38. Informarea publicului

(1) Instituţia Publică Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu asigură informarea publicului şi a instituţiilor interesate cu privire la calitatea aerului atmosferic, în conformitate cu anexa nr.8, iar Agenţia de Mediu, în baza datelor furnizate de Instituţia Publică Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu, asigură informarea publicului şi a instituţiilor interesate cu privire la:

a) programul naţional de control al poluării atmosferice, prevăzut la art.33 alin.(2);

b) planurile privind calitatea aerului şi planurile de menţinere a calităţii aerului, prevăzute la art.36 şi 37;

c) măsurile de protecţie a aerului atmosferic, prevăzute la cap. V.

(2) Informaţiile prevăzute la alin.(1) se pun la dispoziţia publicului cu titlu gratuit, prin intermediul oricăror mijloace media uşor accesibile şi se plasează pe site-ul web oficial al Agenţiei de Mediu şi pe cel al Instituţiei Publice Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu.

(3) În cazul în care se depăşeşte valoarea-limită şi/sau pragul de alertă prevăzute în anexa nr.2 sau în cazul în care are loc o poluare semnificativă transfrontalieră, Instituţia Publică Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu asigură neîntârziat informarea autorităţilor centrale pentru resursele naturale şi mediu, precum şi a publicului larg.

[Art.38 în redacţia Legii nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 25.04.2026]

Articolul 39. Raportarea privind calitatea aerului atmosferic

(1) Agenţia de Mediu pune la dispoziţia publicului, anual, prin intermediul oricăror mijloace media uşor accesibile, raportul privind calitatea aerului atmosferic la nivel naţional, cu referire la toţi poluanţii evaluaţi şi monitorizaţi prin RNMCA.

(2) Raportul reprezintă un rezumat al nivelurilor ce depăşesc valorile-limită, valorile-ţintă, obiectivele pe termen lung, pragurile de informare şi cele de alertă pentru perioadele relevante de calculare a mediei.

(3) Raportul conţine informații suplimentare şi evaluări privind protecţia pădurilor, precum şi informații privind poluanții pentru care prezenta lege conține prevederi de monitorizare, cum ar fi anumite substanţe precursoare ale ozonului nereglementate, enumerate în anexa nr.1 partea a II-a.

Capitolul VII

COOPERAREA INTERNAŢIONALĂ

Articolul 40. Cooperarea transfrontalieră

(1) Republica Moldova cooperează cu statele vecine prin schimbul de informaţii privind cercetarea şi dezvoltarea ştiinţifică şi tehnică, în vederea perfecţionării mijloacelor care facilitează reducerea emisiilor de poluanţi atmosferici, prin diseminarea informaţiilor privind depăşirea pragurilor de alertă, a valorilor-limită sau a valorilor-ţintă plus marja de toleranţă corespunzătoare ori obiectivul pe termen lung.

(2) În cazul în care într-o zonă sau aglomerare se depăşeşte valoarea-limită şi/sau pragul de alertă, autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu informează cât de repede posibil autorităţile competente din statele vecine.

Articolul 41. Acţiuni de cooperare

(1) În situaţia în care se depăşeşte oricare dintre pragurile de alertă, valorile-limită sau valorile-ţintă plus marja de toleranţă corespunzătoare ori obiectivul pe termen lung prevăzute în anexa nr.2, din cauza transportului transfrontalier de poluanţi atmosferici sau de precursori ai acestora, Instituţia Publică Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu identifică depăşirile, stabileşte cauza transfrontalieră a poluării şi furnizează datele şi analizele tehnice necesare. Agenţia de Mediu coordonează, unde este cazul, elaborarea planurilor comune sau corelate privind calitatea aerului, asigură integrarea datelor în documentele oficiale, facilitează cooperarea cu statele vecine şi monitorizează aplicarea măsurilor potrivite pentru eliminarea acestor depăşiri, dacă acestea nu presupun costuri disproporţionate.

(2) În scopul fortificării acţiunilor comune de monitorizare şi gestionare a calităţii aerului atmosferic, după caz, se întocmesc, împreună cu statele vecine, programe de măsurări comune în zonele învecinate cu risc sporit de poluare.

[Art.41 alin.(1) în redacţia Legii nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 25.04.2026]

Capitolul VIII

COMPETENŢA ÎN EFECTUAREA CONTROLULUI.

RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI

PRIVIND CALITATEA AERULUI ATMOSFERIC

Articolul 42. Măsuri de control

(1) Controlul de stat în domeniul calităţii aerului atmosferic este exercitat de către Inspectoratul pentru Protecţia Mediului, în conformitate cu prevederile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat şi se efectuează pentru a asigura respectarea legislaţiei în domeniu, a valorilor-limită ale emisiilor de poluanţi atmosferici şi a măsurilor de protecţie a calităţii aerului atmosferic.

(2) În cazul în care sunt depăşite valorile-limită ale emisiilor de poluanţi atmosferici, Inspectoratul pentru Protecţia Mediului este în drept să aplice sancţiuni în limitele stabilite de Codul contravenţional şi să calculeze prejudiciul cauzat mediului.

(3) În cadrul sau în urma controlului de stat se emit prescripţii şi/sau recomandări, se aplică sancţiuni şi/sau măsuri restrictive în limitele şi în conformitate cu prevederile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat.

[Art.42 alin.(1) completat, alin.(3) introdus prin Legea nr.25 din 20.02.2025, în vigoare 17.04.2025]

Articolul 43. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei privind calitatea aerului atmosferic

Nerespectarea prevederilor prezentei legi şi ale actelor normative aprobate în temeiul prezentei legi atrage, după caz, răspunderea contravenţională, civilă sau penală, conform legislaţiei.

Capitolul IX

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 44. Dispoziţii finale

(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 24 de luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Guvernul:

a) în termen de 18 luni de la publicarea prezentei legi, va elabora cadrul normativ aferent prezentei legi;

b) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, va aduce actele sale normative în concordanţă cu aceasta.

Articolul 45. Dispoziţii tranzitorii

La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr.1422/1997 privind protecţia aerului atmosferic (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.44–46, art.312), cu modificările ulterioare, se abrogă, cu excepţia prevederilor:

a) art.11–13, art.20 alin.(3) şi ale anexelor nr.1–4, care rămân în vigoare până la intrarea în vigoare a Legii nr.227/2022 privind emisiile industriale;

b) art.17 alin.(3) lit.b), care rămân în vigoare până la aprobarea cadrului normativ aferent Legii nr.277/2018 privind substanţele chimice.

[Art.45 modificat prin Legea nr.115 din 12.05.2023, în vigoare 08.06.2023]

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Igor GROSU
Nr.98. Chişinău, 14 aprilie 2022.

