Decizie nr.103 din 04.06.2026 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.247g/2025 şi nr.248g/2025 privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 265 alin.(2) din Codul de procedură penală (refuzul organului de urmărire penală de a primi plângerea sau denunţul privind pregătirea ori săvârşirea unei infracţiuni)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr.247g/2025 şi nr.248g/2025

privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 265

alin. (2)  din  Codul  de  procedură  penală

(refuzul organului de urmărire penală de a primi

plângerea sau denunţul privind pregătirea

ori săvârşirea unei infracţiuni)

nr. 103  din  04.06.2026

 (în vigoare 04.06.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 284-287 art. 119 din 30.06.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA, judecători,

cu participarea dlui Andrei Harbuz, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate la 1 decembrie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 4 iunie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 265 alin.(2) din Codul de procedură penală, ridicate de domnul Vasile Celac, parte în dosarele nr.10-35/2025 şi nr.10-48/2025, aflate pe rolul Judecătoriei Hânceşti, sediul central.

2. Sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate au fost trimise la Curtea Constituţională de doamna Valentina Suruceanu, judecător de instrucţie de la Judecătoria Hânceşti, sediul central, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor, Curtea a dispus, pe baza punctului 18 din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, conexarea lor într-un singur dosar, căruia i-a atribuit numărul 247g/2025.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele cauzelor

I. Sesizarea nr.247g/2025

4. La 19 octombrie 2024, dl Vasile Celac a formulat o plângere împotriva acţiunilor şi actelor pretins ilegale ale organului care exercită activitatea specială de investigaţii din cadrul Centrului Naţional Anticorupţie, în faţa judecătorului de instrucţie, pe baza articolului 313 din Codul de procedură penală. Plângerea a fost respinsă printr-o încheiere din 6 ianuarie 2025.

5. La 8 august 2025, dl Vasile Celac a depus o plângere la Procuratura municipiului Chişinău prin care a solicitat începerea urmăririi penale în privinţa magistratului care a respins plângerea din 19 octombrie 2024 pentru că ar fi comis infracţiunea prevăzută de articolul 307 alin.(1) din Codul penal (pronunţarea unei încheieri cu încălcarea legii). Printr-o ordonanţă din 18 august 2025, emisă pe baza articolului 265 alin.(2) din Codul de procedură penală, procurorul a refuzat primirea plângerii.

6. La 28 august 2025, dl Vasile Celac a formulat o contestaţie pe baza articolului 299¹ din Codul de procedură penală prin care a solicitat anularea ordonanţei din 18 august 2025. Printr-o ordonanţă din 4 septembrie 2025, procurorul ierarhic superior a respins contestaţia.

7. La 22 septembrie 2025, dl Vasile Celac a contestat ordonanţa procurorului ierarhic superior, în faţa judecătorului de instrucţie, pe baza articolului 313 din Codul de procedură penală.

8. În procesul examinării cauzei, dl Vasile Celac a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 265 alin.(2) din Codul de procedură penală.

9. Printr-o încheiere din 7 noiembrie 2025, judecătorul cazului a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

II. Sesizarea nr.248g/2025

10. La 18 august 2025, dl Vasile Celac a depus o plângere la Procuratura Hânceşti prin care a solicitat începerea urmăririi penale în privinţa unui magistrat care ar fi comis infracţiunea prevăzută de articolul 307 alin.(1) din Codul penal (pronunţarea unei încheieri cu încălcarea legii). Printr-o ordonanţă din 19 august 2025, s-a refuzat primirea plângerii pe baza articolului 265 alin.(2) din Codul de procedură penală.

11. La 5 septembrie 2025, dl Vasile Celac a formulat o contestaţie pe baza articolului 299¹ din Codul de procedură penală prin care a solicitat anularea ordonanţei de refuz al primirii plângerii. Printr-o ordonanţă, procurorul ierarhic superior a respins contestaţia.

12. La 24 septembrie 2025, dl Vasile Celac a contestat ordonanţa procurorului ierarhic superior, pe baza articolului 313 din Codul de procedură penală, în faţa judecătorului de instrucţie.

13. În procesul examinării cauzei, domnul Vasile Celac a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 265 alin.(2) din Codul de procedură penală.

14. Printr-o încheiere din 7 noiembrie 2025, judecătorul cazului a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Legislaţia pertinentă

15. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Accesul liber la justiţie

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

16. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 262

Sesizarea organului de urmărire penală

"(1) Organul de urmărire penală poate fi sesizat despre săvârşirea sau pregătirea pentru săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de Codul penal prin:

1) plângere;

2) denunţ;

3) autodenunţ;

4) depistarea nemijlocit de către organul de urmărire penală sau procuror a bănuielii rezonabile cu privire la săvîrşirea unei infracţiuni;

[…]"

Articolul 263

Plângerea şi denunţul

"(1) Plângerea este înştiinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică căreia i s-a cauzat un prejudiciu prin infracţiune.

(2) Denunţul este înştiinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică despre săvîrşirea unei infracţiuni.

(3) Plângerea sau, după caz, denunţul trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plîngerii sau denunţului, indicarea făptuitorului, dacă acesta este cunoscut, şi a mijloacelor de probă.

(4) Plângerea se poate face personal sau prin reprezentant împuternicit în condiţiile legii.

(5) Plângerea sau denunţul făcute oral se consemnează într-un proces-verbal semnat de persoana care declară plîngere sau denunţ şi de persoana oficială a organului de urmărire penală.

(6) Plângerea poate fi făcută şi de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ sau de către copilul major pentru părinţi. Victima poate să declare că nu însuşeşte o asemenea plîngere.

(7) Persoanei care face denunţ sau plângere i se explică răspunderea pe care o poartă în caz dacă denunţul sau plîngerea este intenţionat calomnios/oasă, fapt care se consemnează în procesul-verbal sau, după caz, în conţinutul denunţului sau al plîngerii şi se confirmă prin semnătura persoanei care a făcut denunţul sau plîngerea.

(8) Plângerile şi denunţurile anonime nu pot servi temei pentru pornirea urmăririi penale, însă, în urma controlului efectuat în temeiul acestor plîngeri sau denunţuri, organul de urmărire penală se poate autosesiza în vederea urmăririi penale."

Articolul 265

Obligativitatea primirii şi examinării plângerilor sau denunţurilor referitoare la infracţiuni

"(1) Organul de urmărire penală este obligat să primească plângerile sau denunţurile referitoare la infracţiunile săvârşite, pregătite sau în curs de pregătire chiar şi în cazul în care cauza nu este de competenţa lui. Plângerea sau denunţul se înregistrează în Registrul de evidenţă a sesizărilor cu privire la infracţiuni. Persoana care a depus plângerea sau denunţul primeşte o confirmare a recepţionării sesizării.

(2) Refuzul organului de urmărire penală de a primi plângerea sau denunţul privind pregătirea ori săvârşirea unei infracţiuni poate fi contestat de către persoana care a depus plângerea sau denunţul conform art.298 şi, respectiv, art.299¹ la procuror sau, după caz, la procurorul ierarhic superior, în termen de 15 zile de la data la care i s-a adus la cunoştinţă ordonanţa respectivă. Ordonanţa procurorului sau a procurorului ierarhic superior poate fi contestată la judecătorul de instrucţie în termen de 10 zile de la data la care i s-a adus la cunoştinţă ordonanţa respectivă."

Articolul 313

Plângerea împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire

penală şi ale organului care exercită activitate specială de investigaţii

"(1) Plângerile împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organelor care exercită activitate specială de investigaţii pot fi înaintate judecătorului de instrucţie de către bănuit, învinuit, apărător, partea vătămată, de alţi participanţi la proces sau de către alte persoane drepturile şi interesele legitime ale cărora au fost încălcate de aceste organe, în cazul în care persoana nu este de acord cu rezultatul examinării plîngerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns la plângerea sa de la procuror în termenul prevăzut de lege.