Anexa nr.1 LISTA SUBSTANŢELOR MONITORIZATE I. LISTA POLUANŢILOR ATMOSFERICI SUPRAVEGHEAŢI LA REŢEAUA NAŢIONALĂ DE MONITORIZARE A CALITĂŢII AERULUI (RNMCA) 1. Dioxid de sulf (SO₂) 2. Dioxid de azot (NO₂) 3. Oxizi de azot (NO_X) 4. Particule în suspensie (PM₁₀ şi PM_2,5) 5. Plumb (Pb)^(a) 6. Benzen (C₆H₆) 7. Monoxid de carbon (CO) 8. Ozon (O₃) 9. Arsenic (As)^(a) 10. Cadmiu (Cd)^(a) 11. Nichel (Ni)^(a) 12. Hidrocarburi aromatice policiclice/benzo(a)piren (B(a)P)^(a) 13. Mercur (Hg) _______________________ ^(a) Se măsoară cantitatea totală a acestor elemente şi a compuşilor lor conţinută în fracţia PM₁₀. II. MĂSURĂRILE SUBSTANŢELOR PRECURSOARE ALE OZONULUI Măsurările substanţelor precursoare ale ozonului includ oxizii de azot (NO şi NO₂) şi compuşii organici volatili (COV) şi sunt efectuate în special în ariile urbane şi suburbane. Compuşii organici volatili pentru care se efectuează măsurări sunt:
	1-Butenă	Izopren	Etil benzen
Etan	Trans-2-Butenă	n-Hexan	m+p-Xilen
Etilenă	Cis-2-Butenă	i-Hexan	o-Xilen
Acetilenă	1,3-Butadienă	n-Heptan	1,2,4-Trimetilbenzen
Propan	n-Pentan	n-Octan	1,2,3-Trimetilbenzen
Propenă	i-Pentan	i-Octan	1,3,5-Trimetilbenzen
n-Butan	1-Pentenă	Benzen	Formaldehidă
i-Butan	2-Pentenă	Toluen	Hidrocarburi totale nonmetanice
III. MĂSURĂRILE ÎN STAŢII DE FOND RURAL, INDIFERENT DE CONCENTRAŢIE Rezultatele la măsurarea PM_2,5 includ concentraţia masică totală şi concentraţiile compuşilor specifici pentru caracterizarea compoziţiei chimice, conform tabelului:
SO₄ ^2–	Na⁺	NH₄⁺	Ca²⁺	Carbon elementar (CE)
NO₃^–	K⁺	Cl^–	Mg²⁺	Carbon organic (CO)

Anexa nr.2 STANDARDELE PRIVIND CALITATEA AERULUI ATMOSFERIC I. PARTICULE ÎN SUSPENSIE (PM₁₀ ŞI PM_2,5)
Dimensiunea fracţiunii	Perioada medie	Valoarea-limită/ţintă (concentraţia)	Obiectivul	Marja de toleranţă
PM₁₀	1 zi	Valoarea-limită: 50 ľg/m³, nu trebuie depăşită mai mult de 35 de zile pe an	Pentru protecţia sănătăţii umane	50%^(a)
PM₁₀	1 an calendaristic	40 ľg/m³		20%^(b)
PM_2,5	1 zi	25 ľg/m³		50%^(c)
PM_2,5	1 an calendaristic	20 ľg/m³		25%
_________________________ ^(a) Perioada de calculare este valabilă din data intrării în vigoare a prezentei legi, ulterior fiind diminuată, o dată la 12 luni, cu procent egal pentru a atinge 0% pe parcursul a 10 ani. ^(b) Perioada de calculare este valabilă din data intrării în vigoare a prezentei legi, ulterior fiind diminuată, o dată la 12 luni, cu procent egal pentru a atinge 0% după 4 ani. ^(c) Perioada de calculare este valabilă din data intrării în vigoare a prezentei legi, ulterior fiind diminuată, o dată la 12 luni, cu procent egal pentru a atinge 0% după 5 ani. II. DIOXID DE AZOT (NO₂) ŞI OXIZI DE AZOT (NO_X)
Poluantul	Perioada medie	Valoarea-limită (concentraţia)	Obiectivul	Marja de toleranţă
NO₂	1 oră	200 ľg/m³, nu trebuie depăşită mai mult de 18 ore pe an	Pentru protecţia sănătăţii umane	50%^(a)
NO₂	1 an calendaristic	40 ľg/m³	Pentru protecţia sănătăţii umane	50%^(b)
NO₂	1 oră	400 ľg/m³	Pragul de alertă^(c)
NO_X	1 an calendaristic	30 ľg/m³	Nivelul critic pentru vegetaţie
_________________________ ^(a) Perioada de calculare este valabilă din data intrării în vigoare a prezentei legi, ulterior fiind diminuată, o dată la 12 luni, cu procent egal pentru a atinge 0% după 5 ani. ^(b) Perioada de calculare este valabilă din data intrării în vigoare a prezentei legi, ulterior fiind diminuată, o dată la 12 luni, cu procent egal pentru a atinge 0% pe parcursul a 10 ani. ^(c) A se măsura pe parcursul a 3 ore consecutive în locuri reprezentative pentru calitatea aerului, pe cel puţin 100 km², sau într-o zonă întreagă ori o aglomerare întreagă, indiferent care este mai mică. III. DIOXID DE SULF (SO₂)
Perioada medie		Valoarea-limită (concentraţia)	Obiectivul	Marja de toleranţă
1 oră		350 ľg/m³, nu trebuie depăşită mai mult de 24 de ore pe an	Pentru protecţia sănătăţii umane	150 ľg/m³(43%)^(a)
1 zi		125 ľg/m³, nu trebuie depăşită mai mult de 3 zile pe an	Pentru protecţia sănătăţii umane	Niciuna
1 oră		500 ľg/m³	Pragul de alertă^(b)
1 an calendaristic şi iarna (1 octombrie–31 martie)		20 ľg/m³	Nivelul critic pentru vegetaţie	Niciuna
_________________________ ^(a) Perioada de calculare este valabilă din data intrării în vigoare a prezentei legi, ulterior fiind diminuată, o dată la 12 luni, cu procent egal pentru a atinge 0% după 5 ani. ^(b) A se măsura pe parcursul a 3 ore consecutive în locuri reprezentative pentru calitatea aerului, pe cel puţin 100 km², sau într-o zonă întreagă ori o aglomerare întreagă, indiferent care este mai mică. IV. STANDARDELE CALITĂŢII AERULUI PENTRU MONOXID DE CARBON (CO), METALE TOXICE, BENZEN (C₆H₆) ŞI BENZO(A)PIREN (B(a)P)
Poluantul	Perioada medie	Valoarea-limită	Valoarea-ţintă^(a)	Marja de toleranţă pentru protecţia sănătăţii umane
Monoxid de carbon	Valoarea maximă zilnică a concentraţiei medii pe 8 ore^(a)	10 mg/m³		60%^(b)
Benzen	Anual	5 ľg/m³		5 ľg/m³^(c)
Plumb	Anual	0,5 ľg/m^3(d)		100%^(c)
Arsenic	Anual		6 ng/m³
Cadmiu	Anual		5 ng/m³
Nichel	Anual		20 ng/m³
B(a)P	Anual		1 ng/m³
_________________________ ^(a) Valoarea maximă zilnică a concentraţiei medii pe 8 ore este selectată după examinarea mediilor curente pe 8 ore, calculate pe baza datelor orare şi actualizate în fiecare oră. Fiecare medie pe 8 ore calculată în aşa mod se atribuie zilei în care perioada de calculare se încheie. Astfel, prima perioadă de calculare pentru oricare zi va fi perioada care începe la ora 17:00 din ziua precedentă şi se termină la ora 01:00 în ziua respectivă, iar ultima perioadă de calculare pentru o anumită zi va fi perioada cuprinsă între orele 16:00 şi 24:00 în ziua respectivă. ^(b) Perioada de calculare este valabilă din data intrării în vigoare a prezentei legi, ulterior fiind diminuată, o dată la 12 luni, cu procente anuale egale pentru a atinge 0% după 6 ani. ^(c) Perioada de calculare este valabilă din data intrării în vigoare a prezentei legi, ulterior fiind diminuată, o dată la 12 luni, cu procente anuale egale pentru a atinge 0% după 5 ani. ^(d) Măsurat drept conţinut în PM_10. V. OZON (O₃)
Perioada medie		Valoarea-ţintă (concentraţia)	Obiectivul	Obiectivul pe termen lung
Valoarea maximă zilnică a concentraţiei medii pe 8 ore^(a)		120 ľg/m³, nu trebuie depăşită în mai mult de 25 de zile pe an, medie calculată pe 3 ani^(d)	Pentru protecţia sănătăţii umane	120 ľg/m³^(b)
AOT40^(c) acumulat în perioada mai–iulie		18000 ľg/m³h, medie calculată pe 5 ani^(d)	Pentru vegetaţie (calculate pe baza valorilor pe 1 oră)	6000 ľg/m³h
1 oră		180 ľg/m³	Pragul de informare
1 oră		240 ľg/m³	Pragul de alertă
_________________________ ^(a) Valoarea maximă zilnică a concentraţiei medii pe 8 ore este selectată după examinarea mediilor curente pe 8 ore (în regim continuu), calculate pe baza datelor orare şi actualizate în fiecare oră. Fiecare medie pe 8 ore calculată în aşa mod se atribuie zilei în care perioada de calculare se încheie. Astfel, prima perioadă de calculare pentru oricare zi va fi perioada cuprinsă între ora 17:00 din ziua precedentă şi ora 01:00 în ziua respectivă, iar ultima perioadă de calculare pentru o anumită zi va fi perioada cuprinsă între orele 16:00 şi 24:00 în ziua respectivă. ^(b) Valoarea maximă zilnică a concentraţiei medii pe 8 ore pe parcursul unui an calendaristic. ^(c) Expunerea la ozonul acumulat în cazul pragului de 40 de părţi pe miliard. Este suma diferenţelor dintre concentraţiile orare >80 ľg/m³ (=40 de părţi pe miliard) şi 80 ľg/m³ acumulate, folosind doar valorile pe 1 oră măsurate zilnic între orele 8:00 şi 20:00. ^(d) Perioada de calculare este valabilă din data intrării în vigoare a prezentei legi. Anul intrării în vigoare a prezentei legi va fi primul an ale cărui date vor fi utilizate pentru a calcula respectarea valorilor în cauză pe următorii 3 sau 5 ani, după caz.