[…]

(5) Judecătorul de instrucţie, considerând plângerea întemeiată, adoptă o încheiere prin care obligă procurorul să lichideze încălcările depistate ale drepturilor şi libertăţilor omului sau ale persoanei juridice şi, după caz, declară nulitatea actului sau acţiunii procesuale atacate. Constatând că actele sau acţiunile atacate au fost efectuate în conformitate cu legea şi că drepturile sau libertăţile omului sau ale persoanei juridice nu au fost încălcate, judecătorul de instrucţie pronunţă o încheiere despre respingerea plângerii înaintate. Copia de pe încheiere se expediază persoanei care a depus plângerea şi procurorului.

(6) Încheierea judecătorului de instrucţie este irevocabilă, cu excepţia încheierilor privind refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale şi reluarea urmăririi penale, care pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile de la data comunicării şi se vor judeca conform art.447 şi 448, în lipsa părţilor.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiilor de neconstituţionalitate

17. Autorul sesizărilor susţine că omisiunea legislatorului de a stabili în norma contestată criterii clare şi previzibile, pe baza cărora organul de urmărire penală ar putea refuza primirea plângerii sau a denunţului despre pregătirea ori săvârşirea unei infracţiuni, afectează dreptul de acces liber la justiţie.

18. În opinia autorului sesizărilor, prevederile contestate contravin articolelor 16, 20 şi 23 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

19. Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

20. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

21. Curtea constată că excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de domnul Vasile Celac, parte în dosarele nr.10-48/2025 şi nr.10-35/2025, pendinte la Judecătoria Hânceşti. Astfel, excepţiile sunt formulate de subiectul abilitat cu acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

22. Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie articolul 265 alin.(2) din Codul de procedură penală, sub aspectul omisiunii legislatorului de a stabili în norma contestată criterii clare şi previzibile care ar determina organul de urmărire penală să refuze primirea plângerii privind pregătirea ori săvârşirea unei infracţiuni.

23. Curtea observă că prevederile articolului 265 alin.(2) din Codul de procedură penală au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate (a se vedea HCC nr.6 din 19 martie 2019; DCC nr.192 din 21 decembrie 2023 şi DCC nr.72 din 6 iulie 2023). Această situaţie nu reprezintă un impediment pentru un control de constituţionalitate al prevederilor contestate, din perspectiva unor critici noi (a se vedea DCC nr.85 din 25 iulie 2024, § 15).

24. Curtea notează că excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în două cauze în care se examinează plângerile împotriva actelor emise de către procuraturile Chişinău şi Hânceşti. Astfel, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea ţine cont de prevederile contestate la soluţionarea plângerilor depuse de către domnul Vasile Celac în cauzele în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate.

25. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate face obiectul de examinare al Curţii dacă prin aceasta este afectat un drept fundamental (a se vedea HCC nr.23 din 5 august 2021, § 30).

26. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizărilor, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.87 din 25 iulie 2024, § 15).

27. Autorul excepţiilor a susţinut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie) şi 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle) din Constituţie.

28. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolele 16 şi 23 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unei ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.73 din 20 iunie 2024, § 23).

29. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, autorul sesizărilor susţine că imprevizibilitatea prevederilor contestate afectează dreptul de acces liber la justiţie sub aspectul imposibilităţii persoanei de a stabili situaţiile în care organul de urmărire penală poate refuza primirea plângerii privind comiterea unei infracţiuni.

30. Curtea observă că organul de urmărire penală poate fi sesizat despre săvârşirea sau pregătirea pentru săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de Codul penal prin: (i) plângere; (ii) denunţ; (iii) autodenunţ (a se vedea articolul 262 alin.(1) din Codul de procedură penală). Articolul 263 din Codul de procedură penală stabileşte condiţiile aplicabile actului de sesizare a organului de urmărire penală.

31. Codul de procedură penală stabileşte că organul de urmărire penală este obligat să primească plângerile sau denunţurile referitoare la infracţiunile săvârşite, pregătite sau în curs de pregătire chiar şi în cazul în care cauza nu este de competenţa lui. Plângerea sau denunţul se înregistrează în Registrul de evidenţă a sesizărilor cu privire la infracţiuni (a se vedea articolul 265 alin.(1) din Cod).

32. Refuzul organului de urmărire penală de a primi plângerea sau denunţul privind pregătirea ori săvârşirea unei infracţiuni poate fi contestat de către persoana care a depus plângerea sau denunţul, conform procedurii stabilite de articolele 298 şi, respectiv, 299¹ din Codul de procedură penală (articolul 265 alin.(2) din Cod).

33. De asemenea, în cazul în care persoana nu este de acord cu rezultatul examinării plângerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns de la procuror la plângerea sa în termenul prevăzut de lege, articolul 313 din Codul de procedură penală le permite persoanelor afectate să formuleze o plângere în faţa judecătorului de instrucţie. La rândul său, judecătorul de instrucţie are competenţa deplină de a verifica legalitatea acţiunilor şi a actelor procurorului şi de a-l obliga să lichideze încălcările depistate ale drepturilor şi libertăţilor persoanei care a formulat plângerea.

34. Prin urmare, Curtea notează că din Constituţie nu rezultă obligaţia Parlamentului de a institui o listă exhaustivă a motivelor care ar determina refuzul organului de urmărire penală de a primi sesizările referitoare la infracţiunile săvârşite, pregătite sau în curs de pregătire. Exigenţele de claritate şi previzibilitate sunt satisfăcute prin interpretarea sistemică a articolelor 262, 263, 265, 298, 299¹ şi 313 din Codul de procedură penală.

35. De altfel, o asemenea enumerare ar putea să nu acopere toate situaţiile în care, în mod justificat, organul de urmărire penală ar putea refuza primirea plângerilor sau denunţurilor referitoare la infracţiunile săvârşite, pregătite sau în curs de pregătire. Evaluarea motivelor pentru un eventual refuz se face în limitele legii, ţinând cont de circumstanţele concrete. În jurisprudenţa sa Curtea a stabilit că o lege poate îndeplini totuşi condiţia previzibilităţii chiar dacă persoana în cauză trebuie să recurgă la o consiliere juridică adecvată sau prin interpretarea acesteia de către instanţe, pentru a evalua, într-o măsură rezonabilă, consecinţele pe care le poate avea o anumită acţiune (a se vedea HCC nr.31 din 23 septembrie 2021, § 69).

36. Aşadar, Curtea constată că prevederile în discuţie conţin suficiente repere obiective pentru a fi considerate clare şi previzibile în partea referitoare la condiţiile în care organul de urmărire penală sau procurorul poate să refuze primirea plângerii sau a denunţului privind pregătirea ori săvârşirea unei infracţiuni. Prin urmare, Curtea reţine că problema abordată de autorul sesizării nu reclamă o problemă de constituţionalitate din perspectiva articolelor 20 şi 23 din Constituţie, ci o problemă de interpretare şi de aplicare a legii. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.83 din 17 iunie 2022, § 29).

37. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa unui drept fundamental prevăzut de Constituţie, Curtea notează că nici articolele 16 şi 23 din Constituţie nu sunt incidente.

38. Astfel, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) literele d) şi f), 37 alineatele (1) şi (2), 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 265 alin.(2) din Codul de procedură penală, ridicată de domnul Vasile Celac, în dosarele nr.10-35/2025 şi nr.10-48/2025, pendinte la Judecătoria Hânceşti, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.