Anexa nr.3 PRAGURI DE EVALUARE ŞI OPŢIUNI ALE REGIMULUI DE EVALUARE PRELIMINARĂ I. CERINŢE PENTRU REGIMURILE DE EVALUARE A CONCENTRAŢIILOR DE DIOXID DE SULF, DIOXID DE AZOT ŞI OXIZI DE AZOT, PARTICULE ÎN SUSPENSIE PM₁₀ ŞI PM_2,5, PLUMB, BENZEN, MONOXID DE CARBON, OZON, ARSENIC, CADMIU, NICHEL ŞI BENZO(A)PIREN ÎN AERUL ATMOSFERIC ÎNTR-O ANUMITĂ ZONĂ SAU AGLOMERARE A. Pragurile superioare şi inferioare de evaluare Se aplică următoarele praguri superioare şi inferioare de evaluare: 1. Dioxid de sulf
Pragul de evaluare	Protecţia sănătăţii		Protecţia vegetaţiei
Pragul superior de evaluare	60% din valoarea-limită pentru 24 de ore (75 ľg/m³, a nu se depăşi mai mult de 3 ori într-un an calendaristic)		60% din nivelul critic pentru perioada de iarnă (12 ľg/m³)
Pragul inferior de evaluare	40% din valoarea-limită pentru 24 de ore (50 ľg/m³, a nu se depăşi mai mult de 3 ori într-un an calendaristic)		40% din nivelul critic pentru perioada de iarnă (8 ľg/m³)
2. Dioxid de azot şi oxizi de azot
Pragul de evaluare	Valoarea-limită orară pentru protecţia sănătăţii umane (NO₂)	Valoarea-limită anuală pentru protecţia sănătăţii umane (NO₂)	Nivelul critic anual pentru protecţia vegetaţiei şi ecosistemelor naturale (NO_X)
Pragul superior de evaluare	70% din valoarea-limită (140 ľg/m³, a nu se depăşi mai mult de 18 ori într-un an calendaristic)	80% din valoarea-limită (32 ľg/m³)	80% din nivelul critic (24 ľg/m³)
Pragul inferior de evaluare	50% din valoarea-limită (100 ľg/m³, a nu se depăşi mai mult de 18 ori într-un an calendaristic)	65% din nivelul critic (26 ľg/m³)	65% din nivelul critic (19,5 ľg/m³)
3. Particule în suspensie (PM₁₀ şi PM_2,5)
Pragul de evaluare	Media pe 24 de ore PM₁₀	Media anuală PM₁₀	Media anuală PM_2,5^(a)
Pragul superior de evaluare	70% din valoarea-limită (35 ľg/m³, a nu se depăşi mai mult de 35 de ori într-un an calendaristic)	70% din valoarea-limită (28 ľg/m³)	70% din valoarea-limită (17 ľg/m³)
Pragul inferior de evaluare	50% din valoarea-limită (25 ľg/m³, a nu se depăşi mai mult de 35 de ori într-un an calendaristic)	50% din valoarea-limită (20 ľg/m³)	50% din valoarea-limită (12 ľg/m³)
_________________ ^(a) Pragurile superior şi inferior de evaluare pentru PM_2,5 nu se aplică măsurărilor efectuate pentru evaluarea conformităţii cu obiectivul de reducere a expunerii la PM_2,5 pentru protecţia sănătăţii umane. 4. Plumb
Pragul de evaluare		Media anuală
Pragul superior de evaluare		70% din valoarea-limită (0,35 ľg/m³)
Pragul inferior de evaluare		50% din valoarea-limită (0,25 ľg/m³)
5. Benzen
Pragul de evaluare		Media anuală
Pragul superior de evaluare		70% din valoarea-limită (3,5 ľg/m³)
Pragul inferior de evaluare		40% din valoarea-limită (2 ľg/m³)
6. Monoxid de carbon
Pragul de evaluare		Media pe 8 ore
Pragul superior de evaluare		70% din valoarea-limită (7 ľg/m³)
Pragul inferior de evaluare		50% din valoarea-limită (5 ľg/m³)

7. Arsenic, cadmiu, nichel, benzo(a)piren
Pragul de evaluare	Arsenic	Cadmiu	Nichel	B(a)P
Pragul superior de evaluare, exprimat în procente din valoarea-ţintă	60% (3,6 ng/m³)	60% (3 ng/m³)	70% (14 ng/m³)	60% (0,6 ng/m³)
Pragul inferior de evaluare, exprimat în procente din valoarea-ţintă	40% (2,4 ng/m³)	40% (2 ng/m³)	50% (10 ng/m³)	40% (0,4 ng/m³)
B. Depăşirile pragurilor superioare şi inferioare de evaluare se determină în baza concentraţiilor din ultimii 5 ani, dacă sunt disponibile suficiente date. Se consideră că un prag de evaluare este depăşit dacă acesta a fost depăşit pe parcursul a cel puţin 3 din cei 5 ani anteriori monitorizaţi. Pentru determinarea depăşirilor pragurilor de evaluare, atunci când datele disponibile acoperă mai puţin de 5 ani, adiţional se vor aplica informaţii rezultate din campanii de măsurare de scurtă durată, desfăşurate pe parcursul unui an în puncte în care este probabil să apară cele mai mari niveluri de poluare, precum şi informaţii obţinute din inventare de emisii şi din modelare. II. OPŢIUNI ALE REGIMURILOR DE EVALUARE ADMISE ÎN FUNCŢIE DE EVALUAREA PRELIMINARĂ A NIVELURILOR POLUANŢILOR

Poluanţi	Nivelul de poluare	Perioada examinată	Regimul de evaluare
SO₂, NO₂, NO_X, PM₁₀, PM_2,5, Pb, C₆H₆, CO, As, Cd, Ni, B(a)P	Nivel de poluare>PSE	Cel puţin 3 din 5 ani anteriori de măsurare	Trebuie utilizate măsurările fixe, posibil completate cu tehnicile de modelare şi/sau măsurările indicative
SO₂, NO₂, NO_X, PM₁₀, PM_2,5, Pb, C₆H_6, CO, As, Cd, Ni, B(a)P	Nivel de poluare<PSE şi >PIE	Cel puţin 3 din 5 ani anteriori de măsurare	Măsurările fixe pot fi combinate cu tehnicile de modelare şi/sau măsurările indicative
SO₂, NO₂, NO_X, PM₁₀, PM_2,5, Pb, C₆H₆, CO, As, Cd, Ni, B(a)P	Nivel de poluare<PIE	Cel puţin 3 din 5 ani anteriori de măsurare	Sunt suficiente tehnicile de modelare sau estimarea obiectivă
O₃	Nivel de poluare>OTL	Oricare dintre cei 5 ani anteriori de măsurare	Trebuie să fie utilizate măsurările fixe, posibil completate cu tehnicile de modelare şi/sau măsurările indicative
Note: 1. În cazul în care pentru 3 sau 5 ani nu sunt suficiente date, pentru determinarea depăşirilor pragurilor superioare şi inferioare de evaluare se vor aplica regimuri de evaluare care combină rezultatele campaniilor de măsurare de scurtă durată, desfăşurate în timpul anului în localităţile cu cele mai înalte niveluri de poluare, cu rezultatele obţinute din inventarele de emisii şi din modelare. 2. Indiferent de punctul de prelevare din zonă, locaţia cu concentraţia anuală maximă observată nu trebuie să fie identică în decursul perioadei examinate.

Anexa nr.4 OBIECTIVE DE CALITATE ŞI CRITERII DE AGREGARE A DATELOR, PRECUM ŞI METODE DE REFERINŢĂ PENTRU EVALUAREA CONCENTRAŢIILOR POLUANŢILOR ATMOSFERICI I. OBIECTIVE DE CALITATE A DATELOR PENTRU EVALUAREA CALITĂŢII AERULUI ATMOSFERIC A. Obiective de calitate a datelor pentru dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, monoxid de carbon, benzen, particulele în suspensie PM₁₀ şi PM_2,5, plumb, ozon, NO şi NO₂măsuraţi ca precursori
	Dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, monoxid de carbon	Benzen	Particule în suspensie PM₁₀ şi PM_2,5, plumb	Ozon, NO şi NO₂ corespunzători
Măsurări fixe^(a)
Incertitudine	15%	25%	25%	15%
Captură minimă de date	90%	90%	90%	90% în timpul verii
Timpul minim acoperit:				75% în timpul iernii
fond urban şi trafic		35%^(b)
platforme industriale		90%
Măsurări indicative
Incertitudine	25%	30%	50%	30%
Captură minimă de date	90%	90%	90%	90%
Timpul minim acoperit	14%^(d)	14%^(c)	14%^(d)	>10% în timpul verii
Incertitudinea modelării
Orar	50%			50%
Medii de 8 ore	50%			50%
Medii zilnice	50%		nedefinită încă
Medii anuale	30%	50%	50%
Estimarea obiectivă
Incertitudine	75%	100%	100%	75%
__________________________ ^(a) Se pot efectua măsurări aleatorii în locul măsurărilor continue pentru benzen, plumb şi particule în suspensie în cazul în care se demonstrează că incertitudinea, inclusiv incertitudinea legată de prelevarea aleatorie de probe, respectă obiectivul de calitate de 25% şi că timpul minim acoperit este superior timpului minim stabilit pentru măsurări indicative. Prelevarea aleatorie de probe trebuie să fie distribuită uniform pe toată perioada anului pentru a evita obţinerea unor rezultate incorecte. ^(b) Distribuit pe toată perioada anului pentru a fi reprezentativ pentru diferite condiţii de climă şi trafic. ^(c) Măsurări aleatorii o zi pe săptămână, distribuite uniform pe toată perioada anului, sau 8 săptămâni, distribuite uniform pe toată durata anului. ^(d) Măsurări aleatorii o dată pe săptămână, distribuite uniform pe toată perioada anului, sau 8 săptămâni, distribuite uniform pe toată durata anului. B. Obiective de calitate a datelor pentru B(a)P, As, Cd, Ni, HAP, altele decât B(a)P şi Hg total gazos şi depuneri totale
	B(a)P	As, Cd, Ni	HAP, altele decât B(a)P şi Hg total gazos	Depuneri totale
Incertitudine
Măsurări fixe şi indicative	50%	40%	50%	70%
Modelare	60%	60%	60%	60%
Сaptură minimă de date	90%	90%	90%	90%
Perioada minimă luată în considerare:
măsurări fixe^(a)	33%	50%
măsurări indicative^(a)	14%	14%	14%	33%
_______________________ ^(a) Distribuite pe toată perioada anului pentru a fi reprezentative pentru diferite condiţii de climă şi activităţi antropogene. C. Incertitudinea metodelor de evaluare Procentele incertitudinilor din tabelele de mai sus sunt date pentru măsurările individuale din care se face media pentru perioada considerată de valoare-limită (sau valoare-ţintă, în cazul ozonului), precum şi media de prelevare tipică pentru un nivel/interval de încredere de 95%. Cerinţele privind captura minimă de date şi timpul minim acoperit nu includ pierderile de date datorate calibrării periodice sau întreţinerii normale a instrumentelor. D. Rezultatele evaluării calităţii aerului atmosferic Pentru zonele şi aglomerările unde, pentru evaluarea calităţii aerului atmosferic, se folosesc alte mijloace de evaluare decât măsurarea concentraţiilor pentru a suplimenta informaţiile din măsurări se furnizează următoarele informaţii: – o descriere a activităţilor de evaluare efectuate; – metodele specifice folosite şi descrierile acestora; – sursele de date şi informaţii; – o descriere a rezultatelor, inclusiv incertitudinile, şi, în special, informaţii privind suprafeţele sau, după caz, lungimea drumurilor din cadrul zonei sau aglomerării în care concentraţiile depăşesc oricare valoare-limită, valoare-ţintă sau obiectiv pe termen lung plus marja de toleranţă, dacă este cazul, şi suprafeţele în care concentraţiile depăşesc pragul superior sau pragul inferior de evaluare; – privind populaţia potenţial expusă la niveluri care depăşesc oricare dintre valorile-limită stabilite în vederea protejării sănătăţii umane. E. Asigurarea calităţii pentru evaluarea calităţii aerului atmosferic. Validarea datelor Pentru a asigura acurateţea măsurărilor şi conformarea cu obiectivele de calitate a datelor prevăzute la compartimentul A: – instituţiile care asigură funcţionarea reţelelor şi a staţiilor individuale dispun de un sistem consolidat de asigurare şi control al calităţii, care prevede o întreţinere periodică pentru asigurarea acurateţei permanente a dispozitivelor de măsurare. Sistemul de calitate este revizuit în funcţie de necesităţi şi cel puţin o dată la 5 ani de către laboratorul naţional de referinţă competent; – este stabilită o procedură de asigurare a calităţii/de control al calităţii pentru procesul de colectare şi raportare a datelor; – este desemnat laboratorul naţional de referinţă şi acreditat conform SM EN ISO/IEC 17025 "Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de încercări şi etalonări" pentru metodele de referinţă menţionate în partea a III-a. Acest laborator coordonează la nivel naţional utilizarea adecvată a metodelor de referinţă şi demonstrarea echivalenţei metodelor care nu sunt de referinţă. II. CRITERII DE AGREGARE A DATELOR ŞI DE CALCULARE A PARAMETRILOR STATISTICI Pentru verificarea conformării la valorile-ţintă şi obiectivele pe termen lung trebuie respectate criteriile de agregare a datelor şi de calculare a parametrilor statistici după cum urmează: A. Dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, particule în suspensie PM₁₀ şi PM_2,5, benzen, monoxid de carbon

Parametrul

Proporţia necesară de date valide

Valori colectate într-o oră

75% (adică 45 de minute)

Valori colectate în 8 ore

75% din valori (adică 6 ore)

Valoarea maximă zilnică a concentraţiei medii pe 8 ore

75% din mediile orare mobile pe 8 ore (adică 18 medii orare pe 8 ore pe zi)

Valorile pe 24 de ore

75% din mediile orare (adică cel puţin 18 valori orare)

Media anuală

90%^(a) din valorile pe 1 oră sau (dacă nu sunt disponibile) din valorile colectate timp de 24 de ore de-a lungul anului

_____________________

^(a) Cerinţele privind calcularea mediei anuale nu includ pierderile de date datorate calibrării periodice sau întreţinerii normale a instrumentelor.

B. Ozon

Parametrul

Proporţia necesară de date valide

Valorile colectate într-o oră

75% (adică 45 de minute)

Valorile colectate în 8 ore

75% din valori (adică 6 ore)

Valoarea maximă zilnică a concentraţiei medii pe 8 ore

75% din mediile orare mobile pe 8 ore (adică 18 medii orare pe 8 ore pe zi)

AOT40^(a)

90% din valorile pe 1 oră măsurate în timpul perioadei definite pentru calcularea valorii AOT40^(b)

Media anuală

75% din valorile pe 1 oră măsurate în timpul verii (aprilie–septembrie) şi 75% din valorile măsurate în timpul iernii (ianuarie–martie, octombrie–decembrie), măsurate separat

Numărul de depăşiri şi valori maxime lunare

90% din valorile maxime zilnice ale mediei colectate în 8 ore (27 de valori zilnice disponibile pe lună);

90% din valorile pe 1 oră măsurate între 8:00 şi 20:00 la ora Europei Centrale (CET)

Numărul de depăşiri şi valori maxime anuale

5 din 6 luni în timpul verii (aprilie–septembrie)

______________________

^(a) Expunerea la ozonul acumulat în cazul pragului de 40 de părţi pe miliard. Este suma diferenţelor dintre concentraţiile orare >80 ľg/m³ (=40 de părţi pe miliard) şi 80 ľg/m³ acumulate, folosind doar valorile pe 1 oră măsurate zilnic între orele 8:00 şi 20:00.

^(b) În cazurile în care nu sunt disponibile toate datele măsurate posibile, valorile AOT40 sunt calculate cu ajutorul următorului factor:

	numărul total posibil de ore^(c)
AOT40_estimare = AOT40_măsurare x	^{____________________________________}
	număr de valori orare măsurate.

______________________

^(c) Numărul de ore incluse în perioada prevăzută pentru definirea AOT40 (adică între 8:00 şi 20:00 CET, de la 1 mai până la 31 iulie, în fiecare an, pentru protecţia vegetaţiei şi de la 1 aprilie până la 30 septembrie, în fiecare an, pentru protecţia pădurilor).

III. METODE DE REFERINŢĂ PENTRU EVALUAREA CONCENTRAŢIILOR POLUANŢILOR ATMOSFERICI

A. Metode de referinţă pentru prelevarea probelor şi analizarea poluanţilor atmosferici

Poluantul atmosferic

Metoda de referinţă

Dioxid de sulf (SO₂)

Metoda standard de măsurare prin fluorescență în ultraviolet

Dioxid de azot (NO₂)

Oxizi de azot (NO_X)

Metoda standard de măsurare prin chemiluminescență

Particule în suspensie PM₁₀

Procedura de testare pe teren pentru demonstrarea echivalenței metodelor de măsurare cu cea de referință

Particule în suspensie PM_2,5

Metoda standard de măsurare gravimetrică

Plumb (Pb)

Arsenic (As)

Cadmiu (Cd)

Nichel (Ni)

Metoda standard de prelevare şi măsurare a Pb/As/Cd/Ni în fracţiune PM₁₀ din particulele în suspensie

Benzen (C₆H₆)

Metoda standard de măsurare a concentrațiilor de benzen

Monoxid de carbon (CO)

Metoda standard de măsurare prin spectroscopie în infraroşu

Ozon (O₃)

Metoda standard de măsurare prin fotometrie în ultraviolet

Benzo(a)piren (B(a)P)

Metoda standard de măsurare bazată pe prelevarea manuală a fracţiunii PM₁₀ din particulele în suspensie

Mercur (Hg)

Metoda standard de măsurare a mercurului gazos total

Depuneri de:

Plumb (Pb)

Arsenic (As)

Cadmiu (Cd)

Nichel (Ni)

Mercur (Hg)

Benzo(a)piren (B(a)P) şi alte hidrocarburi aromatice policiclice

Metoda standard pentru prelevarea de probe şi determinarea conţinutului în depunerile atmosferice

B. Demonstrarea echivalenţei

Se pot folosi orice alte metode dacă se demonstrează că rezultatele acestora sunt echivalente cu cele ale metodelor de referinţă prevăzute la compartimentul A.

C. Standardizarea

Pentru poluanţii gazoşi, volumul trebuie să fie standardizat la o temperatură de 293 K şi o presiune atmosferică de 101,3 kPa. Pentru particulele în suspensie şi substanţele care urmează să fie analizate din particulele în suspensie (de exemplu, plumbul), volumul de prelevare se raportează la condiţiile de mediu, în particular la temperatura şi la presiunea atmosferică înregistrate la data măsurărilor.

Anexa nr.5 CRITERII DE AMPLASARE A PUNCTELOR DE PRELEVARE PENTRU POLUANŢII ATMOSFERICI I. EVALUAREA CALITĂŢII AERULUI ATMOSFERIC ŞI AMPLASAREA PUNCTELOR DE PRELEVARE PENTRU MĂSURAREA CONCENTRAŢIILOR DE DIOXID DE SULF, DIOXID DE AZOT, OXIZI DE AZOT, PARTICULE ÎN SUSPENSIE PM₁₀ ŞI PM_2,5, PLUMB, BENZEN ŞI MONOXID DE CARBON DIN AERUL ATMOSFERIC, PRECUM ŞI PENTRU MĂSURAREA CONCENTRAŢIILOR DE ARSENIC, CADMIU, NICHEL ŞI BENZO(A)PIREN DIN AERUL ATMOSFERIC ŞI DIN DEPUNERI A. Generalităţi Calitatea aerului atmosferic se evaluează în toate zonele şi aglomerările în conformitate cu următoarele criterii: a) calitatea aerului atmosferic se evaluează în toate amplasamentele, cu excepţia celor enumerate la lit.b), în conformitate cu criteriile stabilite la compartimentele B şi C pentru amplasarea punctelor de prelevare pentru măsurările fixe; b) respectarea valorilor-limită stabilite în scopul protecţiei sănătăţii umane nu se evaluează: – în toate amplasamentele din zone în care publicul nu are acces şi unde nu există locuinţe permanente; – în incinta obiectivelor industriale în cazul cărora se aplică prevederile referitoare la sănătate şi siguranţa la locul de muncă, în conformitate cu art.2 alin.(3) din prezenta lege; – pe partea carosabilă a şoselelor şi a drumurilor, precum şi pe spaţiile care separă sensurile de mers ale acestora, cu excepţia cazurilor în care pietonii au în mod normal acces la spaţiile respective. B. Criteriile de amplasare la macroscară a punctelor de prelevare 1. Protecţia sănătăţii umane: a) punctele de prelevare destinate protejării sănătăţii umane se amplasează în aşa fel încât să furnizeze date despre următoarele: – ariile din zonele şi aglomerările unde se formează cele mai mari concentraţii la care populaţia este predispusă a fi expusă în mod direct sau indirect, pentru o perioadă de timp semnificativă pentru calculul mediei valorilor-limită; – nivelurile de poluare din alte arii din zonele şi aglomerările reprezentative pentru nivelul de expunere a populaţiei în general; b) punctele de prelevare se amplasează astfel încât să se evite măsurarea unor microclimate foarte mici din imediata lor apropiere, astfel încât să fie reprezentative pentru calitatea aerului pentru un segment de stradă cu o lungime egală sau mai mare de 100 m în cazul punctelor de prelevare din zonele de trafic rutier şi pentru o arie cu suprafaţa egală sau mai mare de 250 m x 250 m în cazul punctelor de prelevare din zonele industriale, dacă este posibil; c) staţiile de fond urban sunt amplasate astfel încât nivelul de poluare să fie influenţat de contribuţiile integrate provenind din toate sursele din direcţia opusă vântului; d) nivelul de fond rural se evaluează prin intermediul punctului de prelevare care nu trebuie să fie influenţat de aglomerările sau de zonele industriale din vecinătatea sa, adică de zonele aflate la o distanţă mai mică de 5 km; e) evaluarea concentraţiilor provenite din sursele industriale se efectuează prin intermediul punctului de prelevare instalat în direcţia vântului în raport cu sursa, în cea mai apropiată zonă rezidenţială. Atunci când concentraţia de fond nu este cunoscută, un punct de prelevare suplimentar este amplasat în direcţia predominantă a vântului. 2. Protecţia vegetaţiei şi a ecosistemelor naturale: a) punctele de prelevare destinate protecţiei vegetaţiei şi ecosistemelor naturale se amplasează la o depărtare mai mare de 20 km de aglomerări sau la o distanţă mai mare de 5 km de alte arii construite, instalaţii industriale, autostrăzi sau şosele principale; b) un punct de prelevare poate să fie amplasat la o distanţă mai mică sau să fie reprezentativ pentru calitatea aerului dintr-o arie mai puţin extinsă, din motive care ţin de condiţiile geografice sau de necesitatea de a proteja unele areale vulnerabile. C. Amplasarea la microscară a punctelor de prelevare 1. Se aplică următoarele criterii: a) orificiul de admisie al sondei de prelevare trebuie să fie degajat (liber pe un arc de cerc de cel puţin 270° sau 180° pentru punctele de prelevare de la aliniamentul construcţiei), iar debitul aerului din vecinătatea prelevatorului (situat, în mod normal, la câţiva metri distanţă de clădiri, balcoane, copaci sau alte obstacole şi la cel puţin 0,5 m de cea mai apropiată clădire în cazul punctelor de prelevare reprezentative pentru calitatea aerului în aliniamentul construcţiei) nu trebuie să fie obstrucţionat; b) în general, sonda de prelevare trebuie să fie plasată la o înălţime cuprinsă între 1,5 m (zona de respiraţie) şi 4 m deasupra solului. Amplasarea la o înălţime mai mare poate fi recomandată dacă staţia este reprezentativă pentru o arie vastă, iar orice devieri trebuie să fie documentate în întregime; c) sonda de prelevare nu se plasează în imediata apropiere a surselor de poluare pentru a evita admisia directă de emisii care nu sunt în amestec cu aerul atmosferic; d) orificiul de evacuare al sondei de prelevare trebuie să fie plasat în aşa fel încât să se evite recircularea aerului evacuat către orificiul de admisie; e) pentru toţi poluanţii, sondele de prelevare din zonele cu trafic rutier se amplasează la cel puţin 25 m de extremitatea intersecţiilor majore şi la cel mult 10 m de bordura trotuarului; pentru măsurarea concentraţiilor de arsenic, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren din aerul înconjurător, sondele de prelevare din staţiile de tip trafic se amplasează la cel puţin 25 m de extremitatea intersecţiilor mari şi la cel puţin 4 m de axul celei mai apropiate benzi de circulaţie; f) pentru măsurarea depunerilor în staţiile de fond rural se aplică, pe cât este posibil, ghidurile şi criteriile EMEP. 2. Suplimentar, la selectarea amplasamentului echipamentului de monitorizare se iau în considerare următorii factori: a) sursele de interferenţă; b) securitatea; c) accesul la energia electrică şi la comunicaţiile telefonice; d) vizibilitatea amplasamentului în raport cu împrejurimile sale; e) siguranţa publicului şi a operatorilor; f) oportunitatea amplasării mai multor puncte de prelevare pentru mai mulţi poluanţi în acelaşi loc; g) planurile de urbanism. D. Documentarea şi revizuirea selectării amplasamentelor Procedura de selectare a amplasamentului trebuie să fie complet documentată la etapa de clasificare a tipurilor de staţii de prelevare, prin mijloace cum ar fi fotografiile ariei înconjurătoare cu coordonate geografice şi hărţi detaliate. Amplasamentele se revizuiesc la intervale regulate de timp, cu reactualizarea documentaţiei, pentru a verifica dacă criteriile de selectare rămân valabile în timp. II. CRITERIILE DE CLASIFICARE ŞI AMPLASARE A PUNCTELOR DE PRELEVARE PENTRU EVALUAREA CONCENTRAŢIILOR DE OZON Măsurărilor fixe li se aplică următoarele: A. Amplasarea la macroscară
Tipul staţiei	Obiectivele măsurării	Reprezenta- tivitatea^(a)	Criteriile amplasării la macroscară
Urbană	Protecţia sănătăţii umane: evaluarea expunerii populaţiei urbane la ozon, unde densitatea populaţiei şi concentraţiile de ozon sunt relativ ridicate şi reprezentative pentru expunerea populaţiei în general	Câţiva km²	Departe de influenţa surselor locale de emisii, precum traficul, staţiile de alimentare cu produse petroliere etc; spaţii aerisite în care pot fi măsurate niveluri bine omogenizate; spaţii precum zonele rezidenţiale şi comerciale ale oraşelor, parcurile (departe de arbori), marile bulevarde sau pieţe cu trafic foarte redus ori inexistent, spaţii deschise utilizate în general în amenajările educative, sportive sau recreative
Suburbană	Protecţia sănătăţii umane şi a vegetaţiei: evaluarea expunerii populaţiei şi a vegetaţiei situate la periferia aglomerărilor urbane, acolo unde se observă cele mai ridicate niveluri de ozon, la care pot fi expuse în mod direct sau indirect populaţia şi vegetaţia	Câţiva zeci de km²	La o anumită distanţă de zonele de emisii maxime, în direcţia/direcţiile dominante ale vânturilor şi în condiţii favorabile formării ozonului; în zonele în care populaţia, culturile sensibile şi ecosistemele naturale situate la periferia extremă a unei aglomerări sunt expuse la niveluri de ozon ridicate; în cazul în care este necesar, de asemenea, câteva staţii suburbane în direcţia opusă vântului faţă de zona de emisii maxime, cu scopul de a determina nivelurile regionale de fond ale ozonului
Rurală	Protecţia sănătăţii umane şi a vegetaţiei: evaluarea expunerii populaţiei, a culturilor şi a ecosistemelor naturale la concentraţiile de ozon la scară subregională	Nivelurile subregionale	Staţiile pot fi amplasate în localităţi mici şi/sau în zone cu ecosisteme naturale, păduri sau culturi; reprezentativ pentru ozon, departe de influenţa surselor locale de emisii amplasate în apropiere, de tipul instalaţiilor industriale şi al drumurilor
Fond rural	Protecţia vegetaţiei şi a sănătăţii umane: evaluarea expunerii culturilor şi a ecosistemelor naturale la concentraţiile de ozon la scară regională, precum şi a expunerii populaţiei	Nivelurile regionale/ naţionale	Staţii situate în arii cu o densitate scăzută a populaţiei, de exemplu ecosistemele naturale, pădurile, la o distanţă de cel puţin 20 de km de zonele urbane şi industriale şi îndepărtate de sursele locale de emisii; evitarea zonelor afectate de intensificarea formării pe plan local a condiţiilor de inversiune în apropierea solului; nu sunt recomandate zonele de coastă cu cicluri pronunţate de vânturi diurne cu caracter local
_____________________ ^(a) În măsura posibilului, punctele de prelevare ar trebui să fie reprezentative pentru ariile similare care nu se găsesc în imediata lor vecinătate. B. Amplasarea la microscară 1. Se aplică procedura privind amplasarea la microscară prevăzută în partea I compartimentul C, asigurându-se, de asemenea, că sonda de prelevare este poziţionată foarte departe de surse precum coşurile furnalelor şi la mai mult de 10 m de cel mai apropiat drum, distanţa crescând în funcţie de intensitatea traficului. 2. La documentarea şi revizuirea selecţiei amplasamentelor se aplică procedurile prevăzute în partea I compartimentul D, efectuându-se verificarea şi interpretarea corectă a datelor de monitorizare în contextul condiţiilor meteorologice şi al proceselor fotochimice care afectează concentraţiile de ozon măsurate la amplasamentele în cauză.

Anexa nr.6 CRITERII DE DETERMINARE A NUMĂRULUI MINIM DE PUNCTE DE PRELEVARE PENTRU MĂSURĂRILE FIXE ALE POLUANŢILOR ATMOSFERICI I. CRITERII DE DETERMINARE A NUMĂRULUI MINIM DE PUNCTE DE PRELEVARE PENTRU MĂSURĂRILE FIXE ALE CONCENTRAŢIILOR DE DIOXID DE SULF, DIOXID DE AZOT, OXIZI DE AZOT, PARTICULE ÎN SUSPENSIE PM₁₀ ŞI PM_2,5, PLUMB, BENZEN ŞI MONOXID DE CARBON ÎN AERUL ATMOSFERIC A. Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările fixe efectuate în scopul evaluării respectării valorilor-limită pentru protejarea sănătăţii umane şi a pragurilor de alertă în zonele şi aglomerările în care măsurările fixe constituie singura sursă de informare
Surse difuze
Populaţia aglomerării sau a zonei (mii)	În cazul în care concentraţiile maxime depăşesc pragul superior de evaluare^(a)		În cazul în care concentraţiile maxime se situează între pragurile superioare şi inferioare de evaluare
Populaţia aglomerării sau a zonei (mii)	Poluanţi, cu excepţia PM	PM^(b) (suma dintre PM₁₀ şi PM_2,5)	Poluanţi, cu excepţia PM	PM^(b) (suma dintre PM₁₀ şi PM_2,5)
0–249	1	2	1	1
250–499	2	3	1	2
500–749	2	3	1	2
750–999	3	4	1	2
1000–1499	4	6	2	3
1500–1999	5	7	2	3
2000–2749	6	8	3	4
2750–3749	7	10	3	4
______________________ ^(a) Pentru dioxidul de azot, particulele în suspensie, benzen şi monoxidul de carbon, numărul trebuie să includă cel puţin o staţie de fond urban şi o staţie de tip trafic pentru aerul din zonele cu trafic rutier, cu condiţia să nu crească astfel numărul punctelor de prelevare. Se menţin punctele de prelevare unde s-au înregistrat depăşiri ale valorii-limită pentru PM₁₀ în ultimii 3 ani, cu excepţia cazurilor în care este necesară reamplasarea acestora din cauza unor circumstanţe excepţionale, în special amenajarea teritorială. ^(b) În cazul în care concentraţiile de PM₁₀ şi PM_2,5 sunt măsurate la aceeaşi staţie de monitorizare, aceasta se consideră ca două puncte de prelevare diferite. Numărul total de puncte de prelevare pentru concentraţiile de PM_2,5 nu trebuie să fie de peste două ori mai mare sau mai mic decât numărul total de puncte de prelevare pentru concentraţiile PM_10. B. Surse punctuale Pentru evaluarea poluării în apropierea surselor punctuale, numărul de puncte de prelevare pentru măsurările fixe se calculează pe baza densităţilor de emisii, a hărţii probabile de distribuţie a poluării în aerul atmosferic şi a expunerii potenţiale a populaţiei. C. Numărul minim de puncte de prelevare necesar pentru măsurările fixe efectuate în scopul evaluării respectării nivelurilor critice pentru protecţia vegetaţiei în alte zone decât aglomerările (inclusiv zonele rurale) se stabileşte în funcţie de nivelul de poluare. Unul dintre aceste puncte fixe de măsurare este staţia EMEP. II. NUMĂRUL MINIM DE PUNCTE DE PRELEVARE PENTRU MĂSURĂRILE FIXE ALE CONCENTRAŢIILOR DE OZON A. Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările fixe continue în scopul evaluării respectării valorilor-ţintă, a obiectivelor pe termen lung şi a pragurilor de informare şi de alertă, atunci când astfel de măsurări constituie singura sursă de informare
Populaţia aglomerării sau zonei	Aglomerare^(a)	Alte zone^(a)	Fond rural
< 250000	0	1	O staţie pentru întreg teritoriul Republicii Moldova
250000–500000	1	2
500000–1000000	2	2
1000000–1500000	3	3
1500000–2000000	3	4
_______________________ ^(a)Cel puţin o staţie în zonele în care populaţia poate fi expusă la concentraţii maxime. În aglomerări, cel puţin 50% dintre staţii trebuie să fie amplasate în zonele suburbane. B. În contextul monitorizării ozonului la staţiile de fond rural, numărul acestora se determină în conformitate cu topografia teritoriului, fiind aprobat prin acte normative ale Guvernului. C. Numărul punctelor de prelevare pentru ozon trebuie să fie suficient pentru a permite, în combinaţie cu alte mijloace de evaluare suplimentară (precum modelarea calităţii aerului atmosferic şi măsurările în acelaşi loc ale dioxidului de azot), observarea evoluţiei poluării cu ozon şi verificarea respectării obiectivelor pe termen lung. Numărul staţiilor situate în aglomerări şi în alte zone poate fi redus la o treime din numărul menţionat la compartimentul B. În cazul în care datele provenite de la staţiile de măsurări fixe constituie singura sursă de informare, trebuie păstrată cel puţin o staţie de monitorizare. Dacă dintr-o evaluare suplimentară rezultă că într-o anumită zonă nu este necesară menţinerea nici a unei staţii, coordonarea numărului de staţii situate în zonele învecinate trebuie să garanteze o evaluare adecvată a concentraţiilor de ozon din această zonă faţă de obiectivele pe termen lung. III. CRITERII DE DETERMINARE A NUMĂRULUI DE PUNCTE DE PRELEVARE PENTRU MĂSURĂRILE FIXE ALE CONCENTRAŢIILOR DE ARSENIC, CADMIU, NICHEL ŞI BENZO(A)PIREN ÎN AERUL ATMOSFERIC A. Numărul minim de staţii de prelevare pentru măsurări fixe
Surse difuze
Populaţia aglomerării sau a zonei (mii)	În cazul în care concentraţiile maxime depăşesc pragul superior de evaluare^(a)		În cazul în care concentraţiile maxime depăşesc pragul inferior de evaluare
Populaţia aglomerării sau a zonei (mii)	As, Cd, Ni	B(a)P	As, Cd, Ni	B(a)P
0–749	1	1	1	1
750–1999	2	2	1	1
2000–3749	2	3	1	1
________________________ ^(a) Numărul trebuie să includă cel puţin o staţie de fond urban şi o staţie de tip trafic pentru aerul din zonele cu trafic rutier, cu condiţia să nu crească astfel numărul punctelor de prelevare. B. Surse punctuale Pentru evaluarea poluării în apropierea surselor punctuale, numărul de puncte de prelevare pentru măsurările fixe ale concentraţiilor tuturor poluanţilor atmosferici se calculează pe baza densităţilor de emisii, a hărţii probabile de distribuţie a poluării în aerul atmosferic şi a expunerii potenţiale a populaţiei.

Anexa nr.7

INFORMAŢIILE

CARE URMEAZĂ A FI INCLUSE ÎN PLANURILE PRIVIND

CALITATEA AERULUI ŞI ÎN PLANURILE DE MENŢINERE

A CALITĂŢII AERULUI

În scopul elaborării planurilor prevăzute la art.36 şi 37 din prezenta lege, urmează a fi prezentate următoarele informaţii:

1) localizarea poluării excesive:

a) regiune;

b) oraş (hartă);

c) staţie de măsurare (hartă, coordonate geografice);

2) informaţii generale:

a) tip de zonă (oraş, zonă industrială sau rurală);

b) estimarea zonei poluate (km²) şi a populaţiei expuse poluării;

c) date climatice utile;

d) date relevante privind topografia;

e) informaţii suficiente privind tipul de ţinte care necesită protecţie în zonă;

3) autorităţi responsabile (numele şi adresele persoanelor responsabile de elaborarea şi punerea în practică a planurilor de îmbunătăţire);

4) natura şi evaluarea poluării:

a) concentraţiile observate în anii anteriori (înaintea aplicării măsurilor de îmbunătăţire);

b) concentraţiile măsurate de la începutul proiectului;

c) tehnicile utilizate pentru evaluare;

5) originea poluării:

a) lista principalelor surse de emisie responsabile de poluare (harta);

b) cantitatea totală a emisiilor din aceste surse (tone/an);

c) informaţii privind poluarea importată din alte regiuni;

6) analiza situaţiei:

a) detaliile factorilor responsabili de depăşire (de exemplu transporturile, inclusiv transportul transfrontalier, formarea de poluanţi secundari în atmosferă);

b) detaliile posibilelor măsuri de îmbunătăţire a calităţii aerului atmosferic;

7) detalii privind măsurile sau proiectele adoptate în vederea reducerii poluării după intrarea în vigoare a metodologiei de elaborare a planurilor privind calitatea aerului şi a planurilor de menţinere a calităţii aerului, aprobată de Guvern:

a) enumerarea şi descrierea tuturor măsurilor prevăzute în proiect;

b) calendarul aplicării;

c) estimarea îmbunătăţirii planificate a calităţii aerului atmosferic şi a perioadei de timp preconizate conform necesarului pentru atingerea acestor obiective;

8) detalii privind măsurile sau proiectele planificate sau în curs de cercetare pe termen lung;

9) lista publicaţiilor, documentelor, activităţilor etc. utilizate pentru a suplimenta informaţiile necesare conform prezentei anexe.

Anexa nr.8

INFORMAREA PUBLICULUI

1. Agenţia de Mediu şi Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică asigură comunicarea regulată către public a informaţiilor actualizate privind concentraţiile poluanţilor atmosferici şi potenţialele riscuri pentru sănătatea populaţiei, conform dispoziţiilor prezentei legi.

2. Informaţiile privind concentraţiile poluanţilor atmosferici se prezintă sub forma unor valori medii pentru perioade de calculare a mediei corespunzătoare prevăzute în anexa nr.2. Informaţiile prezentate cuprind cel puţin eventualele niveluri care depăşesc obiectivele privind calitatea aerului atmosferic, inclusiv valorile-limită, valorile-ţintă, pragurile de alertă, pragurile de informare sau obiectivele pe termen lung referitoare la poluantul reglementat. Se includ o scurtă evaluare legată de obiectivele privind calitatea aerului atmosferic şi informaţii corespunzătoare referitoare la efectele asupra sănătăţii populaţiei sau asupra vegetaţiei, acolo unde este cazul.

3. Informaţiile privind concentraţiile de dioxid de sulf, dioxid de azot, particule în suspensie (cel puţin PM₁₀), ozon şi monoxid de carbon se actualizează cel puţin o dată pe zi şi, după caz, o dată pe oră. Informaţiile privind concentraţiile de plumb şi benzen, prezentate ca valori medii pe ultimele 12 luni, se actualizează trimestrial şi, după caz, lunar.

4. Autorităţile publice competente asigură punerea la timp la dispoziţia publicului a informaţiilor privind depăşirile actuale sau prognozate ale pragurilor de alertă, precum şi eventuale praguri de informare. Detaliile furnizate cuprind următoarele informaţii:

a) informaţii privind depăşirea sau depăşirile observate:

– punctul sau arealul de depăşire;

– tipul de prag depăşit (de informare sau de alertă);

– momentul începerii şi durata depăşirii;

– cea mai mare concentraţie orară şi, în plus, cea mai mare concentraţie medie pe un interval de 8 ore în cazul ozonului;

b) prognoza următoarei (următoarelor) după-amiezi (zile):

– aria geografică a depăşirilor preconizate ale pragurilor de informare şi/sau de alertă;

– modificările preconizate ale poluării (ameliorare, stabilizare sau deteriorare), alături de motivele care determină modificările;

c) informaţii privind categoria de populaţie vizată, posibilele efecte asupra sănătăţii şi măsurile recomandate:

– informaţii privind grupurile de populaţie expuse riscului;

– descrierea simptomelor probabile;

– măsurile de precauţie recomandate populaţiei vizate;

– locul unde se găsesc informaţii suplimentare;

d) informaţii privind acţiunile de prevenire în scopul reducerii poluării şi/sau a expunerii la aceasta:

– indicarea sectoarelor principalelor surse;

– recomandări cu privire la acţiunile de reducere a emisiilor;

e) în cazul depăşirilor prognozate trebuie să se întreprindă măsuri care să asigure că detaliile respective sunt furnizate în vederea realizării eficiente a acţiunilor de rigoare.